comentarii

ranile amorului propriu sunt mai dureroase dar de cele mai multe ori provoaca rasul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
belle - de om la: 08/08/2005 20:26:22
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
hai ca m-ai lovit in amorul propriu cu "huh? cum adica "fara sa te semnezi" ca n-am priceput
sau poate te referi ca nu mi-am mai lasat pe fiecare comentariu "semnatura" trecuta in profil si care se posteaza automat?"...eu ii dau cu complimente si tu DAI cu centrii "cu totul altii decat cei care-i folosesc in auto-aparare ca sa provoc durere cu minim de efort" (sper ca nu ne gandim la acelasi lucru :<)!?

Hai serios, ce centrii? Am niste chinezi prin preajma si poate, poate...
#64096 (raspuns la: #64066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabriela_o - de latu la: 03/05/2009 12:15:26
(la: Ipocrizie de politete)
Cand nu corectam ineptiile altora, doar pentru a nu rani amorul lor propriu...
Aia nu-i politete (ipocrita sau nu), ci din dorinta de a evita complicatii inerente: Cine debiteaza ineptii e arareori usor de convins ca el insusi e ineptul...
Maestre - de papadie67 la: 30/10/2003 02:48:22
(la: Pe cine invitam la Luneta? Sariti cu sugestii!...)
daca-i asa de greu cu Michel, nu-i mai usor cu ce-ti sugerai mai deunazi?
Data fiind oferta extrem de limitata la capitolul sugestii si profund ranit in amorul propriu, ma-ntreb de ce mi-ai ignorat complet propunerea. Atata timp cat tu n-ai oferit, deocamdata, niciuna iar altii nu se-ngramadesc?

Parol, Moncher, on s'y demande, quand-meme! :0)
#2655 (raspuns la: #2651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poezie... - de sorin1975 la: 22/11/2003 03:17:04
(la: Cele mai frumoase poezii)
mie mi se pare una dintre cele mai frumoase poezii...
RUGÃCIUNEA UNUI DAC



Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Cãci unul erau toate si totul era una;
Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã,
Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi?



El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii
Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dã suflet si lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
El este moartea mortii si învierea vietii!



Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei,
Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos:
Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos!



Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã,
Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã,
S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã,
Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã,
S-acela între oameni devinã cel întâi
Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi.



Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec,
Pân’ ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec,
Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste,
C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste,
Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor...
Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor.



Strãin si fãr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce,
S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã
Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã,
Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã,
Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã!



Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc,
Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc.
Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec,
Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã
Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã!

(1879, 1 septembrie)

