comentarii

redacteaza un eseu de3spre rolul stiintelor cunoasterea lumii inconjuratoare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Stiinta si Creatie, - de DESTIN la: 09/12/2004 03:28:32
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Stiinta a avansat foarte putin in cercetarea corpului spiritual pe care continua sa-l abordeze din punct de vedere exclusiv materialist:

creierul este detinatorul exclusiv al activitatilor spirituale.

Foarte multi oameni de stiinta din lumea medicala cred ca in eventualitatea unui transplant de creier nu am face decat sa mutam creierul unui individ cu personalitatea, memoria, gandirea lui in corpul altui individ al carui creier a fost distrus.

Nimic mai fals.

Creierul este un organ care are rolul de a asigura exteriorizarea activitatilor corpului spiritual, adevaratul depozitar al personalitatii memoriei, gandirii etc.

A crede ca intr-un creier este localizata informatia este fals

Cand se va face primul transplant de creier va fi demonstrat acest fapt.

In prezent oamenii de stiinta accepta cu greu si faptul ca celula nervoasa se divide.

Aceasta a intarziat, probabil si cercetarile pentru realizarea primului transplant de creier.

Celula nervoasa se divide (celule embrionare) iar fragmente celulare pot fi transplantate asa cum au aratat numerosi oameni de stiinta.

Transplantul de creier poate demonstra existenta corpului spiritual.

Sa nu uitam cele scrise în geneza:

"Dumnezeu i-a suflet in nari suflare de viata“.

Corpul spiritual i-a fost introdus prin nari in diencefal.

Deci avea si creierul.


Bibliography:

Elizabeth Dunn (Universitatea din Chicago, in 1903);

Geofrey Raisman (Universitatea Cambridge, Anglia, in 1960);

Lars Olson, Ake Seiker (Clinica din Karolinska, Suedia, 1966);

Steven Mc.Loon (Universitatea din Minesota), Richard Wyatt (seful sectiei de neuropsihiatria de la Institutul National de Sanatate Mintala din Betheoda, Maryland).


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
"Dacă ar exista o“teorie”creaţionistă ştiinşifică..." - de DESTIN la: 07/11/2004 06:56:09
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Ce afirmi tu te defineste nu numai ca ateu convins insa si ca o persoana contradictorie, toate acestea sunt usor de observat la o simpla privire asupra a ce tu ai scris.

Fireste este dreptul tau de a fi asa...insa cand iti doresti cu ardoare sa combati un seaman de-al tau pentru faptul ca spiritualitatea sa se difera de a ta...denota o gandire rigida,indreptata intr-o singura directie.

Ce zici tu intr-un comentariu catre souris:

"Te inţeleg, ca nu eşti de acord cu mine, fiind educată, cred eu, de mică în spiritul creştinismului. Spune-mi sincer, cand parintii iti povesteau despre Dumnezeu si iti expuneau miturile crestine, ei ti-au spus ca exista si teorii care neaga aceste mituri ? Nu prea cred, ca ti-au spus, oferindu-ti “sansa” de a alege, cand inca nici nu erai in stare sa alegi. Cu alte cuvinte, te-au indoctrinat, fără să-ţi ofere alte şanse."

"mituri crestine!!!???"

Faci o confuzie enorma numind "spiritul crestinismului...""mituri crestine".

Stii sa definesti Religia?
Stii sa definesti Crestinismul?
Stii sa definesti Biserica?

Nu stii si nu ma surprinde,nici nu te condamn pentru aceste lipsuri...insa este placut si cuminte,frumos si intelept sa abordezi tematici cunoscute tie.

Insa nu convingi nici cu acele cunostiinte stiintifice!!!

Mai departe ce mai afirmi tu:

"Dacă ar exista o “teorie” creaţionistă ştiinşifică, ea ar trebui expusă ştiinţific, nu sub chip de poveste, dar o asemenea teorie NU EXISTĂ."

Nici nu este necesara o {“teorie” creaţionistă ştiinşifică,"}cum tu o numesti!!!???BIBLIA este mai mult decat aceea denumire rautacioasa pe care tu ai dat-o.

"Teorie" ...stiintifica"expusa stiintific" ce expresie ai folosit!!!

Contrar celor sustinute o vreme de catre evolutionisti, in prezent se afirma din ce în ce mai mult ca aparitia si dezvoltarea stiintelor nu este in conflict cu BIBLIA.

Acest lucru a fost argumentat de Stanley L. Jaki în lucrarile sale, de H. Butterfield si altii care au aratat ca stiinta moderna a fost nascuta in cultura iudeo-crestina din punctul de vedere al conceptiei despre lume, pe cand stiinta despre lume a fost nascuta moarta in celelalte culturi antice.


"...dacă biserica ar fi fost mai maleabilă."

Biserica este sfanta, insa nu prin sfintenia celor ce o reprezinta,a membrilor sai,este prin faptul ca sfant este intemeietorul si Capul ei, Domnul Isus Cristos.

Sfintenia Bisericii nu este atinsa de pacatele noastre, caci nimeni nu este fara de pacat dintre semeni.

Rolul Bisericii este si de a sfinti, prin harul lui Dumnezeu si puterea data ei de Isus Cristos.

Suntem liberi,avem aceasta libertate in spiritualitate,in gandire...sa nu fim patimasi cu noi ,cu semenii nostri.

Continui cu afirmatiile:

"Omul este muritor, deoarece organismul uman se uzează, inclusiv creierul – “locaşul sufletului”. Probabil, ştiinţa va reuşi să “împingă” bariera morţii cu 100, poate chiar cu 200 de ani, dar nu o va putea nimici. Bine, şi dacă este imposibil, să ne mulţumim cu ce avem şi să ne străduim să facem din viaţa noastră o capodoperă, fiecare pe măsura talentelor şi aptitudinilor sale."

Cat de "stiintific" ai explicat...toti trebuie sa te credem...!!!???

"organismul uman se uzeaza,inclusiv creierul..."fireste "inclusiv" organism este si creierul.

Viata ca o capodopera!!!???original imbold.

Iti recomand ca intre colegi de cafenea sa citesti:

Stanley L. Jaki;
H. Butterfield.

Cu bine,

PS Se intelege "colaborarea", anonim-Adela-ueit...numai la o simpla postare...simultaneitatea,stilul folosit ,"sustinerea reciproca neintemeiata".Imi amintesc de acelasi procedeu folosit de comunisti...pentru a iesii in fata se foloseau de doi tovarasi...unul sa-l propuna,un altul sa-l sustina...stiintific domnule!!!(tovarasi)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#27968 (raspuns la: #27929) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Destin - de (anonim) la: 07/11/2004 13:57:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela.

“Ce afirmi tu te defineste nu numai ca ateu convins insa si ca o persoana contradictorie, toate acestea sunt usor de observat la o simpla privire asupra a ce tu ai scris.”
Faptul, că ,sunt un ateu convins l-am declarat chiar eu, într-unul din mesajele anterioare. “Faptul” că aş fi o persoană contradictorie, cere argumentare – demonstrează acest lucru. Unde şi când am afirmat lucruri contradictorii? Poate, sunt “contradictorie”, pentru că am găsit contradicţii în propriile tale afirmaţii?
“Fireste este dreptul tau de a fi asa...insa cand iti doresti cu ardoare sa combati un seaman de-al tau pentru faptul ca spiritualitatea sa se difera de a ta...denota o gandire rigida,indreptata intr-o singura directie.”
Eu n-am de gând să-mi combat semenii, eu combat o concepţie, pe care o consider greşită şi îmi îndemn semenii să cugete mai adânc la unele lucruri, lăsând emoţiile de o parte. Cred că o viziune justă nu ne încurcă, ci ne ajută să trăim, urmând nişte reguli morale adecvate traiului în societate, când, conform dictonului cunoscut, “libertatea unui individ se termină acolo, unde începe libertatea altui individ. Un asemenea cod moral cu siguranţă conţine şi “nu ucide”, “nu râvni la bunurile altuia”, şi alte reguli morale, care sunt nu neapărat creştine. Omuciderea, furtul, adulterul şi alte acţiuni antisociale au fost privite cu dezaprobare şi pedepsite, uneori cu o cruzime nejustificată, pe tot parcursul istoriei şi la toate popoarele, cu unele excepţii. De exemplu, omuciderea nu era considerata crimă, dacă era săvârşită în război (ca şi acum), în legitimă apărare (ca şi acum, dar faptul trebuie demonstrat riguros), sau era o acţiune de pedepsire, săvârşită de partea păgubaşă (sţul înşelat, capul familiei sau al comunităţii). După cum vedem, lumea a devenit totuşi mai tolerantă, mai bună, iar judecarea şi pedepsirea crimelor nu mai este o treabă particulară, ci o sarcină a sistemului justiţiar. Acuma, chiar în război, nimeni nu mai îndeamnă soldaţii să ucidă femei şi copii, să spintece pântecul femeilor gravide etc., după cum se întâmpla cu 2000 de ani în urmă.
Iar gândirea mea, privită cu mai multă obiectivitate şi mai puţină antipatie, poate fi calificată mai curând ca fiind consecventă.
"mituri crestine!!!???"
Da, şi te asigur, că nu eu am inventat termenul, şi nici comuniştii, este unul mai vechi şi se utilizează frecvent în studiile de istorie a religiilor. Dacă se vorbeşte despre “miturile Greciei Antice”, “miturile buddismului”, ale sintoismului” sau ale hinduismului, nu văd de ce nu se poate spune “miturile creştinismului”. În plus, acest termen este în deplină concordanţă cu convingerile mele de ateu. Asta fiind spus, consider că tu faci o confuzie enormă, luând drept reale nişte mituri.

Stii sa definesti Religia?
Stii sa definesti Crestinismul?
Stii sa definesti Biserica?

Definiţiile sunt specialitatea mea, fiind matematician. :-) Pentru mine, am definit demult aceste noţiuni. Dar voi face trimitere la dicţionarul de filosofie Larousse, editat la Bucureţti, 1998, de către editura “Univers Enciclopedic”. În acelaşi dicţionar poţi găsi şi noţiunea de credinţă: “1). O simplă opinie probabilă, 2). O certitudine sentimentală. Tot acolo se spune:”Problema filosofică este aceea a raporturilor ştiinţei cu credinţa: poate reflecţia filosofică şă rezolve toate problemele, pe care şi le pune omul (cum consideră Decartes, Spinoza, Fihte, Hegel), sau, dimpotrivă, ea este în mod necesar limitată şi inaptă să rezolve problemele fundamentale, cum sunt imortalitatea sufletului, originea lumii şi existenţa lui Dumnezeu (cum gândesc Kant şi Auguste Comte)? Doctrinele, careconcep că ştiinţa este limitată, ţin de fideism sau agnosticism. Feuerbach este acela care, înaintea lui Marx, a făcut critica creştinismului în “Esenţa creştinismului”, 1841.”
Nu am adus întreg textul, dar sper că cei care se interesează, vor căuta această carte şi vor citi singuri.
Conform aceluiaşi dicţionar, religia este un “… sistem de credinţe (dogme)şi de practici (rituri şi interdicţii) referitoate la SENTIMENTUL DIVINITĂŢII (subl.de mine) şi careîi uneşte într-o aceeaşi comunitate … pe toţi adepţii acestui sistem.
Tot de acolo: “Creştinism – lege şi doctrină a lui Isus Histos… o religie a inimii, o religie populară, care se opune religiei (iudaice), în principiu savate“, care se bazează pe textul dificil al Vechiului Testament. Nietzshe, după Marx, a văzut în el religia sclavilor şi a umiliţilor care, neputându-se afirma în lumea fizică, se refugiazăîntr-o atitudine spirituală de supunere…”
Şi în sfârşit, biserica. Din păcate, nu am găsit termenul în acel dicţionar, de aceea vă propun definiţia mea, care poate fi, evident, discutată. Conform opiniei mele, biserica este o instituţie, menirea căreia este de a propaga un anume sistem religios (doctrina, morala şi atitudinea faţă de realitate) şi de a oferi adepţilor religiei respective un loc (locaşele de cult), în care ei se pot reuni şi pot participa la titualurile religioase.

“Nu stii si nu ma surprinde,nici nu te condamn pentru aceste lipsuri...insa este placut si cuminte,frumos si intelept sa abordezi tematici cunoscute tie.”
Mă învinuieşti de ignoranţă? Te asigur, că am citit foarte mult la acest subiect, şi nu numai ceea ce îmi convine, ca “ateu convins”, cum m-ai calificat pe bună dreptate. Această convingere este rodul unor reflecţii îndelungate asupra celor citite (inclusiv biblia, “Noul testament” şi altele)
Insa nu convingi nici cu acele cunostiinte stiintifice!!!

“Nici nu este necesara o {“teorie” creaţionistă ştiinşifică,"}cum tu o numesti!!!???BIBLIA este mai mult decat aceea denumire rautacioasa pe care tu ai dat-o.”

Termenul de “teorie creaţionistă” sau “creaţionism” nu l-am inventat eu. Este o ipoteză speculativă, care încearcă să substituie ipotezele ştiinţifice, care explică existenţa şi evoluţia Universului material, în special a omului. Bănuiesc, că “cercetările ştiinţifice” în această direcţie au fost comandate de una din sectele creştine, rezultatul cercetărilor fiind preconizat dinnainte.

Aşadar, la calificativul de “ignorantă”, îl mai adaogi pe cel de “răutăcioasă”. Nu sunt nici una, nici alta, deşi mai am multe de învăţat, ca şi de perfecţionat în atitudinea mea faţă de oameni. Personal, n-am nimic cu tine, nici cu Souris, căreia i-am răspuns mai înainte.

"Teorie" ...stiintifica"expusa stiintific" ce expresie ai folosit!!!
Nu rupe cuvintele din context, aceasta este egal cu o lovitură sub centură, în sport. Afară de aceasta, admit că mă pot exprima uneori stângaci. Şi ce-i cu asta?

“Contrar celor sustinute o vreme de catre evolutionisti, in prezent se afirma din ce în ce mai mult ca aparitia si dezvoltarea stiintelor nu este in conflict cu BIBLIA.
Acest lucru a fost argumentat de Stanley L. Jaki în lucrarile sale, de H. Butterfield si altii care au aratat ca stiinta moderna a fost nascuta in cultura iudeo-crestina din punctul de vedere al conceptiei despre lume, pe cand stiinta despre lume a fost nascuta moarta in celelalte culturi antice.”

Nici nu poate fi. Procesul de cunoaştere are rădăcini străvechi în specia umană, mult mai vechi ca creştinismul şi biblia. În antichitate, clasificarea în acest domeniu era rudimentară, dar se făcea, totuşi, deosebire între matematică, care se ocupa de calcule şi astrologie (azi astronomie), care se ocupa de studierea corpurilor cereşti. Şi nu arareori persoanele care se ocupau de ştiinţe erau în acelaşi timp preoţi sau ai diverselor religii. Dar, dată fiind rigiditatea dogmelor religioase,
aceşti preoţi savanţi veneau în conflict cu religia, deoarece cercetările şi observaţiile lor asupra lumii reale descopereau contradicţii flagrante între realitate şi dogme. În alte cazuri, de ştiinţă, ca de o pasiune practicată pentru a satura pofta omului de a cunoaşte, se ocupau mai marii acestei lumi, sau pur şi simplu persoane înstărite, care puteau să-şi permită o activitate de acest gen. Ulterior, din cauza conflictelor tot mai dese şi mai acute, ştiinţele au părăsit locaşele sfinte. Teoriile ştiinţifice demult nu se mai înscriu în contextul religiei creştine, sau a oricărei alte religii. Dacă voi găsi lucrările menţionate de tine, le voi citi, pentru că m-ar interesa o argumentare cât de cât reuşită în această problemă. Dar nu înţeleg, ce distincţie faci între “ştiinţa modernă” şi “ştiinţa despre lume”, care, zici tu, “a fost născută moartă”? Matematicile şi astronomia îşi iau începuturile în India, China, Babilon, Egipt , Grecia etc., etc, cu ceva mii de ani înaintea creştinismului. Sunt moarte, astăzi?

"...dacă biserica ar fi fost mai maleabilă."

Nu este expresia mea, ci a persoanei căreia i-am răspuns. Fii mai atent, te rog!

“Biserica este sfanta, insa nu prin sfintenia celor ce o reprezinta,a membrilor sai,este prin faptul ca sfant este intemeietorul si Capul ei, Domnul Isus Cristos.“
Sfintenia Bisericii nu este atinsa de pacatele noastre, caci nimeni nu este fara de pacat dintre semeni.

Aici mi-am amintit un proverb (înţelepciune populară!) : Nu fă ce face popa, fă ce spune el. Sfinţenia este o invenţie comodă, un semn de avertizare, afişat pe tot ce dorim să scoatem din discuţie. Ca să evităm, natural, critica. Cine se teme de critică, îşi cunoaste şubrezimea poziţiilor.

“Suntem liberi,avem aceasta libertate in spiritualitate, in gandire...sa nu fim patimasi cu noi , cu semenii nostri. “

Asta să fie libertate de gândire, când stai cu biblia la îndemână, verificând mereu, dacă nu o luaşi razna?

“Cat de "stiintific" ai explicat...toti trebuie sa te credem...!!!???”

Eu explic nu pentru ca să crezi, ci pentru ca să gândesc şi să decizi singur, După cum ai observat, nu pun mare preţ pe o credinţă oarbă, nefondată pe nimic.

"organismul uman se uzeaza,inclusiv creierul..."fireste "inclusiv" organism este si creierul.”

Iar te axezi pe modul meu de exprimare? Nu văd nimic “criminal” din punct de vedere stilistic. Se utilizează adesea astfel de expresii, pentru a sublinia ceva, a evidenţia dintr-un întreg. Nu-ţi place, nu folosi.

“Viata ca o capodopera!!!???original imbold.”
Ei, şi? Nu a spus Nicolae Titulescu “Soarta este opera celor puternici şi scuza celor slabi”? Ei, eu am numit-o capodoperă, de ce nu aş face-o?

“Iti recomand ca intre colegi de cafenea sa citesti:
Stanley L. Jaki;
H. Butterfield. “
Mulţumesc, este a doua oară în acest mesaj, cand ma sfatui sa citesc.

P.S. De ce nu ai publicat răspunsul meu pentru Mary, în care îi mulţumesc pentru cuvintele bune, puţinele care mi-au fost adresate de pe acest site? Te deranjează că cineva şi-a format o altă părere despre mine, şi nu doreşti să faci public acest lucru?

PS Se intelege "colaborarea",/i> anonim-Adela-ueit...numai la o simpla postare...simultaneitatea, stilul folosit ,"sustinerea reciproca neintemeiata". Imi amintesc de acelasi procedeu folosit de comunisti...pentru a iesii in fatase foloseau de doi tovarasi...unul sa-l propuna,un altul sa-l sustina.

P.P.S. Dragă destinule, nu mă face să râd. Similitudinea stilurilor este un produs al imaginaţiei tale, iar procedeele folosite de comunişti nu-mi sunt chiar atât de familiare. Datorită tatălui meu, care şi-a făcut studiile în România prin 1942-44, urăsc comuniştii nu mai puţin decât tine. Nu am fost comunistă, nu sunt şi nu voi fi niciodată. Cine o fi Ueit, habar nu am. Văd, că sprijinul meu îl compromite. I-am f[cut un deserviciu. Îi cer scuze.


#27980 (raspuns la: #27968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stagnare? limita cunoasterii? - de donquijote la: 07/09/2005 12:36:39
(la: Stiinta sub microscop)
nu cred ca stiinta (cunoastere), si aplicatia ei practica (sau forma materializata) - tehnologia, vor ajunge vreodata la stagnare. pana acum, decand lumea, fiecare descoperire noua nu face decat sa faciliteze alte descoperiri. fiecare descoperire duce la un salt tehnologic, care creaza mijloacele necesare unor noi descoperiri.
cand s-a produs revolutia industriala, 'proletarii' erau ingijorati ca masinile vor inlocui oamenii si nu va mai fi de lucru. n-a fost asa. dimpotriva, s-au creat mai multe locuri de munca, chiar daca in unele domenii (restranse, la scara micro),s-au 'pierdut' niste locuri de munca.
pt kedi - de hgrancea la: 09/11/2005 19:52:43
(la: Ce credeti despre yoga)
am sa rspund pe rind la paragrafele tale

1-da ... pt tine era mesajul in care spuneam ca e mare pacat ca ai cautat atit timp si nu ai gasit ceea ce cautai ... nu te invinuiesc cu nimic ... asa a fost soarta ta ...

2-mantuirea omului presupune depasirea starii de constiinta limitata, rationala si personala si contopirea cu starea de constiinta infinita si impersonala.
Uite, ma opresc aici, la introducerea introducerii si tot am gasit o incompatibilitatate majora cu crestinismul.
- hai sa nu ne incrucam in diversi termeni care spun acelasi lucru
scopul existentei noastre pe pamint acesta este ... evolutia spirituala prin incarnari succesive ... iar implinirea acestei evolutii este mintuirea sau nirvana sau realizarea sinelui... iluminarea ..si mai sint si alte nume ...
in ce consta asta ? in trezirea energiei kundalini (aflata in stare latenta la nivelul osului sacrum ea se ridica de-a lungul coloanei vertebrale pe canalul central ... deschide ceacrele si tzisneste prin fontanela asemenea unei fintiini arteziene (numele fontanela si os sacrum nu sint puse intimplator) sau asemenea unor limbi luminoase (vezi episodul rusaliilor din noul testament)
-cam asta ar ff pe scurt ... procesul de trezire trebuie sa se faca doar sub supravegherea unei persoane care la rindul sau are acea energie treaza (extrem dedificil de gasit una) altfel daca maestru e fals dorinta celui care cauta ii poate dauna asemenea unui copil care se joaca cu chibriturile
sper ca am lamurit cu mintuirea...

2-Cat despre faptul ca Hatha yoga e perfect compatibila cu crestinismul..
eu am scris asa ... adevarata yoga si adevaratul crestinism ...
pentru ca ambele au forme colaterale care merg pe drumuri gresite si ca un facut lumea doar de aceste forme false se leaga mereu si nu de radacina veche vie si adevarata ... yoga nu este o chestie care se face la sala de sport ... si crestinismul nu inseamna sa inghiti pe nemestecate tot soiul de ritualuri si dogme care nu intelegi unde te duc sau daca te duc undeva ...
-si inca ceva scopul yoga nu este modificarea constiintei ...
termenul yoga inseamna in sanscrita unire (intre on si divin)
termenul religie vine din latina (religo religere) si inseamna a reface legatura (tot dintre om si divin)
asta e esenta ... care a fost apoi denaurtata de fiecare cum l-a taiat capul ...
chiar nu vezi nimic comun intre una si alta ?

3-Am decis acum sa amintesc despre un fapt despre care nu-mi place sa vorbesc pt simplul motiv ca e in afara eticii profesionale. Pe parcursul 'cautarii mele' in ale yoga, pritena cea mai buna a mamei, medic psihiatru a venit cu niste copii ale unor pagini din jurnalul unor tineri care cautau cu disperare drumul de intoarcere de la yoga.
-nu e nimic nou ... multi tineri curiosi si dornici de evolutie spirituala cad prada unor falsi maestri care nu numai ca le iau bani si le distrug sanatatea dar ii si abat din drumul evolutiei lor spirituale (cei vinovati de asta vor plati iar cei care s-au lasat inselati vor cistiga experienta ... dar asta pe termen lung ... pe termen scurt ... viata lor e profund afectata ...

