comentarii

reducanduse


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
precizare pentru LMC - de AlexM la: 19/06/2004 03:40:29
(la: Da sau nu pentru avort?)
LMC scrisã:
Spune-ai:

>________________
>un embrion nu poate trai singur sau cu ajutorul altcuiva in afara de >fiinta in interiorul caruia se dezvolta. Prin aceasta, aceasta >fiinta are controlul asupra acestui embrion , control voit sau >nevoit.
>________________
>
>Atunci hai sa te intreb, daca un copil nou nascut nu este ingrijit, >hranit, imbracat, TRAIESTE???? Viata lui nu tot de mama depinde?

Un copil nascut traieste si fara mamã, viata sa nedepinzand neaparat de mama ci tocmai de aceste criterii pe care le enumerati: ingrijire, hrana, etc. Aceste criterii pot fi indeplinite de orice alta persoana , nu neaparat mama din care a fost format din momentul in care copilul a fost nascut_.

Ori, tocmai aici este diferenta de care vorbeam. Cand numai mama poate asigura existenta fãtului, numai ea are dreptul de a decide. Din exemplul care-l dadeam:
fãtul nu este nascut, mama se sinucide, rezultat: fãtul moare si el fiind incapabil sa supravietuiasca in afara corpului mamei
copilul este nascut, mama se sinucide, rezultat: copilul poate trai
si fara mama daca o tertsa persoana se ocupa de el.
Ca atare, prin aceste doua stari de fapt diferite, mama are odata 100% control si alta data nu mai are acest control pe care l-a coordonat natura.

De fapt ce mai tura vura pentru o idee absurda? Mama este cea care decide. Datoria noastra este de a o ajuta sa ia cea mai buna decizie si atat. Ma indoiesc insa ca daca cineva a ramas insarcinata in urma unei siluiri o sa fie si bucuroasa de sarcina care urmeaza. In fond ca oameni ne alegem in genere partenerul cu care sa facem copii si nu acceptam ca acest lucru sa fie prin forta.

Aducand problema in cazul extrem punem punctul pe i in felul urmator pentru a-i da plasticitate. Punct de plecare e tocmai discutia noastra:
-un embrion este o posibila viata ca atare e o crima sa-l elimini
Reducand stagiul de dezvoltare al "posibilei vieti" avem:
-un spermatozoid este o posibila viata ca atare e o crima sa-l elimini
-un ovul este o posibila viata, ca atare e o crima sa-l elimini.

Indicatii care se autoimpun:
-interziceti avortul
-interziceti masturbarea
-interzicezi menstruatia


Concluzia logica ar fi ca atat timp cat o masa biologica nu respira pe cont propriu, nu este capabila de a trai, nu este ceea ce se numeste "lucru implinit". Formele sau stadiile pe care le are aceasta masa biologica pana cand e capabila sa "traiasca" sint aici ne-relevante ci sint numai norme etice. Ne pare normal sa interzici avortul, dar apare caraghios sa interzici masturbarea pentru ca mor spermatozoizii si este absurd sa impiedici menstruatia pentru ca se elimina ovulul nefecundat.

Mai e cazul dsa mai continui? Io zâc ca nu-i.

Cu stima,

AlexM
#16408 (raspuns la: #16406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabi.boldis impreuna cuvintele... - de AlexM la: 30/07/2004 10:26:07
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
...si spuse:
--------------------------------------------------------------------
dar daca vi se pare sexy o statuie greceasca inseamna ca stampele kamasutra le-ati califica ca porno, ori nu e vorba despre asta.
--------------------------------------------------------------------

nici eu. Faceam numai o oarece diferenta deoarece puristi religiosi considera si o tsâtsâ goala un aspect "pornografic". Kama Sutra râmane ce este si nu intra la capitolul pornografie, ca orice alt lucru care chiar daca arata pozitii si organe sexuale, daca destinatia pentru care este facut este de a "educa", atunci nu poate fi considerat pornografic prin definitie.

---------------------------------------------------------------------
Daca sarbatorile care le invocati, vechi ca si umanitatea sunt incarcate, exact cum spuneti, de mister si de simboluri, azi impreunarea nu are nici un final, domnule draga.
---------------------------------------------------------------------

sensul ar fi placerea. Si placerea nu e de condamnat prin prisma unor idei preconcepute sau prin propriul gusto atat timp cat cei care cauta sa o aibe nu deranjeaza pe nimeni si o obtin prin ei insashi.

