comentarii

radu tudoran fiul risipitor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
lafemme - de amari la: 14/07/2010 14:14:54
(la: Cautari bezmetice sau bezmetismul cautarii)
Multe "feluri" de vizitatori si totusi putine raspunsuri isi gasesc dand astfel de cautari:
"nu vad nu aud nu vorbesc"
"poze iasi"
"fulger"
"orient si occident"
"vanatoare de vrajitoare"
"adrian fuchs"
"facultatea dincluj"
"plans de mila"
"m-ai taie"
"TIME NEW ROMAN"
"ati reusit"
"fete singure"
"a chiui"
"madalin bossu 2000@yahoo fr"
"album foto"
"labirintul kate moss"
"fabule"
"concurs foto"
"radu tudoran fiul risipitor"
"inventii romanesti"
"love letters of great mans"
"sinonim imediat"
"durere"
"gay porno"
"curve italia imagini"
"pensie alimentara"
"oracole caiete amintiri"
"frumusetea feminina"
"frumusetea masculina"
"compunere programe tv"
Daca as avea o fetita numele - de Gala la: 14/01/2006 18:06:30
(la: Cele mai minunate nume proprii)
Daca as avea o fetita numele pe care l-ar purta ar fi Eva fiindca imi place atat de mult romanul lui R.Tudoran-Fiul risipitor-incat vreau ca numele eroinei principale sa-l rostesc in fiecare zi.
Daca as avea un baietel numele lui ar fi Radu sau Darius.
Nu am citit Fiul risipitor, a - de Trayan la: 02/04/2006 10:53:27
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Nu am citit Fiul risipitor, ar trebui sa o fac sa inteleg mai bine comentariul.

Ma regasesc insa putin in el. Teama de a face victime respecta un principiu care, in experienta mea, nerespectat, a facut intotdeauna jertfe. Simt o mare caldura pentru cei cu aceasta teama - pe mine
nu m-a tras nimeni de maneca la timp. Si totul s-a platit!
#114814 (raspuns la: #114675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doar trei... - de Gala la: 24/01/2006 14:35:17
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Fiul risipitor de Radu Tudoran
Jurnalul lui Mihail Sebastian
Idiotul de Dostoievski
Si in ce mod - de Guinevere la: 24/01/2006 21:48:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Podurile din Madison County - R.J.Waller. M-a invatat ca dragostea nu depinde de distanta si nici de timp.

Magicianul - John Fowles - Viata e ca un teatru, dar serios.

Nunta in Cer (Eseuri) - M. Eliade - Inelul cu safir albastru, dragostea asincronica. Sa prinzi momentul, sa nu-ti scape ce e special in viata ta.

Demonii - Dostoievsky. Mai bine rau si viu, decat rau si mort, dar si decat bun si mort (pe dinauntru).

Panza de paianjen - Cella Serghi. Primul sarut. Cum sa distingi iubirea autentica.

La Medeleni - Ionel Teodoreanu. Am crescut impreuna cu personajele din carte. M-a invatat ca adolescenta e minunata dar prea categorica si n-am facut leme pentru viitor.

Fiul risipitor - Radu Tudoran - Am aflat ca se poate astepta pentru iubire chiar si in conditii extreme.

Numele trandafirului - Umberto Eco. Cat de distrugator e extremismul, fie el si spiritual. Si multa frumusete in mister.

Deocamdata cam atata. Imi place ca mi-ati dat sugestii pentru cateva carti pe care nu le-am citit. Foarte inspirat subiectul de conferinta!