How to win friends - de (anonim) la: 27/05/2004 07:40:11
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
"How to win friends" a lui Dale Carnegie e cartea mea de suflet. Mi-a marcat vata intr-o maniera considerabila. O recomand tuturor. Cine mi-a dat-o cadou, initial, a vrut sa ma loveasca in amorul propriu. Nici macar nu-si imagineaza ce bine enorm mi-a facut. II multumesc din suflet!
Ca sa va conving de ce valoare inestimabila are aceasta carte, va redau cel mai simplu citat, tradus asa cum am putut:
... dind cadou un zimbet:
"Nu costa nimic, dar cistigi mult.
Imbogateste pe cel ce-l primeste, fara sa saraceasca pe cel ce-l daruieste.
Dureaza o secunda, dar amintirea lui poate fi eterna.
Nimeni nu e asa de bogat ca sa reuseasca sa traiasca o viata fara sa primeasca un zimbet.
Nimeni nu e asa de sarac, de a nu se simti mai bogat daca daruieste un zimbet.
E un relax pentru cei obositi, o lumina de speranta pentru descurajati, o raza de soare pentru cine e trist, cel mai bun remediu natural impotriva problemelor vietii.
Nici o persoana nu are mai putina nevoie de un zimbet decit persoana care nu-l mai poate poate darui."
... si un altul
"Valoarea unei persoane poate fi data si de motivele pentru care se supara".
#15919 (raspuns la: #11393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
my church - de enigmescu la: 09/08/2004 11:44:01
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
da, e a mea si speram sa fie a noastra. dar tu pe cei ce nu te lauda nu-i vezi cu ochi buni, prin urmare nici biserica lor nu e buna.
a iesit la iveala eu-l tau, abia acum ti-ai lepadat masca si-ai aratat cine esti in realitate, domnule pictura rupestra. numai penele sunt de tine si amuletele, in rest nimic nou si interesant sub soare.
zici ca sunt rasist. oi fi, daca zici tu, ca doar cine le cunoaste pe toate mai bine decat tine in cafenea? cine se baga in seama peste tot daca nu acest Creanga modern? dar stii ceva, nu esti decat o creanga modificata genetic, un virus ce se raspandeste mai ceva ca raia, atata tot.
eu sunt plin cu aer, tu nici macar aer nu mai ai de cand ti s-au umflat amigdalitele scotand numai batjocuri din gura. neamul tau tiganesc de care, fie vorba intre noi, esti legat ca si un frate de sange, isi are prin tine un model stralucit in chiar cafenea. zicea bine SB citand, ca va infiltrati peste tot.