Mai departe:
---------------------------------------------------------------------
Personal am tot respectul pentru femei, insa siliconul, fitness-ul, liftingul, libidoul cultivat, senzualitatea de parada si ¨pozele sexy¨ coboara femeia de rangul de mama la acela de papusa Barbie.
---------------------------------------------------------------------
1) de ce femeia trebuis a sa fie numai "mamã" si nu in primul rând un om , om care prin natura sa poate deveni la dorintsã (in mod normal) si mamã? "Mama" este numai un aspect al unei femei, numai o parte din ea dar reducand-o numai la categoria mama, facem din ea un sclav, nu un om.
2)ati putea explica ce intelegeti Dv prin "libidou cultivat" si care ar fi aspectele negative ale unui astfel de libido?

AlexM


Mai departe spuserati
#18581 (raspuns la: #18576) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
!! - de maan la: 12/12/2005 22:03:35
(la: Scriitorii exilului, patrie de-a-ndoaselea)
Cand zic “cioran” imi reamintesc cararile infundate ale adolescentei tarzii, cand incercam sa ma identific in cutare sau cutare miscare literara au filosofica, sau macar in opera unui anume scriitor.
Pe cioran mi l-a pus intr-o zi in brate, radu, fratele meu intru simtire.
“- bai, fii atent’ la asta si zi-mi cata nebunie din el regasesti in tine!” (ceva asemantor)

rufoasa cartulie era plina de gemul de caise al lui ducu si de multiple semne, menite sa-mi atraga atentia asupra cutarui pasaj … urma, conform intelegerii, sa fac acelasi lucru si sa pictez semnele mele in dreptul fragmentelor care mi-au atras atentia, ca se le comentam impreuna, mai tarziu.

Citeam asa, cartile, la dubla-intelegere, ca sa despicam in zece mii si-un pic, firul ne_lamuririlor noastre.

Eram (sunt?) prea naravas-optimista-n cuget, ca sa am rabdare pentru cioran, dar asa cum am fost invatata, nu-mi puteam permite sa abandonez cartile, o data ce le-am deschis.

Concluzia mea, despre ce scrie omul asta, a ramas aceeasi de-acum 15 ani:
“- braveaza, i-am zis, traieste din plin, manat de dorinta egoista de-a suprima in oameni dorinta de-a respira cu pasiune.”

mi-amintesc de pasajul despre voltaire.
Tocmai citisem ‘lettres philosophiques’ si ‘candide’ si l-am urat pe ciudatul ala care-ncerca sa-mi demonstreze ca n-am inteles nimic din dorinta voltairiana de-a combate fanatismul si lipsa de toleranta si ca bucuria mea, izvorata din impulsul natural de-a urma calea fireasca spre o fericire profund umana, ii alta dovada de prostie!

n-aveam cum resimti drama exilului, pe care reuseam insa s-o traduc la alta scara, prin durerea dezradacinarii de meleagurile copilariei, spre care tanjeam mai mult, pe masura ce inaintam in varsta.

cat priveste drama cealalta, a scriitorului, a reusit sa ma convinga ca n-am/ nu voi avea niciodata nimic de transmis si ca a scrie e perversiune cu sine, intr-un mod cu mult mai vulgar decat gestul fizic, intrucat se petrece-n vazul lumii.

atunci am distrus cele cateva revistute scolaresti in care cineva-mi publicase versurile si n-am mai scris de-atunci decat pentru mine.
de-atunci insa-l si detest pe cioran, desi nu de la el am aflat, putin mai tarziu, ca ‘a vorbi’ nu-i tot aia cu ‘a gandi’, si cu-atat mai putin cu ‘a crede’.
octogenarul frant intre-ntrebari cu raspunsuri negre, a gasit destula putere/slabiciune, sa se umileasca-n pasiuni fizice catre-o femeie cu cativa zeci de ani mai tanara, suficient de superficiala, un fel de emma bovary a epocii ei.
acela care mi-a amarat tineretea cu trei citate, sfaraia constant-umilitor de …‘iubire’, reducand la un scancet erotic sleampat, de mosneag decrepit, tot ce scrisese pana atunci.