_________________________________________
"De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
iubire ciudata,iubire imposibila... - de Scherezada la: 31/03/2006 21:04:34
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Stiu ce simti,am trait si inca se mai aud ecourile acestei iubiri in inima mea.Pur si simplu l-am parasit fizic,dar sunt mereu in preajma lui vreau sa-l vad,cand nu-l vad sau nu aud nimic...intru in panica fac imposibilul sa aflu ceva,orice:daca traieste e sanatos?Am incercat sa-l inlocuiesc,dar nu a ajutat si nu vreau sa fac si eu la radul meu victime.... incerc sa uit,dar imaginea lui este in mine!! Cred ca ma urmareste blestemul unui roman citit in adolescenta:Fiul risipitor de Radu Tudoran,de cand l-am citit parca l-as fi trait!
carti pe care le-am iubit.. - de contesa la: 14/05/2006 07:48:00
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"La Medeleni",am crescut cu Monica si Danutz,si l-am iubit pe Vanea la Balti,am plans-o pe Olgutza si l-am plans pe mos Gheorghe...mi-e dor de ei,si vreau sa recitesc.
apoi, "Fiul risipitor"-Radu Tudoran,e acolo povestea mea de dragoste,cuvintele mele,trairile mele...
Coelho cu "veronika se hotareste sa moara", "alchimistul"
Jonh Fowles si "Magicianul"

"arcul de trimf"-erich maria remarq,cu povestea valului si-a stancii."E o poveste veche.Mai veche decat noi.Asculta.A fost odata un val ce s-a indragostit de-o stanca inconjurata de mare.Valul spumega si se rotea imprejurul stancii,o saruta zi si noapte, o imbratisa cu bratele lui albe, o privea, o uda si-o implora sa vina dupa el.O iubea si se spargea spumegand in jurul ei si astfel o surpa pe nesimtite,pana cand intr-o zi ea a tipat,complet sfaramata si i-a cazut in brate.Si deodata n-a mai fost nici o stanca cu care sa se joace,pe care sa o iubeasca,la care sa viseze.Era doar o ingramadire de pietre in fundul marii,cufundata in ea.Valul s-a simtit dezamagit si intristat si-a plecat sa caute alta stanca.."

si am iubit-o pe "Lorelei" a lui Teodoreanu; "Accidentul" si "Jocul de-a vacanta" ale lui Mihail Sebastian

si ultima iubire:Marquez! cu "Dragoste in vremea holerei", "A trai pt a-ti povesti viata"..
Part II - de Guinevere la: 29/09/2006 20:02:43
(la: Oracolul Cafenelei)
18. Mitul preferat: al eternei reintoarceri. Ca-mi aminteste de Fiul Risipitor (Radu Tudoran). Risipitoare, stiu. :o)
19. Smochinul. Ca sa faca fructe, trebuie sa-i limitezi radacinile. Bietul copac, ce destin de om.
20. Tot eu, dar fara asperitati. Un smirghel ici, o dalta colo...
21. Apa sarata: oceanul. Cu pirati cu tot, cu sirene cu tot, cu corali cu tot. Cu furtuni cu tot.
22. Exista si catelul cu petale? De ce nu? Am citit odata ceva care se chema "Cainele cu gatul de wolfram". Sau margareta latratoare.
23. Kitchul amuzant: un cal de portelan cu buze. Buze!

Pana la cina romantica mai e un pic. Omule, pune-te la costum daca mai poftesti la smooch-ul ala. :o) Poate sa vina si Prole? :o)

Guinevere Aimee d'Albon
Roman Haduch - de utopikdream la: 03/03/2013 01:23:30
(la: Doresc Lumina!)
Ce-mi place ca esti convins ca experienta ta este aceeasi cu a tuturor. Ca ce ti s-a intamplat tie, automat mi s-a intamplat si mie in exact acelasi fel...si amandoi am patit-o, numai ca tu te-ai luminat, iar astia ca mine inca mai umbla bezmetici dupa lumina. WaaaaaW! Sa-ti aduc aminte ca nu eu am pornit topicul "Doresc Lumina"?

