putere de decizie

Si eu eram casatorita (cu copii) si pe mine m-a dat Iubirea peste cap si mi-am dat seama ca el e sufletul meu pereche, e el acela care... si el mi-a spus ca simte la fel si e convins ca... Si dupa ce ne-am chinuit doi ani, am ajuns la concluzia ca unul fara altul nu se merita sa traim si asa se face ca suntem impreuna de mai mult de trei ani. Nu cred ca Marea Iubire poate fi un esec, daca ar fi asa, inseamna ca nu e aia mare, ci una din multele...Nu stiu daca o sa traim fericiti pana la adanci batraneti, dar nici nu conteaza, fiindca nu vreau sa fiu foarte batrana. Indiferent ca vom mai trai o zi, o luna, un an sau zece, conteaza doar ca ii traim impreuna, ca adormim si ne trezim unul langa celalalt si daca sunt greutati le ducem impreuna si bucuriile le impartim impreuna. Asta e important pentru mine/noi. In viata trebuie sa ai puterea sa decizi si sa iti asumi responsabilitatea deciziilor tale si mai cu seama sa nu regreti niciodata alegerea facuta. Eu nu regret niciodata nimic.

macar de-ar fi judecat! daca nu de justitia (egala ptr. toti, hmmmm) macar de opinia noastra, a publicului si poate mai tarziu de tribunalul vietii.

faptul ca familia amaratului cheama in instanta boierii astia mi se pare just.nu intru in amanunte, daca ar trebui sa dezvolt aici ideile mele despre acesti gangsteri cu port de arma legal, m-ati impusca si pe mine(unii)!

de fapt aceasta intamplare reliefeaza intrutotul starea societatii romanesti (si nu numai) de astazi.cu fel de fel de icsi lipsiti de scrupule, aroganti si prepotenti care au spatele acoperit de indivizi la fel de dubiosi si cu putere de decizie.sunt aproape convins(dar nu resemnat) ca acest criminal va fi achitat si probabil si recompensat cu vreo diploma de onoare filigramata in metal pretios.

P.S

1. acesti birocrati au consumat multe energii fizice si psihice in decursul anilor pana a putea devenii persoane cu putere de decizie.fizic lucrand si sudand de zor chiar peste norma pentru a face "figura buna".mult mai mult efort au depus poate umilindu-se de catre alti birocrati deja existenti si cu functii si puteri superioare,totul intr-un servilism cateodata foarte evident.
se poate intelege deci ca, dupa multe greutati si obstacole, cand ajung la "putere" au nevoie de gratificatii...
(valabil pentru ne-recomandati-pe astia nu-i inteleg,o fi doar siguranta si grandomania)

2.ceva mai banal ar fi ca aceste persoane sunt frustrate in viata de zi cu zi, in familie, cercul de amici etc.
rasplata o gasesc la ghisheu, in fata unor persoane care au nevoie de dansii.

