comentarii

rabdator cuvant opus


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Oamenii devin homosexuali? - de a399 la: 01/01/2006 14:15:35
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Intrucat eu sunt homosexual si in plus lucrez in domeniul stiintific (ce-i drept nu in tara ci in San Francisco si nu in psihologie ci in stiinte exacte), as vrea sa-mi spun si eu parerea. Daca ar fi sa judec dupa propria mea experienta, as crede ca orientarea sexuala este 100% predeterminata de la nastere. Nu imi amintesc nici macar de un minut in viata mea cand sa nu fi fost atras de baieti sau barbati, chiar si atunci cand aveam 6 ani! Parerea ca totul e la alegerea fiecaruia mi se pare nu numai neadevarata, dar chiar ciudata si ilogica. Cand cineva este heterosexual, o simpla experienta l-ar putea aduce cu picioarele pe pamant. Sa presupunem ca un barbat heterosexual decide: gata, de maine imi vor placea numai persoanele de sex masculin; cine oare ar reusi sa puna in aplicare asta? As vrea ca barbatul care sustine ca "e la alegere" sa-mi permita sa-i rasucesc gatul daca intoarce capul dupa femei, dupa ce "a decis" sa fie homosexual:))) De aceea raman uluit cand aud pe cineva spunand ca orientarea sexuala este "la alegere". Va rog sa faceti macar pentru o zi experienta asta inainte de a avea o opinie. Nici eu nu pot hotari: gata, de maine imi plac numai femeile, pentru ca stiu ca orice as face, nu-mi plac. Nu e vorba sa-ti placa sau nu un fel de mancare, ci e vorba de ceva fundamental in viata fiecaruia. Nu inteleg de ce atat de multi gandesc atat de eronat, cand e la latitudinea lor sa se convinga de contrariu.

Vreau sa adaug aici ca una dintre confuziile cele mai frecvente in evaluarea orientarii sexuale este confuzia dintre actul sexual si identitatea sexuala. Multi homosexuali au sex si cu femei, dar sunt definiti ca homosexuali prin natura afectiunii pe care o au fata de persoana iubita, si nu de natura sexului pe care il practica. La fel, destui heterosexuali pot avea erectii si sex chiar cu alti barbati; ceea ce ii defineste ca heterosexuali este natura relatiilor erotice (pe cine iubesc: un barbat sau o femeie). In inchisori multi heterosexuali au relatii homosexuale fara ca asta sa-i schimbe; la iesirea din puscarie iar alearga dupa femei.


In privinta studiilor actuale privind orientarea sexuala pot spune urmatoarele: sunt indicatii foarte puternice ca exista o baza genetica, desi baza genetica nu e totul. Gemenii univitelini chiar cand sunt crescuti in conditii total diferite, au o concordanta de 52% in privinta orientarii sexuale. In schimb gemenii bivitelini au o concordanta de numai 25%! Iar pe linie simpla fraterna, concordantza este si mai mica, de 15%. Trebuie spus ca la speciile inferioare lucrurile sunt mult mai simple decat la om. Cercetarile facute pe mustele de otet au aratat ca prin simpla modificare a unei gene, ele devin total neselective la sex; "bisexuale"! De altfel una din directiile de cercetare in combaterea daunatorileor merge pe aceasta linie, desi inca nu s-a reusit sa se obtina homosexualitate absoluta la insecte. La animalele mai complicate, cum ar fi cainii sau oile, homosexualitatea in mediul natural este prezenta la nivelul a 10-15% din animale. La maimutele cu genomul cel mai apropiat de cel uman (cimpanzeii bonobo din Africa Centrala), care au 98.5% din genom identic cu cel uman(!), relatiile sexuale dintre adulti si relatiile adulti-adolescenti de acelasi sex sunt la fel de raspandite ca si relatiile sexuale dintre masculi si femele! Asta s-a constatat si la specia umana, inainte ca religiile abrahamice sa preia puterea politica. In antichitate majoritatea absoluta a civilizatiilor era favorabila si chiar incuraja relatiile homoerotice, care de multe ori erau chiar impuse oficial de stat pentru diverse motive; de exemplu legile din Creta, dar si legile lui Solon din Atena care aveau in vedere rolul educativ al pederastiei si limitarea cresterii populatiei. Dar chiar la alte popoare, ca de exemplu la gali, celti, sciti, fenicieni, japonezi etc relatiile homoerotice erau parte componenta din viata sociala si chiar reglementate prin legi. Dupa ce imperiul roman a adoptat crestinismul ca religie de stat au inceput persecutiile legate de identitatea sexuala si chiar persecutii contra tuturor celor care asociau sexul cu placerea. In codul lui Justinian, novela 102 (paragraf) stabilea ca toti cei care au relatii "de sodomie" sa fie ucisi, arsi de vii si pana si cenusa lor sa fie calcata in picioare si aruncata in latrine! O, "bunatate" crestina! Nu degeaba Justinian a fost facut sfant in religia crestin-ortodoxa! La fel ca si sf Constantin care si-a ucis prin fierbere nevasta cand a prins-o cu un sclav si care si-a omorat propriul baiat de frica sa nu-i ia tronul! Aprigi crestinii astia!

Idealul iudeo-crestin pana in secolul 20 a fost o relatie dintre barbati si femei acceptata numai in cadrul conjugal si destinata exlusiv procreierii. De altfel dupa inventia termenilor de homosexualitate si heterosexualitate (cuvant inventat la 10 ani dupa cuvantul homosexualitate!), ambele notiuni erau descrise in dictionarele epocii (inceputul secolului 20) ca fiind "morbide, nenaturale". Heterosexualitatea de exemplu era descrisa ca fiind "o atractie exagerata si morbida fata de sexul opus"! Abia odata cu dezvoltarea cinematografiei, mai ales a celei americane, si-a dobandit heterosexualitatea un statut verbal privilegiat, iar cum vedeti homosexualitatea nici acum nu are vreun statut.

Ca sa raspund autorului primului mesaj in mod direct: cand eram foarte tanar am alergat la toti medicii si psihiatrii din Bucuresti cu rugamintea de a ma schimba; credeam ca imi vor da niste pastile si gata, de maine alerg dupa femei. Bineinteles ca nu a fost posibil, iar tratamentele lor merita sa fie expuse aici (cu alta ocazie) pentru ca unele au fost imbecile iar altele comice. Sigur ca as fi preferat sa fiu ca majoritatea si sa nu fiu umilit si batut de atatea ori; credeam ca si eu am dreptul de a cauta fericirea, ca altii. Dar nu era nimic de ales. Asa cum nu poti sa-ti alegi parintii sau epoca in care te nasti. Nimeni nu isi alege sa fie minoritar, mai ales intr-o societate devenita pe parcurs intoleranta cum este societatea romaneasca, chiar cea de azi, daca e sa judec dupa statisticile care spun ca 85% dintre romani nu ar accepta nici macar sa aiba vreun vecin homosexual.

In privinta rolului mediului: este foarte complex. De exemplu gradul de impregnare cu testosteron a sarcinii in perioada prenatala este foarte important. Femeile foarte stresate in perioada graviditatii au sanse mult mai mari sa aiba baieti homosexuali; s-au facut studii in aceasta privinta. Pe maimute s-a aratat ca daca fatul este de sex masculin si maimuta mama este injectata cu estrogeni, baiatul-maimuta va fi in majoritatea cazurilor homosexual. Dar la oameni lucrurile sunt mult mai complicate. Subiectul e mult mai vast si nu poate fi discutat in cinci minute. Sunt cazuri cand homosexualitatea este mascata de educatia strict heterosexista si adevarul iese la lumina in imprejurari neasteptate.

Psihiatria si Psihologia moderna considera ca nu este de fapt posibila schimbarea orientarii sexuale, iar ideia de schimbare este ea insasi nociva pentru ca da impresia ca homosexualii trebuie sa se schimbe, ceea ce nu se poate si nici nu e de dorit sa se incerce-din motive etice. In SUA medicii care isi fac reclama ca pot face "conversii" sunt chiar dati afara din asociatia psihologilor sau psihiatrilor americani, pe motiv de incompetenta sau reclama mincinoasa.
Si aici se fac bani buni de catre cei care exploateaza incultura sau ignoranta (mai ales a celor care fac parte din extrema dreapta religioasa), dar autoritatile stiintifice sunt intransigente.

Cand cineva intreaba: dar in definitiv care sunt cauzele homosexualitatii?- raspunsul cel mai frecvent care i se da de catre cei care cerceteaza problema este: "cand vom stii care sunt cauzele heterosexualitatii, pe care pana acum nu le cunoastem deloc, cu siguranta vom afla si care sunt cauzele homosexualitatii!"


Ar trebui sa mai adaug ceva: din punct de vedere politic, Romania a fost printre primele 5 tari din lume care au exclus din codul penal relatiile intre persoane de acelasi sex, pe vremea lui A.I Cuza. Constitutia lui Cuza a fost dintre cele mai bune din lume, alaturi de cea belgiana. Pot sa citez bibiografie americana pe aceasta tema. Totusi la interventia "Preasfintei" Biserici Ortodoxe in perioada interbelica legile respective au fost schimbate in rau. Ele au fost preluate si inrautatite de comunisti, dar in ultimii ani ai lui Ceausescu legile erau aplicate numai celor care erau pe fatza contra regimului, dar dupa impuscarea lui, in 1996 cand a venit la putere "democratia", ele au fost reinvigorate poate din prostia partidului national taranesc crestin si democrat, sub presedentia lui Emil Constantinescu. Lucrul nu a ramas fara ecouri in lume: ambasadele si consulatele Romaniei au fost practic blocate de demonstanti. A trebuit sa intram in secolul 21 pentra ca legile nedrepte din codul penal sa fie abrogate, si asta petrecandu-se numai la presiunea Uniunii Europene. Romania este printre ultimele tari din Europa care au facut schimbarea, alaturi de Cipru. Suntem cu adevarat "protocronisti", cum spunea raposatul Edgar Papu!

In concluzie: la multi ani! :)
cuvantul "ghilimele" nu are f - de Intruder la: 11/01/2006 09:55:33
(la: ":Ati vazut cumva vreo ghilimea?)
cuvantul "ghilimele" nu are forma de singular. stiu ca s-a vrut o gluma dar, totusi...:)
___________________________________
semper idem...
mina anina cuvantul mandrie - de mina anina_106 la: 16/01/2006 11:13:15
(la: Mândrie si prejudecata)
mina anina
cuvantul mandrie se foloseste prea des de catre noi oamenii..mult prea des...e un fel de replica intr-o conversatie...i-si pierde pana si identitatea...are atatea trebuinte..noi oamenii ne catalogam drept mandrii mult prea usor...si uneori in prostia noastra nici macar nu stim real ceea ce este cu adevarat...spunem ca nu suntem mandri..ba spunem ca noi suntem mandrii...e o stare de spirit..dupa toane...nu vi s-a intamplat sa va laudati ca sunteti prea mandru pentru a face ceva sau ca nu sunteti deloc madrii,ca lasati de la voi?depinde de context...de avantaje...se poate spune ca acest fenomen e oare calitate sau defect?esti mandru si nu lasi de la tine daca ai dreptate-de cele mai multe ori nu aduce prea multe avantaje...pierzi.Apoi daca in minunatia ta de om se gasesc anumite principii e clar ca nu vei face anumite lucruri pentru a obtine ceva...cred eu ca legatura mandriei cu principiile e foarte legata...si in Biblie scrie ca mandria e un pacat...apoi ca sa traiesti fara a face prea multe pacate e clar ca trebuie sa ai principii...mandria e prea prost folosita de noi..cred ca sunt anumite reactii omenesti care nu au denumire si capata acelasi sens...mandrie...oare e chiar mandrie?sa te certi si sa nu lasi de la tine,fie ca ai ,fie ca n-ai dreptate,nu prea e mandrie...dupa mine e prostie...sa nu faci primul pas in ceva...nu e mandrie...e regula mentinuta in timp...si nu e mandrie...sunt multe lucruri care nu tin de mandrie si care sunt denumite asa...si daca stai bine sa te gandesti oare care este adevaratul sens al mandriei...?e un cuvant care a aparut si el...asa ca sa avem noi cum sa ne denumim cate-odata...mai rar sau mai des...whatever...si faptul ca faci ceea ce vrei ca om cu personalitate ce esti...in alegerile pe care le faci...parerile sunt impartite...unii atesta ca e mandrie cronica...altii ca nu...oare?
Cam multe definitii... - de ondine la: 17/01/2006 19:18:07
(la: Mândrie si prejudecata)
Orgoliul este una, demnitatea e cu totul altceva. Sunt cele doua extreme in gama de sinonime ale cuvantului "mândrie". Orgoliul este intr-adevar ceva foarte pagubos. In sfera simbolica, primul pacat nu este cel al lui Adam si al Evei. Primul pacat (si cred ca si cel mai mare) este orgoliul: Satana era inger, dar a avut orgoliul sa se considere egal cu Dumnezeu, si asa a ajuns sa fondeze infernul...Parabola asta spune multe. Orgoliul este opusul iubirii.
Demnitatea e asociata cu respectul de sine, fara insa a deriva din vreun complex de superioritate. Infatuarea, aroganta, cred ca sunt mai degraba forme de manifestare a orgoliului; nu sunt trasaturi de caracter, ci de comportament.
In ce priveste prejudecatile...Sunt un fel de "cache" al memoriei interne. E mai usor sa activezi o pagina veche decat sa-i dai refresh sau sa cauti una noua. Cred ca e pur si simplu un semn de lene / comoditate intelectuala. Care vine din nevoia noastra de certitudini; uneori, nu le putem afla si atunci ni le fabricam singuri, simplificam lumea, reducem totul la alb si negru. Pe principiul (non) dubito ergo (non) cogito si avand in vedere ca prejudecatile prin definitie presupun lipsa (eventual refuzul) oricarei indoieli...
Fler e un cuvant cam saracaci - de rayro la: 10/02/2006 09:28:35
(la: Prietenie sau dragoste?)
Fler e un cuvant cam saracacios ca sa descrie momentul respectiv.
Se combina atat de multe lucruri/imprejurari ca ceva banal sa devina special incat atunci cand apare.... pai creca tre sa fii orb de-a binelea sa nu vezi.
E drept ca se intampla rar. Dar tocmai de-asta e asa minunat.
Iar daca n-ai trait asa ceva nici nu ti-l poti imagina.
#104891 (raspuns la: #104883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ultimul cuvant... - de Ciurea I.L. la: 26/03/2006 11:44:07
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
din comentariul tau, de el se leaga toata perplexisitatea ce ma cuprinde in momentul in care ma gandesc la religie.
Cuvantul e "Stapanului", scris cu majuscula ca doar trebuie respectat (Nu?).
Cum poate o persoana matura sa se supuna unor reguli trasate de altcineva, fara sa se intrebe despre validitatea si oportunitatea acestor reguli.
Uite sa-ti spun care e imaginea ce se creeaza in mintea mea despre religia crestina:
Dumnezeu creeaza omul(a se citii omenirea) si ca sa fie sigur ca asta micu' nu se sinucide, il pune sa respecte niste reguli. Dupa ceva vreme micutu'(a se citii biserica) mai creeaza si el niste reguli. In tot timpu' asta "Stapanul", creatorul il recompeseaza pe micut cand respecta regulile date de el si il pedepseste in momentul in care le incalca, iar pe acelasi principiu micutu se autoflageleaza de fiecare data cand isi incalca propriile reguli.
"Rationamentul" meu era un pic mai lung, dar m-am plictisit....(ajunge si atat)
Sunt singurul care vede ceva ciudat aici?

P.S.: Tin sa mentionez ca, dupa definitiile mai sus mentionate, sunt ateu, dar ma distreaza uneori sa fac pe agnosticul.(asta se datoreaza multitudinii aproape multicolore de credinciosi ce doresc sa convinga pe toata lumea de existenta lui dumnezeu)

viata nu valoreaza nimic fara dreptul de a intelege si de a fi inteles, toate celelalte drepturi deriva din acesta ( referitoar la comunicare si libertate)
#113469 (raspuns la: #113452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
romanii...un subiect delicat - de ionutz1700 la: 02/05/2006 21:09:30
(la: Romanii merg la Biserica doar de Craciun si de Paste)
de fapt daca stau bine sa ma gandesc ortodoxismul e cel mai delicat subiect.faptul ca romanii frecventeaza biserica doar de craciun si de paste asa este.si tot in comportamentul lor vedem si faptul ca ei vor o religie cat mai comode, care sa le permita orice si care sa nu-i pedepseasca pentru pacatele lor sau pentru greselile.intr-un cuvant vor un Dumnezeu opus adevaratului Dumnezeu.as vrea sa mai subliniez faptul ca ortodocsii(in general) cand merg la biserica(de craciun sau de paste)de fapt nici nu merg.nu poti spune ca ai fost la biserica numai pentru faptul ca ai venit, ai aprins lumanarea, ai ascult evanghelia si ectenia si ai plecat.sa fim seriosi.ortodoxismul care exista cam pretutindenea in Romania este o amagire.incercam sa-L pacalim pe Dumnezeu, sa-l fentam.ei bine nu sa nu confundam biserica cu cartierul si preotii cu baietii din cartier, sa nu o confundam cu un teren de fotbal.sa nu ne mai jucam.ori facem lucrurile cu cea mai mare seriozitate ori nu le mai facem DELOC.oare cand mergem sa facem rost de un nou loc de munca cum ne prezentam??in nici un caz nu ne prezentam asa de rau cum ne prezentam la biserica.am ajuns bataia de joc a tuturor.nu ne este rusine??
nu ne bate obrazul ca vrem sa mintim Adevarul?nu pot spune cat de des frecventaz Biserica(oricum mai des decat va inchipuiti) dar pot spune ca o fac in speranta ca balanta judecatii de apoi nu se va rupe din cauza pacatelor mele.o fac pentru a simti si altceva decat placerea trupeasca. o fac pentru ca constiinta ma indeamna sa o fac si o mai fac in speranta ca oamenii isi vor da seama intr-o zi de greselile lor dar poate ca va fi prea tarziu.
cuvant-cheie - de vania la: 06/05/2006 07:54:19
(la: sa fiu fluture)
cuvantul cheie e "voi cauta"...bravo, cactus-fluture!
rac/horia/marcuse - de irisz la: 06/05/2006 16:49:41
(la: Secretele unei casnicii reusite)
Rac

M-ai dezorientat total. Textul tau de inceput m-a revoltata putin pt. ca prezinta cateva „secrete” putin puerile dupa parerea mea de a face un cuplu sa REZISTE. (in paranteza nici cuvantul asta nu mi-a placut, daca vorbim de casnicie ca de o legatura care trebuie sa reziste nu mai vorbim de libera algere a doi oameni care fac sa traiasca o legatura fara efort. Dupa mine rezsita omul in inchisoare, dar nu poti sa spui ca rezista pe un camp de flori, alergand in voie)

Apoi, citind pt. comentarii observ sub semnatura ta acel După părerea mea, căsnicie fericită nu există
si incep sa ma intreb in care tabara te afli.

Ca sa-mi spun si eu parerea in 2 vorbe...

Marcuse!
Spui
O casnicie fericita nu e oare atunci cand e intre doi oameni fericiti? :)
Spun, da, ai dreptate si te intreb:
Fericirea este o stare permanenta?
Nu, zic eu ca o evidenta.
Atunci care este deductia logica?
O casnicie fericita nu este o permanenta.

Horia D!
Iti dau dreptate, cred ca punctul pe i este schimbarea desi cu solutia ta, ca amandoi sa se schimbe in acelasi timp si in aceeasi directie nu pot sa fiu de acord. Nu numai pt. ca e evident imposibil de realizat, ci pt. ca probabil tocami asta ar fi incitant, sa vezi ca celalalt s-a schimbat intr-o cu totul alta directie.

Dupa bine nu exista – in timp - casatoire fericita ci in cel mai bun caz casatorie aparent fericita (de care nu prea am pofta).

Suntem oameni, si probabil niste aratari prea complexe pt. a simplifica o casnicie la o reteta universal valabila. In afara de asta traim prea putin ca sa acceptam compromisurile, culorile palid, mancarea calaie si sentimentele tocite cand stim ce inseamnna opusul lor.


Cass, am cautat cuvantul in d - de Honey in the Sunshine la: 04/06/2006 02:21:22
(la: Cui ii place filosofia?)
Cass, am cautat cuvantul in dictionar :) multumesc :)

In alta ordine de idei mi se pare gresita interpretarea celebrei fraze "scopul scuza mijloacele" in conferinta asta...
De fapt Machiavelli nu vroia sa dea nici un fel de inteles meschin, toata povestea a pornit de la premiza ca vulgul, poporul, e ignorant si nu e in stare sa ia decizii constructive (care sa duca la binele general, in cazul de fata al diferitelor principate). El (acelasi "bobor") trebuie supus cu forta. Pentru acelasi scop (bunastarea generala) poate fi incalcata si etica comuna, in cazul de fata morala crestina. Si asta doar pentru ca Machiavelli intuia ca politica e o chestiune aparte care trebuie cladita pe legi proprii, complet independente de bine si rau.
De subliniat insa ca sensul teoriilor astora e strict politic, nu trebuie in nici un caz aplicat in alte campuri.
Desigur sunt destui cei care nu prea au habar ce spun cand folosesc termenul "machiavelic".
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
ori pierd persoana iubita, ori ma obisnuiesc.... - de providence la: 09/06/2006 08:15:40
(la: cum ai reactziona daca...)
Dupa Gay festul din Buc. chiar mi-am pus problema: ce o sa fac, daca copilul meu (inca nu s-a nascut dar deja ma gandesc) pe la 16-17 ani mi-ar marturisi ca e gay. Chiar nu stiu ce as face, dar un lucru mi-e foarte clar: n-am sa-l(o) gonesc! Pentru ca trebuie sa fie foarte greu din momentul in care realizezi ca esti o alta fiinta si sufletul, instinctele sexuale cumva nu ti se potrivesc cu fizicul....Si atunci omul incepe sa caute disperat, pana-si gaseste perechea. Ca n-o fi de sex opus? Asta e...E foarte greu sa accepti. Eu am o orientare..normala (ce-nseamna cuvantul asta de fapt?)...sunt femeie si iubesc un barbat...Dar ma gandesc ca mi-ar fi fost f. greu sa accept o alta situatie. Pt. ca stiu ca daca as fi fost ALTFEL prietenii si parintii nu m-ar fi inteles. Si asta pentru ca (cred eu) societatea romaneasca nici acuma nu e pregatita sa tolereze, sa accepte asa ceva. Poate generatiile urmatoare o sa fie mai libere...si noi ca viitorii parinti (am 27) o sa-i intelegem mai bine...
Revenind la subiectu propus....nu stiu sigur ce as face....dar as incerca din rasputeri sa ma obisnuiesc cu situatia. Pentru ca, daca ne gandim bine, alta solutie nu este. Ori imi pierd persoana iubita, ori incerc s-o accept asa cum este ea..
Cu un singur lucru nu sunt de acord...dar poate asta e alt subiect, poate unii ma vor condamna...e parerea mea..: adoptarea unui copil de catre gay....
#127528, de Pasagerul - de om la: 12/06/2006 18:27:58
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
"Am un respect prea mare pentru sexul opus :))" = este a II-a oara cand spui acest lucru....mai tu iti faci reclama pt noua competitie Mister cafenea ;))

Cred ca confunzi marimea vocabularului cu conotatia data unor cuvinte ;)). Am auzit ca taranii stiu si folosesc acest cuvant...cred ca nu vrei sa sustii ca ei nu-si respecta nevestele ? O sa te votez mister pt ca vrei sa ma faci sa cred ca ai sange albastru ;))
#127547 (raspuns la: #127528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DEX VESEL - de Yuki la: 07/07/2006 12:39:00
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
arhitect
> cineva care n-a fost destul de barbat ca sa devina inginer, dar nici destul de gay ca sa se faca designer vestimentar;
>
bancher
cineva care iti imprumuta umbrela lui cand afara e soare si apoi ti-o cere cand incepe sa ploua;
>
belladonna
in limba italiana - femeie frumoasa; in engleza, matraguna - un foarte bun exemplu de sinonime;
>
boy scout
un copil imbracat ca un tampit sub comanda unui tampit imbracat ca un copil;
>
consultant
cineva care foloseste ceasul sotiei tale, iti spune cat e ceasul si apoi iti cere bani pentru asta;
>
dans
frustrarea verticala a unei dorinte orizontale(asta e cea mai faina!!!)
>
diplomat
cineva care-ti spune sa te duci dracului intr-un fel care te face sa-ti incepi ziua cu dreptul;
>
dragoste
cuvant din 8 litere, 3 vocale, 5 consoane si 2 idioti;
>
durere de cap
metoda contraceptiva cea mai des folosita de femei;
>
economist
un expert care va sti maine de ce ceea ce a prezis ca se va intampla ieri nu s-a intamplat azi;
>
fidelitate
o puternica mancarime cu interdictia de a te scarpina;
>
indiferenta
atitudine adoptata de o femeie catre un barbat care n-o intereseaza; interpretata de barbat ca 'se lasa greu';
>
intelectual
cineva capabil sa se gandeasca mai mult de 2 ore si la altceva decat la sex;
>
munca in echipa
posibilitatea de a da vina pe altii;
>
nevasta
femeia care te incanta o luna si te descanta toata viata;
>
nimfomana
termen aplicat de fiecare barbat oricarei femei careia ii place mai mult sexul decat lui;
>
prieten
definitia unei persoane de sex opus care are acel 'Nu stiu-ce' care elimina orice dorinta de a incerca vreodata sa te culci cu el/ea;
>
preot
cineva caruia toti ii spun 'parinte', in afara de copiii lui, care ii spun 'domnule';
>
programator
cineva care rezolva o problema pe care nu stiai ca o ai intr-un fel pe care nu-l intelegi;
>
psiholog
cineva care se uita la oricine altcineva cand o femeie frumoasa intra in incapere;
>
statistician
cineva care e bun la cifre dar nu are pic de personalitate ca sa fie inginer;
>
usoara
termen aplicat oricarei femei care are aceeasi morala sexuala ca a unui barbat;
"Citind diverse mesaje de pe - de rational rose la: 18/07/2006 23:16:13
(la: In cautarea adevarului)
"Citind diverse mesaje de pe site, observ ca oamenii se afla in cautarea adevarului. Subiectele sunt multe, dar fiecare cauta sa stie, sa afle, sa dea un raspuns. Exista multe raspunsuri, nimeni nu este de acord, cel putin nu in totalitate, cu nimeni."

Unii chiar cauta adevarul, altii cauta un 'adevar mai convenabil", alti cred ca daca se opun adevarului il pot schimba... Trebuie sa fim sinceri cu noi insine si sa ne intrebam tot timpul: "De ce cred ca lucrul asta e adevarat?" Uneori credem niste lucruri doar prin inertia unor tipare pe care le avem in minte, sau pt ca asa ne place.


"Intreaga conversatie tinde sa devina (poate a si devenit deja) o pura dezbatere mai mult sau mai putin intelectuala, filozofica, o dezbatere in care unii isi manifesta furia, altii bucuria, altii cu pretentii de expert ofera sfaturi pretioase, altii adopta o pozitie mai neutra. "

Nici n-ar putea sa fie altfel...


"Cert este ca toti dau impresia ca ei stiu. Am senzatia ca nimeni nu stie nimic. "

"Adevarul" poate fi ca asta e doar parerea ta :-)
Cred ca fiecare om care cauta sincer descopere parti de adevar, si putem invata unii de la altii, cu conditia ca sa trecem prin filtrul propriu ceea ce invatam.


"Oare a realiza ca nu stii nimic sa fie inceputul intelepciunii? "

Poate sa fie... sau poate sa nu fie :-)


"Oare adevarul sa fie chiar atat de relativ? Iar daca este relativ cum poate fi adevar?"

Cred ca exista un Adevar absolut, si un "ceea ce mi se pare mie in acest moment ca e adevarat".


"Ce este adevarul? Este el sinonim cu libertatea? Daca Isus spune “Adevarul va va elibera...” este adevarul sinonim cu Dumnezeu? Nu ca si cuvant, ca si concept, ci ca esenta?!"

Eu cred ca da. Cred ca atunci cand ajungi sa cunosti adevarul iti dai seama cat de departe esti de standard, iti dai seama cat de rau e raul si simti o lehamite fata de el.


"Freud a concluzionat ca oamenii nu pot trai fara minciuni."

Freud e mort. Ce motive as avea sa ma iau dupa el?


"Este minciuna opusul adevarului sau o fateta a acestuia?"

Minciuna e DEFINITA ca opusul adevarului.


"Ce este adevarul?"

Sa nu ne mai balacim in metafore, singurul adevar absolut pe care-l avem (fara sa-l primim din alta parte) este ca TOTI MURIM.

Unul singur a trecut de bariera asta a motii: Isus Hristos, si de aceea cred ca e Singurul in care putem avea incredere in probleme de viata si de moarte.

Pentru sceptici: cu primire la moartea si invierea lui Hristos avem multe evidente, atat profetice, cat si marturii ale martorilor oculari. De asemenea din exemplul si invatatura pe care a lasat-o lumii, concluzia mea este ca nimeni si nimic altceva nu ofera raspunsuri mai bune la problemele existentiale care ne framanta.



pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hi :) - de Lteo la: 25/08/2006 20:12:38
(la: Neocrestinii)
"din pacate" nu am timp sa citesc toate comentariile, dar articolul l-am citit, si primele comentarii...

lucruri interesante...

totusi... prea mult s-a pus accentul pe RELIGII dupa parerea mea, e ca un fel de "cearta",... cu toate ca cearta nu-i cuv. cel mai potrivit... dar, degeaba se descrie protestantisumul... ortodoxia... catolicismul... cel putin ptr mine pe degeaba... eu daca-s intrebata daca sunt pocaita... raspund de cele mai multe ori "sunt crestina"... ptr ca cuvantul "pocait" e interpretat altfel (mai ales de cei ce nu sunt), si te face sa gandesti (sau... ii face pe cei ce nu sunt, sa gandeasca) NU AI VOIE...

am auzit in urma cu ceva timp ceva f. fain, ... RELIGIE= TU TREBUIE,... EVANGHELIE=TU AI,TU PRIMESTI,TU AI VOIE...

eu sunt crestina, ptr ca am avut voie sa ma decid, daca vreau sa fiu sau nu, daca vreau sa fiu in fata lumii, sau nu (BOTEZUL, care ptr mine nu prea fost usor...nu a fost usor caci am avut mari emotii, ptr ca nu sunt o pres care sa stea cu placere in fata unii multimi si sa vorbeasca... am avut emotii cand am stat in fata clasei, la referatul de la biologie, si am intrerupt referatul ptr ai invita pe colegii mei [eu nu-s in romania]...dar a fost o zi extrem de frumoasa!!!!!)
sunt crestina... ptr ca am si acum voie sa ma decid, ce, cand si cum fac... Dumnezeu se ingrijeste de mine, Dumnezeu are un plan ptr mine, dar Dumnezeu imi da mie voie sa decid daca vreau sa urmez planul lui, sau nu... daca vreau sa ma duc vineri seara la ora fetelor, sau vreau sa ma duc la discoteca... [etc..]

Nu stiu Gabi cate lucruri a facut, a "implinit"Dumnezeu deja in viata ta, dar Dumnezeu i-a dat o sansa tatalui meu, cand nici un doctor nu i-ar fi dat... poti sa-ti inchipui prin ce trece o nevasta, care a aflat ca sotul ei nu mai are mult de trait...
cu 6 copii (acum suntem 10- si eu sunt ff fericita si multumita cu/de familia mea, de fratii mei)
...

pe cand tatal meu inca era pe patul de spital, (dar vindecat deja) a venit o asistanta la el, cu o icoana... (cu fecioara Maria) si a incercat sa-i arate ca cu el s-a intamplat o minune...

cand aveam 10 ani, si mama mea era insarcinata, imi doream mult o surioara... si ma puneam regulat pe genunchi, si ma rugam ptr o surioara... si odata, (cam dupa o saptamana) pe cand mergeam spre scoala, a oprit tatal meu masina langa mine si colega mea si a spus zambind ca am primit o surioara... :)

ohh :)) de fapt nici nu vroiam sa spun atat de mult acum.. dar "doar" asa am fost eu inspirata... :))

acum... Dumnezeu nu-i ca o telecomanda, si nici ca un jocker, care sa-l folosesti atunci cand iti pofteste inima... Dumnezeu nu-mi indeplineste orice pofta a inimii, dar imi arata (mai devreme sau mai tarziu,) de ce nu... cand ma lasa sa trec prin necazuri, stres, etc, si atunci imi arata de ce... asa am invatat eu de exemplu sa fiu rabdatoare... ptr ca a fost nevoie sa fiu cu mine rabdatoare, si sa astept cu rabdare raspunsuri de la Dumnezeu

si chiar daca nu, chiar daca Dumnezeu nu-mi indeplineste totdeauna dorintele, rugaciunile... eu am primit ceva de la El deja... am primit viata vesnica, de asta am curajul sa risc mai mult, mai multe pe acest pamant...

chiar daca nu am totul, nu pot totul... ... ma asteapta un viitor fericit... (mai devreme sau mai tarziu)...

nu stiu cum iti merge tie Gabi, nu stiu ce faci tu, cand te afli intr-o situatie grea... nu stiu ce ai face tu, daca ai afla ca un prieten bun de-al tau se drogeaza, si sa-l vezi in aceasta situatie... nu stiu ce ai face daca ai afla ca pers in care esti indragostit, si despre care credeai ca te place, are pe altcineva... nu stiu ce ai face cand fratiorul tau cel mai mic e in spital, cu meningita... si tu ai stres pana dupa cap... ptr ca vacanta numai vacanta nu a mai fost... si cand nu mai ai timp de nimic, sau de nimic "frumos", relaxant... si cand stii ca nu poti sa contezi pe oameni... atunci... ma plang la Isus, ii povestesc lui, ...ii spun lui despre dezamagirile mele, ...
"zambeste, Isus te iubeste"... nu-s doar vorbe in vant... de cand traiesc ca crestina, zambesc mult mai mult, si mi se spune mult mai des (dar cu adevarat des) ca ma fac pe zi ce trece mai frumoasa, ca am un zambet frumos, ... nu-s un tip laudaros, credema... stiu doar ca Isus m-a schimbat, si chiar daca in interior, sau a inceput in interior... se vede de multa vreme si pe chipul meu...

crede-ma ca lumea are nevoie de asa oameni, de oameni ca Isus, de oameni schimbati de Isus... de oameni ca mine... eu cel putin sunt convinsa ca clasa mea, scoala mea are nevoie de mine... are nevoie de cineva care sa ajute, chiar daca nu-i luat prea in serios, chiar daca nu e cea mai renumita, cea mai "celebra", "coola" persoana in scoala/clasa... am cativa prieteni f buni in scoala, nu chiar multi, ...dar totusi,...
multi, ceilalti ma apreciaza, chiar daca de la distanta...

prin faptul ca sunt mai prietenoasa decat ceilalti, ca zambesc mai mult, ca sunt mai vesela... schimb lumea... motivez colegii, prietenii mei, ii fac sa se simta mai putin agresivi, ...ii ascult, ii fac sa se simta pretuiti...

sunt un HISTORY-MAKER... (cine cunoaste cantarea de la delirious!,...e foarte fain)... sunt mandra de asta, si am din aceasta cauza o PERSONALITATE BUNA, puternica, coola... :))
sunt deja und history maker, din cauza ca in vietile unor prieteni (sau cel putin a unei bune prieten) am scris istorie... am lasat urme... bune.

cine crezi ca e motivul acestor lucruri... cine crezi...
Isus e...

de asta sunt madra de ce sunt, de cum sunt, de cine sunt... de ce am, de ce pot, de ce cred,... de ce iubesc...

viata mea nu.-i tot timpul roza, cred ca ti-ai dat seama deja, dar ...am siguranta, ca chiar atunci cand nu-mi merge bine, am de ce ma agata, am de ce ma tine, am la cine merge...
cum e in viata, in situatia ta, Gabi... poti sa zici si tu asta, chiar daca in cazul tau ar fi vorba de un om... poti tu tot timpul sa te duci la un prieten, la un parinte, la preot... cu siguranta ca va face TOTUL ptr tine?
care dintre oamenii care-i cunosti, si-ar da viata ptr tine?

oamenii au nevoie de mai mult decat oameni... au nevoie de ceva "supranatural"... daca nu supravietuiesc... in viata lor, oamenii fara speranta, fara dragoste, fara credinta... nu au viata, nu traiesc,... sau nu vor trai mult, caci ...multi se sinucid...

am auzit in urma cu ceva timp ca cele mai multe sinucideri au loc in jurul Craciunului... e sarbatoarea cea mai frumoasa, si totusi sunt oameni care nu sunt felicitati, nu primesc cadouri, nu au cu cine o petrece...
de asta...

la botez, la marturie am zis ceva... (care a starnit cateva rasete :) )
"Depind de Isus, de dragostea Lui, si asta-i singura dependenta pe care o recunosc cu placere"
(voi fi si acum sincera si deschisa :)) o alte dependenta e cea de balsam de buze,...dar... asta nu zic des, caci de obicei cand ma gandesc la asta, sper sa nu fie vorba de o dependenta)

God bless you!
va urez tuturor care vor citit asta toate cele bune din inima.
...despre "literatura" comerciala et comp. - de VST la: 29/08/2006 06:26:35
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
1) Problema cu care se confrunta lumea din ziua de azi in ceea ce il priveste pe acest scriitor este fsimpla si de asemenea foarte concreta.Cartile lui Paulo Coelho pot fi caracterizate prin intermediul unui singur cuvant:comercial.Prin definitie comertul este o activitate de schimb a produselor prin vanzare-cumparare.Ori tocmai aceasta va fi ideea initiala a scriitorului.Sb abordate sunt unele de interes general,citite cu nesat de oameni care inca nu au descoperit literatura in adevaratul sens al cuvantului.De un lucru sunt ferm convins:acest om nu poate fii numit scriitor asa cum nici cartile sale nu pot purta numele de capodopere.Sunt doar simple carti pe care,probabil,iti va face placere sa le citesti intr-o dupa-amiaza ploioasa de duminica... in aprox 2 ore,pastrand poate o senzatie de respect pt autor si cartea sa pret de inca o ora dupa care poti sa uiti linistit de existenta sa.De ce?Aceasta este intrebarea la care sunteti datori sa va raspundeti.

2) Ma ''bucur" f mult pt faptul ca Paulo Coelho este un barbat.Ati fi avut o problema in cazul in care ar fi apartinut categoriei sexului opus?Sau,probabil,cartile lui nu ar mai fi fost lafel de interesante?

3)In mod normal,bineinteles ca nimeni nu a mai scris in felul acesta,deoarece fiecare scriitor este unic in felul sau si de altfel pacat ca toti s-au gandit la o munca pe altarul artei si nu la una care sa aduca un mare beneficu material.In acest caz,domnul Coleho are o bila alba,fiind din acest pct de vedere mai "capabil".

4 "Critici literari care nu au fost in stare sa scrie o carte".Interesant.Un ex ar fi marele critic literar George Calinescu,autorul a unor serii de romane,foarte cunoscute,care nu au nicidecum legatura cu ceea ce priveste critica literara.Prin urmare,cu tot respectul cuvenit,va sfatuiesc sa va mai documentati.

5)Daca imi permiteti va voi spune cu ce ma incomodeaza pe mine.Ma deranjeaza faptul ca uitandu-ma la rafturi intr-un magazin zaresc o serie de carti comerciale tronand cu mare indrazneala pe primele locuri,in spatele carora putem intalni literatura adevarata.Ma deranjeaza faptul ca oamenii in loc sa citeasca literatura citesc carti comerciale.

Va multumesc frumos pt atentie!
#141940 (raspuns la: #137011) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe cuvantul meu, nu am crezut - de rara avis la: 01/10/2006 15:19:33
(la: IUBIRE...!?)
Pe cuvantul meu, nu am crezut vreodata ca cineva poate gandi asa... Cum adica iubire neconditionata?... Pai ce, mi s-au atrofiat neuronii, ca sa nu-mi dau seama ce ma atrage la cel de langa mine sau ce ma face sa-l resping?... The truth is rarely pure and never simple...
ma vad nevoit sa cobor iar in - de om la: 31/10/2006 16:06:29
(la: Mr. Cafeneaua 2006 - Spectacolul)
ma vad nevoit sa cobor iar in arena si sa dau un nou exemplu. Putinii care au raspuns s-au intrecut in "sarut manushitzele"...putina coloana moncherilor! Femeia la inceput se FURA si apoi vrajeste ;). Cum marea majoritate a "talibanilor" (de la maestru' Lascar citire) nu indrazneste sa scrie o sa ma sacrific eu ;))
1. Ce culoare are sunetul dimineata? = culoarea propriilor dinti albi care iti redau libertatea rozand bratul pe care doarme intrusa.

2. Cine este bau-bau si de ce ii dai voie? = inmultirea; pt ca the selfish gene ma guverneaza.

3. Cu ce se asorteaza albastrul ? = La un concurs de feministe cu tematica cum sa ne educam barbatii:
Englezoaica spune-prima zi nu am spalat rufele,a II-a zi tot asa, dar in a III-a zi am inceput sa vad ceva : John a inceput sa-si spela ciorapii.
Frantzuzoaica ia cuvantul: Prima zi nu am mai gatit, a II-a zi tot asa, dar in a III-a zi am inceput sa vad ceva : Pierre a inceput sa-si incalzeasca croissant-ul de dimineata.
Romanca:prima zi nu am spalat rufele si nu am facut de mancare ca sa vad ce face ION ,a II-a zi tot asa, dar in a III-a zi parca am inceput sa vad ceva cu ochiul drept.
Revenind la intrebare: albastru se asociaza cu ochii romancei

4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul / neprevazuta ? = plodul asta cu neprevazuta asta

5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii? = a fost odata ca in povesti o prea frumoasa gasca, apoi a aparut ea si totul s-a dus pe apa Sambetei

6. Presupunand ca nimeresti din greseala la telefon numarul unei sere de castraveti englezesti si vocea iti place, te scuzi sau incerci sa cumperi? = numai o femeie poate gandi o intrebare despre castraveti...obsedatelor

7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt? = pentru ca sunt eroi si se sacrifica preferand raul cel mai mare

8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat? = ti-am aratat perfectiunea, uite acum si opusul

9. Cum arati in costum de baie? = judecand dupa cum clipocesc din gene, isi vantura in aer parul si le cade sutienul...as spune SUPERBINE

10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie? = imi gasesc una de plictiseala

11. De cate sensuri are nevoie un rost? = unul: sa o iei la rost!

12. De ce fiecare nor seamana cu ceva? = pai altfel cum le-am vraji ca sa le aducem la orizontala ca sa admire..."cerul" ?

13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul? = o minune, doua minuni...bleah...as inlocui deja femininul cu ceva 100% masculin.

14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine? = depinde de femeie ;))

15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou? = cand imi plang la usa in timp ce eu citesc scrisorele parfumate.

HAI vitejilor, indrazniti sa scrieti pt ca eu v-am deschis ... locul :))

----------------------------------------------------------
"Las lupii tineri sa se sfashie in arena, in timp ce eu flirtez cu doamnele..." :))



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...