mai dragoste&pace, nici limba ta de roman naturalizat american indian nu-ti poate suferi marlanelele tale scrise cu atata migala si mestesug. de aia o sa ti se umfle nu numai gatul si degetele, dar si mintea o sa-ti bubuiasca. deci cand ti-o fata mintea sa-mi trimiti si mie vreun pui ca deschid in curand o expozitie de fosile vii si am nevoie de ceva autentic.
si ma vad nevoit sa ma repet: ai bagat-o pe Alice intr-o treaba fara rost. totusi am s-o intreb daca te-a facut pe tine purtatorul ei de cuvant, mojic sclifosit si plin de naduf ce esti. tu, care te bagi ca o capusa pe sub pielea oamenilor, tu vrei sa dai lectii de morala, de etica? tu, in care samanta putreziciunii sufletesti ti-a gaurit inima incat nu mai esti capabil sa judeci normal, tu vrei sa ne faci sa credem ca stii sa iubesti sau ca esti capabil de pace?
zici ca nu-ti pasa de ce zic ceilalti despre tine... MINCIUNA, fratilor, MINCIUNA sfruntata! daca nu-ti pasa, atunci de ce nu-ti convine cand cineva iti scrie si-ti spune in fata ce gandeste? preferai sa te gadil la o/amorul propriu, sa-ti dau satisfactia de a fi un lingau pe langa tine? ei bine, asta n-o s-o admit.
ti-am zis ca ar fi mai bine sa nu mai continui pe pista pe care ai pornit. nu m-ai ascultat. e mai usor sa continui din greseala in greseala decat sa admiti ca ai gresit, sa recunosti ca ai sarit si calul si capra deodata. dar pt. tine notiunea de greseala e asociata cu aceea de virtute, banuiesc. altfel nu inteleg cum poti sa te lauzi cu o viata ca a ta. incerc sa ma caiesc atata cat pot pt. faradelegile mele, dar tu nu ai nici un fel de cainta pt. vremea petrecuta in ceea ce zici ca a fost viata ta. eu ti-am sups-o mai demult prieteneste: aia n-a fost viata, a fost chin cu fata de placere. la fel ca si fructul din care au mancat Adam si Eva, pt. ca in final asta le-a adus, suferinte. de aia tu suferi acum, insa n-ai sa recunosti asa ceva niciodata fiindca tu crezi in nevinovatia ta. auzi, dupa ce inventeaza acuze se lauda ca s-a masturbat cu gandul la o oarecare femeie crezand ca atrage simpatii... iar aici nu e vorba de Alice, ci de un principiu general. piei din fata noastra, incornoratule si smolitule, du-te in pustia din care ai iesit, scorpie cu fata umana! sa mai vii pe la noi numai dupa ce vei fi trecut prin cateva sedinte de exorcizare.
just me
#19427 (raspuns la: #19412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin, - de Denysa la: 15/09/2004 23:07:40
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Acest minunat subiect ma fascineaza,credinta in Dumnezeu si dragoste face ca viata noastra a oamenilor sa fie un dar minunat de la Creator.
Am venit cu aceasta poezie a marelui poet national Eminescu.


Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers,
Şi tot pe lângă-acestea cerşesc înc-un adaos:
Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,
S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,
Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
Ş-acela între oameni devină cel întâi
Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân' ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...
Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor.

Străin şi făr' de lege de voi muri - atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce,
Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să asmuţe câinii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,
Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

#22434 (raspuns la: #22333) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hypatia - de carapiscum la: 01/11/2004 11:39:30
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Ai obosit, asa este? Nu ma mira si te inteleg perfect. Insa nu e cazul sa disperi sau sa dai bir cu fugitii, dimpotriva- "lupta cea buna am luptat"..., stii tu!... Si "cand se lupta cineva la jocuri, nu ia cununa daca nu s-a luptat dupa legile jocului"! Hai ca doar n-o sa-ti dau eu tie lectii. Crede-ma ca ai aici destul material cat sa scrii o carte. Iti dai totusi seama ca a scrie carti e una (si a trata problemele ca in vestitele scoli elenistice), si a pune in practica e cu totul altceva. Iar daca ti-ai facut din greseala vreo socoteala dinainte, adu-ti acum aminte ca in targ te trezesti adesea ca-ti sunt date peste cap toate scorurile. Fii buna si pastreaza-ti calmul si luciditatea de care ai dat dovada pana acum, nu te lua dupa tot ce scrie fiecare, ca la urma urmelor fiecare utilizator care posteaza pe forum este un canal media prin care se scurge informatia catre cei interesati. Depinde numai de tine (deci si de noi toti in general) pe ce canal vrei sa te uiti in fiecare zi. Cred ca e f. simplu, unele canale nu merita nici macar sa fie trecute in lista de interes public, daramite sa mai cutezi sa-ti faci hara-kiri din pricina lor. Asa ca treci pe canalul...:}}}Bistroie. Glumesc... Tine-ti respiratia inainte de a te apuca de raspuns unora, daca totusi consideri ca trebuie sa le raspunzi. Si daca te iau la zeflemea sau in raspar, gadila-i la amorul propriu: zi ca ei si fa ca tine!!! Intelegi tu ce vreau sa spun, sper.
Toate bune!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#27145 (raspuns la: #27137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Carapiscum, - de Hypatia la: 01/11/2004 12:43:36
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
sa nu crezi ca am abandonat... Oricum, cuvintele tale imi fac tare bine..., imi gadila amorul propriu:))
Insa ma gandesc de cateva zile bune la decizia adminilor de a nu interveni. Aici am ramas un pic in urma...
caci, dca unul sau mai multi insi aduc afronturi Bisericii Ortodoxe, nu-i bai, caci isi expun parerile. Dar ia sa zica cineva aceleasi lucruri despre statul evreu sau ce s-a zis despre patriarh sa se zica la adresa lui Ariel Sharon... Sa vezi ce repede se inchidea conferinta asta... Sa vezi ce admonestari curgeau. Atunci nu mai era vorba de opinii personale. Am incercat cu ceva eforturi sa pricep si eu cum stau lucrurile, insa ceea ce ma nemultumeste teribil este ca legile sunt valabile doar pentru unii. Si regulile la fel. Am mai scris eu dincolo, despre o sugestie data de Desdemona ca toate regulile sau legile sunt valabile pentru unii doar si atunci Florin si atat m-a si intepat ca nu sunt toleranta , probabil fiindaca nu accept ca respectarea regulilor si a legii sa fie doar pentru unii...
Asta ma oboseste grozav! Ce dezbatere poate fi pe o tema sau alta, daca participantii nu joaca dupa aceleasi reguli?
Hypatia
#27149 (raspuns la: #27145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iarta... - de (anonim) la: 23/12/2004 05:42:12
(la: Cele mai frumoase poezii)
Este o mostra de simtire si gandire feminina intr--o societate dominata de o religie misogina despotica. Intr-o asemenea societate pentru femei este obisnuita si mult prea exagerata tendinta spre umilire si sacrificiu in numele iubirii, in numele barbatului. Femeia este dominata de teama de a atrage mania barbatului nu doar pentru greselile ei, ci chiar printr-o atitudine involuntar independenta si autonoma; de aceea, in poezia respectiva, isi cere iertare pentru toate - pentru iubire, pentru sentimentele de mandrie si bucurie, care le incearca. Acestea ii dau senzatia de dominatie, deci pot leza, intr-un fel, amorul propriu al barbatului, orgoliul lui. Cand iubesti, trebuie sa fii prudenta.
Daca a scris-o (aceasta poezie) Rabindranat Tagore, a fost un bun psiholog. Dar nu este exclus s-o fi compus iubita lui - ar fi fost ceva obisnuit pentru India acelor timpuri - meritele sotiei (iubitei) sa si le insuseasca sotul.
#32147 (raspuns la: #31855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragostea nu ucide - de Boddhisattva la: 07/01/2005 12:10:10
(la: Dragostea Ucide)
Dragostea nu ucide,doar mutileaza sufletele slabe.Dragostea raneste iar ranile ei sunt cele mai dureroase si adanci.Dar nu te omoara ci te educa ,te intareste,te face mai puternic.
Poezia este frumoasa,un pic cam satanic limbajul totusi.
"Cert e..." Tofan Ana Isabella, - de DESTIN la: 13/02/2005 17:47:11
(la: Cum gandim?)
"Cert e ca majoritatea ne vedem pe noi mai importanti decat ceilalti, iar daca celalt se dovedeste afi mai cu bun simt,nu scapam ocazia de a-l ridiculiza si a-l face sa se simta prost,incat sa creada ca este ultimul om pe pamant,..."