Tu zici: "Din lungul articol, de altfel uşor anevoios de parcurs, răzbate ideea existenţei unei cauze “juste” a ceea ce limbajul comun contemporan îl defineşte ca: TERORISM." Te rog sa-mi dai citatul din cele scrise de mine in care fac afirmatia (sau las sa "razbata ideea") ca terorismul este just. Cred ca tu faci o confuzie: una este sa explici un fenomen si alta este sa fii adeptul unor astfel de practici. Chiar si tu recunosti (in mod indirect) baza de la care am plecat in asertiunea mea: "Din perspectivă iudeo-crestină orice război sau act de violenţă este nedrept, injust, păcat în faţa Creatorului, care a poruncit “să nu ucizi!”. Da, tocmai de la acest principiu am plecat si, asa cum am spus-o la momentul WTC, chiar numai un singur om daca ar fi murit in acele atentate tot n-ar fi justificat in vreun fel actele barbarice. De subliniat insa un amanunt care vad ca scapa majoritatii: ideea de atentat sinucigas este de sorginte asiatica, mai precis din cel de-al doilea razboi mondial, cand avioanele japoneze isi dadeau loviturile KAMIKAZE asupra navelor militare americane. Si aia erau tot teroristi? Ce ii indemna pe tinerii japonezi, unii de varste prea fragede pentru a nu te cutremura, la acele acte benevole? Si care a fost raspunsul american pentru atacul de la Pearl Harbour? Toata lumea stie: BOMBA ATOMICA! In acest ultim caz americanii au fost tot ingerii pazitori ai lumii!...
Tu esti convins 100% ca asa numitele acte de terorism sunt toate de sorginte/factura musulmana si ca lumea intreaga este terorizata doar de un singur om pe nume Osama bin Laden? Eu am motivele mele sa ma indoiesc, cu atat mai mult cu cat in ultimele zile au aparut stiri din cele mai tulburatoare despre transparenta oficialilor americani (si aliatii lor) in ce priveste mistificarea adevarului referitor la tarile Orientului Mijlociu. Si de ce oare o senatoare americana care a sustinut teza unui complot americano-britanic a fost imediat luata in ras si tratata ca dementa? Ce scriam eu in comentariu, ca asta este arma lor preferata prin care te reduc la tacere????
Tu zici: "Insă aici, paradoxal, actele de terorism capătă motivaţie, devenind un fel de acte de “haiducie” a celor “săraci”. Imi place cum pui ideea, desi suna nostim. Chiar la varianta asta nu ma gandisem, recunosc. Ce-ar fi daca ai afla, peste sa zicem vreo 10 ani (daca pana atunci nu ne-om parli cu totii), ca teoria ta este reala? Si ce-ai mai zice tu daca ai descoperi ca nu intr-un (singur) om sta puterea de decizie asupra unui act de violenta indreptat impotriva aproapelui si ca de fapt ranile sufletului sunt cele care dezmortesc constiintele? Apropo de asta, ieri am ascultat ce zicea un congresman american(cred ca de Pensylvania) care initial sustinuse cauza razboiului din Irak pe baza dovezilor inaintate de oficialii Casei Albe, dar care acum cere vehement rechemarea trupelor acasa. Omul a explicat destul de simplu ce spun statisticile, anume ca inainte de debarcarea lor in Irak n-avusese loc nici un atentat sinucigas pe teritoriul tarii, ca de la o suta si ceva cate au fost la inceput, numarul acestora a crescut pana la peste 700, impotriva asigurarilor venite din partea generalilor si secretarilor de orice fel. In plus razboiul asta tinde tot mai mult sa devina copia fidela a ceea ce a fost razboiul din Vietnam. A explicat si faptul ca militarii de rand care iau parte la campanie nu-si pot apara interesele si n-au cum face nici o plangere din cauza sanctiunilor ce ar putea surveni. I-a vazut pe unii dintre ei sfartecati de bombele sinucigase, schiloditi pe viata, si a inteles inutilitatea continuarii acestui masacru.
Nu vreau sa comentez sarcasmul tau cu care pui in ghilimele "pentru cei care ar vrea să vadă şi cealaltă faţă a monedei “luptei pentru eliberare”... Care va sa zica eu am aratat una din fete. Asta tot e bine, asa, ca pentru echilibru. ;)
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

La apariţia primelor legi ce tratau cu "paşi modeşti" proprietatea privată, cu maximele şi minimele sale, în funcţie de părerea liderilor politici tocmai la putere, am început să mă adâncesc mai mult în această temă, proprietatea privată, cu toate aspectele pe care un proprietar le are în viaţa cotidiană.

"Anii lumină", au cam şters valoarea acestui termen, din limbajul, din conştiinţa celor mai mulţi cetăţeni ai acestei ţări, ce au avut "onoarea" de a trăi câteva decenii în lumina, întunecatului regim comunist.

Cuvântul de proprietate, era ceva negativ, urât non conformist, împotriva timpului, totul era al statului, tu erai numai sclavul acelui stat, pe care trebuia să-l slujeşti, vrei nu vrei. Asta a fost norocul românului, pus în situaţia de nu mai trebui să gândească, gândea partidul pentru el, el avea obligaţia de a lucra pentru partid, sclavul partidului.