Iti trebuie, fara-ndoiala, niste creieri, ca sa poti suci minti si sa sochezi cu adevarul tau cel de nimeni gasit, care se le para celor flamanzi suprema revelatie … atat de flamanzi aceia, si vorbele atata de socante, incat nimenea nu va mai avea suflu sa se-ntrebe de ce pana la el n-a egzistat unul care sa traga de sfoara unor atari concluzii?
Raspunsul ar putea fi simplu.
Cand vorbeste, heidegger iti pune mintea la lucru, te sleieste intelectual, nu ti-arata limita ci te obliga sa te lovesti cu ea-n cap- adevarul lui ‘a fi’ nu-i pentru toata lumea, ci pentru-acela care poate-ajunge pana la el.
Asta nu face concesii – daca nu poti, sezi acasa, la capsunile tale cu frisca si la revista existentialista ‘elle’!
Cand vorbeste cioran, adevarul esential (cica!) ti-e, prosteste, la-ndemana.
Si-asta ar putea fi (cel putin) un renghi jucat de-o minte ascutita unora cu mult inferioare.

Asa gandeam atunci…
Ca sa-mi construiesc o parere noua, ar trebui sa-l iau de la capat pe cioran, cum am facut cu-atatia altii.
N-am pretentia ca l-am inteles.
Din pacate, pana cand nu ma va deranja cumplit ideea ca l-as putea nedreptati, raman la vechile concluzii.
Mea culpa pe mai tarziu, cand (doamne-ajuta) m-oi intelepti.

Am sa rog sa-mi fie scuzata forma de a va anunta doar la sfarsit, autorul acestor randuri,
io una deja-mi zambeam in musteti, savurand clipa cand, amintindu-mi autorul, voi arata cu degetul spre plagiator.: )))
multumesc pentru citate, ca si pentru modul elegant de-a ma fi manipulat.

stiind ca numele de Cioran poate atrage deasemenea antipatii sau retineri
de-aceea am facut paralela absolut cretina cu martin heidegger.
daca nu esti capabil sa construiesti un sistem filosofic bine inchegat, sau o structura romanesca cu dichis, tinde macar sa fii panait istrati si te vom respecta pentru ceea ce vrei sa devii!!!!

am dorit ca nimeni sa nu-si refuze o astfel de lectura, in special cei pentru care cuvantul este important.
cuvantul e important atunci cand reflecta adevaruri cu scop de-a construi, pentru ca numai asa poate trece de liziera vorbei, in fapte.
Si mai e important daca te trimite la intrebari, incitandu-te sa gasesti singur raspunsurile!

Altfel batem campii, divagand grotesc, asa cum fac eu acuma si de-obicei.

Filosoful propune adevarul sau, romanicerul ofera si el un posibil adevar dar nici unul nu zice “Asa se face ca a trebuit, cu buna credinta si cu pareri de rau, sa te supun acestei lectii de perplexitate.”.
Ca sa vezi cine vorbeste despre sarlatani!
Din sfera lui, cioran decide ca omenirea trebuie sa-l asculte, ca EL STIE, ca el e deschizatorul de pleoape!!!!

ca pana si-n sarlatania intelepciunii se afla mai mult adevar decat in aceea a activitatii romanciere.
ei nu zau! ca faina-i scuza!
n-a zis flaubert ca ‘madame bovary c’est moi’…?
Ce-o fi vrand mai sincer de-atat?
In plus, a permis cititorilor, sa se regaseasca (sau nu) in acel ‘moi’, nu l-a perorat ex catedra!

Convingerile mele fiind niste pretexte nu am intentia sa ti le impun.
psihologie inversa.
daca n-avea intentia, trebea sa fi scris o poezie!
in loc de-asta, face apologia lui ‘ce m-as mai sinucide’, ca sa traiasca pana la adanci batraneti, spre dezamagirea idolilor lui.


Cioran in acelasi timp afirma: ¨staruiesc in convingeri, precum viermele in fruct¨.
si ti se pare ca-i mare afacere sa nu poti vedea dincolo de adevarul personal?

Nu-l scade, e totusi un filozof studiat in academiile franceze, si e, poate, printre singurele spirite cu adevarat universale care s-au nascut in Romania, citat inclusiv in limbile hispanice sau anglosaxone.

ramane sa deduc ca ce spun spaniolii si englezii e litera de lege si ca la ei nu-s la fel de multi idioti ca la noi.
#94753 (raspuns la: #94618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
malika - de anisia la: 28/12/2005 23:22:14
(la: Despre prietenie)
Cred ca orice prietenie are de fapt la baza o relatie de schimb...fiecare are nevoie de ceva ce poate sa-i ofere celalalt. pai si schimbul de prietenii nu e tot un schimb? reducand la simplul absolut, aminteste-ti de anii de scoala cand ni se punea intrebarea aia stupida imi dai prietenia ta?... zambesc! dar acuma, privind cu ochii adultului, imi dau seama ca in inocenta noastra nu eram chiar prostovani. ceream ceea ce ne doream, nu impuneam, nu furam, nu ne strecuram pe sub piele, nu intram cu bocancii murdari de noroi. intrebam si asteptam raspunsul. iar in urma lui, mergeam sau nu mai departe, facand schimb de prietenii , pentru ca intotdeauna exista aceasta reciprocitate, venita odata cu raspunsul afirmativ.
_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "
#97585 (raspuns la: #90147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de Cri Cri la: 02/10/2006 00:32:12
(la: Timpul probabil.. pentru a muri)
Simt nevoia sa plagiez pe cineva, spunand ca m-a naucit comentariul tau. De la cap la coada.

Reducand la alb-negru, totul pe lumea asta e supus celor doua posibilitati: sa fie sau sa nu fie. Ce te faci atunci cand e si nu e?
Cand iti fuge pamantul de sub picioare? Cand ti-e teama c-ar putea fi sau ar putea sa nu fie, sau cand temerile se indreapta catre este si nu va fi niciodata cum este?
Greu de presupus c-ar fi alegerea cuiva.
--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
#149027 (raspuns la: #148563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alexandros - de Cri Cri la: 02/10/2006 00:51:18
(la: Timpul probabil.. pentru a muri)
Clar, raspunsul instabil sau/si pleiada de raspunsuri posibile genereaza intrebari nepotrivite, sau.. nu tocmai la obiect, ca sa zic asa. Dar asta poate proveni si din teama sau dorinta celui care intreaba; finalitatea cunoscuta nu mai da savoare drumului.
Ca finalitatea e moartea, e clar. Poate, cu ratacirile noastre pe intortocheatele cai, pe care ni le intortochem singuri daca sunt prea netede, incercam sa trecem asta cu vederea.Ca e important ce lasam in urma.. asta nu mai e clar. Importantul e subiectiv, poate chiar neesential.
Reducand la o viziune schematica, nu traim, oare, doar ca sa vedem ce-o mai fi maine? Sau ce vom mai face ca sa intervenim in acest "maine"? Adica asa, de curiozitate?
--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
#149031 (raspuns la: #149026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jeniffer - de Cri Cri la: 24/10/2006 17:56:40
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Inteleg ca nu recunosti imaginatiei un punct de pornire, recte basmelor. Reducand la acest punct de vedere, tot nu inteleg de ce nu-i recunosti nici expansiunea capabila de a ghici inainte de a sti.
Cum ti s-a parut Jules Verne? :)
--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
#153165 (raspuns la: #153143) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Alexandros la: 30/04/2007 10:29:11 Modificat la: 30/04/2007 10:30:01
(la: Turismul românesc)
Romania va deveni un "El Dorado" pentru investitorii straini daca cei autohtoni nu se trezesc.
Veti vedea ce investitii se vor face in urmatorii zece ani. In societatea pragmatica in care traim nu poate scapa din vedere celor cu "ochi" mina asta de aur.
Romania e o piata virgna din punctul asta de vedere.
Nu cred ca ne tine deoparte meteahna noastra, inchipuita dealtfel, de a fura, ci drumurile.
Cea mai mare piedica e accesul limitat al turistului la frumusetile noastre.
In afara drumurilor coruptia de la noi e iarasi o piedica in dezvoltarea turismului.
E 1 mai si plajele sunt neamenajate inca. De ce? Pentru ca ei inca nu s-au pus de acord cine ar trebui sa administreze plajele: primariile, ministerul turismului, Apele Romane sau hotelurile in mod individual. Credeti ca nu se poate vedea cine face asta intr-o tara vecina?
In Bulgaria de exemplu. Dar miza e prea mare si nu se inteleg la bani(comisioane, spagi, contracte).
In Bucuresti sunt cateva lacuri pentru care ne-ar invidia orice capitala europeana.
Nu pentru cum arata ci pentru ca le avem.
Sunt intr-o stare jalinica de cativa ani.
E o incercare anemica amenajarea Cismgiului ca patinoar iarna si cateva barci vara.
E Tineretului jegos, IOR, Colentina, 23 august la fel. Asta nu pentru ca nu exista spirit gospodaresc ci din motive de spagi si comisioane. Sunt ale nimanui.
Eu am copilarit chiar in poarta la Oraselul Copiilor si stiu acel loc inca de cand a fost construit.
Era un furnicar. Acum e o paragina.
Construind drumuri si reducand coruptia cred ca putem ajunge intre statele europene cu venituri uriase provenite din turism.
Serviciile sigur se vor adapta din mers. Romanul stie sa ofere servicii turistice de calitate in conditii de concurenta. In strainatate o face foarte bine ca proprietar de hotel, de restaurant sau ca ospatar.



Cri Cri - de latu la: 07/07/2007 22:45:32
(la: Imbold mnemotic)
ce e pretul? Cheltuiala plus marja, grad de utilitate, prestigiul marcii?
Da. Uitasem ca exista si un punct de vedere pragmatic.

Decizia e de fapt finalul balansului “vreau”-“nu vreau”
Ce simplu suna... Si in varianta asta idealista, de fapt si e.

Tentatie fireasca aceea de a te poza din unghiuri avantajoase, ma pune pe ganduri...
Ce intelegi prin firesc? Natural?

...pestii de sticla pe mileu macramé sunt arta pura.
In ochii celui care-i face, nu sunt altceva...

Cand ajung sa se intrepatrunda e ceva mai complicat, anume cand tradatorul nedovedit inca striga “tradare” imaginandu-si ca l-ai dat de gol.
Dar tu inca nu l-ai dat de gol... (Acuma nu tu, Cri Cri:-) ).

...daca vanatorului devenit vanat ii devine nesuferit acest sport, cine-l poate blama?
Nimeni care nu exclude evolutia ca motiv, reducand reactiile la oportunismul aparent...
Ok, s-ar putea sa fie unul din bancurile de care poti rade.

Cat timp ne invartim in lumea cuvintelor, ar fi o arogantza sa incerc un raspuns.
Sfanta vanitate?:-))
#213242 (raspuns la: #213133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de latu la: 23/07/2007 20:16:17
(la: Gând pentru clipele trecute)
Si care e solutia pe care ne-o propui pentru a iesi din starea de coma vegetativa pe care ne-am impus-o conventional, reducand respiratia la singurul tzel cat mai plat cu putinta...?
LA - de Honey in the Sunshine la: 03/07/2008 21:38:16
(la: necuvinte)
nsa indiferent cum ar fi poezia mea NU IMI DORESC sa o tratati prin prisma persoanei mele.
eu sunt persoana din spatele cuvintelor, dar asta nu inseamna ca tot ce scriu este de calitate - uneori cuvintele mele sunt schioape si stangace.


chapeau! asta am vrut sa spun si eu, si vad ca nu te-am intuit gresit.

acum ca am lamurit asta, sa trecem la partea a doua, cu care insa nu sunt de acord:)

unde a disparut romantismul din poezia de azi?
eu il gasesc din ce in ce mai putin, iar asta ma intristeaza, pentru ca oamenii citesc poezia in general ca sa aline o rana, sa stearga o lacrima, sa scape un of sau sa amuteasca pur si simplu NU sa dezlege cuvinte incrucisate cum se intampla mai des prin majoritatae poeziilor.
toti incepem sa abstractizam viata si sentimentul...si ASTA e pacat!
ele sunt pentru ca sunt si asa cum sunt sunt simple si frumoase, dar mai ca si in tot...NOI le complicam pe toate!


