comentarii

rabdarea este amara dar fructele ei sunt dulci


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ca uitai, - de gigi2005 la: 03/06/2005 19:22:20
(la: forumul "cafeneaua")
despre cafea: eu stiu ca asa cum iti place cafeaua (dulce, amara) asa iti place si dragostea. Dar de! e o vorba acolo...
paianjene - de zaraza la: 05/06/2005 01:08:10
(la: Comentarile rautacioase)
e mai dificil, dar nu imposibil.
oricum, situatiile in care toti sunt rai si impotriva ta (tu fiind singurul bun din intreprindere/cartier/oras/univers) pe mine nu ma conving. nimeni nu are ca scop in viata sa-ti faca tie viata amara, toti vor sa si-o faca pe a lor mai dulce. sunt de acord ca sunt oameni cu care pur si simplu nu rezonezi, n-ai ce le face, da-le liber, si cauta altii cu care poti trai in armonie. in fond, viata e o cautare.

zaraza
#53294 (raspuns la: #53293) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi2005 - de Intruder la: 06/06/2005 13:37:00
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
pana la urma tot "fructul interzis" ni se pare mai dulce...odata ce ne este oferit pe tava, parca nu e chiar asa cum ni l-am inchipuit noi, nu?
#53425 (raspuns la: #53421) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salut Rodica si Athos - de RSI la: 11/06/2005 17:28:55
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Tocmai m-am intors pe trancaneala. Deci cafea la toata lumea:


_(_)3 una mica si dulce pentru Athos,


_(-)3 (_)3 pentru Belle si Gigi mai amare ca sa mearga la tigare...


Rodi tu cum o bei?

==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

#54350 (raspuns la: #54348) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ups Belle ! - de RSI la: 11/06/2005 17:33:10
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
nu-i nimic, se adauga ! daca era dulce si tie-ti place amara trebuia sa fac una noua !;) (Rodi- acum i-am facut cu ochiul lui Belle)

==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
#54353 (raspuns la: #54351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don - de Belle la: 12/06/2005 14:34:16
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
dulce si cu lapte... de maine amara bleaaaaah
ai fost la plaja?
#54482 (raspuns la: #54480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodiile - de fefe la: 21/06/2005 19:30:56
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Pai sa vezi ca la noi pe-aici rodiile (pomegranete) se gasesc peste tot.
De obicei imi dadea mamica din copacul ei, dar pot sa merg oriunde si
gasesc cite un copac din care sa le culeg si nu tre sa dau banii pe ele.
Sincera sa-ti spun habar n-am cit costa la supermarket ca n-am
cumparat niciodata. Cit priveste gustul lor, depinde. Am gustat si dulci
si acre. Alea coapte bine de tot sint foarte dulci, iar alea care inca
nu s-au crapat de coapte ce sint, sint mai acrisoare. Tre sa ai foarte
mare rabdare sa le cureti si sa le maninci boaba cu boaba. Asta imi place
mie ca pot sta sa le savurez.
'mneatza - de Belle la: 23/06/2005 14:40:40
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
oda cafelei :)

cu copy & paste de pe http://www.replicahd.ro/images/replica112/jacobs.htm

interesant: "In secolul al XV-lea o lege turcească permitea femeilor să divorţeze de soţii lor în cazul în care aceştia nu puteau asigura familiei raţia zilnică de cafea" ...aviz amatorilor ;)


O istorie a cafelei
«Cafeaua ar trebui să fie neagră precum iadul, puternică precum moartea şi dulce precum dragostea»
Proverb turcesc