Dogma, bine împachetată de activiştii regimului, nu-ţi dadea loc la comentarii, ce-i puţini care s-au încumetat, au tras consecinţele. Dar despre asta atât, toţi ştim ce a fost..., sau poate numai credem că ştim ?

Este de notorietate că foarte mulţi, dintre cei convinşi, deplâng şi azi, anii frumoşi când, partidul gândea pentru tine şi mai şi împărţea porţia de carne şi de pâine, că doar toţi eram infantili, sau sclavi?

Şi pentru că excepţia întăreşte regula, am văzut că o serie de cetăţeni nu se împăcau cu gândul de a fi sclavii regimului, a partidului, a conducătorului iubit. Această masă de cetăţeni, după cum am văzut deloc neglijabilă, în mare s-a împărţit în cei ce au plecat, au părăsit ţara, ajungând prin lumea mare şi cei ce au rămas, ori s-au supus aparent dar, n-au încetat să cugete, să gândească, să uneltească, în felul acesta folosindu-se un trend ce se arăta la orizont, anume că regimurilor totalitatare, în Europa le-a cam expirat timpul, s-a reuşit şi în România, să se ajungă la o aşa numită revoluţie, mai mult sau mai puţin reuşită.

Nereuşita, se datoreaza poate faptului că pe plan internaţional, iară a rămas singură ţara. Toţi erau ocupaţi cu propriile revoluţii. În felul acesta, fostei nomenclaturi, i-a fost mult mai uşor să "fure" revoluţia pe care ei au mocnit-o, dar era cât pe ce să le scape din mână.

Cu mică sacrificare, a câtorva mii de vieţi tinere, o nimica toată, dacă luăm în considerare miza ce era în joc, PUTEREA, posibilitatea de a ţine în mână hăţurile ţării. Pentru asta aveam şi avem instituţii ale statului, specializate, care asigură siguranţa unei ţări, a unui guvern, sau a unui grup ce încearcă să o conducă.

Pentru reuşită, nimic nu e scump, cel mai ieftin este viaţa cetăţenilor, care dacă sunt pierdute, în interesul unei idei, la care nu pot unii să renunţe, că li s-ar goli altfel mintea, ei nu au învăţat altceva, de la Moscova, până la băncile de laŞtefan Gheorghiu, iar "cozile de topor" erau la îndemână, că securişti erau peste tot şi parcă erau la un moment dat fără de muncă, aşa că s-a inventat rapid teoria "teroriştilor", o idee bombastică, originară, apărută numai în România, (pentru ce-i ce nu ştiu, în nici o ţară europeană, care a răsturnat guvernele totalitariste în aceşti ani 90, nu au existat "terorişti").

Ideea e originală, este o idee românească, a politicului românesc, ce-i ce au tras sforile în revoluţia din 89, fără "terorişti", ar fi ajuns probabil în faţa unui pluton de execuţie, similar cu cel organizat în cinstea lui Ceauşescu.

Rezultatul a fost uciderea a zeci de vieţi omeneşti, care cică se luptau cu teroriştii, culmea este numai că nu s-a găsit nici un terorist...!? Între timp ştim cine sunt ei, unde a ajuns ţara asta, în ultimii "15 ani post lumină", de ce a involuat şi s-a creat o societate în mijlocul Europei, o societate care n-are nimic comun cu o lume normală, unde în mod paradoxal, tot ce este normal în Europa, ei bine, în România este anormal şi invers.

De aceea au ajuns expresii cum , corupţia , miciuna, hoţia, ş.a.m.d. cuvite şi expresii, care se asociază cu ţara asta. Este trist, dar şi foarte adevărat.

Faptul că se întâlneşte corupţie, hoţie ... şi în alte ţări, chiar membre UE, nu desculpă gradul masiv în care este infectată ţara românească.

Revin la o idee pe care am început-o, mai sus, prin anul 1998 am întâlnit un vechi prieten al familiei, care m-a impresionat prin profunzimea analitică pe carea făcut-o, apropo de justiţia din România. Eram nedumerit cu blocajele la nivele instanţelor româneşti a unor cazrui de revendicări imobiliare, unde magistraţii dădeau nişte sentinţe de te durea capulşi nu mai înţelegeai lumea. Într-o asemenea situaţie, l-am întrebat pe bătrânul prieten, ce ar trebui să fac, să mituiesc un judecător ? sau pe cine ?, răspunsul genial al bătrânului nu-l pot uita. Foarte clar şi fără echivoc mi-a spus, că sunt pe din afară şi că trebuie să reţin că în acestă ţară nu se mituieşte un judecător, - aici judecătorul trebuie "corupt" ! ca să obţii dreptatea ta.

Aşa cum spune şi gluma despre culmea justiţiei ? - este să crezi că ţi se face dreptate.

Raţionamentul bătrânului domn era foarte simplu. Dacă justiţiarul are un salar de mizerie şi vede că prin sentinţa pe care ar trebui s-o dea, te face pe tine un "om bogat" (auzi, el te face bogat !?) poate cu o casă două, sau mai mult, nu-l lasă inima s-o facă, că aşa-i românul. La acea vreme pentru o casă în valoare de 100.000 DM, a trebuit să-l corupă pe justiţiar, cu un garaj ultracentral în valoare de peste 10.000 DM. Dar asta e istorie şi dacă nu ştiţi a devenit ceva normal.

Da corupţia, a devenit o stare normală, unde românul nici numai poate concepe viaţa cotidiană, fără corupţie, fără să dea mită, de la funcţionarii publici care au o cât de mică putere de decizie, la portarul de spital care e platit în post ca să aibă şi el un salar, care fiind de mizetrie şi-o mai completează dându-se important, la poartă, până la medicul care nu se uită la tine dacă nu-i bagi plicul în buzunar, ceva să fie, la chirulgul care te lasă pe masă dacă ajuns în comă sub cuţitul lui, nu ai avut diligenţa, (nesimţitule ), să-i dai "Cezerului ce-i a Cezarului".

Cu toate că la tema proprietate, după anii 90, instanţele au început să soluţioneze, încet, dar totu-şi au început să se câştige procesele de revendicare, situaţie care a enervat anumite fosile vii, a vechiului regim, care l-a un moment dat a avut o ieşiere clasică şi după un "rânjet larg", a declarat că "proprietatea este un moft", instruind instanţele s-o lase mai moale cu restituirile. "Cozile de topor" au reacţionat promt, şi prin recursul în anulare, (delicateţe juridică, made in Romania), procurorul general a anulat o serie de sentinţe definitive şi irevocabile.

Nota de plată soseşte acum în cascade, returul vine de la Strassburg, care a condamnat România la plata unor daune de milioane de euro şi asta e numai începutul.

Tot o vorbă din bătrâni, spune că "o rândunică nu aduce primăvara", mă întreb cât de convinşi sunt guvernanţii de azi, când afirmă cu atâta convingere că vor eradica corupţia din ţară. Mă întreb, la o corupţie generalizată, instituţionalizată, nu ştiu dacă nu ar fi mai uşor de schimbat ţara !?

Şi ca să rămân la vorbe bătrâneşti, se zice că la 18 ani e normal să fii comunist, (să gândeşti roşu), dar dacă la 40 tot comunist eşti înseamnă că-i bai, că baţi pasul pe loc, că involuezi. Generalizând şi după anii pe care i-a petrecut România în comunism, apare evidentă involuţia ţării, ce să mai zic de cei ce azi la vârsta de 70 de ani nu se pot debarasa de această gândire, mă gândesc la nivelul lor de evoluţie, păcat numai că a tras cu el o naţie întreagă şi s-au mai pierdut încă 15 ani preţioşi, vedeţi să nu revină ?! că nu se lasă, altceva nu ştie....aşa-i şcoala de la Moscova.

Dar atunci, corupţia nu mai are nici o importanţă....

Din pacate colegiul medicilor are putere de decizie doar ca organizatie profesionala.Si aceasta putere de decizie este destul de limitata.