presupun ca vorbesti in calitate de cititoare. din aceeasi pozitie iti raspund si eu.
nu-mi place ca poezia sa-mi dea "mura in gura" in genul Mi-e dor de tine/Vai de mine. Imi place sa fie subtila, originala, sa ma seduca chiar daca imi ofera marfuri vechi de cand lumea.
Arta nu "abstractizeaza" viata, cum zici tu, ci incearca sa o surprinda din diferite unghiuri.
Nu mi se pare "simpla si frumoasa", ci din contra, complicata, complexa si nu intotdeauna frumoasa in sensul canonic al cuvantului. O abordare simplista ma lasa rece, la fel ca un tablou cu brazi, izvoare de munte si norisori pufosi. Mi se pare ca face o defavoare frumusetii reducand-o la ceva trivial.
#322358 (raspuns la: #322336) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de Honey in the Sunshine la: 23/10/2008 22:48:07
(la: Ce-si doresc femeile ?)
adica sa-mi bag capul in nisip si sa ma gandesc ia uite ce bine e in gaura mea?:))
asta e ca si cum ai zice ca nu militezi pentru drepturile copiilor pentru ca ai tai o duc bine mersi...

asta asa, reducand lucrurile la extrem.
chestii concrete:

-in Europa femeile castiga si in zilele noastre mai putin decat barbatii
-au un acces limitat la functii de conducere
-sunt slab reprezentate in Parlament
-li se pun bete in roate cand vine vorba de maternitate

vezi tu, feminismul nu inseamna libertatea de a purta fusta scurta.
si nu inseamna nici libertatea mea personala.
mi se pare dramatic felul in care multi incearca sa il ridiculizeze.
#354963 (raspuns la: #354960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wp - de M a o la: 06/11/2008 09:18:03
(la: Apa)
Eu iau axioma ad litteram: adevar ce nu trbuie demonstrat. Axioma sta la baza unei teorii valide. Pornind de la acest aspect, o afirmatie care nu poate fi demonstrata (ca cea cu planetele asemanatoare), si careia i se atribuie caracter axiomatic, e la fel de periculoasa ca si fundamentalismul. Este exact credinta fara cercetare. Corecteaza-ma daca nu-i asa.

In legatura cu planetele locuite din galaxie, probabil cunosti deja celebra formula a lui Drake N= R fp ne fl fi fc L, nu intru in detalii, o gasesti usor daca te intereseaza, formula care aplicata in limitele probabilitatii logice da un rezultat de 20000 de planete aidoma pamantului, doar in galaxia noastra. Refacand cate ceva din formula si reducand la maxim probabilitatile, mie mi-a dat un rezultat mult mai modest, 40 de planete locuibile in galaxia noastra, sa nu uitam insa de celelalte sute de mii de galaxii din universul cunoscut.
Se isca o intrebare: procupandu-te cosmologia, cum spuneai, ce anume din teologia ortodoxa te-a determinat sa renunti a crede in posibilitatea existentei altor planete similare? Doar faptul ca in scrierile sfinte nu se pomeneste despre asta? Pentru ca, dupa cate stiu eu, nici nu se elimina aceasta posibilitate, dupa cum stii, bisrica catolica o admite deja.

De acord ca credinta nu are nevoie de demonstratii stiintifice, nici nu are cum. Nu se poate nega insa tendinta de a aduce argumente si oameni de stiinta in sprijinul unor fapte cu tendinta mistica sau, cum ziceam in comentariul precedent, pentru a confirma diferite "minuni".

Nu, stiinta nu poate fi o credinta. Odata ce inaintea unei afirmatii apare "cred", e deja pseudostiinta.
#359499 (raspuns la: #358728) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de latu la: 18/01/2009 18:48:08 Modificat la: 18/01/2009 18:49:16
(la: Despre curvăsărie, la figurat)
Muguri?
Mugurul este ceva gingas, sugerand perspectiva, prospetime, inceput de viata...
Curvaria nu poate avea muguri, caci naste curvari intr-un biototp al curvarelii incestuoase si nu sugereaza - ci inseamna - intuneric si paralizie, revers si pogorare, reducand viata la un absurd atat de real, incat simturile refuza de multe ori sa-l consemneze...
#393552 (raspuns la: #393429) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)) - de Honey in the Sunshine la: 18/05/2009 20:16:06
(la: Ce mai primim pe e-mail)
Odata intr-o zi de vara, stateam pe plaja observand dua fete topaind in nispi, isi dadeau serios interesul construind un castel de nisip cu turnuri, pasaje secrete si poduri. cand erau pe punctul de-a termina, a venit un val, distrugand totul, reducand castelul la o gramada de nisip si spuma.... m-am gandit ca dupa atata efort, fetele vor incepe sa planga, dar in loc de asta, alergau pe plaja razand si jucandu-se, si au inceput sa construiasca un alt castel; mi-am dat seama ca am invatat o mare lectie: dedicam mult timp din viata noastra construing ceva, dar cand mai tarzu un val vine si distruge tot, ce ramane e doar prietenia, grija si mainile acelor ce sunt capabili sa ne faca saa suradem.


cred ca-s cam tot atat de inteligenta cat e prozatoru' de mai sus :))
#440726 (raspuns la: #440550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 11/06/2009 13:50:43
(la: "Futaie pe plaja" :))))
E mai mult decat evident ce-o vru' sa zica bulgaru': ca acel cocktayl e la fel de bun ca un futai perimarin, dar mai putin extenuant, reducand cu mult si riscurile de infarct. Iar daca te tin lovelele, poti sa o faci nonstop, ca vodca-i doar trei picaturi la o portie.
oul si gustul omului - de M a o la: 15/06/2009 15:05:57
(la: Doar scrisul e hobbyul criticabil al cafegiilor?)
Pledoarie pentru taticu: Nu trebuie sa faci oua, pentru a-ti da seama daca oul e stricat.
Pledoarie pentru paiangu: Nu te apuca sa arunci ciorba la laturi pana nu ai gustat-o.

Asadar amandoi au dreptate. Problema e ca au dreptate doar din punctele lor de vedere. Iar punctul de vedere, am mai spus, nu e decat orizontul perceput, redus, in unele cazuri, la un punct.

Taticu si-a exprimat parerea, cu singura greseala ca a uitat sa spuna ca e a lui, personala. Daca ar fi spus asta, nu s-ar fi ajuns aici. Nu e parerea unui critic, ci a unui cititor.

Paianjenul a luat-o ca atare, fara ocolisuri, cum o face din pacate prea des, nereusind sa scoata din comentariul taticului parerea personala, luand-o drept critica si admonestandu-l pe acesta pe buna dreptate, din punctul de vedere al unui justitiar ce este (parerea lui). E normal, asa cum spune si pledoaria pentru paiang, ca atunci cand te erijezi in critic, s-o faci doar daca ai habar despre ce-i vorba. Ori taticu nu a dat dovada, pana acum, ca ar avea.

In concluzie, reducand la randu-mi orizontul in asa hal incat sa screm un punct de vedere, critica e libera, cu conditia (sic) sa cunosti ingredientele si modul lor de folosire iar datul cu parerea e la fel de liber, avand conditia ca precizarea "mie" sa fie prezenta.
Amice ady si altora ca tine... - de monte_oro la: 09/10/2009 11:35:02
(la: Herta Muller - Nobel 2009 pentru Literatură)
Raspund, fireste...doar in numele meu. Tara, patria, chiar iubirea ori atasamentul fata de ea... sunt lucruri ce n-au nimic de a face cu nationalismul tip Vadim...in care exilati orice infiorare pe care cineva ar putea-o avea ...gandinsu-se la pamantul natal. Voi credeti ca cinismul dezgustat la adresa strazilor pe care ati copilarit, a intamplarilor...bune si rele...prin care ati trecut aici, va face mai aproape de nu stiu ce adevar, va face mai breji in lupta cu viata...indiferent pe unde o veti fi ducand. Eu... da ...poate sunt mai palerian... sufleteste...inca ma emotioneaza propria patrie... cea din sufletul meu...si radacinile ce le am si sper ca nu vor muri vreodata...cu specificul acestui loc. Dupa cum...cred ca si un francez, un italian, un argentinian, un german, un englez...le-ar putea avea... fara sa fie considerat vinovat de ”nationalism”, reducand totul la o meschina viziune politica. Cumva... va compatimesc, pentru ca sufletul vostru e lipsit.... ori si-a pierdut pe drum unul dintre ingerii esentiali... memoria lui induiosata.
reducand privirea numai la ochi...inseamna ca suntem mai orbi - de cosmacpan la: 13/10/2009 13:39:46
(la: Confa lui Cosmacpan)
decat orbii...
o aroma, o atingere, o tacere sunt tot atatea moduri de a privi...



#490196 (raspuns la: #490167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: