comentarii

razi din amintiri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ce amintiri va trezeste o eu - de Ingrid la: 05/11/2003 08:59:52
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Ce amintiri va trezeste o eugenie?
O amintire dulce si trista.Totusi gustul cremei nu l-am mai regasit, probabil este inimitabil, semana putin a halva.
Amintiri legate de fotografie - de Dinu Lazar la: 13/11/2003 05:53:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Frumoasa, nu stiu. Orice fotografie iti lasa o amintire frumoasa cind o faci... cel putin asta e senzatia dupa ani. Amintiri... Memorabile: mineriadele, se vad si pe situl meu. Ciudate: cred ca tot mineriadele... si revolutia sau ce a fost...
#4131 (raspuns la: #4114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce amintiri va trezeste o eugenie - de (anonim) la: 16/11/2003 06:01:26
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Nu-i nevoie sa-mi trezeasca amintiri .Eugenii se gasesc la orice chiosc si astazi multi romani in pauza consuma eugenii chiar daca nu mai au gustul de altadata .
Este insa cea mai ieftina gustare ca si odinioara si multi romani nu-si pot oferi mai mult.
#4390 (raspuns la: #3338) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sandu Mendrea - de Dinu Lazar la: 25/01/2004 01:41:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Acum vreo 35-30 de ani, intr-o frumoasa toamna, urcam cu Trabantul serpentinele de la Bran catre Sirnea, dimineata, la rasarit, si dintr-o data vad o Dacie, parca galbena, oprita in mijlocul drumului, cu toate usile deschise, si unu` care facea poze la o raza de soare care cadea pe Piatra Craiului, ca un poet rupt parca de cele lumesti. Era Sandu Mendrea.
Acum, tragedia este ca si Sandu Mendrea, si ceilalti mari fotografi pe care i-am avut, au lasat in urma lor ce-i drept multe albume de fotografie, care apareau cum apareau, cu tehnica fotografica disponibila atunci la noi, si cu estetica mai proletara, dar care analizate la rece nu dau nici pe departe masura inaltei lor sensibilitatii, a profesiunii lor, a maiestriei.
Negativele lor si imaginile pe ansamblu au facut picioare sau s-au distrus, si istoria nu retine decit indirect prezenta lor in timp si in tara, ceea ce mi se pare un odios aspect, nemeritat si injust.
Chiar si acum, unul dintre cei mai mari fotografi romani, Dan Dinescu, nu este prezent pe NET decit nesemnificativ, si albumele si CD-urile facute de el pina acum, chiar in anii astia de libertate si democratie care este, nu reflecta nici o sutime din arta si maiestria lui.
In timp, din pacate, cei ce vor veni vor trage concluzia ca in anii 1950-2000 in Romania nu a existat fotografie, pentru ca nu exista studii critice, biografii, fototeci si opera celor care au fost s-a diluat, pierdut, nimicit, si va fi inca o data terfelita si mozolita de estetii de doi bani care vor aprecia - si nu ai ce sa le faci, pentru ca nu exista contra argumente viabile - ca arta fotografica in Ro ar incepe ceva ceva numai dupa anii `90, si ce a fost inainte in fotografia romaneasca era o mascarada ideologica, fotografia inainte de `89 fiind o fetida inventie a capitalistilor care voiau sa ia ochii clasei muncitoare de la adevarata ei misiune patriotica de a construi socialismul, viitorul de aur al omenirii.
Numele fotografilor care au fost - mici, mari, buni, rai, cine mai stie acum? vor fi uitate in citiva ani de cei citiva care mai le cunosc, fiind deja uitate pentru aproape toti ceilalti; cumplit si injust.
Fotografii in virsta care inca mai sunt ar trebui sa fie ajutati sa lase macar citeva amintiri si imagini pe un sit de istorie al fotografiei romanesti.
Din pacate, in Ro, fotografia e in prezent bintuita mai mult de orgolii si lupte fratricide decit de dorinta de a construi ceva care sa ramina... celor batrini ori nu le pasa, ori nu mai pot face nimic, celor tineri le convine ideea ca nu a fost nimic, asa ca sa asteptam inca 30 de ani, sa se duca si amintirile de acum, sa apara si atunci esteti care sa zica cum ca in Ro pina in anii 2035 nu a existat fotografie - si pe buna dreptate, nu? Si tot asa, la fiecare generatie... pacat.
#8422 (raspuns la: #8393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu chiar amintiri - de tavita la: 05/04/2004 04:01:05
(la: Marea Neagra, amintiri)
Cand ma gandesc la Marea Neagra imi vin in minte amintiri cu mine pe vremea cand nu existam.Imi doresc mult de tot sa fi trait cam cu 100 ani in urma.Cred ca era foarte frumoasa marea pe atunci!
The child in all of us - de Little Eagle la: 26/05/2004 15:03:14
(la: Viata e o joaca)
Draga si scumpa sora,

Am 48 ani,caut intelepciunea,poate uneori sunt mai matur,dar de cele mai
multe ori sunt copil,I'll Be forever un teenager.Chiar si la 70 ani,daca apuc acea varsta,depinde cum imi e scris de soarta.
Sotia mea ma considera a little boy,dar si ea se comporta ca un copil mereu si avem intre noi tot felul de vorbe si fel de comportament ca de copii si parerea mea e ca este bine.
Trebuie sa fii ceea ce esti si sa faci ceea ce simti in viata.
Cine la varsta mea umbla imbracat doar cu jeans si poarta t-shirts cu jimi Hendrix,Ozzy Osbourne,Black Sabbath sau AC/DC,sau Who??Cu par lung in plus??
Asa vad lucrurile.Ai dreptate in textul tau.
Dar desigur ca trebuie in viata sa-ti asumi anume responsabilitati care nu apartin varstei copilariei,familie etc.

Cred ca cele mai frumoase momente din viata ce am avut au fost in copilarie
,nu te gandesti decat la joaca,nu-ti pasa de plati si datorii si credit cards.
la fel si in liceu sau la colegiu ori facultate.
dar personal inca pastrez in mine copilul ce am fost mereu.Cum poti sa-l alungi din tine?Ar fi nenatural firii umane.

E bine sa fii copil,inseamna sa razi,sa te joci sa ai prima iubire,sa ai cosuri pe fata,sa crezi ca devii matur...dar de fapt nu esti inca insa crezi ca esti mare stiutor si filosof al vietii.
E parte din viata un anotimp al vietii.
Iubeste primavara vietii draga surioara,bucura-te de ea in fiecare zi,traieste clipa,a trai din amintiri uneori e bine,alteori nu este.
Ai 24 ani,am fost si eu candva 24 ani si tot copil am ramas.

Cand iti scriu acum am din nou 24 ani,nu-i asa ca life is beautiful?
Te iubesc mult si te ador,esti sora mea de suflet,

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)



































amintiri - de Alice la: 04/07/2004 09:39:59
(la: Amintiri din Copilarie)
ma gandeam azi, in preajma unor prieteni draji, c-ar fi lucru nemaipoment dac-am putea sa ne-alejem amintirile ... nu ne plashe cutare ... zvrrr cu ea la cosh ...sa baji foarfeca in cedeul cu amintiri cum bine zicea ...

cat ii despre copilarie ... well, cum se spune pe la mine, la moldova, n-as da nimic, ma prinde egoismul si de multe ori n-as povesti nik, de teama ca saracesc - evident nu-i ashea ...nu-s saraca, rar om mai bogat!:)

ne-au prins la furat, ca ne duseram cu biciletele, devreme-n zori, si-am intrat in lanul de floarea-soarelui (niste dihanii de plante ca mi se tot parea c-ausi ma prinde de gat o frunza si-mi ie viatza!) am decapitat ce-am gasit mai flanic si-am inceput a le bate, sa scoatem semintele!
ne-au prins, zic, doi paznici, ne-au dezbracat la chiloti si-au confiscat tot ce-aveam la noi, dupa ce ne-au legitimat cu doua bete la cur ... de caciula.
ne-au uns bine cu vaselina de tactoare si ne-au dat drumul.
mamaaaaa, asa umilinta m-am ferit a mai pati de-atunci ... lacramez azi, gandindu-ma.
is aici, intr-un cotlon, sub masutza scunda cioplita de cari - ii locul meu secret cand ii iubirea prea mare sau deznadejdea bate-n porti poruncitoare.
uneori nu m-as intoarce ...al dreaq freud, il si-aud analizand pozitia asta cu genunchii la gura, naiba sa-l ia de frustrat!
de-obicei arunc un ochi in lumea voastra 'a celor mari' si-mi zac in barba ca nu-i inca timpul sa trec pragul.

n-am ani multi, n-am ani putini.
am ANI cand buni, cand prosti ...cu timpul am ce am - asta-i, prin excelenta, un cretin.
dragi amintiri.... - de Biscuiti la: 09/07/2004 11:15:23
(la: Amintiri din Copilarie)
Eram intreaga zi cocotata intr-un nuc, maiestos prin dimensiunea coroanei , si le dadeam dureri de cap tuturor.Acola ma simteam extraordinar de bine, eram mai aproape de cer, pe care il simteam ca pe ceva tainic si catre care simteam ca trebuie sa tind!
Pe o scandura, asezata cu greu intre doua crengi, era intreaga mea avere: carti, carti, o gramada de carti, pe care le citeam de cate trei , patru ori.Imi dadusem seama ca o carte trebuie citita de cateva ori ca s ao intelegi pe deplin, simtindu-i de fiecare data alt gust .
Si vedeam de acolo , de langa cer,tot satul, frumos insiruit de-a lungul drumului, cu casute albe, pline de verdeata……dar ceea ce imi placea si ma fascina in acelasi timp erau niste ruine, de fapt ziduri incepute si neterminate, ale unei biserici; erau in aceeasi curte cu locasul in care se oficiau duminica d eduminica slujbele.De cate ori ma duceam acolo, trebuind sa cer voie bunicului, ma cuprindea o frica inexplicabila, amestecata cu evlavie……Zidurile erau acoperite de buruieni, era si zmeura intr-unn colt, lipseau caramizi multe , iar in locurile goale erau cuiburi de turturici….le speriam de fiecare data, curioasa ca un copil sa la ating, sa le simt zbuciumul.
Ceea ce ma mai atragea era un perete din care au fost desprinse caramizi si era ca un fel de scara , pe care puteam urca pana sus.Acele ziduri fusesera incepute de bunicul meu si lasate in paragina caci sistemul care a imbratisat minunea comunista la noi, a considerat ca un om ca el si preot pe deasupra, cu o buna influenta aspra satului, nu mai trebuia sa propovaduiasca Sfanta Scriptura, fiindu-le frica de o revolta……l-au inchis timp de 15 ani si l-au plimbat prin toata tara, dar despre asta iti voi vorbi mai tarziu.
Cat am fost copil , am crescut cu el langa mine si despre tot ceea ce am vorbit si-a pus amprenta asupra mea.
Eram 9 nepoti, caci bunica mea , pana sa ramana singura , nascuse deja 5 copii, iar fiecar edintre ei aveau , la randul lor, copii.Inchipuie-ti ce era la masa cand ne strangeam si cum incerca Parintele Ioan sa se impuna in fata “hoardei de barbari” ce invadau bucataria!
Cand imi aduc aminte, ma incearca un suras si o nostalgie….
In fiecare dimineata , cand ma trezeam, ochii imi picau pe o icoana primita dar de la niste maicute duse in pelerinaj la mormantul Mantuitorului, la Ierusalim.Asezata in mijlocul peretelui, gatita cu stergar din borangic tesut in razboi, era privita cu sfintenie si smerenie.
Mica fiind , ochii Mantuitorului ,blanzi, ma urmareau intreaga zi si ma dojeneau cand faceam vreo boacana;acum ,realizez ca aceeasi privire trebuie sa o avem fiecare dintre noi si sufletul sa ne fie descatusat de orice rautate si invidie.
In fata icoanei, seara de seara , bunii mei si intreaga liota de nepoti , ne rugam .Noi copiii , nu faceam acest lucru fiindca eram convinsi, ci mai mult sub imboldul bunicului…..stia el ca aceste momente imi vor ramane in amintire si ca atunci cand voi simti, vor fi asternute cu litere ferme, mirosind a vara si o lacrima stand sa rasara in coltul ochiului….Tot in fata icoanei ne stergeam lacrimile dupa vreo boacana descoperita de bunul meu….
Imi amintesc fata-i brazdata de ani , incadrata de o frumoasa barba colilie, pe care in fiecare dimineata, si-o pieptana cu gesturi sigure si maiestoase.Era fascinant sa il urmaresc dimineata d edimineata, avea o prestanta pe care atunci nu i-o remarcasem, dar acum, realizez ce-mi atragea ochii d ecopil.Avea o forta interioara, o verticalitate spirituala care , fara sa vrei te invaluia si atragea ca un magnet.In unele zile reuseam sa il determin sa imi depene din amintirile lui…..Ceea ce l-a impresionat cel mai mult in viata sa, asta am dedus eu din vorbele lui, a fost faptul ca in inchisoare s-a definit spiritual ,
langa el avand oameni destepti, profesori, medici, care , ca si el, fusesera sechestrati din cauza convingerilor si ideilor……Zi de zi, fiecare impartasea celorlalti colegi de celula din ideile lui ,…… si gandeste-te ce prelegeri sustineau acei oameni!La ce nivel se discuta acolo!
amintiri - de Pisicutza la: 27/07/2004 12:35:10
(la: Sechele)
Amintirile sunt cele ce ne tin in viata,cele ce ne insufla o mica speranta in vremi de restriste...Felicitari Alice...Citindu-ti povestioara parca mi-adusei aminte de o parte fericita din copilaria mea.Felicitari!
*****************************************************
Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura adevarata valoare omeneasca,
Love Pisicutza
Amintiri din Copilarie 2 - de LMC la: 27/07/2004 19:16:32
(la: Amintiri din Copilarie)
Cind am fost copila m-am indragostit de frumusete. Imi gaseam intotdeauna placerea in natura care ma inconjura, in bisericile ortodoxe si icoanele lor pictate, in florile plantate din centrul Oradiei, in sculpturiele monumentale de prin parcuri, in absolut tot ce ma inconjura. Pe vremea aceea incepusem si eu scoala. De cind am intrat in clasa 1-a devenisem fetita mare si mama ma lasa sa merg si sa vin singura de la scoala. Imi atirnase cheia la git care in ziua de azi se poate asocia cu posedarea unui carnet de conducere. Eram fetita cuminte, stiam si sa-mi incalzesc mincarea, si la ora de "..." ma duceam la gradinita sa-mi iau fratiorul si-apoi impreuna ne jucam cuminti pina venea mamica de la servici. Eram asa de mindra cind mamica ma lauda pe la vecini si rude.

Pe strada Republici nu se mergea cu masina, era numai pentru pedestrieni pentru ca acolo erau cele mai multe magazine. Imi placea cind mergeam de mina cu mama pe-acolo pentru ca puteam sa vad tot felul de minunatii in ferestrele frumos aranjate. Intr-o zi insa am vazut pentru prima data ceva care nu am observat pina atunci. Eram in fata unei biserici cind ne-am intilnit cu o cunostinta. Ne-am oprit sa vorbim cu ea si-atunci am vazut o sculptura nemaipomenit de frumoasa. Era "Pieta" Fecioara Maria cu fiul ei Isus mort in brate. Biserica era inconjurata cu un gard negru de fier asa ca mi-am tras minuta din mina mamei si mi-am bagat nasucul printre gratii sa ma uit mai bine la sculptura. Eram pur si simplu hipnotizata de frumusetea ei. Stateam si ma uitam la ea cu sufletul la gura pentru ca in mintea mea de copil ma gindeam ca daca stau si ma uit intensiv poate, poate se trezeste Isus. Ma uitam la fiecare detaliu in parte si imi imaginam ca aceasta sculptura e vie ca sub stratul acela alb de marmura exista carne, oase si singe viu care pulseaza in vene. N-as mai fi vrut sa plec de-acolo, dar la insistenta mamei m-am dezlipit de gard dar am ramas cu capul intors inspre sculptura pina n-am mai vazut-o. In momentul acela mi-am propus ca a doua zi dupa scoala sa fug sa-mi vad sculptura indragita. Vroiam sa fiu prezenta atunci cind farmecul se va descatusa si Maria cu Isus vor lua viata. Zis si facut. A doua zi cu ghiozdanelul in spate am fugit intr-o suflare sa-mi vad sculptura, dar binenteles farmecul ramasese, si stratul alb de marmura tot impietrit a ramas. Inima imi batea asa de tare ca puteam sa o aud fara stetoscop si minutele imi erau inghetate de frigul care se lasase. Am plecat dezamagita, tragindumi picioarele dupa mine ca un soldat dupa razboi. Vroiam sa pling dar lacrimile mi se inodise in git. Din cind in cind imi intorceam capul cu speranta ca poate, poate... Dar in zadar. Din ziua aceia de fiecare data cind am trecut pe linga biserica cu Pieta inima mi se oprea din bataie pentru o clipa, emotiile ma copleseau si doar cu coada ochiului priveam sa vad daca sculptura mai este acolo......

Multi ani au trecut de atunci si pe parcurs am uitat despre aceasta intimplare, pina intr-o zi cind dintr-o data mi-am adus aminte. Eram la Universitate chiar inainte de graduare si de a merge in Romania pentru prima data dupa 11 ani de America. In timpul acela incercam sa-mi descopar radacinile si asa cotrobaind printre amintirile copilariei mele am dat peste aceasta memorie.

Ajunsa in Oradea binenteles am luat calea inspre indragita sculptura. Am observat cum cu cit ma apropiam mai mult de locul unde se afla cu atit imi cresteau emotiile. Traiam din nou clipele acelea cind am fugit de la scoala sa-mi vad sculptura. Era tot acolo unde o vazusem 17 ani in urma. Stratul acela alb de marmura care odinioara era stralucitor si pur ca primul strat de zapada, acum era jegarit si distrus de ploaia acidica. Totusi pentru mine era tot frumoasa. Era amintirea copilariei mele cind descoperisem ca eram... indragostita de frumusete.
Cecilia - de Little Eagle la: 07/08/2004 22:40:21
(la: Sexul la serviciu)
"Oh Cecilia,I'm down on my knees,
I'm begging you,please...."
cam asa ziceau Simon&Gartfunkel demult,dar cred ca stii cantecul esti poate generatia mea.

Da,am luat-o aiurea si am divagat de la subiect,dar ce sa fac? Imi vin in minte o gramada de lucruri si de cum dau sa scriu ceva reapar si nu ma pot abtine...
Poate ..Ion Creanga al cafenelei?

Sa stii ca multe am uitat(nu o duc bine cu creierii... de cand am fost un mare drug addict in trecut si mai recent...)dar cum apare vreo discutie legata de sex,imi revin amintirile ca o avalansa.
Incerc sa fiu clean &sober,sper sa dureze mai mult de 2 luni...stii cum e,poate nu....odata ce esti alcoolic si drogat oricat vrei sa te schimbi...nu dureaza prea mult,esti ca un recidivist,mereu ajungi la parnaie,afar stai cel mult 2 luni....sper totusi ca nu-i cazul meu,roaga-te pt. mine,as aprecia asta indiferent de Dumnezeul in care crezi sau nu.Am nevoie de ganduri bune.

Harrasement e o problema peste tot in lume.Eu personal,daca ai fi boss-ul meu(fiind tu femeie) si te-ai da la mine,apoi am avea a great and good time si nicidecum nu te-as da in judecata ca m-ai fi ...maltratat.Ti-as zice sa ma maltratezi si mai mult si zilnic!

Unele femei insa real sunt maltratate si nu e corect,si apoi seful le ameninta de vor sa-l dea in judecata.Si poate pt. ca are sotie si copii si nu vrea scandal.
daca femeia persista atunci o tenteaza cu bani,daca nu vrea,unii cu mari pozitii sociale si banesti pot aranja o schema de"accident"si fata moare....
Si de ce face un barbat astea,mai mult ca o femeie? Pt. ca barbatul are constant hormonii in flacari si in cazuri de 90%,cei ce fac asta sunt ori psihopati ori nu au sex enough with their wives,ori n-au avut destul sex in tinereti sa fie saturati de el,ca mine....uneori a avea sex mi se pare o corvoada chiar si daca-mi iubesc sotia la nebunie!!!!Nu vreau sa am sex nici in afara casatoriei,mai ales in plus sa molestez pe vreo femeie!

La fel e si Marilyn,si ea a avut sex in prostie pana sa ne casatorim,si in primii ani ne-am f...t ca dementii zi de zi,incat a trebuit sa se duca la Dr. caci a dat cistita si alte dureri vaginale peste ea.

Acum,odata pe sapt. dar un f...i excelent si de cel mult o ora,consider ca o ora e de ajuns cand ai sex.
Ai dreptate cand zici"tilt"...Imi place sa fac sex,mi se maresc ochii si devin ca lupul balos din desene animate.

Ce sa fac?iubesc femeia!Crede-ma insa ca nu -mi insel sotia deloc decat in gand dar ii spun ei oricum.
Si ma bucur ca te fac sa razi,gasesc ca a rade este o fericire sufletului uman.
Just imagine daca as fi in Nice la o masa la plaja cu tine si vreun cocktail,poate vreun dry Martini(shaken,not stirred....),si te mangai pe picioare de la degete spre tot mai sus...incet si cu rabdare ....in 2 min. suntem ori intr-o camera de hotel(ori la tine acasa)ori chiar acolo la masa sau daca -ti e jena de lume,in vreun boschet ori in spatele unui palmier.
Cecilia...wake up now,it's only just a dream,baby.

Sunt sigur ca tu personal ai avut sex destul in viata ta si-ti place la nebunie,oare cui nu-i place?Nu ma ura acum si critica,este natural sa fii ceea ce esti si apoi,cine te opreste?
Iti doresc sa ai in nestire,sa n-ajungi la Dr. insa....si sa fii fericita!O femeie o vezi cum se schimba cu 360 dupa ce a avut un sex in care a avut 3-5 orgasmuri,atunci(ca barbat) e momentul sa take advantage of the situation...
Dar vad lucrurile si din p.vostru de vedere daca nu va sunteti implinite sexual.

Ajungeti sa va masturbati dupa sex ca sa va dati drumul.Iar o iau razna acum.
Oricum Cecilia,subiectul ramane deschis legat de hartuiala la serviciu.In final daca te gandesti ...it's only sex,not a big deal...!

LOVE&PEACE,
Ozzy

I love you all!Women...you drive me mad...stay away from me!




























































































#19341 (raspuns la: #19320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Razi tu razi...(giggle)Belle, - de DESTIN la: 31/08/2004 23:30:01
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Gandesc ca te-a mers bine la test...si l-ai luat cu felicitari ...numai razi!!!
OK! Belle,thanks! si am rabdare sa te astept ...a-mi povesti.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20739 (raspuns la: #20722) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
..nu stiu...sint amintiri vag - de SB_one la: 20/10/2004 22:24:06
(la: Femeia)
..nu stiu...sint amintiri vagi din karate..:))
#25740 (raspuns la: #25736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lacrima amintirii - de Emma Brad la: 20/01/2005 16:16:07
(la: Poetul Soarelui)
Amintirile sunt tot ceea ce raman in urma anilor ce trec. Din pacate chiar si cele mai frumoase amintiri ne umezesc ochii.
Faptul ca aceste texte sunt pe placul cititorilor imi umple sufletul de bucurie.
Va multumesc tuturor!
#33888 (raspuns la: #33861) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amintirile mai.. - de giocondel la: 10/03/2005 03:28:58
(la: Rewind)
eu am amintiri de la vartsa foarte frageda, cred ca de la 1 an jumate in sus.

imi amintesc pana si ce visam cand eram mica, de vreo 2 ani.

dar cea mai puternica amintire este de cand aveam 2 ani. locuiam cu chirie intr-o casa amarata, imi amintesc pana si unde era patul, ce gust avea ceaiul pe care il facea mama seara sa ma ajute sa merg la culcare...insa amintirea e legata de nenea ursu, martinica care va sa zica...intr-o dupa amiaza am auzit tipete afara si mama m-a luat in brate si am mers in spatele gradinii, care dadea intr-o mare prapastie. cred ca am mentionat ca orasul meu natal e o fasie intre niste munti frumosi..asa ca se explica prezenta ursului in spatele gradinii...oricum, am mers cu mama afara, ma tinea in brate si cand colo.. ce crezi ca vedem?? tatal meu abia ce urca pe o scara subreda, din prapastie, inspre civilizatie, strigand: ursu' baaa!!!am vazut si ursu, jos, la garla, parea mai de graba infometata si confuz dar oamenii tot l-au luat la goana cu racnete si zgomote ciudate. Urmatoarea amintire e de la urmatoarea casa unde am stat, tot in chirie:) si tot de urs e legata.Ma jucam cu o fata ce mi-a fost mai tarziu colega de clasa 12 ani, in nisipul din fata casei ei..si fratele ei, care era mult mai mic decat noi, ne tragea intr-una de codite..asa ca am hotarat sa fugim de el si sa ne ascundem in curtea fabricii de postav..noi mergeam inspre fabrica , si lumea fugea dinspre ea strigand " ursu' baaa!" bineinteles.. asa se explica de ce pana la varsta de 22 de ani am avut aproape in ficare noapte cosmaruri cu ursi, in afara viselor normale.

ok..si o alta amintire, cea mai tare e de la 2 ani si jumatate , trei,cand m-am.."indragostit " intaia oara:):) Vis a vis de casa unde stateam noi, era un camin de nefamilisti unde locuiau tineri fara familii evident, veniti din diferite colturi ale tari, sa lucreze la una din fabricile orasului... si acolo statea un baiat pe care il chema Marinica si de cate ori ma vedea imi dadea ba o portocala, ba o prajitura, ma invartea tinandu-ma cu capul in jos pana ameteam de nu mai vedeam nimika...si ce mai!>> eram lesinata dupa el, il iubam tare de tot, asa cum numai copii pot iubi...cand il vedeam pe geam strigam la el sa ma astepte si incepeam sa caut in ladita cu haine o rochita frumoasa si ma schimbam de cateva ori ...si pe urma mergam jos si il intrebam daca ii place parul meu:):) nu imi vine sa cred ca eram asa cand eram mica, sau mai degraba nu imi
vine sa cred ca nu am ramas vanitoasa tare cand am crescut . oricum, intr-o zi, il vad pe Marinica tot carand niste genti voluminoase si simtii cum mi se rumpe inima in chiept..mica mica dar isteata ca mi-am dat seama pe loc ca ceva nu-i in regula...asa ca ma duc peste drum si il intreb ce face si el zice: ma mut inapoi acasa la tzara ca ma insor cu o fata frumoasa.....am plans vreo saptamana , intr-una...nu am mai mancat....si pe urma l-am uitat bineinteles ....uite ce chestie...si uitasem asta dar mi-am amintit povestind de ursi...

Ochei ..cam atat cu amintirile mele dubioase...interesant sa citesc ce va amintiti voi..e mare lucru si memoria asta, zau asa..

numai bine si spor la construit amintiri frumoase pentru viitor.

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

ce de amintiri... - de Crisa la: 11/03/2005 21:20:07
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
spunea cineva mai jos..(sau mai sus..) de vremea studentiei... ce bine era..si ce simplu. ce de timp pentru plimbari aiurea pe strazi. una din amintirile care-mi revin cel mai des .. o strada cu asfalt de pe vremea nemtilor, intact si lins..ca'n palma! unde imi imaginam, de fiecare data cand ma plimbam p'acolo, cum e sa te dai cu rolele p'acolo..... (nu ma intrebati cum se numeste, ca nu stiu... )
amintiri... - de kiwi la: 09/04/2005 14:39:13
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Nu prea regret nimic pentru ca singurele amintiri ale mele sunt ca faceam temele la lumina lampii cu gaz sau a lumanarii ca nu era curent si ca eram vanata in cartier de vecini sa ma ia la nu stiu ce coada sa ia o ratie in plus .
Amintiri , amintiri... - de ampop la: 22/04/2005 11:25:56
(la: "Omoriti-i pe studenti!")
La mineriada iliesciana din 13-15 iunie 1990 lucram intr-un institut al coanei Leana, academician doctor inginer si nimic altceva (ADINA)...unde mai mult de 75% din angajati colaborasera si colaborau pe atunci cu securitatea. Era de fapt pentru unii un "dolce far niente" patronat de atotputernicul stat comunist, loc unde doar un jacuzzi mai lipsea pentru odraslele tovarasilor. Minoritate tragea la contracte si inghitea noxele. Pe atunci intreaga suflare a acelui institut sau colectiv urmarea la televizor macelul din Bucuresti. Imi aduc aminte ochii injectati de placere, gurile huplave din care curgeau balele tovarasilor cand vedeau bataia minerilor. Cica si ei erau " 'telectuali" , "cercetatori"...O doamna, Dumnezeu s-o ierte, aplauda ca dementa scenele oripilante cand brutele securisto-mineresti croiau cu batele un biet bucurestean barbos sau cu ochelari. Asa le trebuie! racnea parca in orgasm...sange! sange! parca eram in coloseumul roman cand plebea cerea uciderea gladiatorilor.
Gunoiul aparatcik le multumea in 15. Isi aparase statu quo-ul de calau. "Clasa muncitoare" in frunte cu securitatea realizase inabusirea revoltei. Ilici putea sa doarma linistit o vreme.
Institutul respectiv mai supravietuia o vreme. Azi este dezmembrat aproape integral. Tovarasii s-au dus. Unii, mai abili si-au facut afacerile personale...si au un relativ succes. Altii au fost aruncati la gunoi de fostii parteneri securisti si acum plang in pauperitate si nostalgie. Iliescu...unde esti? Tovarase Iliescu? Bate, furtune de presiune, indivizi tunsi stas in "uniforme" minersti si procurori bestiali care anchetau "legionarii" si "drogatii" din Piata Universitatii...Oribile amintiri.
Mario
Vedeti de ce nu dau eu prea m - de Danila Prepeleac Jr la: 25/06/2005 22:39:43
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Vedeti de ce nu dau eu prea multe date personale? Pentru ca prin cafenea sunt multe “caractere” care dau in clocot foarte repede si n-as vrea ca la urmatorul contra-raspuns sa mi se puna in circa si un eventual infarct, Doamne fereste! Apoi eu nu ma consider o persoana importanta sau publica si nici nu imi place sa merg in piata sa ma urc pe o taraba si sa incep sa ma bat cu pumnul in piept, doar-doar de ma vor auzi, daca nu precupetii, macar legumele , fructele sau zarzavaturile. Sa nu ne grabim ca fata mare la ... Am mai spus ceva si despre mine, dar sa avem putintica rabdare. Aici suntem in Canada unde totul este slooow (asa zic americanii) iar eu folosesc o masina de tipul I AM CANADIAN cu trei viteze: incet, foarte incet si pi loc. Daca cineva ma sperie bag in viteza a treia.

“Sti sper ca pentru orice vizita in strainatate cetatenii romani trebuie sa dovedeasca la aeroport la plecare ca au fondurile necesare de subzistenta in strainatate pe perioada vizitei”.
Conexiunea este geniala! Vorbesc serios. Pai d’aia ma simt eu aici, dupa ani buni, ca un vizitator! Asa am fost tratat de la primul pas facut in Canada. Suspectez ca acestei tari i-ar conveni foarte mult sa transforme emigrantul in vizitator si ca face tot posibilul pentru asta. Ginditi-va la puhoiul de emigranti-turisti care ar parasi tara dupa ce si-au cheltuit fiecare zeci de mii de dolari. Ce turism fabulos! Aici am si eu o parte de vina. O mare parte din “rezon-ul” alegerii Canadei se datoreaza frumusetilor Vancouver-ului. Un coleg care facuse o vizita la sucursala firmei Pirelli, la inceputul anilor ’90, facuse niste diapozitive in relif cu niste imagini de ti se taia respiratia. Asta a fost tinta mea pina aproape de plecare. Cunosteam statisticile despre precipitatii, temperaturi, detalii despre firme din domeniul meu, geografie fizico-economica, etc. Si imi vine ideea, ca rominul in al 12-lea ceas sa studiez harta seismica. Mamaaaa care faci gogosi tu le faci tu le mirosi! Si mai si dadeau detalii despre cum sa te ascunzi sub masa la urmatorul mare cutremur care se asteapta in BC. Eu sunt adeptul lui “ce tie scris in frunte-ti pus” dar am auzit ca destinul poate fi modelat un pic si ma gindesc ca in loc sa-mi rup piciorul in Vancouver (Doamne fereste!) poate scap mumai cu un deget scrintit in Toronto.
A propos de turism, acum vreo 3 ani ma intorcem din RO. La granita intrebarile obisnuite. Din ce dirctie vii, daca ai adus bauturi alcoolice, tigari, cadouri, ce fel de cadouri, cite bagaje ai, etc. O singura data aveam doua valize mari pline cu carti si mai multe amintiri din RO. Ma trecut pe “bucla” dintre bagaje si iesire. Sunt cel putin 4 mese lungi unde se pureca bagajul. Saracii oameni! Le pusesera la vedere cele doua sticlute de votca aduse legale si ii scotoceau si in borsete. Nu am mai vazut asa ceva de pe vremea odiosului. Eu am scapat numai cu o revizualizare la raze. Luna trecuta interviul a devenit de-a dreptul obraznic. Intre granita si sala bagajelor stateau 4 dudui (duduia pamintul sub ele cind mergeau!). Urmatoarea care se libereaza incepe: De unde vii? Cat ai stat? Ai adus alcool? Dar tigari? In ce sonsta cadourile?(Avea in mina cartonasul semnat de mine, cu aceste date. Probabil era intrigata ca nu am adus nimic), etc. si dintr-o data intrebari socante: Citi bani ai la tine? Ce fel de bani? Ai dus bani la rude? Ce suma? Unde lucrezi? Ai afaceri cu “cutare” tara? (era in Pasaport o viza veche de vreo 8 ani) Cite bagaje ai? Ce ai in el? Cind ai fost ultima data plecat? ....Cind mai ai de gind sa pleci? La aceasta intrebare raspund iritat: NICIODATA... Se uita la mine cu o privire fortat blajina si imi spune: Bine ai venit inapoi! Daca nu erau toti luati la intrebari as fi putut suspecta urmarea celor scrise la cafenea (...)

Cei minus 2100 dolari reprezinta valoarea (worth) unei familii. Un fel de “ tot ce valoreaza acea familie este o paguba de 2100 dolari”. Dar de ce nu mergeti la sursa indicata de mine? Articolul se numeste “Rich, poor are even wider apart”. Sau dati-mi un numar de fax si va trimit acea parte a articolului din ziar.

Credeti ca ar sta cineva sa mai faca propaganda anti-emigrare? Sa nu fim naivi, emigrarea este foarte benefica si pentru RO. Ginditi-va ca leul, nu numai ca sta de vreo 3 ani la aceeasi valoare dar s-a mai si apreciat fata de dolarul SUA sau Euro. Aici un rol covirsitor l-a avut si acele miliarde de Euro intrate in tara de pe urma celor care”culeg capsuni”. A propos stiti cum se numesc “capsunarii” din Filipine? Eroi contemporani recunoscuti de guvernul filipinez (foarte interesant reportajul realizat de National Geographic). Poate si RO isi va schimba putin parerea in viitor. Noi vorbim despre interesul unor persoane fizice care emigreaza si care s-ar putea sa cada in plasa. Cunoaste-ti vreo tara care sa-si apere indivizii din proprie initiativa? Eu nu cunosc. Atunci? As putea eu sa spun ca cineva se simte lezat in “amorul propriu” si nu este de acord cu ceea ce se spune aici, asa din obisnuinta. Fiecare parere trebuie ascultata. Nu vreti sau nu aveti “rabdare”? In coltul din dreapta sus a ecranului exista un mic patratel marcat cu X. Faceti va rog un “clic” pe el si reveniti in lumea de basm a povestilor, mai mult sau mai putin nemuritoare, despre Canada!
#56765 (raspuns la: #56760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Numai amintirile de demult si povestile ... - de dudi la: 28/06/2005 20:08:47
(la: Durerea unui canadian)
Horatiu, ai perfecta dreptate in ideea deceptiei fata de transformarea Romaniei in ceva mai bun marcand o schimbare progresiva in ceva cat de insignificant. Si eu gandesc acelasi lucru despre emisiunile transmise de ProTV International. Daca in comunism ni se ingradea dorinta de a ne exprima liber, acum aceasta binefacere se pare ca nu aduce decat un oftat pentru a nu fi gasit mai nimic pozitiv in cultura de azi a noii generatii. Gustul pentru manele si scenete ieftine, banale, de multe ori vulgare si cumplit de plicticoase, lipsite total de har, duelurile politice dintre urmasii fostei dictaturi, tot ei fiind si astazi cei cu painea si cutitul in mana si imbuibandu-se pe cai necinstite care defaimeaza puternic reputatia tuturor romanilor, minciuna si hotia atotputernice, promovarea unor nonvalori pe criterii mostenite bine cunoscute, amarul vietii de zi cu zi al celor multi ce si-au pierdut increderea si speranta pana si in ei insisi, toate acestea la un loc sunt un singur motiv cert de consolare al celor care au plecat demult de acolo, cat si al acelora care continua sa doreasca a gasi o portita de supravietuire prin a trece granitele cat mai curand. Numai amintirile de demult si povestile batranesti mai pastreaza si mangaie spiritele triste ale semenilor nostri, ale noastre..
#57100 (raspuns la: #55827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...