Cafeaua este una dintre cele mai populare băuturi din lume, cu toate acestea, puţini cunosc istoricul şi legendele legate de această licoare.
Istoria şi dezvoltarea cafelei sunt deosebit de variate şi interesante, bazându-se pe mituri, întâmplări, intrigi politice şi lupta pentru putere şi bogăţie.
La baza acestei istorii stau mai multe legende. Conform uneia dintre ele, efectele cafelei au fost descoperite de un păstor pe nume Kaldi, din Caffa - Etiopia. De altfel, numele astăzi desemnat cafelei derivă din cuvântul turcesc «kahve», care provine, la rândul său, din denumirea arabă «qahwa», derivată din numele regiunii etiopiene. Păstorul Kaldi a remarcat că oile sale devin foarte active dacă mănâncă boabele verzi ale unei anumite plante, astfel încât s-a hotărât să le încerce chiar el, remarcând un efect asemănător.
Legenda mai spune că un călugăr l-a văzut pe păstor încercând boabele roşiatice şi l-a acuzat că se desfată cu «fructul diavolului». Cu toate acestea, călugării au descoperit curând efectele cafelei şi au folosit-o pentru a rămâne treji în timpul slujbelor.
O altă legendă ne oferă denumirea «mocha», povestind despre tânărul Omar, condamnat la moarte şi izgonit în deşertul arab, împreună cu discipolii săi. Disperat, Omar şi-a pus însoţitorii să fiarbă şi să mănânce boabele unei plante necunoscute. Această licoare nu numai că i-a salvat pe exilaţi, în plus, supravieţuirea lor a fost considerată un semn divin de către locuitorii celui mai apropiat oraş, Mocha. Planta şi băutura realizată din aceasta au fost numite Mocha, în cinstea evenimentului.
Iniţial, arborele de cafea creştea în mod natural în Etiopia, dar odată transplantat în Arabia, a fost monopolizat de aceştia. Arabii încep să cultive planta în jurul anului 1000, fiind de altfel primii care fierb boabele, creând băutura cu denumirea de «qahwa».
Cafeaua a fost introdusă mult mai târziu dincolo de graniţele arabe, fiind considerată o delicatesă în întreaga lume. Mai mult chiar, transportul de cafea în afara graniţelor musulmane era strict interzis.
În 1453, otomanii introduc cafeaua în Constantinopol, iar în 1475, în acest oraş se deschide prima cafenea din lume - Kiva Han.
În afara graniţelor arabe, cafeaua a ajuns întâia oară în mod ilegal. Un arab pe nume Baba Budan a strecurat plante şi boabe în munţii Mysore, din India, punând bazele primelor ferme din regiune.
În anul 1600, comercianţi italieni introduc cafeaua în lumea vestică, prin porturile veneţiene. Considerată de mulţi creştini «băutura diavolului», cafeaua câştigă bunăvoinţa clericilor şi este binecuvântată de câtre Papă, întrucât «cafeaua este atât de delicioasă, încât ar fi păcat ca necredincioşii să aibă exclusivitate asupra ei».
Istoria consemnează anul 1607 ca momentul în care cafeaua este introdusă în America de Nord, cel mai probabil de către căpitanul John Smith, fondatorul coloniei Virginia.
Primele cafenele apar în secolul al XVII-lea în Italia, Regatul Marii Britanii, Franţa şi Germania.
Cafenelele devin din ce în ce mai populare, ca loc de întâlnire pentru intelectuali, şi nu numai. În Marea Britanie, cafenelele sunt consacrate sub denumirea de «penny universities», datorită preţului de un penny pentru o ceaşcă de cafea.
Prima cafenea din Bucureşti se deschide în anul 1667, în vremea Domnitorului Radu Leon. Ea se afla în apropierea hanului şerban Vodă, ce aparţinea unui turc, în locul căreia între anii 1881-1883 s-a construit palatul Băncii Naţionale. În 1693 mai exista o altă cafenea pe locul Mânăstirii Cotroceni, ce aparţinea tot unui turc. La mesele domnitorilor sau la primirea de oaspeţi, cafeaua intră în lista delicateselor, iar la plecare este oferită drept cadou. O mărturie ne confirmă acest ritual în «Condica de orânduieli a visteriei lui Constantin Brâncoveanu», unde se menţionează la data de 7 iulie 1696 următoarele: «S-au cumpărat 15 oca de cafea, ce trebuia să se dea Măriei sale Hanului de oaste».
În anul 1675, în timpul asediului otoman asupra Vienei, Franz Georg Kolschitzky, un austriac care locuise în Constantinopol, ajută la eliberarea oraşului. Trupele otomane lasă în urma lor saci cu provizii, iar Kolschitzky recunoaşte între aceştia saci de cafea. Acesta va deschide prima cafenea central-europeană şi este cel care introduce obiceiul de a filtra cafeaua, de a o îndulci şi de a-i adăuga lapte.
În 1690, olandezii devin primii comercianţi de cafea, scoţând ilegal din portul arab Mocha câteva plante şi transportându-le spre coloniile indiene.
În anul 1713, olandezii oferă cadou regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei un arbore de cafea ce va sta la baza întregii industrii vestice a cafelei, datorită ofiţerului Gabriel Mathieu do Clieu, care va fura câteva seminţe ale acestui arbore şi le va transporta în Martinica. 50 de ani mai târziu, un sondaj înregistrează19 milioane de arbori de cafea în această zonă, cu un procent de 90% din producţia mondială de cafea.
Anul 1727 este cel de debut pentru industria cafelei în Brazilia. Locotenent colonelul Francisco de Melo Palheta este trimis de către guvernul său să arbitreze o dispută legată de graniţele franceze şi olandeze din Guineea. Locotenetul se implică într-o relaţie secretă cu soţia guvernatorului francez al Guineei. Soţia guvernatorului îi dăruieşte locotenentului de bun rămas un arbore de cafea, pe care acesta îl va replanta în ţara sa.
La începutul secolului XX, obiceiul de a însoţi conversaţia de după-amiază cu o cafea se răspândeşte în întreaga Europă.
Tot începutul secolului al XX-lea marchează şi o inovaţie în industria cafelei. Chimistul american de origine japoneză, Satori Kato, inventează, în 1901, cafeaua solubilă.
O altă inovaţie în domeniul cafelei se va remarca la scurt timp după, când importatorul german Ludwig Roselius a rugat câţiva cercetători să studieze nişte saci de cafea degradată. Aceştia reuşesc să extragă cofeina din boabe, fără însă a le distruge aroma. Acest nou tip de cafea este introdus pe piaţă sub denumirea «Sanka».
Anul 1907 consemnează Brazilia ca fiind cel mai mare producător de cafea din lume, cu o cotă de 97%.
În anul 1946, Achilles Gaggia perfectează în Italia maşina de espresso.
Studii efectuate în 1995 demonstrează că în lume se beau anual aproximativ 400 de miliarde de ceşti de cafea.