Realist si placut comentariul tau,ai punctat sintetic aspecte negative din gandirea noastra ca semeni.

Imaginarea ca este altfel decat el, (omul) ambiţia de a fi altfel decat el, orgoliul, amorul propriu, care te orbeste si te impiedica de a vedea cum esti tu si de a vedea cum este el - iata ce face din viata comunitatii omenesti, uneori in cercul celor mai apropiati oameni, in familii chiar, neintelegerea, vrajba si suferinta.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#36204 (raspuns la: #35543) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
,,Om''-ule ai dreptate sunt un ,,roze'' cam ţepos... - de spinroz la: 23/05/2005 14:18:54
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ai ghicit,... ai intuit, asta înseamnă ,,om''-ule că ai darul divinaţiei. Stilul nu-l poţi determina matematic , ci cel mult îl poţi intui. Nu-mi plac discuţiile sterile în care se repetă la nesfârşit lucruri banale. Mai precis unii din cafenea bat apa în piuă şi de aceea mă ,,agăţ'' uneori de ei. Ştii de ce sunt atât de ţepos şi prin asta atât de puţin diplomat; simt în mine puţin din spiritul ,,musca de cal’’, cu care moralistul raţiunii îşi înţepa concetăţenii. De aceea poate nu întâmplător mi-am ales nick-ul ,,spinroz''. Ironia nu face casă bună cu diplomaţia, dar ironia dispare atunci când există o comuniune de idei; se naşte empatia.
,,…te-ai întrebat vreodată de ce MAREA MAJORITATE sunt pasionate după ojă, ruj , rochii, modă şi dans.’’ Da, m-am întrebat şi cred că după multe cercetări am găsit răspunsul. Ca să placă bărbaţilor? Şi ştii de ce vor ele să placă? Pentru că sunt predestinate genetic frumuseţii. Frumuseţea este magia care atrage privirile., care are o singură tendinţă de a uni contrariile. În tot patern-ul feminin există un singur scop mai mult inconştient decât conştient, acela de a face posibilă o legătură sau de a reface una ruptă.
Ţi-aş fi răspuns prin cuvintele unui umorist francez, dar din păcate nu conţin decât savoarea ironiei nu şi pe acela al veridicităţii. El întreba: ,,De ce femeile au nevoie de ojă, ruj, rochii,îmbrăcăminte la modă, şi bărbaţii nu.'' Şi răspunsul lui( pe care nu te sfătuiesc să-l arăţi soţiei) era acesta: ,,Bărbaţii sunt prea perfecţi de la natură ca să mai aibă nevoie de aşa ceva.''
Cer scuze soţiei tale şi chiar te rog să-i prezinţi scuzele mele pentru îndrăzneala pe care am avut-o de a leza amorul propriu feminin. Dar cu siguranţă cred că va înţelege acum mesajul meu, fiindcă în pofida unor păreri preconcepute ale sexului tare, iubirea feminină nu are o valoare mai mică decât raţiunea masculină. Între cele două categorii antinomice se poate pune semnul egalităţii, sunt două principii ce se ,,aseamănă în oglindă'', ca bărbatul şi femeia. Ai putea spune care are o valoare umană mai mare?
PS – anturajul în care mă învârtesc sunt cărţile. Dar asta nu înseamnă că nu mai arunc câte o privire şi în viaţă… ba chiar mai multe… părerea mea este clară; dincolo de orice considerente religioase, atracţia nu este posibilă decât între poli magnetici opuşi: plus şi minus; la fel între fiinţe complementare conform principiului ,, asemănării în oglindă’’ . Prin urmare homosexualitatea deşi este posibilă ca eternă tentaţie a omului pentru ,,fructul oprit’’, ea nu este o necesitate; este o formă extremistă care iese din normalul vieţii.
#50648 (raspuns la: #49861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de om la: 17/06/2005 17:34:42
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
interesant mesajul tau, dar poate ar trebui sa pui si mai mare accent pe ideea evolutie si nu pe cea a bunicului maimutica cu cercei ca ne lezezi in amorul propriu si te luam la ... scarpinat ;-D!

Vad ca te intereseaza evolutionismul...asa ca este bine sa citesti despre falsul de la Piltdown cand niste cercetatori-renumiti la acea vreme- au sarit calul si ne-au inventat un stramosul comun! A propos, nu cred ca astazi mai crede cineva in "maimuteria" comuna...spre bucuria bisericilor!
toate cele bune!
Vedeti de ce nu dau eu prea m - de Danila Prepeleac Jr la: 25/06/2005 22:39:43
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Vedeti de ce nu dau eu prea multe date personale? Pentru ca prin cafenea sunt multe “caractere” care dau in clocot foarte repede si n-as vrea ca la urmatorul contra-raspuns sa mi se puna in circa si un eventual infarct, Doamne fereste! Apoi eu nu ma consider o persoana importanta sau publica si nici nu imi place sa merg in piata sa ma urc pe o taraba si sa incep sa ma bat cu pumnul in piept, doar-doar de ma vor auzi, daca nu precupetii, macar legumele , fructele sau zarzavaturile. Sa nu ne grabim ca fata mare la ... Am mai spus ceva si despre mine, dar sa avem putintica rabdare. Aici suntem in Canada unde totul este slooow (asa zic americanii) iar eu folosesc o masina de tipul I AM CANADIAN cu trei viteze: incet, foarte incet si pi loc. Daca cineva ma sperie bag in viteza a treia.

“Sti sper ca pentru orice vizita in strainatate cetatenii romani trebuie sa dovedeasca la aeroport la plecare ca au fondurile necesare de subzistenta in strainatate pe perioada vizitei”.
Conexiunea este geniala! Vorbesc serios. Pai d’aia ma simt eu aici, dupa ani buni, ca un vizitator! Asa am fost tratat de la primul pas facut in Canada. Suspectez ca acestei tari i-ar conveni foarte mult sa transforme emigrantul in vizitator si ca face tot posibilul pentru asta. Ginditi-va la puhoiul de emigranti-turisti care ar parasi tara dupa ce si-au cheltuit fiecare zeci de mii de dolari. Ce turism fabulos! Aici am si eu o parte de vina. O mare parte din “rezon-ul” alegerii Canadei se datoreaza frumusetilor Vancouver-ului. Un coleg care facuse o vizita la sucursala firmei Pirelli, la inceputul anilor ’90, facuse niste diapozitive in relif cu niste imagini de ti se taia respiratia. Asta a fost tinta mea pina aproape de plecare. Cunosteam statisticile despre precipitatii, temperaturi, detalii despre firme din domeniul meu, geografie fizico-economica, etc. Si imi vine ideea, ca rominul in al 12-lea ceas sa studiez harta seismica. Mamaaaa care faci gogosi tu le faci tu le mirosi! Si mai si dadeau detalii despre cum sa te ascunzi sub masa la urmatorul mare cutremur care se asteapta in BC. Eu sunt adeptul lui “ce tie scris in frunte-ti pus” dar am auzit ca destinul poate fi modelat un pic si ma gindesc ca in loc sa-mi rup piciorul in Vancouver (Doamne fereste!) poate scap mumai cu un deget scrintit in Toronto.
A propos de turism, acum vreo 3 ani ma intorcem din RO. La granita intrebarile obisnuite. Din ce dirctie vii, daca ai adus bauturi alcoolice, tigari, cadouri, ce fel de cadouri, cite bagaje ai, etc. O singura data aveam doua valize mari pline cu carti si mai multe amintiri din RO. Ma trecut pe “bucla” dintre bagaje si iesire. Sunt cel putin 4 mese lungi unde se pureca bagajul. Saracii oameni! Le pusesera la vedere cele doua sticlute de votca aduse legale si ii scotoceau si in borsete. Nu am mai vazut asa ceva de pe vremea odiosului. Eu am scapat numai cu o revizualizare la raze. Luna trecuta interviul a devenit de-a dreptul obraznic. Intre granita si sala bagajelor stateau 4 dudui (duduia pamintul sub ele cind mergeau!). Urmatoarea care se libereaza incepe: De unde vii? Cat ai stat? Ai adus alcool? Dar tigari? In ce sonsta cadourile?(Avea in mina cartonasul semnat de mine, cu aceste date. Probabil era intrigata ca nu am adus nimic), etc. si dintr-o data intrebari socante: Citi bani ai la tine? Ce fel de bani? Ai dus bani la rude? Ce suma? Unde lucrezi? Ai afaceri cu “cutare” tara? (era in Pasaport o viza veche de vreo 8 ani) Cite bagaje ai? Ce ai in el? Cind ai fost ultima data plecat? ....Cind mai ai de gind sa pleci? La aceasta intrebare raspund iritat: NICIODATA... Se uita la mine cu o privire fortat blajina si imi spune: Bine ai venit inapoi! Daca nu erau toti luati la intrebari as fi putut suspecta urmarea celor scrise la cafenea (...)

Cei minus 2100 dolari reprezinta valoarea (worth) unei familii. Un fel de “ tot ce valoreaza acea familie este o paguba de 2100 dolari”. Dar de ce nu mergeti la sursa indicata de mine? Articolul se numeste “Rich, poor are even wider apart”. Sau dati-mi un numar de fax si va trimit acea parte a articolului din ziar.

Credeti ca ar sta cineva sa mai faca propaganda anti-emigrare? Sa nu fim naivi, emigrarea este foarte benefica si pentru RO. Ginditi-va ca leul, nu numai ca sta de vreo 3 ani la aceeasi valoare dar s-a mai si apreciat fata de dolarul SUA sau Euro. Aici un rol covirsitor l-a avut si acele miliarde de Euro intrate in tara de pe urma celor care”culeg capsuni”. A propos stiti cum se numesc “capsunarii” din Filipine? Eroi contemporani recunoscuti de guvernul filipinez (foarte interesant reportajul realizat de National Geographic). Poate si RO isi va schimba putin parerea in viitor. Noi vorbim despre interesul unor persoane fizice care emigreaza si care s-ar putea sa cada in plasa. Cunoaste-ti vreo tara care sa-si apere indivizii din proprie initiativa? Eu nu cunosc. Atunci? As putea eu sa spun ca cineva se simte lezat in “amorul propriu” si nu este de acord cu ceea ce se spune aici, asa din obisnuinta. Fiecare parere trebuie ascultata. Nu vreti sau nu aveti “rabdare”? In coltul din dreapta sus a ecranului exista un mic patratel marcat cu X. Faceti va rog un “clic” pe el si reveniti in lumea de basm a povestilor, mai mult sau mai putin nemuritoare, despre Canada!
#56765 (raspuns la: #56760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irina - de Intruder la: 17/08/2005 11:48:11
(la: Autenticitatea Internetului)
citez:
Si banuiesc ca multi o fac dintr-un impuls de a iesi in evidenta, de a parea mai interesanti sau pur si simplu pentru ca in universul lor se considera inca niste talente nedescoperite sau care asteapta sa fie descoperite...

eu recunosc, fara sa ma jenez: daca numai eu cu tine am mai ramane pe pamant, tot as incerca (as vrea) sa ies cumva in evidenta...nu sunt un om infatuat (sau asa vreau sa cred) dar nici nu ma da modestia afara din casa...daca n-am incerca sa ne facem remarcati cumva (fiecare dupa ''remuneratie'' si dupa ''buget'') am stagna intr-o letargie perpetua...stagnarea indeamna la blazare, blazarea ne face sa regresam...
nu ma consider un talent nedescoperit, nici macar un talent pur si simplu...dar nici nu ma ascund dupa degete sa nu recunosc ca ma gadil putin in amorul propriu cand vad numarul de afisari la textele mele...bineinteles ca iau in calcul si criticile sau accesarea din greseala (ori curiozitate) a acestor texte...;)

p.s.
apreciez ca nu te-a deranjat sarcasmul meu...pana la urma n-am vrut sa iasa asa; nu sunt chiar asa rau cum par...(sper!)

o zi buna,
Intruder.

#65782 (raspuns la: #65710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de alex andra la: 16/01/2006 21:51:52
(la: Mândrie si prejudecata)
"Lost without music in a world of noises"

Am sa spun si eu doua vorbe despre mandrie. Cred ca termenul poate fi asezat intr-o serie de sinonime partiale, cu care formeaza o gradatie:demnitate, mandrie, amor propriu, orgoliu, infatuare etc.etc. Cu cat ne deplasam de la stanga la dreapta, calitatea se transforma in defect. Nu stiu daca le-am asezat corect, dar nu asta e important, ci faptul ca lucrurile sunt relative si la nivelul vocabularului:)))
Fotocarte - de Dinu Lazar la: 08/05/2006 09:44:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am mai spus pe aici despre fotocarte.ro ; o firma la care mergi cu fotografiile personale,
si care face albume tiparite - vorbim de tipar clasic, nu de printuri vinetzii sau
poze digitale roz.

Am facut citeva albume acolo si rezultatele sunt cam peste asteptari; ma rog, cei ce le vazura
au fost mai atinsi, eu ce pot sa spun ca ce am vazut pe ecran aia a iesit si ca este o optiune
grozava pentru cine are de aratat ceva imagini si vrea sa o faca la un standard care merge de la
mult peste medie la exceptional.

Se descarca programul de editare de pe situl respectiv, si trebuie cam o saptamina sau doua facuta
scoala cu el, si facute albume de proba; este intuitiv dar nu e foarte simplu, si e bine asa,
pentru ca daca ar fi simplu nu ar avea atitea posibilitati de editare si de punere in pagina.
Separat se descarca tot de acolo niste fundaluri de pagina, care imbunatatesc simtitor posibilitatile
creative ale fotografului devenit detepist; cine nu o are cu asta poate merge cu pozele si fac cei
de acolo designul albumului.

Albumul de imagine tiparit e ceva special; imaginile sunt tiparite, si anume tiparite
excelent, dar nu trebuie comparate cu niste printuri facute cu o imprimanta evoluata
cu jet de cerneala sau cu sublimare de culoare; de 600 de ani tiparul e altceva decit
o pictura, o gravura sau o imagine originala; si un album e un mijloc de expresie aparte.

Copertile sunt grozave, biguirea si cusatura si lipirea foilor, fara cusur; hirtia e
semilucioasa si groasa cam de 140 g/m2 cred si materialitatea lucrarii e grozava, adica
senzatia de chestie bine facuta.

Imaginile se dau programului sub forma de jpg si rbg; apoi softul face tot si randarea
la tipar se face pentru cele 7-8 culori de baza cu care se face tiparul ( deci nu e un cmyk
simplu)

Am senzatia ca dupa moda blogurilor va apare moda albumelor, ceea ce ar fi grozav,
pentru ca si chiar in unicate, sau de serie mica, altfel se vede lucrarea fotografului.

Ecranul e ecran si adevarata cotitura vine la imaginea tinuta in mina; un album cu
imagini bine facute e altceva, alta clasa, devine o unealta importanta pentru marketing si promovare,
sau macar pentru amorul propriu.

Daca si termenele de realizare se vor putea scurta ( acum sunt pe la una, doua saptamini minim) atunci
fotocartea ar fi si mai interesanta pentru clientii mereu grabiti.

Oricum, cine sta si bibileste cu programul si face un layout bun si are si poze grozave, va ramine
surprins de buna calitate rezultata.

Sigur, tiparul e tipar, nu face din rahat bici, imaginile trebuie sa fie bine facute tehnic,
fara pete albe sau negre unde cerneala de tipar nu are ce reda, dar cine are ceva de aratat, cred
ca nu va ramine dezamagit.

Si inca ceva: negrul tiparit e profund si absolut, o piatra de incercare care spune multe.
#121078 (raspuns la: #121062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A trai o iubire imposibila - de JulliaB la: 17/08/2006 12:26:16
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Nimic din c ai scris nu mi se pare mai cunoscut.Eu traiesc sau mai bine spus traiam o astfel d poveste.Ma ranea pana cand inebuneam d durere si simteam ca il urasc cu toata inima, dupa care sa nu pot lasa telefonul din mana sa aflu unde e, c face sau daca e ok.Astfel iubiri exista si nu ai decat doua variante...
1.Termini totul si te indrepti catre ceva nou.
2.T inraiesti si t chinui sa siporti toate clipele grele d dragul celor frumoase.
Eu am fost lasa si nu am facut nici una nici alta.A avut el grija sa se termine tot.
pentru Alexandros si donquijote - de casandra_radu la: 21/08/2006 13:58:55
(la: Prostia si prostii)
Stiu donquijote care e treaba cu genul asta de persoane. Daca le spui ceva doar le dai material ca sa continue. Ignorarea e cea mai buna solutie, cred. Ma bucur ca ti-ai dat cu parerea,a sta era si ideea :)
Alexandros, simt o nota de orgoliu ranit in acest ultim mesaj al tau. Imi pare rau daca ai luat direct si personal remarca mea, considerand ca ma refer la tine. Nu am nominalizat pe nimeni fiindca nu era cazul. Daca toti am accepta faptul ca fiecare e uneori prost, alteori destept, am trai mai usor. Nu blamez prostii si nici macar prostia. Mai stupid decat prostia este orgoliul.
Nu ti-am pus nici o eticheta. Ba chiar ca datorita unei afinitati de idei, te simpatizez, asa "virtual". Nu stiu cum te-as percepe daca te-as cunaoste personal.
Oricum..nu asta e ideea. Am o rugaminte..daca ai putea sa nu te mai simti lezat in amorul propriu, as fi incantata! Sper sa intelegi...
#140638 (raspuns la: #140612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...