comentarii

rasare soarele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Astept toamna pt. dimineti - de ofemeie la: 24/10/2003 02:48:08
(la: A venit toamna...)
Diminetile de toamna sunt magnifice!Cand rasare soarele si-mi bate in geam,deschid larg fereastra si inspir aerul rece.Imi place frigul asta linistitor,si-mi mai place sa-mi iau cafeaua aburinda,foile de calcul si sa ma asez in fata calculatorului pentru a vedea ce mai e in lume.Mi s-a intamplat nu numai o data sa ma impresia ca dimineata e seara si asta imi alunga somnul(seara ma culc tarziu-nu am somn).Imi place sa privesc vantul ce misca copacii...Aici,in Montpellier nu e chiar toamna aia frumoasa de la noi.E rece dar umed si e un vant de te ingheata de aceea ador diminetile.E calm...linistit.Alexandra
emigrarea este desigur o solutie - de (anonim) la: 08/12/2003 05:10:07
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
dar nu singura.

desi eu am emigrat
cred cu tarie
ca si in Romania
poate rasari soarele.
Cata
Ignorarea expatriatilor - de Florin Firimita la: 28/12/2003 20:28:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Va multumesc pentru intentia de a-mi "descifra" intentiile! Nu spunea Camus ca suferinta nu ne da dreptul la nimic? Nu stiu ce fel de condiment e suferinta, ce fel de capital sau agent de eroziune poate fi. Cine poate cintari valoarea durerii? Poate ne face mai buni, poate ne transforma in monstri, poate ne omoara. Suferinta netransformata duce la nebunie sau la crima. In cazul meu, a fost un fel de ingrasamint care mi-a fertilizat arta, in special in ultimii ani. Nu cred ca a fost cazul unei "transformari" constiente, dimpotriva, cred ca, aici, in Statele Unite, am devenit ceea ce am crezut ca am fost intotdeauna in adincurile sufletului. Am crezut ca am fost optimist, curios, ca aveam ceva "talent," ca aveam o capacitate stranie de a ma bucura de viata. Vroiam sa traiesc frumos, sa-mi tranform viata intr-o opera de arta. La 16 ani Goethe, si nu Beatlesii imi devenise idolul. Eram "deplasat," ciudat, cine se mai chinuia sa supravietuisca prin Platon cind problema era daca vor aduce hirtie igienica la alimentara? Ma fascina idea de a trai echilibrat, frumos, armonios. Ca adolescent, naivitatea m-a salvat in loc sa ma ucida. Nu stiu de ce nu m-am "pierdut." In Romania, sansa de a crea mi-a fost refuzata. Am fost redus la o masina de pictat lozinci. E adevarat, ceva s-a intimplat, si toate calitatile astea, comune in marea majoritate a oamenilor, s-au pierdut ca intr-un fel de ceapa monstruoasa, care creste la nesfirsit, pina cind miezul ii dispare cu desavirsire, strangulat.
Statele Unite mi-au oferit sansa de a arunca toate straturile astea artificiale, sansa de ajunge la mine insumi. Ideile vagi pe care le-am avut despre libertate in Romania erau fantezii hranite de cunoscutii plecati in Europa de vest, sau de emisiunile de la Europa Libera. Adevarata liberatate am descoperit-o aici, in abilitatea de a trai si a crea, pe care le-am crezut distruse.
Ceea ce numiti "inocenta" e o poate un refuz constient al ruginii, o curiozitate pe care am avut-o intotdeauna, intrebari pe care am continuat sa le pun pina in ziua de astazi. Nu stiu cum cu atita moarte in jurul meu, setea asta de viata nu s-a schimbat. As fi putut fi blazat, inchis, depressed, cinic...ma simt norocos in fiecare dimineta cind rasare soarele.

Decizia de a nu avea contact cu emigrantii romani a fost pur personala. N-am vrut sa caut o insula de romanism, am vrut sa descopar America fara conceptiile prefabricate cu care am crescut. Nu mi-a fost dor de sarmale, muzica "populara" sau mititei. Nu mi-a fost rusine sa recunosc ca am fost roman, mi-a fost FRICA sa ma gindesc ca am fost roman. Bineinteles, a fost o frica artificiala, superstitioasa. Citeva luni inaintea emigrarii, m-am trezit in mijlocul "revolutiei." Idealismul spulberat, in 1990, ceea ce ramasese din Romania in mine era frica. Am vrut sa tai cordonul ombilical, sa vad cum pot deveni mine insumi. Taierea legaturilor cu Romania a fost speranta de a-mi lecui frica. M-a ajutat enorm, in sensul ca m-am integrat foarte bine in tara mea adoptiva, si in acelasi timp, am inceput sa capat o noua perspectiva asupra locului de unde am venit.