#56239 (raspuns la: #56167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vedeti de ce nu dau eu prea m - de Danila Prepeleac Jr la: 25/06/2005 22:39:43
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Vedeti de ce nu dau eu prea multe date personale? Pentru ca prin cafenea sunt multe “caractere” care dau in clocot foarte repede si n-as vrea ca la urmatorul contra-raspuns sa mi se puna in circa si un eventual infarct, Doamne fereste! Apoi eu nu ma consider o persoana importanta sau publica si nici nu imi place sa merg in piata sa ma urc pe o taraba si sa incep sa ma bat cu pumnul in piept, doar-doar de ma vor auzi, daca nu precupetii, macar legumele , fructele sau zarzavaturile. Sa nu ne grabim ca fata mare la ... Am mai spus ceva si despre mine, dar sa avem putintica rabdare. Aici suntem in Canada unde totul este slooow (asa zic americanii) iar eu folosesc o masina de tipul I AM CANADIAN cu trei viteze: incet, foarte incet si pi loc. Daca cineva ma sperie bag in viteza a treia.

“Sti sper ca pentru orice vizita in strainatate cetatenii romani trebuie sa dovedeasca la aeroport la plecare ca au fondurile necesare de subzistenta in strainatate pe perioada vizitei”.
Conexiunea este geniala! Vorbesc serios. Pai d’aia ma simt eu aici, dupa ani buni, ca un vizitator! Asa am fost tratat de la primul pas facut in Canada. Suspectez ca acestei tari i-ar conveni foarte mult sa transforme emigrantul in vizitator si ca face tot posibilul pentru asta. Ginditi-va la puhoiul de emigranti-turisti care ar parasi tara dupa ce si-au cheltuit fiecare zeci de mii de dolari. Ce turism fabulos! Aici am si eu o parte de vina. O mare parte din “rezon-ul” alegerii Canadei se datoreaza frumusetilor Vancouver-ului. Un coleg care facuse o vizita la sucursala firmei Pirelli, la inceputul anilor ’90, facuse niste diapozitive in relif cu niste imagini de ti se taia respiratia. Asta a fost tinta mea pina aproape de plecare. Cunosteam statisticile despre precipitatii, temperaturi, detalii despre firme din domeniul meu, geografie fizico-economica, etc. Si imi vine ideea, ca rominul in al 12-lea ceas sa studiez harta seismica. Mamaaaa care faci gogosi tu le faci tu le mirosi! Si mai si dadeau detalii despre cum sa te ascunzi sub masa la urmatorul mare cutremur care se asteapta in BC. Eu sunt adeptul lui “ce tie scris in frunte-ti pus” dar am auzit ca destinul poate fi modelat un pic si ma gindesc ca in loc sa-mi rup piciorul in Vancouver (Doamne fereste!) poate scap mumai cu un deget scrintit in Toronto.
A propos de turism, acum vreo 3 ani ma intorcem din RO. La granita intrebarile obisnuite. Din ce dirctie vii, daca ai adus bauturi alcoolice, tigari, cadouri, ce fel de cadouri, cite bagaje ai, etc. O singura data aveam doua valize mari pline cu carti si mai multe amintiri din RO. Ma trecut pe “bucla” dintre bagaje si iesire. Sunt cel putin 4 mese lungi unde se pureca bagajul. Saracii oameni! Le pusesera la vedere cele doua sticlute de votca aduse legale si ii scotoceau si in borsete. Nu am mai vazut asa ceva de pe vremea odiosului. Eu am scapat numai cu o revizualizare la raze. Luna trecuta interviul a devenit de-a dreptul obraznic. Intre granita si sala bagajelor stateau 4 dudui (duduia pamintul sub ele cind mergeau!). Urmatoarea care se libereaza incepe: De unde vii? Cat ai stat? Ai adus alcool? Dar tigari? In ce sonsta cadourile?(Avea in mina cartonasul semnat de mine, cu aceste date. Probabil era intrigata ca nu am adus nimic), etc. si dintr-o data intrebari socante: Citi bani ai la tine? Ce fel de bani? Ai dus bani la rude? Ce suma? Unde lucrezi? Ai afaceri cu “cutare” tara? (era in Pasaport o viza veche de vreo 8 ani) Cite bagaje ai? Ce ai in el? Cind ai fost ultima data plecat? ....Cind mai ai de gind sa pleci? La aceasta intrebare raspund iritat: NICIODATA... Se uita la mine cu o privire fortat blajina si imi spune: Bine ai venit inapoi! Daca nu erau toti luati la intrebari as fi putut suspecta urmarea celor scrise la cafenea (...)

Cei minus 2100 dolari reprezinta valoarea (worth) unei familii. Un fel de “ tot ce valoreaza acea familie este o paguba de 2100 dolari”. Dar de ce nu mergeti la sursa indicata de mine? Articolul se numeste “Rich, poor are even wider apart”. Sau dati-mi un numar de fax si va trimit acea parte a articolului din ziar.

