randunica si o frunza Sunt o frunza

murmur de rau se aude
toamna vine pe tacute
randunele vad plecand
frunza cade frematand



statornicie

"si pleci ca frunzele-aurite,
si te inalti ca strai de funigei
prin toamna zilelor tristetii
te strig, te caut.....te gasesc?
Prietenie?
prea mult si prea putin pentr-un miracol. pleaca-ti fruntea ta in taina, cauta-i puterea sfanta, lasa-te purtat de valul, retrairilor eterne.
Fie ca voi muri, fie ca voi ramane, voi trai vesnic in amintirea ta."
Nu stiu de ce dar imi plac aceste vorbe si parca tot mai mult cautam pacea si linistea prieteniei. sentiment mutilat de trecerea nebuna a tiompului calau asa cum spui si tu. sentiment regasit, redescoperit, azi si ieri si maine si totdeauna. "iubeste-ti aproapele mai mult ca pe tine insuti" - poate fi prea mult pentru bietele noastre inimi si suflete dar totusi cat de bine ne simtim in intimitatea clipelor petrecute in "cercul poetilor disparuti". (mie chiar mi-a placut acest film teribil). incearca sa fii tu insuti si cauta sa te oglindesti in sufletele celorlalti. Poate fi o definitie a prieteniei?

Frunze se desprind, colinda
se aseaza pe cimpie
vintul vine sa le-mbie
iar eu de visari ma prind.

Cind in aerul de seara
cerul inca se profila
imi las gindul sa mai zboare
si iubirea sa cuprinda.

Prima intrebare(si parca un vint incepe sa scuture ginduri de toamna...)
- o singura frunza, daca aceasta miroase a toamna...
A doua intrebare(ce cade dintr-un copac plutind usor)
- cind mergeam in satul natal prin santzuri pline de frunze de plop...ce aroma de toamna!!
A treia intrebare(raspunsul incolteste de parca ar fi primavara)
- iubire
A patra intrebare(se pregateste o furtuna in mintea mea...)
- sa caut santzul din copilarie, plin de frunze; sa merg la cules de struguri si sa maninc boabe stafidite; sa caut gramezi de coceni de porumb si sa le pastrez in nari mirosul; sa fiu copac si sa impart frunze tuturor oamenilor si altele, si altele...

Multumesc, licuriciule, mi-ai luminat sufletul ca un soare!

tu'i mama ei de treaba...greu....tare greu...desenezi pe asfalt un fel de labirint cu turnuri si cetati. Bataia se desfasoara pe doua planuri: sa iesi din labirint si apoi sa intrii in labirintul advers inaintand spre cetatea lor spre a calca locul sacru (frunza).bataile din interiorul desenului se desfasoara in limita liniilor; cine este tras, impins in afara liniilor este eliminat din echipa. Cei care scapa din labirint pot ataca (sar in capul celor dintre linii) pe cei din interior cu conditia sa nu calce liniile.

Desenul general: icneli, impinsaturi, trageri, haine terfelite, piele zgariata, etc

asta era mai misto ca lapte-gros, probabil iti antrena si imaginatia.
pacat ca n-am stiut-o... = era mai activ, cu toate ca la lapte gros am vazut cele mai spectaculoase deplasari de rinichi, gaturi sucite, sale cocosate, "perne" cu rasuflarea taiata de la cate un cap in burta, etc

La frunza era mai simplu (erau rani externe inmajoritate), daca sangerai...luai o frunza si o lipeai/coagulai de plaga!

multumesc pentru frunza verde ...voi continua sa cant din ea ...

De ce sa-ti fie frica de datul lor?..al frunzelor... Tu crezi ca ele se asteapta sa ramana pururea verzi?...Nu... sunt verzi..tocmai ca sa isi pregatesca...sublim...caderea...:)

Lumina pipaie fiecare frunză
Dându-i fiecăreia propria culoare
Regină ce împarte zâmbete discrete.

În arşita zilei toate frunzele mor
Neclintite, inundate, sunând a gol
O ploaie ar rupe tăcerea-n fâşii
Iar frunzele n-ar mai murii.

În noapte, frunzele se fac că dorm
Pândind adormirea din pom în pom
Şi-ascultă cum cresc rădăcinile.