Nu-ti risipi binecuvantarile pe astia ca mine.
1. Eu nu cred ca au efect;
2. Dar daca ar avea.... poate ajung naibii din greseala in rai, in timp ce toti prietenii mei sunt dincolo:) Si-apoi la naiba... chiar vrei sa te-ntalnesti cu mine si cu intrebarile mele incomode acolo?
Si-apoi... o iau razna numai cand ma gandesc sa-mi petrec eternitatea cu toti popii si reprezentantii inchizitiei...si toti violatorii si criminalii carora biserica le promite iertarea pacatelor (daca se caiesc sincer si nu mai fac).
La naiba prietene... ma nenorocesti:)
3. Chiar daca merge cu binecuvantarea...as prefera sa nu-i distragi atentia lui Dumnezeu cu de-al de mine, atat de nevrednica si necrestina. As prefera sa-si indrepte atentia - de exemplu - la copiii din Africa...aia de mananca o data la doua saptamani.

Cu mine nu poti vorbi de pilda fiului risipitor, dar poti vorbi de Fiul Risipitor al lui Radu Tudoran, poti vorbi despre iubire, carti, documentare, idei de tot felul, sex, tigari, cafele, vinuri frantuzesti si calatorii si in general de toate lucrurile care genereaza bucurie de viata in forma pura... sau putem vorbi despre ceea ce inseamna energie verde, protectia mediului, protectia animalelor si multe altele.

Stii...noi astia "nesalvati" prin crestinism...de obicei cu de-astea ne ocupam; sau cel putin eu asta fac.
Noi simtim ca facem parte dintr-un intreg si ca omul este aici sa imparatesca lumea, numai ca n-a-nteles exact ce inseamna asta: a imparati lumea nu inseamna a conduce, a-ti bate joc, a distruge dupa bunul plac, a abuza (asa cum facem)...ci inseamna a proteja.

Asa ca stai linistit...cat timp voi cautati lumina si va certati pe semantica (doar nu esti bun crestin daca nu pui virgula exact unde o pune si celalalt ca se strica naibii spiritul de turma)...astia ca noi fac si treaba voastra.
#643038 (raspuns la: #643035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea fiului risipitor......... - de cosmacpan la: 17/01/2007 18:32:52
(la: MOSTENIREA)
Un tata avea doi fii. Si unul dintre ei vine la tatal si ii spune, "Tata, stiu ca ai muncit toata viata si ca ai un cont de economii si ca ai facut investitii in piata de actiuni pentru viitor si stiu ca ai scris un testament astfel incat atunci cand vei muri eu voi mosteni jumatate din averea ta. Si stii tata, eu nu vreau sa stau aici urmatorii treizeci de ani, asteptand ca tu sa mori. Aceasta nu ar fi corect. Deci, ce spui de o intelegere?" El a spus, "Ce-ai zice sa-mi dai mostenirea mea acum?" Nu asa s-a intamplat? "Da-mi mostenirea mea din viitor, acum." Si tatal a fost de acord. Si astfel el ii da fiului toti acesti bani. Acum, daca va amintiti istorisirea, incercati sa va ganditi care a fost primul lucru pe care l-a facut fiul dupa ce si-a primit mostenirea. A plecat. A plecat din casa tatalui sau.

Glumim? dormim?





Autobiografie de fiu risipitor - Intruder - de Lady Allia la: 15/07/2008 12:10:11
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )

nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ma nasc.
am venit in lume, perpendicular pe cer
si mama visa cai albi, pascandu-i in palme.
am crescut cu cuvinte insirate deasupra patului.
le luam, le infasuram pe degete, mi le asezam pe pleoape.
bunica s-a suit in tren si mi-a adus o paine mare si rotunda
de parc-as fi putut s-o frang de marginea zarii!
cand mi-au rasarit primii doi dinti de jos,
tata a spus ca semanam cu un soricel parvenit
fiindca rontaiam chei, usi, brosuri cu poze.
prima amintire e cu mine pe sanie
cand am cazut in zapada, ca-ntr-o fantana de ingeri.
mai tarziu, m-am aruncat in focuri (la fel ca atunci)
si-am iubit prea repede ca sa-mi topesc troienele.
la sapte ani m-au dat la scoala, sa n-apuc sa mor
analfabet sau nestiutor de istorii pagane.
mama a luat un mar si o nuca
explicandu-mi cum se roteste pamantul in jurul soarelui
dar vedeam mereu cum tata se roteste in jurul ei.
se minuna de propria-i traiectorie ca de-o ninsoare-n april.
sora mea a fost prima zana imbracata in alb;
avea o bagheta fermecata din care picau cirese coapte
ne construiam cascade si maluri de rau
le populam cu piratii lui Tom Sawyer...
cresteam si ma cuprindeau infrigurari
ca serpii flamanzi, haotici.
cand am sarutat prima data o fata
am alunecat lin in miezul pamantului
unde erau castani, inrositi de buze femeiesti.
am facut pact cu diavolii cartilor
si ii caram dupa mine prin excursii.
prietenii montau corturi in luminisuri bucolice
eu -cantam cu greierii pe stanci.
pe pupitrele scolilor imi scrijeleam fruntea
dar domnul decan nu pricepea scrisul meu sfartecat.
intr-o zi, am imbracat o uniforma albastra
cu trese pline de praf si orgoliu.
faceam umbra la steag cu mana-nclestata pe arma,
toamna imi atarna grea, de bocanci.
odihniti-va in pace, eroi!
eu va veghez moartea sub tancuri inmugurite...
mai tarziu, am descoperit ca banii imi fura din timp
dar imi facea bine fosnetul lor strepezit;
puteam cumpara vieti din ceara, la kilogram.
cand a venit timpul sa am o casa
mi-am cumparat o canapea alba, ca o insula
tata mi-a dat doua cutii mari, cu carti
si-a zis "ia-le, sa nu stai singur!"
mi-am facut pereti portocalii
dormeam ca-ntr-o colivie aprinsa.
cateodata ieseam, sa fiu lins de faruri
sa conduc femei catre un domiciliu ipotetic.
ma mistuiam de sus in jos, intre coapsele lor
si dimineata plecam incet, cu haina pe umar.

apoi,
nu stiu cum
m-a acoperit lumina.
ma indragostisem
prea simplu
si imi repetam moartea
si-nvierea
ca o povara
dusa pana la capat.
ma dureau saruturile
noptilor de-apoi,
cadeau in mine
ca avalansele
impinse in desert.
era mult...prea mult
pentru o singura viata,
pentru un trup.

cand am iesit din lumina, eram orb.
Dumnezeu murise, undeva sus
si-mi faceam culcus de bolovani
cu ferestre varate-n podea.
tata mi-a adus iar, carti smulse din inima lui
si-a zis "ia-le prostule...citeste si umbla!"
citeam si uitam de cum dadeam pagina.
sub pat mi-am facut o biblioteca lepadata.
m-am apucat sa scriu cu fier de plug
pana cand mi-au inflorit cuvintele sub brazde.
...si "a fost" l-am ingropat adanc, intr-un cimitir mocnit.

intr-o vara tarzie cu miros de pere dulci,
cineva mi-a clatinat incremenirea
si-am vrut sa traiesc o suta de ani
sa pot coagula aerul cu respiratii impreunate.
apele erau in matca lor,
oamenii isi duceau aceeasi cruce, de veacuri,
maracinii invadasera toti serpii din cale-mi.
Dumnezeu nu murise,
doar mi-a scrijelit pe scoarta "taci, in puii mei!"
intrasem in ape verzi
si nu vroiam sa plec, nu vroiam sa plec!
am sters cartile de praf,
le-am asezat in rafturi
iar tata s-a pregatit sa-si primeasca
fiul risipitor de tumult.

la nunta mea, n-a plans nimeni.
pasari mici si albe, ciripeau peisaje lacustre,
valsul diminetii se-asternea la usi.
eram prea frumosi ca sa fim adevarati
eram prea vii in muzeul de oase, al lumii.
atunci, am descoperit o planeta
cu luceferi zglobii, cu oglinzi convexe
unde ma vedeam de fiecare data, altfel
si mereu eram eu, acelasi strangator de cumpene.

tine-ma de mana si nu-mi da drumul!
...ai lasat in mine urme de pasi
rostogoliti de mers.

"mi-au obosit mainile scriind"...
odata si-odata,
voi povesti
moartea mea,
revazuta si adaugita
volum cu volum...
caramizi de aduceri aminte,
ca un zid cu iesire la mare.

...............

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16628/autobiografie-de-fiu-risipitor/1
io incerc sa-mi - de juli la: 12/06/2010 15:36:56
(la: Personaje literare)
scormonesc prin memorie dupa personajul literar care mi-a placut, dar sunt atat de multe si atat de in ceata(au cam trecut ceva ani de cand le-am citit), unele au fost deja amintite de alti cafegii, asa ca am sa ma limitez doar la cateva si asta datorita recitiri cartilor relativ recent.:)

Eva(Fiul ratacitor, Radu Tudoran)
Doamna T(Patul lui Procust, Camil Petrescu)
Nora si Paul(Accidentul, Mihail Sebastian)
*Profesorul Wilczur(Vraciul, Tadeusz Dolega Mastowicz)

rolia


carti ce ne-au marcat existenta - de (anonim) la: 22/10/2003 03:35:34
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)

desi poate parea pueril ,cartea care m-a marcat in adolescenta,a fost "Maria si marea"de Radu Tudoran.fara sa fie o carte de analiza sau macar de sinteza felul in care e scrisa m-a impresionat extraordinar de mult,atat de mult incat dupa aceea am incercat sa-i seman personajului,sa ma comport ca ea sa fiu ca ea....dupa un timp am inteles ca unele lucruri nu trebuiesc schimbate...
mai tarziu,cand ma pregateam sa ies din adolescenta am citit"Toamna Patriarhului"de marquez ca sa ma indragostesc de literatura sud americana si de scriitor....inac sub impresiile cartii m-am apucat pentru prima oara in viata sa scriu proza.am scris incercand sa-i imit stilul....stiu,a imita nu inseamna a creea,dar in ceea ce am scris am pus tot sufletul meu .si ca dovada am fost premiata la un concurs de literatura...
fara toate cartile mele(multe la numar si care nu au loc sa fie enumerate)nu stiu ce m-as fi facut
fiul risipitor ... - de desdemona la: 21/09/2004 15:25:42
(la: Prima alimentara de lux din Romania)
Probabil cel care nu isi poate plati cheltuielile la bloc nu va merge sa isi cumpere 1 kg de melci. Dar vecinul lui, care a reusit sa-si plateasca cheltuielile, si care are un copil ajuns la varsta de 30 de ani, si lucreaza insa sta acasa (fiindca nu are chef/curaj sau resurse sa se mute singur), 'copilul' ala sa spunem ca are chef macar din bunatatile vietii sa guste (ca tot nu i se arata sa fie independent pana e tânar) si atunci isi ia 50 de grame de foie gras, si mancandu-le viseaza la ceea ce si-ar fi dorit sa aiba. Nu zic ca aprob comportarea asta, dar fiecare are preferintele si prioritatile lui, si libertatea sa faca asa cum ii place.

Desdemonovici
#22958 (raspuns la: #22956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carti ce ne-au marcat existenta - de (anonim) la: 07/10/2004 14:56:28
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Nu stiu daca chiar as putea spune ca mi-au marcat existenta, dar in mod cert mi-au schimbat optica asupra a tot ce ma inconjoara, mi-au aratat adevaratele valori si m-au ajutat "sa inteleg mersul lumii" (citatul este din Arta Conversatiei a Ilenei Vulpescu ). In liceu am citit Balzac pe nerasuflate, am trecut la Dickens, Zola, Steinbeck, Remarque, Blasco Ibanez. Intalnirea cu Garcia Marquez si Umberto Eco mi-a schimbat total ideea de literatura. Si totusi, cand simt ca nu mai pot asimila nimic, ma intorc cu mare placere la Jules Verne si la aventurile sale. Bineinteles ca am citit si carti politiste, si SF ( "Fundatia" lui Asimov mi se pare de neegalat ) si raman deschisa la tot ce are o semnificatie. Nu-mi plac cartile ce se citesc pe diagonala (nu dau nume d eautori, sa nu-mi ridic lumea in cap! ), iar sentimentul pe care l-am avut citindu-l pe Umberto Eco a fost ca mi-am dat seama cat de putine stiu.
Dintre autorii romani mi se par de exceptie Marin Preda si Radu Tudoran. Recomand tuturor sa citeasca " Cronica sfarsitului de mileniu " a acestuia si astept cu mare interes dezbatere asupra impresiilo lasate de aceste volume (sunt 7).
Oricum, parerea mea este ca viata ar fi cumplit de saraca si de lipsita de culoare fara carti!
plata lucratorilor - de pr Iulian Nistea la: 13/10/2004 23:09:51
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna Alex.

La aceasta intrebare a raspuns Mântuitorul in pilda platii lucratorilor:

Un om avea nevoie de lucratori si a venit de dimineata si a angajat pe cine a gasit. Dar nu a fost de'ajuns, si a revenit la amiaza si iarasi a angajat pe cei pe care i-a gasit. Si tot asa, catre seara. Iar la sfârsitul zilei, i-a platit pe toti la fel. Dar cel care a lucrat de dimineata a avut de comentat: "Cum, si acela care a venit in al 11-lea ceas e platit ca mine?" Raspunsul a venit prompt: "Ai luat tu ceea ce ai meritat? - Atunci ce te priveste cum platesc eu pe restul?"

Invatatura acestei parabole e tocmai ca Domnul rasplateste cu iubirea, nu cu rasplata dupa fapte! Fiul risipitor si el a fost primit cu ospat (iar fratele lui a avut de comentat). De asemeni, pastorul cel bun pleaca in cautarea singurei oi ratacite dintr-o suta.

Toate arata ca Domnul vrea intoarcerea omului, vrea ca inima omului sa fie pregatita sa-L primeasca.

Intrebarea cruciala e: Va mai fi in stare cel care si-a trait constient viata in desfrânare sa se intoarca in ultima clipa? - Caci ceea ce faci, te si face! Nu e asa simplu: devenim ceea ce facem. Desigur, pâna la urma nu stim. Domnul stie. Nu este al nostru de a cerceta lucrurile acestea.

Dar simplul fapt de a pune aceasta problema contine in sine o urma de frustrare, de regret. Adica: cine pune problema asa, inseamna ca si el ar dori, undeva, in strafundurile lui, sa faca la fel, dar nu indrazneste (si bine face!), sau "legea" din el nu il lasa, sau "constiinta". Iar aceasta frustrare este dovada ca omul nu a gustat inca "pacea, bucuria si binecuvântarea" ce vin din implinirea cu bucurie si multumire a poruncilor lui Hristos.

Caci spune sfântul Marcu Ascetul (Filocalia 1):
"Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El il gasesc pe masura implinirii lor. Nu zice: Am implinit poruncile si n-am aflat pe Domnul. Caci ai aflat adeseori cunostiinta impreunata cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L cauta pe El cum se cuvine, vor afla pacea" (Despre legea duhovniceasca 190-191).

Asadar cine implineste cu adevarat poruncile, afla intr-un anumit fel de Domnul, si nu mai are aceasta privire frustrata si plina de regret fata de cei care nu fac poruncile, ci are mila (adica "com-pasiune", impreuna-patimeste) de ei si se roaga pentru ei.

In rest, iarasi, vorba parintelui Nicolae Steinhardt: Din fericire, Domnul nu este contabil, ci boier darnic. Dracul este cel care contabilizeaza.

Doamne ajuta.
pr_iulian
- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#25033 (raspuns la: #24435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
daca as titulariza o carte as nedreptati cu siguranta alta - de daniela_sorina_albeanu la: 24/10/2005 20:19:24
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
De-a lungul timpului de cand am invatat sa citesc (inainte de inceperea scolii) ar trebui sa incep cu o carte din copilarie care mi-a marcat existenta Toate panzele sus a lui Radu Tudoran pe care eu o ascundeam in abecedar in timp ce colegii mei silabiseau pe langa mine, probabil ca ma vedea si invatatoarea uneori dar ma lasa in pace! a fost ca o biblie pentru mine. Mult mai tarziu clasicii rusi i-am citit pe nerasuflate: "Idiotul" lui Tolstoi, "Anna Karenina" sau clasicul Balzac cu parfumul lui desuet si minunat. "Pe aripile vantului" care m-a purtat intr-o lume de suferinte si patimi dar si "Arta conversatiei" la care ma intorc de cate ori sunt deprimata si imi incarc bateriile. Cu siguranta ca uit acum o sumedenie de minuni care mi-au luminat viata,intr-o epoca prea putin luminata, cea a comunismului.
Un-te duci tu mielule? Sa tac un film, domnule..... - de cosmacpan la: 25/10/2005 22:27:41
(la: carti care v-au refuzat)
NU stiu altii cum sunt, dar cand ma uit in oglinda parca zic ca nici eu nu-s eu. m-am intaratat la vorba pentru ca am prostul obicei de a impartii cartile in doua mari categorii: carti pe care le-am citit si carti pentru care nu a venit inca timpul. Si fiindca tot mi-am dat drumul nu pot sa nu remarc ca pentru mine multe carti au acel "Parfum de femeie" a lui Al. Pacino: indiferent cat de "orb" sau "obosit de viata" ai fi, ele te scoala din letargie. De ce spun asta? Pentru ca Jocul cu margele a condensat tot misterul inutilului in esente subtile iar Dune vine ca o boare primavaratica in ariditatea unei carti ce trebuie sa mai astepte. As vrea sa-i multumesc lui Radu Tudoran pentru toate frumuseatea ce se ascunde in spatele acelei "Toate panzele sus" si Doamne multi sunt cei carora trebuie sa le multumesc pentru ca mi-au aratat si bune si rele si m-au invatat cum este alcatuit la suflet si la minte OMUL. ca mai multe de invatat, este drept; ca mai fac si greseli, este adevarat; dar nu degeaba ne-a fost lasata ca pilda: "cel fara de pacat sa ridice primul piatra". Urmatoarea carte? inca nu stiu....
Alexandros - de Cri Cri la: 03/05/2006 09:07:44
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Esti un dragut, ca ne lasi sa punem steguletele aici. :)
Si esti o persoana deosebita ca nu-l blamezi pe tatal tau pentru acea ipocrizie. Sa inteleg ca-mi dai putina dreptate?
Sunt momente in viata cand a arata celorlalti exact ce gandim nu e deloc o dovada de cinste sau eroism ci o tampenie.
Auch! Cred ca incep iar sa zgarii urechi!
Eu nu zic sa extindem ipocrizia pana la o arta de a fi sau stil de viata, ci doar ca, uneori, e necesara si folositoare ambelor parti.
Acum... eu am convingerea (si nu uit niciodata) ca omul e supus greselii, pe deasupra ma cred o persoana toleranta si, pentru asta combat minciunile, fiindca nimeni, niciodata, n-a suferit repercursiuni de pe urma unui adevar spus mie. In ochii mei, faptul ca a avut incredere in mine si curajul de a risca un adevar dureros, a estompat orice fapta... sa zicem reprobabila... pe care ar fi comis-o. Dar sunt persoane care nu pot face astfel, sunt parsoane care nu vor, pe care le doare prea tare.
Oricum, pa'na si eu recunosc, asta nu inseamna ca am si uitat fapta respectiva, nu inseamna ca acela o poate repeta la infinit si totusi sa-si pastreze sentimentele mele doar fiindca spune adevarul. Si toleranta are limite, si "fiul risipitor" trebuie sa-si caute un job pa'na la urma. :)
#120056 (raspuns la: #120030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...