-In concluzie e bine sa mergi pe carari batatorite e mai sigur, altfel iti poti risca sanatatea ... treaba cu yoga e cam asa ... unii oameni simt in ei o mare atractie pentru asta ... altii nu ...altii au o profunda afinitate spre crestinism spre religie ... altii spre stiinta sau viata de familie si copii
fieacre om isi are rolul sau pe lume ... nu pot fi toti oamnenii asceti yoghini sau calugari ... sau preoti ... asa cum nu pot toti fii oameni de stiinta ... sau capi de familie ... asa se impart rolurile ...ce sa zic ... fiecare trebuie sa isi urmeze calea si sa se fereasca de fals si drumuri gresite ...

- stiai ca multi yogini veritabili raspund celor din occident care vin la ei sa invete ypoga cam asa ...
intoarce-te acasa, la religia neamului tau si la iisus doar prin el vei gasi tu ceea ce cauti ...
- stiai ca yogihii veritabili il recunosc pe iisus ca fiul lui dumnezeu ?

"dar si numai pentru simplul fapt ca rugaciunea crestina nu a dat nici un asemenea caz, merita sa pledez din tot sufletul pentru religia in care m-am nascut."
- sint in total acord cu tine !

- daca vrei sa vorbim mai in detaliu despre toate astea putem vorbi pe messenger sau mail nu are rost sa plictisesc aici lumea cu amanunte..

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
#86175 (raspuns la: #85888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#135632, de casandra_radu - de Andre29 la: 26/07/2006 23:29:10
(la: Diferenta dintre educatie si dresaj)
Nu inteleg notiunea de "atasament optim", fiindca in general atasamentul nu aduce nimic bun.

Atasamentul are un rol esential in dezvoltarea copilului si apoi a adultului pentru ca reprezinta atat un factor de risc cat si unul de protectie si este prima relatie prin care copilul cunoaste lumea formandu-se in primele luni de viata si pastrandu-se pe tot parcursul vietii. Cu cat atasamentul in copilarie este mai puternic, cu atat baza afectiva a copilului este mai sigura, curajul lui de a explora lumea mai mare, isi asuma riscuri stiind ca poate reveni oricand la 'baza', la adultul ce ofera protectie.

In urma cercetarilor s-au identificat trei stiluri de atasament, ce reprezinta natura interactiunii dintre adultul protector si copil: atasamentul securizant, in care protectorul este sensibil si raspunde nevoilor acestuia; atasamentul evitant, in care protectorul este distant si nu este disponibil; atasamentul anxios-ambivalent, in care protectorul prezinta o inconsistenta in comportamentul sau ori nu raspunde deloc.

In conditiile unui atasament puternic, securizant se formeaza adulti stabili psihic si emotional, puternici in fata incercarilor. In cazul copiilor crescuti fara afectiune, fara apropiere sufleteasca din partea familiei viitori adulti pot deveni pasivi, indiferenti, incapabili sa isi asume responsabilitati. Energia si-o pot consuma in cautarea sigurantei afective.

Tot o serie de studii au masurat nivelul anxietatii si evitarii la adulti si atasamentul pe care il au identificand urmatoarele tipuri de adulti:
- securizantul se simte confortabil in relatii, cauta apropierea celorlalti si nu este preocupat de gandul ca ar putea fi parasit;
- preocupatul doreste apropierea de ceilalti, dar se teme ca va fi respins;
- cel ce indeparteaza nu se teme de faptul ca ar putea fi respins si nu doreste apropierea de ceilalti;
- tematorul este caracterizat de o imbinare a celorlalte doua tipuri de atasament nesecurizant („cel ce indeparteaza” si „preocupatul”): nu se simte confortabil in apropierea celorlalti si se teme totodata ca aceasta apropiere nu va dura.


Sper ca am reusit sa fac inteles de ce este atat de important atasamentul, ce aduce el bun, modul in care se realizeaza si influenteaza apoi adultul.

________
Te rog … desenează-mi o oaie!
#135812 (raspuns la: #135632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Protagoras - de piliutza la: 10/03/2008 00:16:34
(la: Extremism crestin, “Tabăra lui Isus”)
- "dovezi obiective solide" ... nu exista. Orice cunoastere a noastra bazata pe experienta e doar probabila. Sunt numeroase exemplele in care o stiinta isi contrazice teoriile avute la un moment dat.

Sesizez ceva tendinte solipsiste in ceea ce scrii. Solipsismul este bun ca exercitiu de gandire, in rest nu duce la nimic. Se pare ca toti trecem printr-o etapa solipsista pe care o abandonam dupa ce am interactionat suficient cu ceilalti. Daca tu vrei sa ramai la stadiul asta e alegerea ta doar ma intreb ce rost vezi in a mai dezbate idei daca crezi ca singura realitate este propria ta minte?!?

Dovezile obiective permit concluzii fundamentate dar nu de neclintit. De exemplu coloana geologica (straturile acumulate de roca sedimentara ale planetei) este o dovada obiectiva a ordinii cronologice in care au aparut pe pamant diferitele specii de vietuitoare de la organisme unicelulare pana la Homo sapiens.
Stiinta verifica concluziile modificandu-le de acord cu noile dovezi, asta nu-i acelasi lucru cu a-si “contrazice teoriile”. Uneori o veche teorie este inlocuita cu una noua (cosmologia lui Copernic a inlocuit-o pe cea a lui Ptolemeu), alte ori o noua teorie completeaza o teorie veche (teoria lui Einstein o completeaza pe cea a lui Newton fara ca aceasta din urma sa fie abandonata).

“ legile de baza nu le putem cunoaste. Putem observa efectele lor asupra obiectelor din jurul nostru, iar prin asta deducem ca stim cate ceva despre cum functioneaza universul. Gresit.”

Legea este o afirmatie generala (emanatie a mintii rationale umane) potrivit careia ne asteptam ca ori de cate ori se intrunesc anumite conditii, sa se produca o anumita succesiune de evenimente. Are la baza observatia empirica a comportamentului ordonat al universului. Tu vorbesti de legi ca si cum ar fi entitati absolute situate pe taramul abstract al formelor idealizate (Platon).

“Tu intelegi prin Dumnezeu o fiinta cu puteri supranaturale. Vezi teologia cam cum o vede un scolar de 10 ani. Dumnezeu nu e "o fiinta cu puteri".“

Cand spun “Dzeul biblic” ma refer la definitia acceptata traditional de un imens numar de oameni timp de peste doua mii de ani: fiinta perfecta, eterna, acorporala, atotputernica, atotstiutoare, omniprezenta care a creat si mentine tot ce exista, inclusiv a creat si se preocupa de soarta omului. Deci daca spui “Dumnezeu nu e "o fiinta cu puteri” tu esti cel care se refera la cu totul altceva, intreaba-i pe crestinii otodocsi sa vezi daca ei accepta ca Dzeu nu are puteri.

Religia a fost prima incercare de a explica universul ca produs al unei/unor minti ale unor agenti supranaturali care pot ordona sau dezordona natura dupa bunul plac. Brahma este creator, Shiva este cel care distruge in Hinduism. Yehova este creator si distrugator. Realitatea este asa pentru ca asa vor zeii. Stiinta explica lumea in termenii proceselor fizice naturale. Ori de cate ori explicatiile stiintifice au fost in contradictie cu cele religioase, religia a pierdut teren, stiinta castiga in fata zeilor si miracolelor. Exista inca fenomene neexplicate (aparitia vietii, constienta etc) dar asta nu inseamna ca trebuie sa apelam la miracole si zei “ai golurilor” pentru a avea raspuns la intrebari.

Daca insa accepti alte definitii ale lui Dzeu, ca de pilda Dzeu e natura insasi, sau acel “arhitect cosmic” a carui existenta se manfesta prin ordinea rationala a cosmosului pusa in evidenta de stiinta, acest Dzeu este de fapt un artificiu lexical si tot nu explica nimic.



#291741 (raspuns la: #291534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trebuie ? - de desdemona la: 13/05/2004 09:16:56
(la: Existenta divinului?!)
1. Spui "de ce trebuie [...] sa credem intr-o fiinta divina, superioara". Eu spun ca nu e obligatoriu, dar este intuitia multor oameni, din prezent si din trecut, ca 'trebuie sa fie ceva mai presus de toate acestea, ceva dincolo de ele, si care le contine'. E perceptia unei unitati asupra 'intregului'. Adica eu Icsulescu, nu sunt cel mai important lucru din lume (acela e de fapt stomacul meu cand mi-e foame!) ci pe langa mine si ce-i in jurul meu exista multe alte lucruri care fac parte dintr-un 'ceva' mare si necunoscut (fiind prea mare pentru ca eu s-l cunosc). Oricine cu un intelect sanatos poate avea o perceptie asupra universului ce-l inconjoara, ca fiind multimea a tot ceea ce el cunoaste/vede. Unii dintre oameni insa au vazut acest univers ca fiind locuit de-o fortza subtila si constienta, inteligenta, pe care unii au numit-o Spirit sau Dumnezeu. Credinta nu e obligatorie, ea e rezultatul perceptiei cuiva asupra lumii inconjuratoare.
2. 'De ce oamenii cand sunt slabi si au probleme se roaga la divinitati?' De-obicei cel care nu are o nevoie nu face un efort. Cand esti fericit esti egoist. Cand te indoiesti de tine, te indrepti spre ceea ce crezi ca e mai puternic, mai inalt decat tine. Deci revin la punctul 1 (ceri ajutorul 'intregului', care in mod sigur va fi mai puternic decat tu singur).
3. 'Cum poti sa explici aceasta divinitate'?
Nu poti sa explici divinitatea. Ori ai perceptia ei ori n-o ai. Ca si in cazul perceptiei culorilor, sunt unii care nu percep rosul ca fiind diferit de verde. Cum sa le 'explici' rosul? Totusi, in legatura cu divinitatea sunt nuante de perceptie. Poti sa percepi existenta unei 'forte universale' ("may the force be with you") dar sa nu crezi ca ea e inteligenta si are cunoasterea a tot si toate. In treacat fie spus, pentru a 'explica' trebuie sa folosesti un rationament si o teorie, care automat impune limitari asupra rezultatului (valabil in cadrul acelei teorii). Dar nu poti aplica acest lucru unei multimi universale (care contine atat elemente din teoria ta cat si complementarele lor). Cu alte cuvinte nu poti acoperi ceva nemarginit cu ceva marginit.

Multimea de zei este o alta expresie a perceptiei umane, care identificand un aspect al divinului, i-a dat un chip si o forma, personificand acel aspect. Din cauza aceasta, avem mai multi zei (al apei, al fulgerelor, al pamantului, al iubirii, etc). Dar in realitate acestea sunt doar aspecte, divinul fiind unic. De fapt exista o teorie universala a religiilor, in care toate personalitatile remarcabile ale religiilor (Avraam, Moise, Isus, Mahomed, Zoroastru, Rama, Krishna, Buddha, Lao Tse, etc) sunt incarnari (fiecare) ale unui aspect divin, si trebuie cu totii cunoscuti, respectati si apreciati, pentru a-ti face o idee corecta despre divin.

Trecerea de la o credinta la alta nu are in ea nimic spectaculos. Cel putin in cazul religiilor politeiste, cel mai evident caz fiind al 'romanizarii' zeilor popoarelor cucerite de romani. Romanii permiteau celor cuceriti sa-si venereze inca proprii zei, daca ei capatau si un nume al unui zeu roman cu atribute similare (de exemplu Bendix-Diana). Credinta era 'democratica' in sensul ca unde era loc pentru zece zei, incapea inca unul. 'Convertirea' (la crestinism) era ceva mai spectaculoasa, mai ales daca dupa ea urma persecutia si 'aruncatul la lei'. Totusi e ceva curios ca tocmai marele imparat Constantin - care a dat legi si statut bisericii crestine, transformand-o (din nefericire) din forta spirituala in forta de dominare politica - pana in ceasul mortii a practicat inca religia romana, cu toti zeii ei (Jupiter, Hera, Atena, Diana, etc).
Credinta in zei nu a fost intotdeauna 'sangeroasa' si 'cu sacrificii umane', cum dealtfel nici crestinismul nu a fost 'bland', mai ales dupa sus-numitele masuri de institutionalizare ale lui Constantin, cand au inceput persecutiile celor ne-crestini (ca sa nu uitam, mai tarziu, de Jeanne D'Arc, de cruciade si de inchizitie).
Trecerea nu a fost rapida, si nici completa. Sute de ani au trebuit pentru ca religia crestina sa se impuna, si in multe colturi din lume (nu in ultimul rand si in Europa) se mai practica si alte elemente ale religiei traditionale pre-crestine (superstitii, obiceiuri), iar pe unele meleaguri, politeismul si crestinismul se practica impreuna de catre devoti inocenti si sinceri.
Nu sunt o autoritate in domeniul religiei, dar am participat la sesiuni de comunicari de etno-arheologie, unde multe dintre aceste aspecte au fost prezentate, si cum subiectul m-a interesat, am studiat si eu putin prin cateva carti.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
Pentru Hypatia: DE LEGIBVS - de AR la: 26/10/2004 10:49:46
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
...Pe rand:

Da, am citit Legea Invatamantului (inainte de publicare si dupa republicare) si o consider perfectibila, ca orice lege data de oameni...
In lege se lasa "mana libera" C.N.C.-ului sa elaboreze Programele. Nu cred ca era oportun ca in Legea Invatamantului sa se prevada toate posibilele probleme care ar putea aparea in studiul tuturor disciplinelor.
In plus, pana si Constitutia suporta amendamente, tocmai fiindca se recunoaste caracterul ei perfectibil
Cu atat mai mult Programele ar trebui sa fie optimizate, mai ales in conditiile existentei unui OMEC care prevede descongestionarea...
Altfel spus, nu scrie in Legea Invatamantului ce sa faca profesorul la clasa. Exista insa destule alte normative (poate chiar prea multe !), nu intotdeauna suficient de bine gandite, care sa se ocupe cu asta. Esential este, cred, ca toti cei "din sistem" (de la ministru pana la maistru-instructor) sa admita ca sunt oameni care pot invata, nu statui pe soclu, si ca a-si recunoaste/indrepta greselile nu denota slabiciune, ci maturitate.
Imi permit sa ma pronunt in legatura cu aceste probleme ale scolii (de stat, bugetare) in calitate de contribuabil la Buget...
Pe e alta parte, asa cum am mai spus, nu sunt impotriva studiului religiei in scoli (am aratat intr-un mesaj anterior ce cred eu ca ar fi trebuit sa contina Programa); dimpotriva, cred ca o cultura religioasa generala solida este absolut necesara intelegerii culturii umaniste (si nu numai). Sunt, insa, cu hotarare, impotriva propagandei (cine are peste 30 de ani si a trait in Est stie de ce). In particular, as prefera ca fiica mea sa afle de la orele de Religie mai multe despre religiile popoarelor (si despre implicatiile acestora in arta universala) si mai putine despre cele mai recente vindecari miraculoase de la Manastirea Frasinei (unde se duce saptamanal domnisoara de Religie, impreuna cu "respectivul dumneaei")... Desigur, ar fi putut sa aiba noroc de o persoana mai inzestrata cu har (nu numai pedagogic) pe post de profesor.
Asa cum am mai spus, cred ca exista mijoacele sa se transforme orele obligatorii de Religie in ore mai interesante si mai utile. Asta e tot !

"De unde vin legile?" Interesanta intrebare...
De la Socrate incoace, raspunsurile au fost diverse, mergand de la postularea obiectivitatii si a originii lor divine (de-aia a baut, saracul de el, cucuta), pana la negarea obiectivitatii lor (economistii moderni, de la Keynes citire).
Dintr-o asa larga paleta ce sa aleg ?
Pai, in privinta legilor morale, sociale, politice etc., imi mentin declaratia (cu regret ca v-a deranjat referirea la Decalog): sunt norme inventate in anumite conjuncturi, menite sa conserve o ordine care convine unui grup. In conditiile globalizarii, acest grup tinde sa se extinda tot mai mult, dar asta nu face ca normele "comune" sau "comunitare" sa fie legitimate altfel decat prin numarul votantilor ("cu cat suntem mai multi, cu atat suntem mai culti !"). Altfel spus, esenta/sorgintea lor profund umana nu poate fi schimbata intr-una divina, oricate viziuni ale nu-stiu-carei-divinitati ar aparea in pustiu/sat/metropola, dictand textual legi si decrete...

In privinta legilor naturii (olelei, venii acas' !), problema e si mai simpla: facand abstractie de orgoliul suficient (autist !?) al unui P.A.M. Dirac ("Marea carte a naturii e scrisa in limbaj matematic" si "Legea fizica trebuie sa aiba o frumusete matematica"), cred ca singura lege a cunoasterii Universului este continua regandire si reevaluare a premiselor.
Sa ma explic: ceea ce numim noi azi "legea gravitatiei" (adica existenta unei proportionalitati simultane intre forta de atractie dintre doua corpuri punctiforme si produsul maselor si intre aceasta forta si inversul patratului distantei dintre corpuri) este, de fapt, forma simbolica a rezultatului unor observatii.
Las la o parte faptul ca mai toate "legile" fizicii se intemeiaza pe aproximatii care ignora 99% dintre fenomenele lumii reale, pentru a aduce in limite multumitoare erorile de masura asupra acelui 1% studiat. Altfel spus, constructiile teoretice inventate de fizicieni si chimisti ca sa-si faca viata mai usoara (tot lenea, saraca !), de tipul: punct material, miscare rectilinie uniforma, gaz perfect, gaz ideal, lichid ideal, sarcina electrica punctiforma, lumina coerenta si multe altele, sunt SINGURELE situatii in care legile Naturii, in forma lor enuntata de catre diversi oameni cu nume de ecuatii, se aplica riguros matematic. Iar matematicienii au dat fuga sa teoretizeze instrumentele acestor constructii (asta cand n-au facut deja acest lucru insisi fizicienii si chimistii ca Newton si Lavoisier).
In viata reala, cand fenomenele (re)cunoscute si cele ne(re)cunoscute interfera, rezultatele masuratorilor fiind afectate de o sumedenie de erori de cele mai diverse origini, se utilizeaza pe scara larga "constanta lui Skinner" (cea care adunata la/scazuta din/inmultita cu/impartita la rezultatul obtinut conduce la rezultatul scontat)... Culmea perversiunii e ca aceasta "constanta" este adesea teoretizata, sub numele pompos de "factorul de corectie X" (evident, X este un nume propriu, de laureat Nobel pentru fizica/chimie)!
Lasand gluma la o parte, istoria stiintelor prezinta nenumarate cazuri de "legi" infirmate de masuratori mai exacte sau pur si simplu de "descoperirea" unor fenomene ignorate la vremea elaborarii minunatelor "legi". Si credeti ca legile au fost abandonate cand li s-a descoperit "ilegitimitatea"? Nu, in cea mai mare parte, ele se regasesc si astazi in manuale, fireste, insotite de celebrii factori de corectie, din ce in ce mai multi (nu insa si mai culti)...
Singurul lucru care se poate afirma cu certitudine este ca, in prezent, cu mijloacele de care dispunem, putem verifica anumite dependente intre diverse marimi masurabile care caracterizeaza unele fenomene ale lumii inconjuratoare. A teoretiza aceste dependente poate fi util (pentru "muschii mintii", ca si jocul de sah, bridge sau go), dar a le numi "legi" este, cred, o impardonabila lipsa de modestie.
Progresele majore din domeniile cele mai "fierbinti" din stiintele naturii (nu din domeniile strict aplicative, pentru care progresul se masoara in USD/om/an) sunt, de cateva decenii, cam rare, de nu cumva inexistente, "oamenii de stiinta" fiind in situatia de a admite, deschis sau nu, ca s-au apropiat de ceea ce numea L. Blaga "cenzura transcendenta".
Adevaratele legi ale Universului nu ne sunt cunoscute, nu sunt scrise in limbaj matematic, matematica ne ajuta doar sa ne reprezentam intr-o maniera coerenta fractiunea observabila a Universului. Cred ca aceste legi au origine necunoscuta (poate fi chiar divina, in acceptiune lui B. Spinoza - "Deus sive natura"), dar descoperirea lor nu mai este domeniul stiintei, ci al revelatiei, ceva calitativ diferit, pentru care nu sunt necesare studii uniersitare.
A propos de revelatie, cand A. Kekule a propus formula ciclica a benzenului (toate hidrocarburile cunoscute pana atunci au catena deschisa), a pretins ca a visat un sarpe care-si musca coada. A beneficiat de atuul revelatiei asupra comunitatii chimistilor din acea vreme: dupa 100 de ani, argumentul revelatiei ar fi fost nul. Dar chiar a visat Kekule sau n-a indraznit sa-si exprime ideea (de altfel, geniala) fara girul moral al revelatiei?

... Sau poate tot ce ni se cere - prin nici o lege, din pacate ! - e sa fim seriosi in ceea ce facem ?
#26238 (raspuns la: #26163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. ueit - de Adrian Marchidann la: 26/11/2004 14:56:45
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Inteleg legatura dintre suflet, asa cum il percep oamenii de stiinta, si creier. Sunt constient si de lipsa vreunei dovezi ca sufletul ar supravietui creierului.

Tocmai de aceea am intrebat ce dovezi au cei ce sustin nemurirea sufletului. Cred ca este onest ca acestia sa raspunda fara sa ne reproseze presupuse neimpliniri spirituale.

Cred in Dumnezeu, creatorul universului, dar nu sub forma unui batranel care are calitati si defecte umane (iubire, invidie, megalomanie, vointa, delasare, razbunare etc.). Creierul uman este o masinarie de perceptie si intelegere a lumii inconjuratoare imperfecta, care da multe rateuri.

Creatura nu poate intelege creatorul ori actul de creatie la fel cum zarurile nu pot intelege ratiunea ori regulile jocului la care sunt folosite.
#29924 (raspuns la: #29842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
uichendul - de desdemona la: 03/12/2004 17:12:25
(la: Trancaneala Aristocrata)
Si eu ca si belle am doar chef de vacanta (de prin noiembrie deja). Noi sambata mergem pe la tot feluri de magazinashe ca sa ne cumparam diverse chestii (decoratiuni de noël, strecuratoare din metal, nimicuri inutile) -asta e programul artistic de sambata. Sambata seara mergem sa vizitam niste prieteni (eveniment mare caci nu prea cunoastem lume in rouen). Duminica leneveala (si eu voi incerca din rasputeri sa nu ma joc pe calculator, dar ma cam cheama). Daca o sa fiu cuminte, duminica o sa fac exercitii vocale (o sa cant ma-me-mi-mo-mu ca pregatire pentru un karaoke saptamana viitoare :p). Si pentru colinde. In stilul asta imi trece uichendul de nici nu-l vad, si iar ma apuc de miorlait luni dimineata ca vreau vacanta ...
#30544 (raspuns la: #30533) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sinuciderea e pentru cei lasi.Pentru dertuP, - de DESTIN la: 19/02/2005 03:40:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Sinuciderea e pentru cei lasi...

Nu conteaza daca suferi si vrei sa sfarsesti suferinta prin sinucidere, nu este o rezolvare...

Decat sa te compatimesti singur mai bine lupta, ofera-ti sansa...de a intelege locul si rolul tau in lume...

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#36727 (raspuns la: #36055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jimmy - de anisia la: 12/03/2005 14:49:37
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
eu sunt in bucuresti...care odinioara era numit micul paris, iar romania...e dacia strabuna :))
nu am avut niciodata tendinte comparative sau critice. prin natura firii sunt deschisa la nou, si la a cunoaste lumea de langa si de departe de mine. sunt o fire curioasa! imi place sa stiu, sa vad, sa absorb. traiesc cu convingerea ca amintirile sunt cea mai de pret avere. de aceea am chef sa calatoresc mult. nu vreau insa sa fac asta singura... e minunat sa poti impartasi experientele aventurii cu cineva.hm...vezi cum ma faci tu sa-mi despoi gandurile?? :)

anyway, o sa vina si ziua aia! in care o sa-mi iau rugsacul in spinare si p-aici mi-e drumul... pana atunci, imi place sa-ti admir pozele si sa-mi imaginez lumea de dincolo de ele.
#39238 (raspuns la: #39216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ceva buni fotografi romani - de Dinu Lazar la: 01/07/2005 12:12:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...ar mai fi, dar nu ii cunoaste lumea; iata citeva peisaje prea interesante pentru a nu fi amintite: viorel.ephotosites.com,
viorel.photopoints.com .


#57639 (raspuns la: #57474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Legendele Olimpului" ! La mi - de RSI la: 08/07/2005 23:44:19
(la: Penelopa)
"Legendele Olimpului" ! La mine asta fost a 2a carte pe care am citit-o , dupa Dumas, "Cei trei muschetari". Stiam legendele pe dinafara. Apoi au aparut in editura "Cartea pentru toti" si Iliada si Odiseea apoi Eneida lui Vergilius etc. Da, acele 2 volume mi-au deschis pofta de a cunoaste lumea antichitatii. Ce coincidenta !

=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#58780 (raspuns la: #58779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
....am trait-o ...am citit si - de gladis la: 10/10/2005 13:23:35
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
....am trait-o ...am citit si recitit randurile scrise de tine... (camy )
si cat de neputincioasa ma simt ...
caci ....
si eu am fost printre cei care m-am rugat sa uit ... mi s-a cerut sa uit .. in viata ti se cere deatatea ori sa uiti dar oare cat ai sa poti sa mai uiti ...
pe..el ...nu am sa il uit niciodata desi ma doare... cand spun asta .. amintirea lui e vie in mine... poate din cauza ca a fost atat de intesn e greu sa .. se estompeze ...in totalitate ..mi-am dat seama ca ...la el nu mai e chiar acelasi lucru ...
...el a plecat acolo...eu am ramas aici ... in acelasi loc in care am copilarit cu el... poate si asta a fost unplus pt el ..pt ca nu atrait cei trei ani langa locuri atat de bine cunsocute de pluralul "noi" ...in schimb eu inca ma perind in locurile atinse de noi ... nu am cum sa schimb asta .. si ast ami-a fost cel mai greu la inceput ..traiam doau vieti parele ... traiam prezentul ...caci nu aveam ce face ..era inevitabil...dar la fiecare pas era o panza atat de usoara dar atat de grea ... amintire pelicule din aceleasi locuri dar cu alt cuprins ..facut de noi ... in schimb acum eram doar eu ..in peisaj ... urmata mereu de locurile cu dubla imagine... imi era greu sa vad ..cum totu in juru meu e o forfota ..si eu totusi ma miscam atat de greu ...
a fost un an ... dat peste cap ...primul... an in care am avut nenumarate certuri cuvinte care nu credeam ca le aud de la el .. el fiind acolo .. si totu s-a dat pest ecap de la un mail de al meu ..prost inteles .. dar am incercat sa fiu matura si sa-l inteleg .. ca doar nu e usor sa fi strain intr-o tara straina..si ..degeaba lucrurile ..numai erau la fel... poate gelozia ...nesiguranta ... si mai presus orgoliul...lui... nu l-au facut sa aibe incredere in mine...si mai ales naivitatea si lasitatea mea de al putea intreba franc.. ocloleam din durerea unui raspuns... ..m-am pierdut pe mine in istorii apai pe voi... a fost un an .. de cosmar ... il pierdusem pe el ..doua prietene .. parintii mei ...
a trecut anu ... si a venit ...o intorsatura in care m-am sigilat in casa doua luni ... l-a sfarsitul unui an aveam deja atatea minusuri si atat de putin mai cunosteam lumea din jurul meu ... si atat de speriata eram de ..ceea nu mai aveam... deodata totul era nimic....
a venit al doilea an ... carpit ...mers sontac ... in tije puse de ... de monstrii ... traiam si paseam pe propiul meu vid... m-am hotarat sa nu ii mai scriu .. caci nu mai avea rost ... nu mai puteam ...
ma ingrijora ca nu am sa mai iau bacul ma ingrijora examenel ede sfarsit de an .. pe care nu mai eram capabbila sa le iau ....
ma ingrijora starea mea destul de preecara a sanatatii... depresiile ( care mni-a fost greu sa le accept ca le aveam ...) caderile prea dese de calciu ... caderea parului ... oboseala pe care o resimteam atat de puternic... anemia dar mai ales durerile de cap pe care uneori abea le mai puteam face fata ..dependenta de anumite pastile ma facusera imuna la efectul lor ...
...
imi rescrie acelasi vechi el .. cu aceeasi voce poate un pik mai ..tematoare intrebatoare si nesigura ..de cum era candva,...insa imi scrise .... si am dat ton unei renuntari la viata pe care o duceam parca din paragina in paragina..si am vrut o prietenie. masimteam salvata . aveam senzatia unei cuprinderi in brate nimic nu imi mai putea face rau...
din prietenie ..incetul cu incetul a dus deparet ...la reamintirea a ceea ce am fost .."noi " .. si fara sa vreau ... da .. am incercat sa imi pun... insa nu numai eu imi aminteam atat de perfcet tablourile picatte de pasii nostrii..si el era cel care descria dara de cerneala lasata e noi ,atat de perfect ... si am prins curaj .. ... in nici mai putin de o luna se stinse ttt ... din nou ...fara din nou nici un motiv ... sau poate sunt dar imi greu sa le expun .... am incercat in jumatate de an .. sa m arezum ..la cuvantul prietenie... pt ca imi dadea forte ..relizasem ca devenisem ..intr-un fel dependenta emotiional ..de el .. caclciu durerile fizice se atenuau ... din prietenie .. tot timpu .. se ajungea la cuvintele grele..."stii ca atunci cand am sa ma intorc o sa fim iarasi noi ..."...desi nu dadeam crezare ... in suflet tot se sadea ... o iluze ... aveam povestile micile lui aventuri .. povesti in care ma implicam si imi placeau radeam impreuna la ele... si apoi sa rupt ... din acealsi lucru .. care cred ca ... m- afcaut sa il pierd .. dar niciodata nu am avut curajul sa il intreb ...
s-a sfrasit al doilea an ... poate cu o ura ... si un strigat plin de ahhhhhhhh
anu asta nu am rut sa ma mai sigilez... am vrut sa nu mai fac asta .. ma inebuneam pe mine...
.... a fost o perioada de un an ..in care nu a mai vb ..
a fost o peioada ..in care ...


a fost .. a si revenit in tara ...
aflasem intamplator... si printr-o aluzie atat ed tampita .. si fara nici unsuport moral langa mine...
trei zile poate chiar o saptamana ..am fost in sok..sau mai bien in zis ...intre doua ...drumuri ..sa las ..si sa uit ... sa las si sa sper ca la capatul firului voi auzi un alo ...
intr-o zi de luni cu frica in gat ... cu toatea sat ... mai fericita ca niciodata ca ... ceea ec simt in mine atat ed viu ...
poate pt ca demult nu mai fusesem vi..e...
am sunat ...la acelasi vechi numar de telefon ...defapt si cand aflasem mai injoaca mai in gluma.. caci nu eram siguar daca era sau nu o gluma.. am sunat timp de o sa pat ... si nimeni nu raspundea... cev adin mine imi spunea ca e plecat in bucuresti l acealalta familie alui .. si cealalta ca defapt nici nu etara si totul a fost o ...gluma..nemiritat ...
si luni intr-un ras de faptul ca sunatul al acel numar ma facea sa zambesc ..desi nimeni nu imi raspuned ma linistea ..si ma faea sa ma simt bine...surprinzator...
ramanand melancolica ..ccu telefonul in mana ...A RASPUNS!ALO!_____________
DA! ..mi-aduc si acum aminte cum am ramas incremenita si reflex am inchis... eram in fata oglinzi si in capu meu era cel mai frumos "da" posibil....
am fugit ma hotarasem ca am sa fug ..dar nu de el ci inspre el ...
nu stiam cum ce in ce fel ... dar orele pana la usa ..lui erau asha de ... ingat imi era inima.... in gandu meu rasuna aceeasi fraza ..." erai in tara si nu aveai de gand sa imi spui nimic ...." tot drumu asta era replica pe care incercam sa imi fac curaj si sa incep o discutie cu cel care imi taia orice ...rasuflare ...
am fugit pt a nu da inapoi
frica ma facea sa tremmur ...
eramsperiata de mine
de el
de ..ei...
de el ..
de mine..
de ..nu pot sa zik ..de .." noi ..." pt c a..in gat mi se puneau cuvintele stiind sau inconstient stiind ca ..acel ...cuvant .." ...n..o..i "nu mai exista ...
stiam asta o stiam prea bine ...
dar stiam ca ceea ce imi doresc ma va face din nou vie
ce era!?
O IMBRATISARE ! DA O IMBRATISARE ASTA IMI DOREAM CU INTREGUL MEU SUFLET!!!!O IMBRATISARE !!!!!!DOAMNE SI CAT DE MULT
..
DAr NU AM AVUTO,...
-
aflsem ca stia ca aflasem ca e in tara ... discutii..pe un ton atat de oficial si aat de dureros ..pt mine... si attaea intrebari ..de ce ... care inca imi bantuie trupul....
" ce stai acolo crezi ca te mananc ..." ..da asha ..e stateam ... ma pusese destul de departe officialitatea lui..tonul lui... in tot acest timp stiu ca abea auzeam miile de intrebari cu care m abombardau ... si finalu lor " da ce vorbesti asha mult "
asha e ... nu puteam scoate un cuvant .... si am recunoscut ...chiar si de ce ... doar trecuse ... 2 ani ..
m-am apropiat si l-am luat in brate ..nu stiu cand de ce si in ce mod s-a intamplat ... dar nu nu afost caeea imbratisare ...
pana la sfarsitul dicutiei au fost mici jocuri ..pt ca se mai destinsese atmosfera ...
am cunoscut-o ..chiar si e pe ea...aceea ea...de care imi fusese teama ...
am mers ..chiar in locul in care am visat ca vom merge doar noi doi cand se va intaorce ... decat ca acum eram trei ....
tatonari au existat ... dar o urma..
d..a o urma de necunsoastere umbrea si era deasupra noastra ...
ne-am luat la reveder ....
au fost mai multe ...dar am sa ma opresc ..
spunand ...ca ...nu ma mai cunoaste ...
lumea in care a trait a avut o amprenat asupra ..lui ..si asupra noastra ...

aveam nevoie de o discutie in doi ..dar nu a avut loc.......
inca si acum poate ar trebui sa o mai am ..desi totu se va derula prin intermediul internetului...
undeva s-a rupt ...
....
unde si de ce ...
portite lasate intredeschise lucruri ata de neinteles ...
sunt mai multe ...nu am sa mai scriu ..am sa incerc sa ma linistesc...
.
a citi nu inseamna neaparat s - de oanalaur la: 16/11/2005 11:21:51
(la: Supermarketul cultural - Biblioteca?)
a citi nu inseamna neaparat studiu. daca citesti doar cartile din bibliografia obligatorie si in permanenta stai sa te gandesti ce vrea personajul principal, care-i sunt trasaturile de caracter si relatia lui cu celelalte personaje, atunci, da, e studiu. dar daca citesti o carte pentru a descoperi alte lumi, alti oameni decat cei de langa tine, alte suflete, atunci asta inseamna placere si, poate, chiar cunoasterea lumii exterioare.
50 cents e o formatie, nu?
Deschis huh!? - de Andre29 la: 27/12/2005 11:17:31
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie)
Parere: exercitiul tau de imaginatie este un adevarat love story dambovitean si ii acordam toata atentia necesara :)



Propuneri de actiune: sa se mute la un liceu unde in loc de 'baba' diriginta o au pe Emmanuelle si unde pot avea linistiti o "relatie de o anumita durata" si pot cunoaste lumea linistiti.



Sugestii: sugestii pentru tine sau autosugestii????



Idei despre cauze: subscriu la varianta cu razboiul inter-planetar si cum cei de pe SKIFSORIAN si MUDMORA nu mai aveau loc sa se razboiasca pe teren propriu, ca la ei se duelau cei de pe planetele ASFORTAN si GERMINDON, 'joaca in deplasare tocma' pe botul nostru de lut, tocma' in liceul lui YZman. :)




_____________


"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
elisa - de donquijote la: 07/02/2006 17:26:20
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
hai sa incepem cu teologia. nu orice vine de la logos e "stiinta" in sensul sa-i zicem practic al cuvantului.
definitia din dex spune: TEOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu expunerea şi fundamentarea teoretică a izvoarelor şi învăţăturilor unei religii. ♦ Studiu asupra lui Dumnezeu. ♦ Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile şi atributele acesteia.

deci disciplina si nu stiinta. stiinta lucreaza cu alte metode, si in final rezultatele activitatii stiintifice se masoara prin contributia la progresul si bunastarea societatii.

intre biblie si legendele olimpului, unica diferenta e ca cele dintai nu au fost sistematizate intr-o forma coerenta. se pare ca vechii greci aveau preocupari mai practice (de care beneficiem pana in ziua de azi) decat aprofundarea si intarirea credintei. asemanarea consta in faptul ca legendele olimpului se refera la originile societatii si lumea inconjuratoare din peninsula elena si insulele din marea egee, asa cum biblia se refera la orientul apropiat, krishna la india, samd..., asa cum o percepeau cei care le-au scris.

gluma cu 'mortul viu' se referea la oximoronul din titlul citat de tine. poate ne faci un rezumat sa vedem care e argumentarea autorului.

apropo de descoperiri folositoare facute in baza si spiritul ipotezelor 'teologice' - poate-mi dai un exemplu edificator (nu ma refeream la descoperiri facute e oameni credinciosi - nu vad nici o contradictie in faptul ca si persoane credincioase si-au adus si isi aduc contributia la bunastarea societatii si dezvoltarea stiintei/lor 'laice')?

cei care cred ca singura filozofie a vietii e mantuirea, se afla in manastiri si nu traiesc in lumea reala.

medicina nu s-a dezvoltat in baza teoriei 'omul se trage din maimuta' ci (ca si alte stiinte si ramuri tehnologice) in baza viziunii practice ca adevarul existentei noastre (inclusiv universul) se gaseste in afara cartilor sfinte si trebuie cautat ca sa facem viata de toate zilelel mai buna si sa ne putem bucura de ea.

ai dreptate ca totul se reduce la credinta. unii cred, altii nu.

#104476 (raspuns la: #104399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
homo stultus - de jeniffer la: 10/03/2006 09:52:01
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
faptul ca religia sustine ca ne tragem din adam si eva este in opozitie totala pentru mine cu teoria stiintei.la fel cerul,noe,coasta lui adam,etc.stiinta cunoaste elementele,religia sfintii.religia spune ca sufletul mortului se duce nu stiu unde,stiinta explica ceea ce creierul este intradevar,religia ca mortul a fost chemat in cer,stiinta explica bolile.cred ca n-ai citit ceea ce trebuie despre stiinta.
#110549 (raspuns la: #110524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...