recenzii film te-am iubit mult

Mie plansul la barbati mi se pare viril, atragator, parca-l si vad pe Mel Gibson in filmul ala cu iubita ciuruita in brate, sau innecata, nu mai stiu. :o)
Eu nu stiu de ce salivam (!!!) dar iubitelului ii dadusera lacrimile. :oD

Cu ce nu ma impac eu la filmele americane e eroul principal.
Are in general toate atributele cetateanului american modern: luptator, familist, iubitor cu copiii, animalele si batranii. E moralist. E fidel institutiei familiei. Are ingredientele spiritului de echipa sau team-working-ului, dar are si spirit de initiativa, si nu odata, solidar si constient de puterea sa se hotaraste sa salveze situatia sau lumea.
Calitatile lui se identifica oarecum cu cele cerute la orice interviu de munca.
E decis sa lupte contra oricarei injustitii si in general se sacrifica pentru ca binele sa iasa ca untdelemnul etc etc
Cand ai astfel toate ingredientele unui personaj preferat, de tip ¨default¨, se poate ¨optimiza¨ prin umor, viclenie, fizic, implanturi neuronale etc.
Astfel ii avem pe Bruce Willis (simpatic fara doar si poate), pe Will Smith (o clona in varianta black), pe Harrison Ford, pe Arnold, pe Depp, pe Cruise etc, si ii intalnesti nu doar in New York cat si la Washinton, nu doar in deserturile arabe dar si, mai nou, in Grecia Antica sau in coloseumurile romane.
Personal am senzatia ca nu mai ai loc de ei in nici un moment.
Cu o alta chestie cu care nu ma impac e cinematograful american ca barometru a relatiilor externe americane. Nu vreau sa ma bag in politica, cel putin nu aici, insa daca ne amintim, in perioada razboiului rece eroul american solo sau in grup lupta contra unor amenintari ruse sau a unor dusmani rusi, cu mici exceptii.
Ulterior au urmat tarile arabe, si azi asistam in unele filme, la tot felul de conspiratii francezo-germane (europene in general) care tulbura linistea Planetei si care dau bataie de cap servicilor secrete americane.
Insa daca frenchfries au fost pentru o vreme liberty, ne putem astepta la orice.
Nu stiu daca ati vazut vreunul din filmele astea: Go, Lost in Translation, Fear and Loathing in Las Vegas, Night On Earth (super in opinia mea), insa e tot ce-mi vine in minte acum. Precis mai exista, sigur se produce film bun american, insa e acoperit de productii nule.

Azi a fost prima zi si ultima de pregatire a unui nou film romanesc; vineri incep filmarile; nu stiu titlul dar a fost o dixtractie maxima, lumea s-a pupat si a probat costume, stari si nervi, asa cum reiese de la www.fotografu.ro/filmu
In mod normal presa trebuia sa se buluceasca, sa se calce pe picioare, dar li se rupe, ce mai conteaza cultura la noi.
Noroc ca au fost alti iubitori de imagine, poate mai adevarati, sa memorizeze ziua pe cartele si sa isi aduca aminte cind or fi batrinei ce bine s-au dixtrat.

Poate inainte de a da cu parerea despre muzica simfonica ar trebui sa vedem cite ceva despre muzica, inainte de a aprecia un balet ar trebui sa vedem cum devine cazu` cu dansul, si inainte de a vorbi despre fotografie ar trebui sa incercam sa intelegem cumva cite ceva din ceea ce inseamna fotografie; cel mai usor e sa ne dam cu parerea cind suntem habarnamisti.
Din exemplele date, ceea ce e de tot risul e ca domnul Cristoiu este fotografiat pe film, si anume pe planfilm 13x18, si ca nu exista acolo nici o prelucrare a fotografiei; imaginea de pe sit insa este mult comprimata si jpg-ul isi arata coltii, adica artefactele de la comprimare; dar orice necunoscator altfel realizeaza dupa contrast si stralucire ca e o imagine pe film, nu digitala, si ca nu e nimic - dar absolut nimic - prelucrat acolo.
Este negarivul scanat normal si atita tot.
La linkul prezentat dupa exemplul cu Cristoiu ( aaa... imagine din pacate aparuta pe niste coperti si intr-o recenzie in Washington Post), sunt imaginile mele comerciale; daca ele pot trezi sentimente legate de kitsch, bazar, vara si litoral, atunci aveti absoluta dreptate, asa este, categoric este adevarat ca fotografiile de la Photoraid-ul de la dordeduca.ro sunt atunci inacest caz foarte bine facute tehnic, cu umbre care dau volum si conotatii narative de exceptie imaginilor, si au o compozitie indelung studiata, fata de care grafica japoneza pare o insailare de copii retardati; lumina din imaginile de la Photoraid este indelung studiata, pentru a sublinia atmosfera culturii si istoriei locurilor, si niciodata, dar niciodata, nu s-a reusit inca asa de bine sa se surprinda in imagini atit de maiestuos facute o chintesenta uluitoare de echilibru si armonie care sa recompuna in planul fotografiei o imagine aproape tridimensionala; ramin in memorie acele portrete atit de delicat iluminate - tot de lumina directa a razelor de soare, ceea ce este o adevarata performanta profesionala.
Privind cu atentie acele imagini, ne dam seama ca ele sunt un adevarat ambasador al creatiei romanesti fotografice, si ca in plan subliminal, asistam la o remanenta a factorului formal, evidentiindu-se procesul prin care elementele figurative se transforma in emotii - astfel straduinta de a izola elementul fugitiv al purei reactii estetice de compozitia in care este inclusa, transpare in aceasta pendulare polemica ce ne aduce aminte de pregnanta expresivitatii creative, de transdecentalismul activ kantian.
Cu siguranta privitorii acestor opere de arta expuse la Londra sau Nurnberg au putut sa recunoasca un filon genial care transpare din aceste lucrari, au resimtit acel glas launtric care calauzeste traiectoria existentiala a oamenilor deosebiti; exista acolo o vocatie unica pentru realizarea unor opere care sa stea sub semnul perfectiunii, concurind chiar natura, daca asa ceva este - si iata ca este - posibil.
Fara indoiala, privind acele fotografii, nu numai ca ni se inoculeaza un intens dor de duca, dar realizam si ca exista si posibile variatii ale autonomismului artistic croceean, care sustin dupa cum stie toata lumea ideea unitatii esteticului cu eticul.
In tot cazul, pentru a incheia, as spune ca atunci cind m-am uitat prima oara la minunatele imagini culturale si istorice realizate cu atita suflet si patos, aveam o gripa ingrozitoare, si pe deasupra ma durea capul si imi ratacisem si ochelarii; acum cind ma uit inca o data la acele fotografii, realizez cit m-am inselat, de abia acum observind ivirea in cimpul perceptiv al unor configurari cu tendinta de a constitui modele de tranzitivitate inlantuita, aflate intr-o relatie izomorfa; adica, pentru a fi mai explicit, observam aici raportarea sincrona a elementelor care sunt spatializate ( de la forme plane, complicate si conventionale, la forme solide, simple siregulate) si diferentierea structurala fata de un fond (die Gestalt/ der Grund sau die Gestalt>Ar mai fi multe de zis despre aceste fotografii de la Photoraid, ar trebui abordata problema ontogenezei operei de arta, si chiar ar trebui facuta o comparatie cu viziunea esteticianului Etienne Gilson, care spunea ca autonomia operei de arta este nascuta din nevoia de a sacrifica in tablou tot ce nu contribuie la muzica sa - dar acestea sunt totusi notiuni mult prea elementare, care ar plictisi peste masura pe domnul Mihai Brezeanu, deranjeat probabil dejea de aceste prea elementare impresii stirnite de a doua vizioneare a imaginilor in cauza.
Oricum, ca sa revenim la cele lumesti si la un ton mai vesel, remarca referitoare la cum se spune, deranjaza sau deranjeaza, ori chiar deranjiaza, imi aduce aminte de bancul cu criticul de arta moldovean care arata mindru in muzeu grupului de iubitori de arta:
- "Si acesta, este un tablou de Chicasso"
La care un cunoscator spune:
- "Domnu` critic, se zice Picasso"
Replica am uitat-o dar tin minte ca era grozava.

Oricum, nu puneti la inima; orice creatie, de jos sau de sus, facuta cu sau fara meserie, va gasi admiratori si denigratori, foarte multi si foarte energici;cum ar fi berea fara spuma si sapunul fara clabuci?

Totul e sa se vorbeasca despre ceva, nu sa faci ceva si sa ramina necunoscut; chiar in acest moment pe situl meu sunt 34 de vizitatori on linecare se uita sa vada cum devine cazul cu "vara, litoral, bazar, vanzatori de tablouri kitsch", ceea ce fata de o medie de 3-4 e ceva. Acelasi lucru le urez si photoraidishtilor.

Nu cred ca are legatura cu filmul comentariul tau.
Oda odelor. Eu as zice ca da, apreciez ca ne suporta mofturile si capriciile, ca raman langa noi, ca sunt saritori sa ne ajute, sa ne cedeze locul pe scaun, sa ne dea haina lor daca e frig, si bla bla bla. Cred ca nu as scrie nimic aici daca azi nu ar fi o zi in care sunt nostalgica pt ca m-am intalnit cu un fost prieten pe care l-am iubit foarte mult!
_________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.