Eram frunza şi tu erai toamnă
Păstram lumină, ploaie, vânt şi spaimă
Frunzele vii uită lecţiile trecutului
Rădăcinile povestesc totul pământului.

frunze 'tinere' si fragede (baby leaves)de mustar, sfecla, rocket, salata verde
fructe; 1mango,1 mer verde (grand smith), 1rodie 1 ananas mijlociu, 1 grepfrut, etc (dupa sezon)
ardei iute taiat marunt
nuci
parmezan sau danablue
dressing; ulei de masline + otet + mustar
sare
se taie nu foarte marunt, se amesteca componentele.

principiul: gusturi si culori contrastante de toate felurile.

alex, am cautat pe wikipedia romaneasca explicatii la HDR dar mai mult m-a distrat traducerea in loc sa inteleg ceva:))

Am scos hurdubaia aia de cladire simetrico-strimba din originalul tau si io-te frunza mai importanta decit "artetul":))

Felicitari, maimu!! Ce-as fi vrut sa fac eu o poza ca asta, chiar si inafara concursului! Bravo! :-*
Cum ai prins frunzele in zbor?

Din străinătate

Când tot se-nveseleste, când toti aici se-ncântă,
Când toti îsi au plăcerea si zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-al patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Si inima aceea, ce geme de durere,
Si sufletul acela, ce cântă amortit,
E inima mea tristă ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

As vrea să văd acuma natala mea vâlcioară,
Scăldată în cristalul pârâului de-argint,
Să văd ce ei atâta iubeam odinioară :
A codtului tenebră, poetic labirint ;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, linistiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice soptiri.

As vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală ce undula de flori,
Să tot privesc la munte, în sus cum se ridică,
Pierzându-si a sa frunte în negură si nori.

Să mai privesc o dată câmpoa-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica soptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadentă a frunzelor, ce freme,
Născură-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor.

Da ! Da ! As fi ferice, de-as fi încă o dată
În patria-mi iubită, în lucul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde ghetoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce linistire,
În visuri fericite m-ar duce către nori

Eminescu

Emotie de toamnã

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mã tem ca n-am sã te mai vad, uneori,
ca or sã-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sã te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sã se-nchida cu o frunza de pelin.







Si-atunci mã apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Evreii din Romania , cea pe care o cunoastem noi, cu frumoasa harta, ce mie-mi pare o frunza de vita de vie, nu au fost trimisi in masa in lagare.Au murit de moarte buna si au fost ingropati , dupa datina, asa cum spui, numai cateva mii de oameni, in pogromurile dela Iasi si Bucuresti si in cele doua trenuri ale mortii.
Au pierit insa in Transnistria majoritatea evreilor din Bucovina de Nord si Basarabia, precum si la Odessa.
Astia nu erau ce-i drept in Romania, erau in Romania Mare!
Sa fie clar, nimeni nu acuza poporul roman, implicit pe Dan-Calin de aceaste crima monstruoase.
Nimeni nu acuza poporul german de crimele nazistilor. Dar statul roman de atunci a permis ca aceste lucruri sa aiba loc (de Reichul german nici nu mai e loc de spus ceva).
In tara in care ne-am nascut si am crescut cu totii, in acele vremuri s-a vandut sapun din grasime curat evreiasca!!!Ce-i drept, era import din Germania, iar unora le placeau, inca de pe acele vremuri, obiectele de ..import!
Nu exista cimitir evreiesc in Romania, in care sa nu fi fost ingropat, "dupa datina", sapunul!

Iar si iar...
De’gzemplu, si ca sa-ti dau unul, am invatat pe dinafara "Epilogul":)
Acuma stau si cuget: de ce EU vad ALTCEVA?
O fi de la "pastile"?
O fi de la luna plina?
N-o fi? O fi!
Papadio, fiul lui Caragiale, amare ti-s frunzele pentru unii!!!
Dar parca ti-ar pasa-n vreun fel...:)

Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar !!

Acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă,
inventar

acum,
hai să-mpărţim toamna
şi la partaj să luăm
o frunză tu, o frunză eu,
cinci vise tu, cinci vise eu
şi tăcerea,
apusul ţi-l las ţie.
ploile le voi lua eu,
iar tu o să ai toate furtunile
stoarse de ultimele picături de vlagă.
cu răsăriturile va fi mai greu.
sigur ne vom târgui
ca-n piaţă.
am să ţi le cedez, totuşi,
numa ca să-mi laşi mie
nopţile
şi toate neîmplinirile mele
de fiecare zi

Frunzele toamna-mi zbuciuma ochii
Si ploaia-mi inunda vidul din suflet.
Noroiul ma misca
Vantul m-aduna
Si-ncerc sa trec,
Lasandu-mi crengile mintii-napoi.
Si frig in oase...
Si umed in carne...
Ma face sa fug.
Schimbare si gol...
Lasare...si dor
O toamna ce vine;
Un suflet ce spera.
Alexandra

It amintesti, iubirea mea, ca-n vara,
in dauna risipei, bunaoara,
noi am cules cu sarg si pus intru pastrare
rodul iubirii noastre in hambare?

Si-acum, cand ninge frunza peste mine,
Camarile de tine imi sunt pline.