raliul in desert

"Desertul tatarilor", dupa cartea omonima a lui Dino Buzzati, cu Giuliano Gemma.
L-a vazut cineva?

"Cu papucii prin desert"
Expozitie de fotografie - Constantin Stan
17-30 ianuarie 2005
Institutul Francez din Bucuresti
Bd. Dacia 77

"Expozitia aduna imagini din cele patru tari africana pe unde a trecut raidul, si anume: Maroc, Mauritania, Mali si Senegal.
Fotograful independent Stan Constantin a participat la patru dintre aceste raidurile umanitare "Cu papucii prin desert" ca fotograf si organizator. Imaginile prezentate sunt realizate cu ocazia celei de-a cincea editii a raidului ce a avut loc in perioada aprilie-mai 2004.
Maniera caracteristica fotografului este fotoreportajul, abordarea este umana, necautand senzationalul ci incercand sa surprinda un alt mod de viata. Imaginile sale sunt o imbinare fericita de lumina, culoare poezie si interes fata de lumea pe care o descriu. Modalitatile de abordare a subiectului si jocul cu lumina amintesc de clasici ai fotografiei de reportaj."
Si o mostra: http://www.culture-france.ro/img_c/Media1734.jpg

Anisia, barcutele merg mincate in felul urmator:
--simple (numai barcutele cu umplutura in sine)
--cu pilaf de orez care-i facut cu
un pic de ceapa, usturoi, ciuperci si patrunjel
--cu snitzel de porc, in caz ca nu pui piept de pui
--cu o salata asortata
--sau cum am mincat eu, cu muraturi

Pentru desert: fiindca acuma sintem pe cura de slabire
si sintem toate saturate de stat la bucatarie
--clatite umplute cu serbet the fructe
--clatite umplute cu mere si nuci la tigaie
(cureti merele, le tai felii, le pui in tigaie cu un pic de unt,
adaugi nucile, si le lasi sa se caramelizeze, poti pune o lingurita
de zahar, sau o lingurita de miere, cind sau facut le pui in clatite
si le servesti ori cu o lingura de frisca sau pudrate cu un pic de
zahar pudra, dar daca-ti mai ramine nuci, sau din compozitia de mere
poti pune o lingura deasupra clatitelor pentru garnisire)
--sau pur si simplu faci o salata de fructe proaspete de la piata
si daca ai un lichior fin pui deasupra cu o lingurita de frisca

Sper sa-ti fie de ajutor sau cel putin inspirativ.

Dar de ce te duci in Geneva?

Un negru se tira prin desert, mort de sete. La un moment dat vede un gandac si vrea sa-l manance.
Gandacul: "Bai boule, eu sunt regele gandacilor si pot sa-ti indeplinesc trei dorinte"
Negrul: "Ok... vreau multa apa. vreau sa fiu alb, si vrea sa vad multa pasarica in viata mea"
Si atunci gandacul l-a transformat intr-un WC

prin desert e ..fuga lui Bach:))

am cerut un desert
in des(h)ert
si mi-au dat o apa
in care urla chimia
de roze.
cu totul ciudat,
nu aveau rafinarii
in deshert,
aveau doar
tuberoze.

zaraza

urm: boxe

si printr-o oaza care sta sa uite
mi-s sufletele prefirate in farame
si-un bob din vale, dunele desparte...

sa stii ca desertul nu e moarte e doar o uitare...putin mai lunga...

http://www.diaconescuradu.com/cu-cortul-inima-desertului

"Portiunea dintre Shahrood si Sabzevar e prima bucata de drum de pana acum in care chiar simti ca esti pe fostul drum al matasii, gratie caravanserai-urilor ce se gasesc din 30-40 de kilometri pe marginea drumului, majoritatea cazute in paragina, dar cateva renovate pentru a ilustra cum arata odata un astfel de loc. La 60 de kilometri de Shahrood se mai afla un mic satuc cu nume melodios, MMMMM, dupa care aproape nimic pentru 180 de kilometri.

Si astazi bate vantul, doar ca directia e una complet neutra caci bate dinspre nord. In ultimii kilometri prin desert, pe unde vantul poate sa alerge fara piedici, am inceput sa dezvolt tot felul de teorii despre cat de mult conteaza vantul la bicicleta. Iar unul din rezultate e ca daca vantul trece de 20 de kilometri la ora nu exista vant neutru, caci si daca bate din laterala tot trebuie sa muncesti impotriva lui pentru a ramane pe directie. Vantul bun cred ca incepe atunci cand unghiul pe care il face cu directia de inaintare e mai mic de 75 de grade, iar daca e mai mare de 75 de grade deja poate fi considerat vant rau, dar cred ca am nevoie de o diagrama pentru a exprima lucrurile.

Cert e ca astazi vantul nu a batut din fata, dar in rest a batut din toate directiile posibile, numai bine pentru a ma gandi la teoriile mele. Tot din categoria teorii, in functie de unghiul din care bate, conteaza si pozitia corpului si poti incerca sa “tai” vantul tinand doar o mana pe ghidon si cealalta la spate in momentul in care care unghiul se potriveste.[...]"

http://www.diaconescuradu.com/din-nou-mijlocul-desertului-de-data-asta-cu-tot-cu-nisip-si-dune

"In vreme ce stau intins in cortul ce e inca incalzit de nisipul fierbinte, stau sa ma intreb daca si maine o sa fie o zi cu la fel de mult vant ca si astazi.

Vantul potrivnic s-a pornit din seara trecuta, si am zis ca peste noapte se mai domoleste, dar nu a fost sa fie, astfel incat la ora 5 cand a sunat prima data ceasul m-am intors pe partea cealalta. Macar daca e zi de pedalat cu vantul din fata macar sa fie una cat mai scurta.

Ma urnesc in cele din urma greu si fara chef si pe primii kilometri temerile imi sunt confirmate, viteza de croaziera e de 10 kilometri la ora. Ce am invatat in schimb pana acum e ca in astfel de zile nu are sens sa te strofoci, oricum o sa iasa kilometri putini. De ce sa muncesti de-ti sar ochii din cap pentru 12 kilometri la ora cand poti sa folosesti energia respectiva cand nu ai uraganul din fata?

Macar e mult mai putin trafic decat in Iran si chestia asta se simte imens la dispozitie si la moral. Prima jumatate de zi se scurge chinuitor de incet si la pauza de pranz abia sunt pe la 35 de kilometri.

Timp e totusi, caci mai sunt doua zile si jumatate pentru 200 de kilometri pana cand expira viza asa ca nu imi fac griji ca o sa fiu expulzat din tara. O pauza lunga de pranz, cateva expresii in rusa trecute pe carnetel si plec mai departe pentru a infrunta desertul negru, aproape 200 de kilometri fara nici o localitate.

Problema cea mai mare e apa si car constant cate 5-7 litri de apa dupa mine, mai ales pentru ca o sa fie o noapte petrecuta in mijlocul desertului. La un moment dat drumul isi schimba usor directia, iau vantul putin oblic si pot sa cresc cateodata viteza la 15 kilometri la ora.
[...]"

http://www.diaconescuradu.com/murghab-orasul-din-desertul-muntos

"[...]Dimineata trece cu un mic dejun lung, privind viscolul de afara si povestind despre calatoriile de pana acum. Manus e iranian care vorbeste perfect engleza si care e stabilit in Canada de ceva ani. De fapt preda in engleza cursuri la o facultate, iar in momentul in care il auzi vorbind e aproape imposibil sa-ti dai seama ca nu e vorbitor nativ. Fausto e italianul atipic, destul de tacut si cu accent italian care mi se pare genial. Cei doi par o alaturare extrem de atipica, dar s-au intalnit acum 2 ani atunci cand calatoreau singuri pe bicicileta, s-au inteles si peste doi ani au planuit calatoria in care sunt acum.

Au plecat din Dushanbe si vor sa ajung pana in Mongolia si daca le ajunge timpul pana in China. Fausto are si el o multime de povesti interesante din calatoria pe care a facut-o acum 2 ani de zile, plecand din Italia pana in Singapore, 14.000 de kilometri in aproape 2 ani de zile. Acum practic la fel ca si Enzo isi inchiriaza apartamentul din Italia si cu banii pusi de o parte si cei de pe chirie calatoreste in jurul lumii. Manus fiind profesor la universitate poate sa-si ia cam in fiecare vara cateva luni de liber si odata la cativa ani foloseste timpul respectiv pentru pentru expeditii pe bicicleta.

Cand ajung in camera lor pentru a face rost de petice mai performante ma bucur sa vad nu sunt chiar asa de dezorganizat. Am obiceiul ca in fiecare loc in care dor sa expandez tot ce e in coburi pentru ca dimineata sa impachetez totul la loc. Totul se intampla fara nicio noima si regula e sa nu ramana nimic in camera in momentul in care plec.

Pe la pranz descoperim ca de fapt suntem mai mult de 3 ciclisti in orasul din mijlocul pustietatii atunci cand isi face aparitia Raimon, spaniolul (pardon, catalan) cu care m-am intalnit pentru 5 minute in fata ambasadei uzbece din Teheran. Plecat cu cateva zile dupa mine am ajuns sa ne reintalnim dupa 3000 de kilometri. Dintre toti el e plecat in calatoria cea mai lunga, 3 ani cu bicicleta in jurul lumii cu un buget de 10.000 de euro, strans lucrand tot felul de joburi ciudate intr-o Spanie in care nu e deloc usor sa gasesti o slujba dupa ce termini facultatea.[...]"

...am ras.Zau c-am ras! Cu pofta aceluia care-a luat prima gura de apa dupa 5 luni de sete in desert.
Ai fost rau! Vorbeste bine Tolanici! Desi, in general, nu-s de acord cu ce zice.

JCC, am urmarit cu interes materialele prezentate de tine, cel cu 120 de ani de viata, si acum cu grasimile...Ce sa-ti spun?
Am stat in SUA o luna de zile, la un training, si am avut ocazia sa mananc atat la ei acasa, cat si prin restaurante. Portiile sunt uriase, (n-am reusit niciodata sa mananc tot din farfurie), carnea fada, sosuri grele, tot felul de dressinguri, salate foarte condimentate, maioneze, apa cu gheatza, Jack Daniels, bere slab alcolizata. Stil american. Multi barbati sunt puhavi, iar femeile matahaloase.

Apoi am fost in Olanda in vacanta, timp de cateva saptamani. Peste, scoici, legume proaspete, (cam fara gust si ele, ce-i drept), branzeturi de tot felul, bere exceptionala, de la fara alcool pana la bere Trapist de 17grade!. Si un Genever, (gin olandez) deosebit de bun. Stil olandez. Barbatii inalti si svelti, femeile cam voinice.

Revenim in Romania: sarmale, carnati, slana, branza de oaie, saramura de peste, tochitura, fasole cu costita afumata, ciorba de burta, si cate si mai cate. Rosiile au gust, vinetele asisderea, vinul este bun, iar tuica o incantare. Facem excese de sarbatori, iar in rest mancam ce apucam, din ceea ce ne permitem sa cumparam. Asta-i stilul nostru de viata: dezordonat.

Nu vreau sa apuc 120 de ani, pentru ca deja de la 60...65 de ani te simti obosit, uzat. Vreau doar sa mai apuc inca vreo 10...15 ani dupa pensionare, ca sa pescuiesc cat vreau si sa altoiesc trandafiri. Si n-as vrea sa traiesc in senectute inca 50 de ani dupa aceea!

Care este meniul meu obisnuit?
Dimineata la ora 6.30: un pahar de iaurt sau sana, si un colt de paine, plus o ceasca de cafea fara cofeina, (Douwe Egberts sau Lavazza)
La ora 11 un sandwich compus din doua felii subtiri de paine, si o bucatica de cascaval sau salam uscat + o rosie mica si un mar
La ora 18.30 cinez: un paharel de tuica de pruna, sau votca cu lamaie, o farfurie de supa sau ciorba, (fara paine) + ceva mai consistent, (o portie mica de friptura cu garnitura, peste la cuptor, etc) + un pahar-doua de vin bun. Desert: o inghetata sau struguri.
La ora 21-22 un mar.
In weekend imi permit sa gatesc lucruri mai deosebite: Pui manastiresc, Musaca, Medalion vanatoresc, Ficaciori pe canapele, si alte minunatii culinare...
Mananc mult peste, (in special macrou si cand imi permit, somon, pentru ca enzima sau acidul Q15 iti protejeaza inima), petrec cat mai mult timp in aer liber, nu fac gimnastica de forta, decat exercitii de respiratie si miscari de incalzire Aikido.
La petreceri mananc cate putin si mai tot timpul, si beau moderat.
Cand pescuiesc la copca imi iau la mine sunca si ceapa, plus vin rosu, din care mananc si beau zdravan, ca sa mentin caloriile necesare in lupta cu frigul.
N-am mai pus o tigara in gura de 10 ani, si nici nu simt nevoia...
Nu mananc margarina, nici unt, si in nici un caz nu voi bea ulei de masline!

Si cu toate acestea numarul kilogramelor mele este egal cu inaltimea in centimetri pe care o am, scazand 100. Curios, nu?

Cred ca sunt 3 factori care concura la o forma fizica si psihica excelente:
- zestrea genetica;
- stilul de viata;
- starea materiala.
In rest doar un dram de noroc de la Dumnezeu, si totul e OK.


sanjuro

In mare ai dreptate si cam acelesi sentimente si trairi am avut si eu.
Dar afirmatia "Franta, Germania, Italia mi se par inapoiate" ma duce cu gindul la aroganta americanilor care cred ca sunt buricul pamintului. Un artist plastic american spunea, intr-un interviu, ca n-are ce invata de la cultura europeana. Poate americanul de rind, consumator de hamburgeri, cartofi prajiti si bere pe canapea la televizor, a fost manipulat, ca si bizonul roman si invatat ca el este cel mai viteaz si mai drept, cel mai omenos si primitor si, foarte important: cel mai destept. Chiar ieri am vazut pe un canal franco-german un documentar despre CIA, in care jurnalisti, dar mai ales fost angajati si directori ai pravaliei respective povesteau citeva episoade interesante din istoria patriei lor, capitolele: Cuba, Kennedy, Chile, Guatemala, Vietnam, Coreea si pina la razboaiele inutile din zilele noastre, care culmineaza cu timpenia numita Iraq. Iar desertul a fost relatarea evenimentului "11 septembrie", care n-a fost evitat, in ciuda faptului ca CIA avea destule informatii despre ceea ce se va intimpla. Iar familia Bush a avut pina in preajma acelei zile afaceri cu familia lui Osama Bin Laden.
E bine ca esti fericit ca traiesti in America, ca consideri Europa inapoiata. Ignoranta nu doare.
Dar oricum e mai bine ca in Romania. As fi curios sa stiu ce ti se pare asa de formidabil in State, in comparatie cu Elvetia, sa zicem. Am inteles ca-ti place ca America e mai intinsa ca suprafata, dar pina la urma, cea mai mare parte a timpului ti-o petreci tot intre serviciu si casa, caci nu zburzi zilnic intre Alaska si Florida.

Filmul a rulat la noi in 1984 si nu prea a avut succes de casa.
Lumea iesea contrariata - nu era genul de film obisnuit.
Nici genul SF nu rula prea des.
Oricum, parea a fi o capodopera a genului, cu destinul de rigoare...

As aminti si eu ceva similar: "Desertul tatarilor", dupa Dino Buzzati.
Are cineva o parere?

Despre carte - splendida, splendida carte. Tulburatoare. Exista film?

Salut.
Mie filmul mi s-a parut cu mult mai slab decât cartea. In general, dupa parerea mea, un film nu poate fi mai bun decât cartea, din cauza faptului ca mesajul e denautart de fiecare interpretare: a regizorului, a actorilor, a luminii, decorului, etc. Dar poate ca existã si exceptii, eu unul nu le-am intâlnit.

Iad in California
>
> Aer greu de respirat mirosind a lemn ars, atmosfera galben-cenusie ca o
sepia din alte vremi, undeva sus soarele s-a transformat intr-un glob rosu
care pluteste printre norii de cenusa din care cad fulgi peste case, masini,
pomi.
> O fierbinteala inabusitoare usuca totul. Gatul parca-i o rana, ochii te
ustura si-ti lacrimeaza. Prietenii in San Diego au strans cate ceva in cutii
si asteapta din moment in moment sa le puna in masina si sa fuga din fata
valvatailor ce vin din toate partile. Mai ingroziti sunt cei din Simi
Valley - Valea Vantului, in vechea limba a bastinasilor - pe care
autostrada inchisa si intr-o directie si in alta ii tine captivi in locul,
care ca un blestem al indienilor disparuti sau alungati, a devenit un cazan
de flacari.
> Arde si in nord de Los Angeles, si in sud, si la rasarit. Doar la apus
este oceanul care acoperit de nori desi de cenusa nu lasa nici pasarile sa
zboare, si nici avioanele sa decoleze sau sa aterizeze. Sa fie oare, asa cum
se zice, cel mai mare incendiu al secolului din aceasta parte de Californie?
> Si previziunile sunt sumbre, cel putin alte 36 de ore pana cand vantul
provocat de curentul fierbinte care vine dinspre desert se va mai potoli.
Morti, sute de case arse, schelete de masini, oameni ramasi doar cu hainele
de pe ei se uita cu ochi pierduti la vartejul de cenusa in care s-a
transformat agoniseala de o viata.
> O caprioara epuizata primeste oxigen de la o masina de salvare si intinde
botul disperata sa mai respire o gura. Trunchiuri de pini pe care rasina
arde ca o torta in timp ce crengile inca verzi se zbuciuma parca cerand
ajutor.
> Imagini de infern din Sudul Californiei in aceste zile de parjol.
> Si acum, abia acum ne aducem aminte de El.
> Numai Dumnezeu ne mai poate ajuta sa scapam din Iad.
> Doamne Dumnezeule !
>
> Mircea Popescu
> California de Sud
> 26 Octombrie 2003
>