Eu sunt o mare iubitoare de filme ,as umple pagini intregi numai vorbind/scriind despre asta dar iata un clasament destul de graitor :
FORREST GUMP
MAREA DINLAUNTRU
MYSTIC RIVER
AMERICAN BEAUTY
A BEUTIFUL MIND
BEFORE SUNRISE SI SEQUEL-UL BEFORE SUNSET
CROUCHING TIGER/HIDDEN DRAGON
PACT CU DIAVOLUL
GIRL INTERRUPTED SI AR MAI FI MULTE MULTE DAR CU ALTA OCAZIE :)

cel mai tare am ras la filmul ala cu Frankenstein. daaaa, stiu ca e de groaza dar eu era sa fac pipi pe scaun. l-am vazut cu iubitul meu (fost) si radeam ca doi nebuni, ce sa facem, unele filme initial facute cu scopul de a ingrozi pe mine ma binedispun si le consider adevarate comedii

am dat azi peste ea si mi s-a parut super funny si ma gandeam ca uite dom'le, o recenzie poate fi plina de umor! e de horia garbea, de aici:
http://horiagarbea.blogspot.com/2010/12/carti-noi-cristina-nemerovschi-sange.html

Cărți noi! Cristina Nemerovschi - Sânge satanic, Herg Benet Publishers

Țin să precizez că în general simpatizez fronda juvenilă și că, prin 1986, cînd mă uitam eu la clipuri ale formațiilor de Trash Metal, în special Black Metal și Death Metal, gen Slayer, Megadeth, Anthrax, Cristina Nemerovschi, autoarea romanului „Sânge satanic”, se juca (sper) doar cu păpușile. Deci ideea, expusă extins în carte, că moșii/babele din generațiile „vechi” sînt exclusiv niște fleșcăiți și niște labagii retardați (respectiv „nefutute”) nu se susține complet. De asemeni ipoteza că o adolescentă „nu are niciun motiv real pentru care să-și păstreze căcatul ăla de himen întreg” nu rezistă nici ea din motive culturale și psihologice pe care, dacă autoarea nu le-a înțeles, e cam tîrziu să i le explic.
Personajul central, care este și narator, din „Sînge satanic” e un tînăr absolvent de filosofie care are o iubită de liceu, ceea ce nu îl împiedică „să fut o puștoaică de 14 ani care este și sora iubitei mele” ceea ce îi dă senzația unei ”călătorii înapoi timp și aș fute-o pe R. La 14 ani”. Tipul (lipsit de nume) se droghează într-o veselie, e vag alcoolic și bisexual. E un macho desăvîrșit, care nu se încurcă în obstacole: „Îmi e lene să-i scot ciorapii (fetei de 14 ani n.m.) așa că îi sfîșii în dreptul pizdei” și „probabil aș putea să o fut cîteva ore bune”. Probabil, dar nu e sigur.
Romanul nu are acțiune, nici gradație, e un șir nesfîrșit de beții și futaiuri în care personajul seduce tot, rade tot, fără deosebire de sex, rasă și religie, semănînd prin cumulul de calități și virilități cu Old Shatterhand care biruia singur o hoardă de indieni. Simpla lui apariție pune în cur toată populația, de la prima vedere. În aceleși timp, personajul e un subtil care știe Shakespeare pe dinafară în engleză, a citit kafka, dostoievski și cărtărescu (toți cu literă mică, doar nu au dreptul la majusculă în p... mea) și îi judecă. Se ipostaziază în stavroghin (tot cu minusculă, ce...) cînd folosește obiectul de a cărui numire, în forma de patru litere, face abuz etc. etc. Toată chestia e teribil de lungă și neverosimilă, vreo 350 de pagini, iar faptul că nu se produce niciun eveniment notabil, nu există niciun suspans și nicio ieșire din mediul juvenil/adolescentin plictisește mortal. Frecvența cu care personajul își numește și își bagă organul viril saturează și ea după numai cîteva pagini. Recomand autoarei să recitească „1001 de nopți” ca să vadă în cîte feluri poate fi numit expresiv mădularul a cărui evocare obstinată lasă loc unor interpretări psihanalitice defavorabile ei.
În afara ocupațiilor lui erotice, personajul și gașca lui (toți numiți doar printr-o inițială, ceea ce mi se pare un infantilism piramidal) se ocupă cu luarea peste picior și oripilarea tîmpiților, conformiștilor, agramaților, dobitocilor care, ei da, există în societatea noastră. Toți cei care sînt mai prejos cultural sau sexual („nefutute”) decît eroii sînt batjocoriți de aceștia și implicit de scriitoare cu o totală neînțelegere a resorturilor psihosociale și care arată, din partea autoarei, carențe de adaptare și pulsiuni vindicative. Sora iubitei eroului, mergînd cu trenul, surprinde niște priviri ale unor matroane care îi privesc dezaprobator vestimentația și le aruncă: „Da, sînt minoră, sînt curvă și mă duc la mare la produs!”. Evident că toate aceste manifestări sfidătoare sînt fără credibilitate și nu fac o ceapă degerată, fiind probabil proiecția autoarei despre ce ar fi spus ea dacă ar fi avut curaj.
O scenă, tot neverosimilă, este totuși hazlie: personajul principal are un amic licean (citește: pokemon) și merge cu el la liceu, la ore, înainte de a-l duce la o beție. Acolo, după peripeții diferite la materii diverse, la ora de engleză, venind vorba de „Romeo și Julieta”, sedus de sînii uriași ai profei, cade în genunchi și îi recită cu simțire (in English) monologul lui Romeo dar, la final, nu se poate abține și o mamelește, răvășind ora și conștința didactică a bietei făpturi. Evident că, după, aia toate gagicile din clasă sar pe el, îi cer numărul de telefon sau măcar ID-ul de mess. Uau!
Continua slăvire a super-eroului cult, problematic și irezistibil este aspectul cel mai enervant - dintre cele multe iritante - al cărții. De exemplu acela că o autoare scrie la persoana întîi din punctul de vedere al unui mascul feroce. Tot psihanaliza ne dumirește?

Filmul era difuzat pe Arte-Tv

de ce n-or fi iubiti oare? ce-au facut?
ce faceau prin 1940 in Romania? dar inainte? dar pe urma?

ce spunea bunica? CINE SPUNE?
sa clarificam o data si asta si sa trecem la altii, adeca la alte subiecte.. :)

Lista-i lunga, filme care mi-au placut:

- Calauza
- Barry Lyndon - Kubrick
- Paths of glory - Kubrick
- Portocala mecanica - Kubrick
- Eyes wide shut - Kubrick
- 2001 Odiseea spatiala - Kubrick
- Natural born killers / Nascuti asasini
- Urga (Aproape de Cer) - Mihalkov
- Gara pentru doi - Mihalkov
- Ochii negri - Mihalkov
- Noaptea generalilor
- Tunurile din Navarone
- Condamnatul (cu Jack Lemon)
- Some like it hot
- Cantand in ploaie
- Ninocika
- Moulin Rouge
- Cutitul in apa (Polanski)
- Le fabuleux destin d'Amelie Poulain
- Noptile Cabiriei
- La strada
- Noaptea americana - Truffaut
- Cele 400 de lovituri - Truffaut
- Parle avec elle - Almoldovar
- Easy Rider - regia Dennis Hoper
- The Killing Fields
- Jesus Christ Superstar
- Pentru tara si rege
- Padurea spanzuratilor
- Morometii
- Iacob
- Glissando
- Reconstituirea
- Operatiunea "Monstrul"
- Alice nu mai locuieste aici
- Hoti de biciclete -- de italianu' ala :)
- O lume nebuna nebuna nebuna
- Zbor deasupra unui cuib de cuci
- La est de Eden
- Diligentza
- Descult in parc
- In arsita noptii
- Ghici cine vine la cina?
- Iubiti animalele si copiii
- Razboiul lui Murphy - cu Peter O'Toole
- Out of Africa
- Pacientul englez
- Tacerea mieilor
- Meet Joe Black
- Arizona Dream
- Bagdad Cafe
- Sundance Kid
- Ghepardul
- Cei sapte magnifici
- Noaptea iguanei
- Priveste inapoi cu manie
- Kramer contra Kramer
- Brazil
- Leaving Las Vegas
- Vanilla Sky
- Inteligenta Artificiala
- The Truman Show
- The Mask
- Forest Gump
- Petrecerea - cu Peter Sellers
- seria "Panterei Roz" -- cu Perter Sellers
- comediile cu Stan si Bran (cei mai mari comici ai cinema-ului, din toate timpurile)
- comediile lui Chaplin (Timpuri moderne, Vagabondul, etc)
- comediile lui Louis de Funes
- comediile lui Norman
- serialul Twin Peaks
- etc.

(heh, am completat lista de cateva ori, cu ocazia asta mi-am facut si lista cu filmele preferate, ca se simtea nevoia... :))) )

nu il recomand, este un film prost

Recunosc ca nu-i usor sa "inchei" o lista lista cu filmele preferate. La lista lui Daniel as adauga (neaparat): "De ce trag clopotele, Mitica", "Reconstituirea", "Balanta", filmele lui Bergman, filmele lui Kusturica si, binenteles, filmele lui Almodovar. Era sa uit de "La vita e bella". Si de Zorba, si de "Taxi driver", si de "Marea raceala"...

Emilian Cristea si Eugen Iarovici au scris impreuna o carte grozava cindva, "Fotografia de munte". Domnul Iarovici a scris si a tradus zeci de carti de fotografie, domnulCristea a organizat un club de drumetii de pomina, "Floarea de coltz" care exista si azi; in decembrie se organiza concursul "Caciula de aur" cu diapozitive, concurs cu un extraordinar impact; vorbeam jumatate de an despre ce s-a vazut si se faceau urmatoarea jumatate de an pregatiri pentru urmatorul concurs.

Cheia succesului in arta fotografica... greu de spus.
Asta e ca in bancul auzit zilele trecute, ii cade unuia cheia noaptea linga shantz dar se duce si o cauta tocmai dincolo, linga stilpul de lumina; il intreaba unul ce face, el spune ca nimic, cauta o cheie, ala il intreaba daca acolo i-a cazut, si el spune ca nu, dar daca acolo e lumina...
Daca as fi fost intrebat in ultimii 30 de ani despre aceasta cheie, si daca cineva ar fi scris raspunsurile, cred ca am fi avut o frumoasa poezie abstracta.
La virsta de 20 de ani normal ca nu e nici o cheie, si aia care este (daca eeste) o ai in buzunar pentru ca stii tot si ai vazut tot si orice e posibil.
Pe la 30 realizezi ca lucrurile se cam complica si mai e putin de lucru dar ca succesul e colea, tangibil si stralucitor.
Pe la 40 te intrebi daca nu mai sunt citeva elemente de care nu ai tinut seama si cum devine cazul ca ai lansete, ai pescuit, ai si o taraba, ai pus pestele pe ea si lumea nu prea vine la pestele tau.
La 50 iti dai seama ce mult timp ai pierdut bijbiind inutil atunci cind drumul era in alta parte sau incercind sa dai de apa sapind in momentul care nu trebuia in locul care nu trebuia si ca o posibila cheie a succesului ar fi numai sa ai bani pentru ca sa faci ce vrei si sa o cauti cu mai mare randament. Si tot asa.
Sigur ca exigenta, nemultumirea, munca si talentul, sunt absolut necesare. Mai sunt citeva ingrediente care se cam schimba cu timpul sau cu timpurile...cred ca esential este norocul si important e si banul... si de neinlocuit e un mediu propice. Degeaba face cineva niste fotografii senzationale daca nu exista iubitori de fotografie, piatza de fotografie, galeristi, curatori, agenti, agentii, curatori, galerii, editori care sa foloseasca acele imagini...

Am facut cindva un film cind eram student la IATC, filmul de maiestrie de anul 3 daca nu ma insel; actor era Panaitescu,un coleg de la AAF, si regizor un fost amic, Adrian Sirbu, mai tinar coleg la regie.
Pe scurt filmul era cam asa: un tip cauta piatra filosofala, si era tinar si plin de energie; era imbracat in alb, avea un sac mare in care sa puna pietrele filosofale gasite, si un lantz greu de fier la mijloc, de care lovea toate pietrele mai ciudate gasite in drum; piatra filosofala ar fi schimbat fierul in aur.
Si merge omul la mare, si cauta printre valuri, si merge la munte, si cauta pe Sfinx, si merge printre ruinele unei cetati, si cauta, si cauta; si trec anii, si hainele devin ponosite si spinarea girbovita si barba si parul se albesc... si cauta, si nu gaseste nimic...
Intr-o seara, intra intr-un sat pierdut pe niste dealuri si niste puradei se iau de el, "uite ce mosh batrin si nespalat si ce lantz de aur are..."
Inebunit, se intoarce si ia toate pietrele incercate si aruncate si le pune repede sub sac pentru ca lumina se duce repede... si moare sub greutatea sacului.
Cam asta e cu cheia succesului.
Normal ca cu acel film am luat nota 2 ( din 10) pentru scenariu si am ramas corijent pentru toamna...nu era pe "linie"... dar nici acum o parabola a cheii succesului nu mi se pare departe de acea idee...

- Ce filtre, (culoarea) recomandati pentru fotografiatul avand ca fundal zapada?
- Am un aparat vechi de peste 40 de ani, (Lightomatic Beauty II, Made in Japan) avand 45/1.9 spre deosebire de 55/2.8, care era standardul acelor vremuri. Am 2 becuri de 300wati, (nu am blitz). Cum trebuie sa le orientez: spre tavan, (care este alb mat) sau spre pardoseala, ca sa obtin o lumina adecvata fotografierii in camera. De regula folosesc diafragma 4 si timp de expunere 1/15. Fotografiile nu ies insa destul de luminoase. Ce trebuie schimbat?
Filmul de 200ASA este suficient de fin si sensibil, sau trebuie sa trec pe 400ASA ca sa obtin fotografii de mai buna calitate?

Multumesc!

M'as bucura mult daca Mosul mi'ar aduce niste filme romanesti...

Intrucat traiesc in SUA, as prefera ca filmele sa fie 'downloadable' in format 'mpeg' (sau alt format care poate fi visionat pe ordinator).
Stie cineva despre o asemenea sita comerciala?

Silviu

Zapada e un subiect formidabil, pacat ca e alb. Suna ca in butada despre o zona care pote sa fie la Tropice - sau poate sa nu fie - cu "tzara e minunata, pacat ca e locuita".
Peisajele cu zapada fotografiate pe film alb negru au un farmec aparte; constituie unul din subiectele grele ale fotografiei.
Daca este soare si nu avem brazi verzi in cadru, pe film alb negru un filtru portocaliu va accentua reliefl zapezii si va face norii sa se profileze bine pe cer; daca avem brazi sau fetze, un filtru verde e mai potrivit; aparatele cu celula TTL vor face corectia de expunere automat, daca nu, prelungim timpul de expunere cu factorul pe care il gasim de obicei pe montura filtrului.
CIne proceseaza singur filmul, daca va developa la o gama mai joasa si va folosi un aparat de marit cu cutie de amestec si o hirtie mata moale, va putea obtine adevarate bijuterii, footgrafii matasoase cu zapada si o simfonie de tonuri atit in lumini cit si in umbre.
Daca se foloseste film color, filtrul de polarizare este singurul pe care il indic.
Pentru fotografiile de interior, eu as folosi lumina existenta si un film de 800 ISO (ASA) ; filmele contemporane sunt incredibil de bune, sunt elastice, in sensul ca permit supra si sub expuneri de citeva diafragme, si nu reactioneaza violent la diversele temperaturi de culoare; nu as folosi becuri suplimentare de loc, ci numai lumina existenta, fie ea ce anormala sau chiar de la luminarile bradului.
Diafragma 2,8 si 1/30 ar trebui sa fie suficiente pentru fotografii generale, considerind iluminarea unei camere normale iluminate de 2-3 becuri de 100W sau echivalente.
Interesant la filmele de 800 ISO actuale este ca pina cel putin la formatul 18x24 cm nu au granulatie vizibila, sau o au foarte mica, daca sunt bine procesate si bine marite.
Idei despre fotografiatul artificiilor si alte sfaturi utile gasim la www.photo.net , un sit pe care il recomand tuturor celor care vor sa mai invete cite ceva despre fotografie. Amatorilor de fotografie digitala, le recomand, printre altele, un extrem de interesant sit, http://www.luminous-landscape.com/

Catalina,
Mutumesc,
Imi place tonul acestei conversatii "virtuale." Tocmai am citit niste comentarii de pe urma interviului pe care l-am dat la "Evenimentul Zilei," destul de vulgare, referitoare la faptul ca am folosit imagini de la Mineriada din 1990 in filmul meu. Alt motiv de a nu incerca sa port un dialog civilizat cu o societate departe de civilizare. Dar sa raspund la intrebarea ta.

Familia mea a fost destul de ciudata, amestec de tarani si aristocrati. Toate informatiile pe care le am despre ei sint vagi, si multe lucruri pe care astazi cred ca le stiu, au multe pete albe. Parintii mei au murit in 1982 si in 1983, cind nu-mi inchipuiam ca vor muri vreodata, si ca urmare, am aminat intrebarile esentiale pe care orice adolescent ar trebui sa le puna parintilor. Din partea mamei, stiu ca sint ceva legaturi cu Brincovenii (am aici in state, un arbore genealogic care explica, chiar daca destul de vag, legaturile astea). Bunica din partea mamei a fost grecoaica, s-au stabilit la Buzau. Legatura cu Brincovenii vine de la bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut.
Fratele mamei mele, ambasador cultural, prieten cu Nicolae Iorga, a infiintat Liga Culturala. I-a promis mamei ca, dupa ce ea ii va absolvi facultatea, ii va deschide o casa de mode la Paris, unde sa-si desavirseasca visul (a studiat moda). Poate ca a simtit ceva, sau poate ca a stiut ceva despre ce se va intimpla in Romania. El s-a insurat si a plecat pe Coasta de Azur in luna de miere. In tara, Iorga si alti demnitari din cercul lui au fost asasinati. Din Franta a venit vestea ca unchiul meu s-a sinucis, destul de aberant daca te gindesti ca nimeni nu s-ar sinucide pe Coasta de Azur, in luna de miere, in loc sa ceara azil politic si sa se stabileasca in aceasta tara magnifica.
Bineinteles ca mama si ideile ei de moda s-au topit in salopetele rusilor si a comunistilor locali, care au considerat ca ea n-a avut "origine" sanatoasa, si ca urmare, desi era absolventa de facultate cu studii in design de moda, a fost nevoita sa fie "re-educata" si sa lucreze in posturi amarite de cusatoreasa, etc. Cred ca moartea fratelui ei a fost prima lovitura majora. Altele au urmat, dar ea nu si-a revenit niciodata. Am crescut in spiritul acela al lumii "vechi," inconjurat de ceea ce a putut sa salveze, un sens de cultura apusa, o umbra veche a ceea ce a fost vreodata, ca o patina de aur de-abia vazuta pe o icoana veche.
Tatal meu...n-a fost usor de trait cu el, desi m-a iubit mult mult. La 12 ani ascultam Europa Libera sub un cort de paturi improvizat intr-unul din dormitoarele apartamentului din Drumul Taberei. Tata credea ca paturile vor fi un fel de buffer (nu-mi aduc aminte cuvintul in romaneste), si ca vecinii nu vor putea auzi ce ascultam. N-a vrut sa se inroleze in partid, si toata viata a incercat sa ne salveze, ca familie, desi lupta pentru o cauza pierduta. A fost un om simplu, nascut intr-o casa de chirpici, fara podele. Cred ca a regretat ca n-a ramas la tara, si s-a mutat la oras pentru o viata mai buna. Cred ca si-a dat seama ca viata mai buna era doar o iluzie. A avut tot timpul nostalgia oalei de pamint si a strachinii. Mama avea seturi de tacimuri de argint masiv (salvate si nedeclarate la militie), dar tata s-a incapatinat sa-si manince ciorba intotdeauna cu o lingura de lemn. A fost un om ciudat, excelent fotograf amator, foarte patimas, care in ultimii ani de viata si-a gasit consolarea in bautura.

da...nu ma stiu chiar foarte bine prin lumea filmelor dar ma si topesc la un film adevarat cu Bruce Willis...Sandra Bullok sau Mila Yovovich...nu am uitat de Wesly Snives ori Martin Laurence...si mai sunt atatia altii...ma scuzati ca am gresit la nume!!!
ufo strengaritza

DE CE ESTE UN CASTRAVETE MAI BUN CA UN BARBAT?

-un castravete mediu are cel putin 18 cm. lungime
-castravetii stau tari o saptamina
-un castravete nu-ti va spune ca marimea nu conteaza
-un castravete nu traieste cu teama performantei
-castravetii sint usor de agatat
-castravetii pot fi pipaiti la supermarket
... si poti stii cit de tare este inainte de a-l lua acasa
-poti minca castraveti numai cind iti place
-chiar daca-l tai felii, tot castravete ramine si tot e bun de mincat
-castravetii pot lipsi de acasa week-end-ul
-cu un castravete poti lua o camera de o persoana
... si nu trebuie sa semnezi drept "D-na." Castravete
-un castravete te va respecta dimineata
-poti merge la film cu un castravete... si vedea filmul in liniste
-la un teatru . drive-in. poti sta pe bancheta din fata
-un castravete poate astepta linistit pina ajungi acasa
-un castravete nu te va trage de mineca la un film cu batai
-un castravete nu te va intreba niciodata "Eu sint primul?"
-castravetilor nu le pasa daca esti sau vrei sa ramii virgina
-castravetii nu vor spune altor castraveti ca esti virgina
-castravetii nu vor spune nimanui ca nu esti virgina
-cu castravetii, nu trebuie sa fi virgina mai mult decit o data
-castravetii nu-ti vor scrie numele si telefonul pe peretele de la toaleta
-castravetii nu au inhibitii sexuale
-castravetii nu te pun sa te imbraci cu desu-uri sexy sau sa te bagi in pat cu cismele
-castravetilor nu le plac bicele, pielaria sau lanturile, ori grupurile cu poame si alti castraveti
-poti avea citi castraveti doresti
-castravetii nu au nevoie de laude si aplauze
-castravetii nu vor intreba: "Eu sint cel mai bun? Cum a fost? Ai terminat? De cite ori?"
-castravetii nu sint gelosi pe ginecolog, pe instructorul de dans sau tennis
-un castravete nu va dori sa ia parte la grupurile sau cercurile personale
-un castravete nu doreste sa-ti imbunatateasca cultura sau mintea
-castravetii nu sint pentru discutii intelectuale
-castravetii nu te vor intreba despre fostul iubit sau specula despre urmatorul
-un castravete nu va face o scena pentru ca mai sint si alti castraveti in frigider
-un castravete nu va avea nimic impotriva sa stea la frigider cind iti vine mama in vizita
-indiferent in ce grupa de virsta te afli, poti avea oricind un castravete proaspat
-castravetii nu se supara daca sint refuzati
-castravetii nu se vor plinge daca ai o durere de cap
-unui castravete nu-i pasa ce moment al lunii este
-un castravete nu vrea niciodata sa-l "iei " cind iti faci unghiile
-cu un castravete nu trebuie niciodata sa spui ca-ti pare rau
-castravetii nu-ti ard cearceaful cu tigara, nu adorm pe pieptul tau si nu murdaresc perna
-castravetii nu-ti lasa urme sau vinatai
-castravetii pot sta toata noaptea fara ca apoi sa fii nevoita sa dormi pe ud
-dupa aceea un castravete nu va dori sa-ti stringa mina, sa fiti prieteni spunindu-ti "Iti chem un taxi" si povestindu-ti ca nu este genul care sa se insoare
-castravetii nu te lasa cu semne de intrebare pentru o luna
-un castravete nu te va face sa mergi la farmacie
-un castravete nu-ti va spune ca o vasectomie ii va ruina viata
-un castravete pe zi tine si nu ai nevoie de ob-gyn
-un castravete nu va scrie pe rebusul tau cu cerneala
-un castravete nu va fi alergic la pisica sau ciinele tau
-cu un castravete nu va trebui sa o faci pe sora de campanie in timpul sezonului de gripa
-un castravete nu raspunde niciodata la telefonul din casa ta si nici nu va cere masina imprumut
-un castravete nu-ti va termina bautura si mincarea din casa
-un castravete nu-ti va transforma baia in biblioteca
-un castravete nu va cerceta ce ai in cutia cu medicamente
-un castravete nu-ti va folosi periuta de dinti, deodorantul sau fixativul
-castravetii nu-si lasa pantofii murdari in mijlocul camerei
-castravetii nu-ti lasa baia murdara sau plina de par
-un castravete nu uita niciodata sa traga apa la toaleta
-un castravete nu trage apa in timp ce te afli sub dus
-cu un castravete scaunul de la toaleta ramine cum l-ai lasat
-castravetii nu te compara cu fetele din "Playboy"
-castravetii nu pot numara pina la "10"
-castravetii nu-ti spun ca te prefera cu parul lung
-un castravete nu te va parasi niciodata pentru alta femeie, alt barbat sau alt castravete
-un castravete nu te va suna niciodata spunindu-ti ca lucreaza pina tirziu, venind apoi acasa mirosind a Chanel No 19.
-un castravete nu te trage niciodata de sutien sau te ciupeste de fund
-stii oricind pe unde s-a perindat castravetele tau
-cu un castravete nu va fi nevoie sa afi mai tirziu ca: este insurat, este pe penicilina sau ca are AIDS si te place, dar iubeste pe fratele tau
-un castravete nu trebuie sa telefoneze "sotiei"
-castravetii nu manifesta niciodata crizele virstei mijlocii
-un castravete nu are un antrenament sau meci important in ziua cind te muti
-castravetii nu trebuie sa-ti povesteasca cum au petrecut in concediu
-castravetilor nu le pasa daca faci mai multi bani ca ei
-un castravete nu va purta pantaloni scurti la o petrecere cu colegii tai de servici
-nu trebuie sa astepti pina la pauza ca sa poti vorbi cu castravetele tau
-un castravete nu va pleca din localitate de Revelion
-un castravete nu te ia la o petrecere si apoi te lasa pentru o blonda apetisanta
-castravetii nu vor sa te duca acasa la mama
-un castravete nu se supara daca-ti petreci toate sarbatorile cu familia
-un castravete nu va pretinde sa fie suportat ca sa se faca doctor
-un castravete nu-ti va spune ca te-a depasit intelectual
castravetii nu asteapta sa le faci castraveciori
-un castravete nu-ti va spune "sa incercam pina vom avea un baiat"
-un castravete nu va insista pentru o anumita educatie religioasa a castraveciorilor
-este usor sa scapi de un castravete
-un castravete nu va contesta un divort si nici nu va ridica vreo pretentie



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)