Credeti ca ar sta cineva sa mai faca propaganda anti-emigrare? Sa nu fim naivi, emigrarea este foarte benefica si pentru RO. Ginditi-va ca leul, nu numai ca sta de vreo 3 ani la aceeasi valoare dar s-a mai si apreciat fata de dolarul SUA sau Euro. Aici un rol covirsitor l-a avut si acele miliarde de Euro intrate in tara de pe urma celor care”culeg capsuni”. A propos stiti cum se numesc “capsunarii” din Filipine? Eroi contemporani recunoscuti de guvernul filipinez (foarte interesant reportajul realizat de National Geographic). Poate si RO isi va schimba putin parerea in viitor. Noi vorbim despre interesul unor persoane fizice care emigreaza si care s-ar putea sa cada in plasa. Cunoaste-ti vreo tara care sa-si apere indivizii din proprie initiativa? Eu nu cunosc. Atunci? As putea eu sa spun ca cineva se simte lezat in “amorul propriu” si nu este de acord cu ceea ce se spune aici, asa din obisnuinta. Fiecare parere trebuie ascultata. Nu vreti sau nu aveti “rabdare”? In coltul din dreapta sus a ecranului exista un mic patratel marcat cu X. Faceti va rog un “clic” pe el si reveniti in lumea de basm a povestilor, mai mult sau mai putin nemuritoare, despre Canada!
#56765 (raspuns la: #56760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
io-s cu ciresele - de popix la: 26/06/2005 20:02:48
(la: Ce fruct preferati???)
alea pietroase,mari si dulci.

fara polemica, io stiu ca avocado chiar este un fruct tropical folosit si in bucatarie mai ales la salate.
Ai dreptate in felul tau! - de Big Stan la: 26/06/2005 22:11:35
(la: adolescenta....)
Eu am 21 de ani, nu stiu dak mai sunt considerat un adolescent dar dak nu atunci sa iti spun eu ce am intalnit in adolescenta mea: ca toti ceilalti eram un neinteles, un print care nu isi gasea locul, ei bine lucrurile s-au schimbat....fara sa stii asta se va intampla. Si eu am avut mom in care nu stiam care e directia mea in viata, nu ca neaparat acu stiu, si eu am suferit din "dragoste" dak o poti numi asa, insa NU REGRET NIMIC. Si dak as putea as lua-o de la inceput. Ca sa stii de ce: pt ca lucrurile amare iti dau posibilitatea sa le cunosti pe cele dulci, nu stiu dak sun ca un cliseu sau ca o pers mediocra (in gandire) dar sunt sigur ca nu sunt singurul care gandeste asa!
Stai linistit faza asta va trece si paote iti vei aminti cu placere de ea, sau poate nu dar cu sigutaranta vei nvata ceva din ea!
Fructele mele - de fefe la: 28/06/2005 01:27:06
(la: Ce fruct preferati???)
Problema mea este ca prefer citeva la fel de mult. Deci: mere, rodii, cirese, visine, melons (si asta contine Honey Dew Melon si Cantaloupe), si binenteles toate berries (capsuni, fragi, mure, etc etc)

Avocado desi este fruct este considerat ca o leguma. Se foloseste nu numai in salata (precum rosiile) dar si in mincaruri mexicane. Salsa, sau guacamole, este specific mincarurilor mexicane. Se toaca marunt rosii, ceapa, usturoi, ardei, ardei iuti, patrunjel, cilantro (care nu stiu cum se zice in romaneste) si avocado se amesteca si se maninca ca un "dip" sau ca un dressing deasupra la carne sau orez, sau chips. Eu prefer guacamole, care este avocado, rosii, smintina, sare si piper. Se poate adauga si ardei iute. Mortal de buna.
servus calypso - de Jimmy_Cecilia la: 06/07/2005 19:23:35
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
ceai... ohh, ca mi-a dat un prieten din RO unul facut de el, plante si fructe culese pe munti la vreo 1800 m altitudine...
multe multe, vreo 20, uscate si taiate,
mi-a dat cu mine, la plecare un borcanel...
asa aroma... ca n-am baut nici o data... eu care-s cu ceaiurile si infuziile..

macies, fragute uscate, fruct si frunza, menta si cate si mai cate...
el si-l face singur

eu am cateva : salvie, cimbru, origan si sarieta - bactericid si dupa chefuri

apoi frunze tinere de: capsuni, zmeura, fragutze si coacaze negre (cassis), cirese si cozi de cirese uscate, cic-ar fi pt slabire
et tare aromat

menta, fruct de macies, sarieta, zmeura uscata si coji de portocala amara si lamaie (uscate)... pt forma si... :))

si inca, si inca....
#58293 (raspuns la: #58287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dulce-amar - de irma la: 14/07/2005 11:05:58
(la: Poveste de Craciun)
am citit, mi-a placut si acum imi doresc sa scrii si texte mai lungi, ca sa-mi astampar "foamea" :)
gata.. va las...o seara agreabila... - de Jimmy_Cecilia la: 16/07/2005 19:51:27
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
ma duc sa fac o raita prin gradina..
cateva agrishe, un pic de capsune remontante, un pic de zmeura, cateva smochine de floare, cateva prune de vara...
agrisele-s rosii si enorme... extrem de coapte si dulci..
sa scot pestele din frigider, ca vin prieteni la ora 7 jumate si facem gratar,
dar fiecare si-l pregateste singur...
asta cu dovlecei, morcovi si cartofi in vapori si un vin alb...
in intrare mezeluri romanesti: carnati de casa si salam de sibiu, slanina de casa,
la sfarsit branzeturi românesti: telemea oaie, cascaval afumat de sibiu, branza de burduf de la cioban..
si fructele ce le adun acum si am mai adunat azi dimineatza...
chestia de a ne reuni...

o seara agreabila la toti si toate
#59953 (raspuns la: #59952) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Strudel cu visine - de ARLEKYN - de Belle la: 19/07/2005 19:04:37
(la: Retete aristocrate)
http://www.cafeneaua.com/node/view/717

Portii: 4-12
Timp de preparare: 1.5 hours
Ingrediente:

Instructiuni pentru preparare:

Ingrediente: Aluatul: 500 gr. faina, 3 linguri ulei, 1 ceasca apa calda, sare; Umplutura: 1 kg. visine, 150 gr. zahar pudra, 1 lingura pesmet, 2 linguri unt; unt pentru uns tava Mod de preparare: Se cerne faina pe o planseta si se face putin loc la mijloc in care se pune uleiul si apa calda, in care s-a dizolvat sarea. Se amesteca intii cu lingura, apoi cind incepe sa se lipeasca se framinta cu mina, pina se obtine un aluat catifelat si potrivit de moale (daca este nevoie se mai adauga apa calda). Dupa ce aluatul a fost bine framintat si batut de planseta, se imparte in parti potrivite si se intinde cu sucitorul, apoi se aseaza pe o fata de masa intinzind cu mina de margini usor si cu rabdare ca sa nu se rupa. Dupa ce s-au intins foile cit s-a putut de subtiri, se indeparteaza marginile care sint mai groase decit restul foii si se lasa sa se usuce putin. Visinile se spala, se scurg de apa, se scot simburii, se pun intr-o farfurie, se presara cu zahar si se lasa sa stea cca. 1 ora. Foile de placinta se stropesc cu unt, se presara cu pesmet si visine intr-un strat cit mai egal, se ruleaza, se taie in bucati de lungimea tavii, se aseaza in tava unsa cu unt si se coc la foc domol cca. o ora. Foile de placinta se pot si cumpara.
Sursa: personal
Note:

Vinuri semi si dulci, siropuri, sucuri etc Pofta Buna!...:o)
#60338 (raspuns la: #54313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La Romanica - de Dinu Lazar la: 21/07/2005 10:47:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...si-mi da telefon un foarte bun amic, prieten din tinerete; mai taica, e ziua de nastere a copilului, face douazeci si ceva de ani - ca am uitat sa-l intreb exact citi - as vrea sa-i fac cadou un aparat foto digital. Cam unde gasim si cit ar costa?
I-am spus ca unde gasim e greu de spus; trebuie sa ne rupem picioarele prin Bucuresti; un amic de-al meu care tine un magazinas foto e in concediu luna asta; pe la alt amic nu mai trec de cind m-a pus de am platit de doua ori aceeasi marfa, la o jumatate de an diferenta pentru ca la prima livrare mizind pe relatiile apropiate nu am cerut facturica si nu aveam deci dovada ca am platit din prima; si de pe Internetul romanesc nu poti sa iti faci nici o idee, mama lui de Internet.
Sunt o sumedenie de magazine on line; dar daca nu pipaim aparatul, degeaba, si mai si dureaza si citeva zile.
La magazinele de IT nu e nici o surpriza - ce vezi pe net la ei ca ar fi de fapt nu au, s-a terminat, nu mai e, sau veniti miine.
Firmele mari nu vind direct; la MGT nu am vazut decit o lista de distribuitori. De ce face reclama, pentru distribuitori???
Asa ca am luat-o la plimbare.
Copilu` caruia tre sa-i facem surpriza stie ceva fotografie; deci trebuie un aparat mai evoluat.
Prima oprire; Flamingo de pe fostul 6 martie; magazin mare, civilizat. Aveau un Olympus 7070 care corespundea la ce am fi dorit; reclama din presa si ziare spune ca "Veniti la Flamingo, primiti inapoi un milion de lei pentru orice Olympus"; vai, tocmai pentru 7070 nu e valabila; de ce, nu a putut sa ne spuna nimeni acolo.
Il luam in mina, ne place; grozav aparat; mai aveti unul la tzipla, ca asta e demo? Sigur, zic domnii amabil. Si mai pica privirea amicului pe un Miu digital, ala cu forma de peshte; asta il iau pentru mine, zice amicul. Mai aveti si alte culori? Nu, numai argintiu, zic gorobetii. Accesorii aveti? Sigur, primim asigurari. Spunem mersi si zicem ca mergem la banca sa luam banii si ca ne intoarcem. Hai de fapt la alte magazine sa mai vedem care e starea.
La Bestcomputers, un plictisit ne spune sa ne uitam in vitrina, ca numai aia au; oricum, preturi cu 30% mai mari decit ce mai stiam si eu. Accesorii, nema. Hai la Ultra Pro. Acolo era un Canon A95 la cam douashpe milioane; de tinut minte.
Mie mi-ar fi placut sa vedem si sa pipaim si ceva aparate Panasonic si Sony si Fuji; hai la Unirii. Mergem la etajul trei.
La ALtex, un Panasonic cu zoom Leica de 12x, si stabilizare, grozav ca design; dar, argintiu; negru nu au adus; la ceva pe la 18 milioane; vinzatorul, foarte amabil, dar pe dinafara in materie de foto...
Dam coltul si intram la reprezentanta Panasonic; acolo, fratilor, acelasi aparat, identic, cu 24 de milioane de lei! la nici 50 m distanta. Pasul si milionul... Zicem noi ce si cum, aia nimic, asta e pretul batut in cuie. Aveau un Panasonic negru mai mititel, grozav, compact, interesant, dar 17 milioane... birr. Totul era mai scump acolo cu foarte mult, peste dublu, catre triplu fata de B&H.
Mai mergem zece metri in faimosul etaj trei de la Unirii, unde sunt toate aceste magazine, si intram la Sony; acolo, hopa sa, imi rupe fatza un Sony DSC H1, care tocmai a venit pe lume acum citeva saptamini; am citit citeva review-uri foarte favorabile. Se poate sa-l luam in mina? Se poate. Sa ii dam drumul? Pai nu am baterii, zice vinzatorul. Adica ditamai reprezentanta Sony, si nu aveti doua amarite baterii? Nu, nu avem. Daca il luati sigur desigilez acumulatorii lui, altfel nu. Mai nene, zic, doua baterii, ce naiba? Se chinuie cu doua luate de la o telecomanda, dar aparatul e mort. Pacat. Nu avea decit unul. Altul, in doua saptamini.
Asa, de dixtractie, mai intram la bestcomputers inca o data la capatul etajului... aceeasi servire lejera, preturi mari, servicii nema.
Pai ce facem? Ne intoarcem la Flamingo si luam alea doua aparate.
Acolo, victoriosi cu banii in mina; desi de data asta eram singurii cumparatori in magazin totusi parca nici nu fuseseram inainte cu o ora; nu aveam fatza poate; nu ne-a intrebat nimeni de sanatate decit cind am inceput sa ne agitam; si aflam ca de fapt Olympus 7070 nu mai aveau la tzipla, nedesfacut; erau doua existente in computer dar nu si in realitate; bine, il luam pe ala din vitrina. Memorii? Nu exista; XD numai de 124 MB si CF numai de 256 MB; acumulatori de schimb? Nici vorba, in cam doua luni. Olympus miu? Din cele 5 culori in care e fabricat, nu aveau decit argintiu; acumulatori, nema; reclama e valabila sa dati un milion? Da, la asta da, zice omul. O gentutza pentru aparate? Pentru ala mare gasim ceva, dar scoateti partea de jos, desi trebuie s-o cumparati si pe aia; pentru ala mic, nu avem decit geanta de HP sau Sony. Cu un milion jumate. Ultra scump. Refuzam gentutza, o cirpulica din neopren de fapt.
Bun, zicem mersi, si impachetam. Platim. Mai verificam. Pai incarcatorul de la acumulatorul de la 7070 unde e, zic eu, patit cu comertul romanesc. Pai nu era acolo? Liniste in magazin. Nu e nene, zic eu. Ma rog, fac ei perchezitie, emotii, injuraturi, gasesc ei incarcatorul sub un raft, se jucase unul din ei. Plecam usurati de bani dar fericiti si cu aparatele in pungoace. Traversam bulevardul; vad un magazin Fuji cu un Frontier; aveti memorie CF, intreb eu. Sigur, de pina la 512 MB; luam una sa aiba copilu cum sa declanseze aparatul, si plecam.
Cam 5 ore ne-a luat - dar ce placere, a cumpara un aparat foto la Romanica.
Nu iti trebuie numai bani; trebuie foaaarte multi nervi, noroc, stare, rezistenta la mers pe jos intr-o capitala dogoritoare, rabdare si muulta indulgenta.
#60679 (raspuns la: #60481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dulceata de cirese amare...yu - de Horia D la: 21/07/2005 22:12:28
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
dulceata de cirese amare...yum!! sau de nuci verzi! triple yum!
#60716 (raspuns la: #60715) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din mine curge lacrima - de copil la: 25/07/2005 22:02:33
(la: Poem de suparare crunta...)
Suna a manea. Si titlul si poezia.
Tind sa cred ca...suparat(a) fiind, te-ai descarcat pur si simplu, ti-ai varsat amarul, fara sa alegi cuvintele, fara sa ai rabdarea de a transforma aceasta ciorna intr-o poezie.
Mult succes in continuare!
Rene Assmunsen - de Dinu Lazar la: 28/07/2005 15:05:28
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Multe din imaginile domniei sale imi plac si mi se par grozave; portofoliul comercial e tare (adica tare umil) - si ar mai fi citeva chestii care ma arunca in neant, cum ar fi faza cu premiile... ma rog.
Sigur, un sit de discutat si de analizat la o cafea, daca e amara o face mai dulce, daca e dulce o face mai baubila; oricum, o opera remarcabila. Dar nu as zice ca e cel mai tare din parcare; dar e de vazut.
#61911 (raspuns la: #61890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...