Am intilnit romani aici care m-au ajutat foarte mult, altii care si-au refuzat integrarea in societatea americana, buni si rai ca peste tot. Cind am scris scenariul documentariului meu, in engleza, a trebuit sa traduc citeva pagini in romaneste. Dupa vreo luna de zile, mi-am abandonat proiectul, si am rugat o buna prietena din Canada, sa ma ajute. Asta m-a determinat sa "re-invat" romaneste. Am inceput sa citesc si sa vorbesc din nou romaneste, imi face mare placere, chiar daca scrisul meu acum, in limba materna, e uneori stingaci.

Voi reveni despre intrebarea de a fi scriitor in o limba adoptata.

Florin
#7349 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Personaj imaginar - de Dantimis la: 12/03/2004 17:41:46
(la: Strainul)
Alice - ai cazut in aceeasi capcana in care aproape era sa cad si eu: Marian Gruiu nu e o persoana reala ci un personaj imaginar dintr-o povestioara a lui Mircea Pricajan, un tanar de 24 de ani din Oradea.

Pentru autor: Povestirea "Strainul" e o evidenta imbunatatire fata de "Camera de la capatul holului". Presupun ca acestea sunt scrise in ordinea in care le-ai publicat in website-ul tau. Altfel ar fi un regres, ceea ce nu cred. Nu sunt critic literar, de fapt nu am scris nimic in viata mea altceva decat comentarii la Cafeneaua.com, emailuri la prieteni, scrisori si poezii de dragoste in tinerete. Deci nu sunt calificat sa-ti apreciez munca decat din punctul de vedere al cititorului neinstruit.

Intr-o alta conferinta pe forumul asta, Daniel Racovitan si alti utilizatori ai Cafenelei criticau "Camera de la capatul holului". Poate cam dur, dar nu pe nedrept totusi, dupa ce am citit si eu povestioara. Ideea e buna dar stilul e stangaci, dupa cum spuneau si ei. Nu vreau sa intru in prea multe amanunte, ti-am zis ca nu sunt critic, dar ca orice cititor, nu ma pot abtine de a nu-mi da cu parerea.

Un scurt exemplu ca sa intelegi de unde vine critica mea. Poate nu cel mai bun, dar probabil cel mai clar si mai evident. La un moment dat zici:

"Era o dimineaţă de iunie. Soarele răsărise de câteva ore. Păsările nu cântau." Imaginatia ma duce rapid cu gandul la orele 8-9 ale unei dimineti frumoase de iunie. Dupa ce am locuit 15 ani intr-un cub de beton la oras, nici nu ma astept ca pasarile sa cante dimineata, asa ca ultima propozitie e inutila si suna ca nuca in perete. Dar trec peste asta in graba, sa vad ce urmeaza.

Doua paragrafe mai incolo imi tai brusc firul imaginatiei:

"Ceasul mecanic de lângă veioză arăta ora 6,25. În casă începuse deja forfota." Cum adica numai 6:25 dimineata!? Parca soarele rasarise deja de cateva ore! La cat rasare soarele in iunie? La 3 sau 4? Urmatoarea fraza imi clarifica misterul: "Tatăl meu se întorsese ca de obicei târziu de la serviciu, iar acum mormăia obosit cuvinte indescifrabile." Ahaa.. deci e seara deja. "Mama, ..., era în bucătărie, pregătind micul dejun pentru tata şi pentru mine." Deci e totusi dimineata! Interesul meu pentru restul povestirii s-a diminuat deja simtitor.

Iti inteleg temperamentul tineresc, la urma urmei doar cu 10 ani in urma aveam varsta ta, dar nu lua cele ce ti-am scris in nume de rau. Noi romanii avem asa un talent de a asocia imediat critica (in orice domeniu) cu jignirea personala. Nu toate criticile au sensul direct de a critica (jigni) munca unei persoane, parerea mea e ca scopul principal al criticii e de a ajuta un autor in a-si imbunatati munca. Iti spun unde cred ca ai gresit, ca sa stii ce sa corectezi in viitor. Poate altora le va place ceea ce mie nu-mi place. Poate altii te vor aplauda. Te vei forma ca un bun autor doar daca stii sa culegi din toate criticile ceea ce e mai bun pentru stilul tau.

Orice ai alege, nu raspunde cu rautate criticilor care ti se vor aduce. Asta denota imaturitate. Cere explicatii si exemple concrete daca nu crezi ca unele afirmatii sunt indreptatite.

Dar cel mai important: nu renunta! Esti tanar si ai tot timpul sa te cizelezi. Intr-o era cand majoritatea tinerilor stau cu nasul in computere la jocuri, sau la TV, e recomfortant sa vezi ca unii mai au si preocupari literare.

Mult succes in viitor,

Dan

#11937 (raspuns la: #11876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O-zone - De ce plang chitarel - de iasomie la: 16/03/2004 11:42:41
(la: Va place O-Zone?)
O-zone - De ce plang chitarele?
Download in format text


Stii de ce plang chitarele ?
Le-au ranit amintirile
Tu iubire spune-le ce a fost nu s-a pierdut .
De ce plang chitarele
Stiu doar felinarele
Strunele amarele
Ce oare au pierdut?

Merg pe strada fetele,
Fetele cochetele
Ma privesc si-mi striga-n urma
Hei!nu-mi raspunzi la SMS!

Pe strazi pluteste doar dragostea,
Noaptea-i amara fara ea
Ea cheama cheama pe-altcineva
Plange chitara mea!

Stii de ce plang chitarele
Le-au ranit amintirile
Tu iubire spune-le
Ce-a fost nu s-a pierdut!
Plang in noapte strunele
Strunele nebunele,
Tu iubire spune-le
Ce a fost nu s-a pierdut!

De ce plang chitarele
Cand rasare soarele
Canta pasarelele
Despre durerea mea!
Pe strazi pluteste doar dragostea
Noaptea-i amara fara ea
Ea cheama cheama pe-altcineva,
Plange chitara mea!

Stii de ce plang chitarele
Le-au ranit amintirile
Tu iubire spune-le
Ce-a fost nu s-a pierdut!
Plang in noapte strunele,
Strunele nebunele
Tu iubire spune-le
Ce a fost nu s-a pierdut!
Pe strazi pluteste doar dragostea
Noaptea-i amara fara ea
Ea cheama cheama pe-altcineva,
Plange chitara mea!

Stii de ce plang chitarele,
Le-au ranit amintirile
Tu iubire spune-le
Ce a fost nu s-a pierdut!
Plang in noapte strunele,
Strunele nebunele ,
Tu iubire spune-le
Ce a fost nu s-a pierdut!

De pe situl http://www.versuri.ro/versuri/o-zone_de+ce+plang+chitarele%3F.html
auctorele - de Mircea Pricajan la: 06/04/2004 01:56:02
(la: Strainul)
Nu stiu daca s-a postat celalalt mesaj trimis de mine. Am uitat sa ma autentific.
In orice caz, iti multumeam mult, Dan, pentru aprecieri si observatii. Le accept, mi le asum, fac parte din expunerea scriitorului la lumea cititorilor. De argumentul "tineretii" mele m-am lovit de mai multe ori, critici nefondate am primit si de-astea cateva, insa, in general, sunt multumit. Singurul lucru pe care-l pot cere eu unui cititor e sa citeasca atent. In "Camera de la capatul holului" cele mai multe critici au venit dintr-o lectura neatenta. Pana si cele pe care mi le imputezi tu. OK, mi-am asumat o licenta cu ora aceea de dimineata cand rasare soarele. Ma predau. Dar de acolo si pana la a nu-ti da seama ca personajul-copil locuieste la casa si, deci, sa cante pasarile ar fi fost ceva firesc... e o lacuna... Acelasi lucru e valabil si cu pasajul in care se spune ca tatal a ajuns tarziu acasa si, deci, atunci, dimineata, bombane din cauza oboselii. Mie mi s-a intamplat asa ceva. Nu stiu altora...
OK, lucrurile lot fi intoarse pe toate fetele si as prefera - chiar as vrea sa facem lucrul asta - sa discutam mai pe larg in particular. Adresa mea de e-mail se afla pe site-ul pe care inteleg ca ai fost deja. Contacteaza-ma, te rog, si hai sa discutam!
Cu prietenie,
Mircea
#13348 (raspuns la: #11937) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Moartea si impacarea - de ampop la: 18/05/2004 05:43:30
(la: Despre viata si moarte)
Da, Ozzy, ca orice Scorpion ( si Sobolan de metal) sunt fascinat de moarte. Chiar in momentele vesele ale vietii moartea este aproape. Chiar sotia imi reproseaza uneori inclinatiile "macabre", ea fiind Berbec. Dar dupa cum stii cu moartea nu se sfarseste totul...Impacarea cu Unul sau Ha Shem este esentiala. Atunci poti sa mergi linistit la Tatal. Mama a murit acum doi ani, tot de cancer, am fost langa ea in lunile de agonie si chiar in momentul mortii. Era o catolica fanatica si totusi a avut o oarecare "revolta" impotriva Domnului...eternul "de ce tocmai eu?" A fost groaznic, dar stii ca omul suporta mult.Unii au scapat din Auschwitz si au vazut iadul...Sunt sigur de viata urmatoare precum stiu ca maine va rasari soarele din nou. Fericirea materiala este un fum, un vis...asa ca, meditatia mortii ramane.
Peace! Shalom!

Mario
Drogul meu... Pt. Ozzy - de LMC la: 07/07/2004 18:49:47
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Ai spus:
__________________________________________________
....ma duci la psalmi,la betie,la cocaine,uneori taci....
__________________________________________________

Rareori vezi cuvintul "psalmi" in aceeasi propozitie cu "betie" si "cocaine". Dar de la tine venind nimic nu ma surprinde. Totusi sint foarte ingrijorata de starea ta. Ai scris atitea despre unul si altul (artisti, muzicieni, cintareti) care si-au facut viata de gunoi din cauza substantelor care le-au abuzat. Nu stiu ce bun gasesti in aceste lucruri? Nu-i destul sa te uiti la un rasarit de soare si sa te umpli de senzatii de fericire? Nu-ti ajunge sa te uiti la cerul indigo plin de stele si sa te simti ca plutesti in univers? Nu-i nimic mai senzational decit sa te scoli inainte de a rasari soarele sa iesi afara si sa respiri aerul proaspat si racoros de afara, sa vezi cum roua de pe iarba, flori si frunze licareste ca niste diamante in bataia primelor raze de lumina. Sa umbli cu talpile goale in iarba uda; sa auzi ciripitul pasarelelor; sa asculti forfotul lenes al primilor oameni mergind la munca. Ah, viata, drogul cel mai adictiv! Iubesc natura, imi place sa ma sui pe culmile cele mai inalte, si sa privesc imensitatea acestui pamint. Tot asa imi place sa ma cobor cu urechea linga pamint si sa privesc imensitatea detaliilor, un fir de iarba, o furnica, un bob de nisip. Ce rost are sa-ti minjesti creierul cu iluziile unei substante?

PS: Nu am P.O.Box. Am email.
#17472 (raspuns la: #17439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
homosexualitate si preotie - de carapiscum la: 25/08/2004 09:58:00
(la: Preoti homosexuali?)
Pt. mine, ca si pt. alte nu stiu cate zeci sau poate sute de milioane de pe planeta, homosexualitatea este o degenerare, un pacat ce stapaneste pe oamenii bolnavi sufleteste, oameni fara credinta si chiar fara convingeri religioase. Singura lor credinta este aceea a implinirii propriilor lor placeri, atat. Incercarea de a-i da o oarecare aura de nevinovatie si de martiraj este, nici mai mult nici mai putin, expresia recunoasterii ca sunt minoritate (cei care intretin astfel de relatii). Ori minoritatea nu poate avea dreptate inaintea majoritatii, dupa cum ma duce pe mine logica.

Am vazut ca s-au adus niste argumente si din regnul animal din care, chipurile, am face si noi parte. Insa, dragilor, noi suntem oameni si nu ne tragem din regnuri, nici animale si nici de alta natura. Nu suntem maimute ce zboara prin copaci. Dar chiar si asa, ca sa putem face totusi o distinctie si diferenta sa ne fie clara, din cate cunosc eu intre animale (de fapt intre pasari) se cunoaste un singur caz de homosexualitate. E vorba de ratoi, singurul homosexual... Si se mai stie dealtfel ca acesta este intre cele mai proaste animale! Plecand de la acest aspect putem trage o concluzie simpla si anume ca intre toate vietuitoarele pamantului numai omul s-a gasit sa fie mai "cu mot in frunte" si sa sfideze nu numai legile bunului simt, dar si legile firii.

Referitor la homosexualitatea din sanul "bisericii" Anglicane (am pus in ghilimele fiindca in opinia mea este de fapt o schisma si nu reprezinta in nici un fel spiritualitatea crestina, nici moderna si nici trecuta!) am sa aduc in atentia voastra intamplarea cu femeia ce a fost fugarita de evrei pt. ca a fost prinsa in adulter, femeie ce a stat pur si simplu la propria judecata in fata lui Hristos atunci cand parasii ei pusesera mana pe pietre sa o omoare. Raspunsul Lui a fost acesta: "cine este fara de pacat sa arunce primul cu piatra in ea". Si dupa catva timp ridicandu-si ochii n-a mai vazut pe nimeni dintre aceia, ci doar pe femeia plansa. Si atunci o intreaba: "femeie, unde sunt parasii tai?" Iar in final ii spune clar, dupa ce-i da iertarea: "ia seama, de acum SA NU MAI GRESESTI"! Si intr-un alt dialog biblic Acelasi Iisus ii spune altuia "de acum sa nu mai gresesti ca sa nu-ti fie tie si mai rau"!!

Ce vreau eu sa spun e urmatorul lucru: orice pacat se va ierta oamenilor, inclusiv homosexualismul, cu conditia ca sa-si lepede calea gresita pe care au pornit si sa-si spele pacatele in cainta pt. vremea savarsita astfel. Pt. ca putem trata homsexualitatea ca si pe orice alt viciu. Amintiti-va ca nu bogatia este un rau in sine, ci reaua intrebuintare a lucrurilor, in scopuri gresite. Dar homosexualismul este un rau in sine fiindca se savarseste in firea umana interioara, pornind de la placerile trecatoare. Nu este precum fumatul unei tigari (desi, daca stam bine sa ne gandim, si fumatul este un fel de anomalie acceptata in mod constient- din "fite", din prostie, din relele "insotiri" s.a.).

Daca este important ca acest pacat se impune ca "necesar" in "biserica moderna"... Este important in sensul ca e bine sa luam aminte la ce se petrece si sa incercam sa ne ferim pe cat posibil sa cadem in plasa acestor "eliberatori din chingile traditionale". Biserica este mai moderna acum decat niciodata tocmai prin faptul ca nu accepta aceste aberatii in sanul ei. Stie ca exista dar nu le accepta ca normalitati. Cine zice ca un preot homosexual este un om cu totul normal care trebuie acceptat din varii motive, eu ii raspund asa: un homosexual NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA PREOT PT. MINE, chiar daca este imbracat si are acordul nu stiu carei instante omenesti. El poate fi doar cu titlul, cu denumirea, dar nu si cu lucrarea sa. Sincer, un astfel de om este de plans si nici nu vreau sa ma gandesc la ce-l asteapta. N-as vrea sa fiu in pielea lui si nici el intr-a mea.

Si ca la sfarsit, tin sa precizez ca pt. o asa zisa "biserica" ce a rupt legatura ei cu traditiile si canoanele insirate de-a lungul a zeci de veacuri faptul ca hirotoneste nu numai homosexuali, dar si femei, si caini, si pisici si maine vom auzi ca hirotonesc niste extrarestri, acest aspect aproape ca nu mai are relevanta. Fara continuitatea apostolica ea ramane exact ca acel bec instalat pe tavan dar caruia nu i s-au facut legaturile la curent. Asa ca ea nu mai poate sa lumineze pe nimeni, ci doar sa dea impresia in timpul zilei (si ziua se face din cauza ca rasare soarele, nu din cauza ca se aprinde un bec!) ca peste noapte se va aprinde. Iar asta e o cumplita inselare draceasca fiindca ramanem in bezna completa.

So far, so good.
Buna! - de fefe la: 19/11/2004 19:02:49
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am ajuns si eu intr-un sfirsit. Tot ultima pe santier... Ce sa fac daca aici rasare soarele asa de tirziu. De fapt nici n-am vazut soarele de citeva zile.

Horia, eu cred ca tu ar fi bine sa vi prin California unde fetele sint mult mai frumoase.

Si care sint ultimile vesti? V-ati facut planuri de Thanksgiving?
Mya, multumesc din suflet - de Anon Imus la: 12/01/2005 20:13:15
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Mya, voi merge in Romania anul acesta. Trebuie neaparat sa vad mormintele parintilor, fratilor si surorilor mele, si a altor stramosi ai mei. Sa aprind o lumanare la crucea dela capataiul lor si sa fac o slujba religioasa in memoria lor. Vreau sa vad si ce se poate face cu proprietatile mele pe care mi le-a confiscat Gheroghiu Dej si Ceausescu.
Dilema mea este ca va trebui sa duc si cadouri la neamuri. O fac si pe asta, e frumos, bine zici. Dar sunt sigur ca nu le va place ce o sa primeasca. Ii cunosc eu bine pe verii mei. Sunt mofturosi. Cu nasul pe sus. Ei cred ca daca am ajuns in America am devenit milionar.
Au uitat prin ce am trecut eu sub regimul Comunist si pana am plecat din Romania. In ciuda suferintelor mele ei tot m-au criticat aspru cand am emigrat din Romania lui Ceausescu doar cu doua valize mici (o verisoara pe care o iubisem mult ii spunea mamei mele ca sunt un tradator de tara).
Tu crezi ca verisoara mea s-a schimbat cumva si ma va primi cu bratele deschise? Cum va fi intalnirea cu ea?
Nici nu stiu ce sa le duc? Nu stiu ce le poate place? As vrea sa le duc ceva ce nu se gaseste acolo. Dar n-am ideie.
Mya, nu e vorba de lipsa de patriotism aici. Din contra, eu ma socotesc un patriot. Eu socotesc Romania ca o tara minunata, o tara de vis. Romania merita o soarta mult mai buna decat cea de astazi tocmai pentruca a suferit mult, ca si mine. Si intr-o zi Romania va fi o tara asa cum o vad eu: foarte atragatoare, foarte primitoare, foarte culta, foarte pitoreasca, ceva cam in genul Elvetiei.
Mi-a parut tare rau ca Lia Roberts n-a devenit Presedinte. Dupa umila mea parere ar fi fost un pas inainte spre progres. N-a fost sa fie! Sa speram ca macar acum dupa alegerea lui Basescu va rasare soarele si in tara noastra. Dar nici acum nu garantez.
Am devenit foarte sceptic.
Sibiul, Iasul, Brasovul si Bucurestiul au fost orasele mele dragi in care copilarit, am iubit si am avut copii mei dragi, deaceia mi-e dor de tara. Mi-e dor de forfota din Gara de Nord. As vrea sa ma duc si sa mananc un cotlet la gratar plus 4 mici, cartofi prajiti si o sticla de Murfatlar la restaurantul Miorita din Herastrau.
As vrea sa ma sui in troleybusul 93 dela Gara Sa aud vorbindu-se numai in limba mea materna in jur. Sa stau pe o banca in Cismigiu.
Asa ca o sa incerc sa nu ma indispun, Mya inainte de plecare. Am sa ma inarmez cu rabdare si...imaginatie.
Tu spui ca in Europa lumea este "mai deschisa" ? Comparativ cu unde? Statele Unite? Eu nu cred asta. Din contra eu cred ca Eurpenii sunt mult mai suspiciosi si mai sobri (ei se cred inca "elita" lumii).
Dela Bucuresti am sa merg la Roma, Italia sa o mai vad odata. Roma mi-a placut enorm, mai mult decat Parisul, mult mai mult. Am avut emontii mari in Roma.

Anon
#33234 (raspuns la: #33205) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anisia Ciocirlia - de fefe la: 03/02/2005 20:15:57
(la: Trancaneala Aristocrata)
Fefelino nu te simtii igonorata ca nu esti. S-a intimplat acu in ultima vreme ca toate sa avem program diferit sau prea incarcat. Si eu de multe ori am intrat si fluieram a baguba. Dar las ca rasare soarele si pe strada noastra. :) :)
'neatza, 'neatza - de fefe la: 25/05/2005 18:04:44
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
A venit si ratza!

Mai sint noua zile si ma vad cu Ivyshor!

De data asta este chestie sigura!

Jimilici capsunelele tale sint absolut mortale, ce-as mai minca si eu citeva din alea. Mmmm, dar cred ca diseara ma duc sa-mi culeg cirese. Asa ca o sa schimb placa.

Belle, ce n-as da sa am si eu o masina de cafea din aia cum ai tu la lucru! Lasa, ca poate rasare soarele si pe strada mea in privinta asta.
Vezi canalul 3.

"Moartea" aceasta mi-a facut - de my angel la: 31/05/2005 01:02:31
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Moartea" aceasta mi-a facut bine… A fost primul meu prieten, primul meu iubit, cel mai bun prieten al meu si cel in care aveam cea mai mare incredere. L-am cunoscut dupa ce am invatat ca oamenii mor. M-a facut sa sper din nou, sa vad lumina, sa cred iar in Dumnezeu. Intr-un fel, cu si alaturi de el am parcurs trecerea de la copilarie la adolescenta si apoi la maturitate… M-a invatat sa iubesc, sa plang, sa rad, sa ma bucur de viata, sa sufar, m-a invatat ce e fericirea si ce e nefericirea. La cateva luni dupa ce ne-am cunoscut, ne-am mutat impreuna. Fireste, i-am cunoscut prietenii. Erau doua cupluri nelipsite de la noi din casa, si in special una din perechi, care se "formase" de mult. Dupa sase ani ne-am casatorit, iar dupa un an se nastea copilul nostru. O saptamana mai tarziu, el era cu totul schimbat, fara sa stiu de ce. Credeam ca se teme de noua viata si ca isi va reveni. Imediat dupa botez, am aflat ca el se cuplase ( de ceva vreme ) cu una dintre "prietenele" nelipsite de la noi din casa. Toata lumea stia, desigur, mai putin eu. Trec peste orice alte detalii. Imediat a urmat si despartirea. Unde m-a dus si unde poate duce o despartire de genul asta ? Prieteni, prietenii ? Nu exista… Incredere in tine sau in ceilalti ?! E distrusa… Totul iti devine strain. O noua viata si totusi nu poti fi sincer fericit, nu poti zambi, ceva e rupt in tine, sufletul tau e in mii de bucatele. Faci totul din gesturi reflexe, stii ca trebuie sa mergi mai departe, sa lupti, sa traiesti macar "fizic". Nu mai vezi nimic in jur. Nu observi ca rasare soarele, iar cel mai scump zambet abia te face sa schitezi si tu un zambet. Cat de mult te poate schimba o despartire ? Te poate schimba radical si foarte usor te poate schimba in rau. Timpul, vointa, eforturile sustinute de a vedea viata din jurul tau te fac sa observi din nou ca e soare sau ca ploua. Incredere nu am nici acum in nimeni. Nici acum nu cred nimic si pe nimeni. Prieteni... probabil ca nu, nu mai pot sa spun nici unuia totul. Dar acum am zile cand pot sa rad din tot sufletul. Purtarea lui ulteriora despartirii m-au facut sa-i spun ca nu vreau sa-l mai vad niciodata, ca a murit pentru mine. Si l-am "ingropat". Acum ma simt usurata. A fost o "moarte" de care aveam nevoie, ca sa pot simti ca am iar viata.
gina - de anisia la: 03/06/2005 12:59:20
(la: despre nimicul in sine)
nu stiu ce relevanta are explicatia data de profesoara de religie. personal gasesc ca oamenii folosesc acest NIMIC atat de des ca raspuns, din pura comoditate.

"ce faci? nimic!" - nu ai cum sa faci nimic. pentru ca simplul fapt ca-i raspunzi interlocutorului , este o actiune. deci faci ceva. ca sa nu mai punem la socoteala ca inaintea momentului vorbirii, faceai cu siguranta ceva. chiar si cel ce sta si contempleaza, chiar daca nici un muschi nu-i este in miscare, tot face ceva: contempleaza. este o actiune si asta!

"ce se intampla cu tine cand traiesti nimicul?" esti o ignoranta, asta se intampla. stai, nu mi-o lua in nume de rau. e vorba aici de cel ce isi alege nimicul ca o stare de fapt. o astfel de persoana este o ignoranta. care, din aceeasi comoditate despre care am pomenit, se ascunde in spatele nimicului adus de tine in discutie, si ignora tot ce se intampla in jurul ei. deci, cand traiesti nimicul (ce expresie shugubeatza ai ales si tu...:), ) nu faci altceva decat sa simti gustul ignorantei.

"nimicul ca actiune?...ca stare?...ca dorinta?...ca acceptare?" ...
ca actiune, am spus deja ce cred. ca stare, asijderea. ca dorinta insa, cand cineva nu-si doreste nimic, atunci sunt doua optiuni: ori este cea mai fericita persoana de pe pamant, caci are de toate si nu-i mai trebuie nimic (!), ori este cea mai blazata persoana de pe pamant, pe care nimic (!) nu o intereseaza/atrage/scoate din starea cu pricina. ca acceptare? a accepta "nimicul" ca element predominant in existenta ta, nu e altceva decat a declara gradul de lasitate la care ai ajuns (a nu se uita ca vorbesc la modul general). viata este o lupta. de la prima, pana la ultima clipa. sa dai accept nimicului in viata ta, este echivalent cu "sa renunti la lupta". si cine face asta, daca nu lasul?

"nimicul -involutie, stagnare?"... mda, se poate privi si astfel. involutie, daca acest nimic persista si face ca prezenta lui sa te intoarca din drum. stagnare, daca este doar o chestiune temporara si dupa un timp iti regasesti puterea sa mergi mai departe si sa lasi nimicul in urma ta.
vezi tu... cu totii avem perioade indecise in viata. in care ajungem la o rascruce de drumuri. acuma depinde de firea fiecaruia. unii aleg sa se intoarca pe drumul stiut, din dorinta de a se simti in siguranta. altii, merg spre dreapta, pentru ca nu sunt inca suficient de convinsi ca au adunat destule puteri pentru a merge tot inainte, mai departe. altii merg spre stanga, pentru ca li se pare lor ca de acolo rasare soarele. cei puternici, merg tot inainte,mai departe.

mi s-a intamplat si mie sa am stari de genul "nu am chef de nimic". au fost perioade in care am fost super obosita. perioade de stagnare, in care am simtit nevoia sa-mi incarc bateriile. nu-i o tragedie sa ai stari de genul asta. e important insa sa nu te complaci in ele, din comoditate.

interesant subiect de discutie ai ales... :) sunt curioasa ce parere au si ceilalti, dar mult mai curioasa sunt sa-ti citesc comentariile la cele spuse de mine.


depresia - de danaig la: 05/06/2005 11:52:54
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
Nu se poate vorbi despre depresie fara a lua in considerare faptul ca granita dintre luciditate si nebunie este atat de firava incat nici nu sesizam cand o depasim.
Pana la urma si depresia oscileaza in intensitate pana la limita nebuniei.
Sunt norocosi cei puternici, cei pe care optimismul innascut ii ajuta intotdeauna sa treaca peste perioadele grele fara a-si pierde echilibrul. Cum ar putea acestia sa inteleaga prin ce trece un depresiv, un om care nu mai stie sa zambeasca, care nu reuseste sa-si inteleaga viata? Este absurd sa ceri asa ceva.
Tabloul este cam de genul acesta : esecuri peste tot in jur la care se adauga cele proprii pe toate planurile asociate cu pierderea unor persoane dragi, dezamagiri si singuratate. Superb,nu? Ce mai ramane? Religia, internetul, cartile si televizorul.
Ce se intampla cu tot ceea ce visam: familie, copii, cariera? Toate visele dispar si ar fi frumos sa stim ca macar trec intr-o alta dimensiune in care se transforma in realitate.
Despre depresivi nu putem vorbi decat la modul : am fost acolo, acum trebuie sa ii ajut pe altii sa se intoarca si ei la ceea ce este frumos in viata asta si asa atat de scurta. Daca ii privim cu mila este ca si cum i-am condamna la izolare. Ca sa nu mai vorbim cat este de evidenta si suparatoare atitudinea condescendenta a unor outsider-i.
Asa ca, hai sa ne gandim cat de frumos este zambetul unui copil si sa vedem ca aproape intotdeauna rasare soarele...
esti pesimist? ia o pastila! - de zaraza la: 11/07/2005 23:49:26
(la: Optimismul,increderea, si gindirea pozitiva.)
ce parere aveti despre drogurile care iti accentueaza starea de optimism? de antidepresive, de exemplu.. te simti trist, iei o pastila de prozac, si brusc rasare soarele.

citesc acum o carte care ma pune rau de tot pe ganduri ("viitorul nostru postuman", de francis fukuyama). e vorba si de progresele care s-au facut in industria farmaceutica. antidepresivele devin din ce in ce mai prezente in viata noastra, efectele adverse sunt din ce in ce mai nesemnificative. tot mai multi oameni iau antidepresive, fara a mai incerca sa se mobilizeze sa iasa singuri din impas. e prea simplu, o pastila, si gandurile negre s-au luminat. nu mai e mult (probabil) si se va inventa drogul perfect, fara nici un fel de efecte adverse, "soma". cu totii vom putea trai intr-o stare de continua fericire, numai sa vrem.

cum vi se pare ideea?

zaraza
Servus Belle, - de Gabi M la: 12/09/2005 14:18:22
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
Irma a pus de cafea, (_)3_, ;-)!
A rasarit soarele si la voi?
#71501 (raspuns la: #71499) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca ar fi maine…iertarea ... - de danaig la: 10/12/2005 10:40:12
(la: Cine?...Unde?...Când?...Cum?)
Sunt clipe in viata in care tot universal nostru se destrama…Poate tradari, poate ingenuncheri fara sfarsit ne sfasie sufletul...
Si ar fi atat de usor sa rasara soarele….Cuvantul care a inceput totul are puterea sa faca sa renasca totul. E drept ca uneori nu singur...
Eu una, daca ar fi maine sa iert, as face-o din dragoste si numai pentru cel care mi-ar castiga iertarea dovedind ca simte la fel ca mine.
Bilantul - de TeodoraPA la: 22/12/2005 12:04:25
(la: Bilanţ 2005)
As mai astepta putin cu el. pana saptamana viitoare cand se mai linistesc lucrurile.
2005 a fost un an cumplit. In 2003, a in care s-a imbolnavit si a murit tatal meu, am crezut ca nu voi mai avea un alt an atat de greu. Apoi a urmat 2004 cand afacerea mea a suferit foarte tare, am pierdut mult, a fost greu greu... Apoi a urmat 2005 si na, am invatat sa nu mai zic niciodata "mai rau nu se poate". Concluzia generala e ca omul poate suporta mai multe decat crede, ca e mai puternic decat se simte la un moment dat.
Deci 2005:
-din punct de vedere profesional - foarte foarte rau
- din punct de vedere financiar - si mai rau
- din punct de vedere sentimenta - foarte bine
- pe plan familial - binisor
- din punct de vedere psihoanalitic - cred ca mi s-a dus o doaga
- din punct de vedere medical - nu prea bine
- din punctul de vedere a stresului - bine, am devenit dependenta de stres, ma loveste depresia cand nu ma stresez pt ceva

Si la sfarsit de an ridic capul sus si ma gandesc ca am trecut prin tot ce a fost si ca viata e grea, dar mergand invatam, si ca intr-o zi va rasari soarele si pe strada mea.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: