reduceri

Prin recesiune inteleg cresterea economica ce a ajuns la un ridicol 0.3 (ce-i mai mica si mai mica... decat indicele de crestere economica francez? :)) )

Ultimul prin "ultimul tren" inteleg acea perioada fasta pentru inginerii informaticieni, care a luat sfarsit in 2001 o data cu spargerea "bulei" valorilor [Internet]. Ideea e ca pe vremea aia firmele faceau pe Satana in patru ca sa angajeze oameni, cererea de specialisti fiind enorma. Astfel, erau angajati si ingineri [straini]. Acum insa, marche-ul informaticii trece printr-o perioada de "grave morosité". [Francezii] au probleme cu joburile, in special cei fara experienta, reduceri de personal, etc.
Este foarte dificil in acest moment pentru un informatician roman din [Romania] sa isi gaseasca job in [Franta].
Abia de anul acest s-ar parea ca exista semne solide de relansare economica, dar nu se stie inca cu ce amplitudine...


_____________________________________________
"Aceste cuvinte ne doare."

Asa ceva chiar ca nu mi-am putut imagina! Pana unde poate merge prostia romaneasca? Cine-a putut concepe asa lege tampita? Cine a votat-o? Ptiu... sa nu-i deochi...

Cum adica, daca un roman merge intr-o vacanta undeva in strainatate de exemplu, nu poate sa-si ia cu el un dictionar, sau un ghid de conversatie, sau o carte de citit pe avion? Ce daca vrea sa-si ia un pachet de carti? Poate vrea sa-si petreaca o vacanta de lectura romaneasca pe Coasta de Azur... Poate citeste 2-3 carti pe zi...

Sunt cu atat mai indignat cu cat chiar ieri am vorbit cu fratele meu din tara si l-am rugat sa-mi cumpere cateva carti noi si sa mi le trimita pachet. Vreo 6 carti in total si niste filme romanesti pe CD. Nu am vrut sa le cumpar direct pt ca ei cer credit card si nu prea am incredere din pacate. Dar daca le-as fi cumparat direct? Nu mi le-ar fi putut trimite in USA?

Eu am plecat in '97 in Canada. Am plecat cu microbuzul din Timisoara in Budapesta si de acolo cu avionul. Am avut doua bagaje marime medie cu mine, binenteles umplute cu haine si carti tehnice. Nu ca mi-ar fi folosit prea mult aici, dar macar asa pt siguranta. Nimeni nu mi-a pus nici o intrebare la vama. Nici nu am declarat ca plec definitiv din tara. Nr de bagaje a fost limitat de restrictia la avion. Daca as fi avut mai multe ar fi trebuit sa platesc o taxa pe kg. Destul de rezonabila totusi. Dar nu 120 euro/item. E aberant. Decat sa platesti taxa aia mai bine pastreaza-ti banii si-ti cumperi haine noi din Canada. Vei fi surprinsa sa descoperi ca preturile la hainele obisnuite sunt chiar mai mici decat in Ro. Binenteles, hainele de calitate superioara si de firme mari sunt ceva mai scumpe, dar rezonabil totusi. Iar daca urmaresti cand au reduceri faci deal-uri f bune.

Ce v-as recomanda eu: luati-va cu voi 2, max 3 bagaje de persoana in care sa va puneti haine de stricta necesitate, in special de iarna, caci alea sunt mai scumpe. Deasemenea cateva carti mai importante uniform distribuite printre haine. La suprafata as pune lenjeria personala. Restul de haine si carti lasati-le la cineva de incredere si o sa le luati alta data cand va ve-ti intoarce in vizita in tara, sau poate va veni vre-un parinte sa va viziteze si le va aduce. Oricum, cu 3 bagaje mari de persoana ve-ti avea suficient de carat cu voi. Odata ce ati trecut granita Romaniei nimeni nu va va mai cauta printre chiloti si ciorapi in valiza dupa carti de contrabanda...

Doamne, parca se intoarce tara inapoi cu cateva sute de ani. Maine-poimaine vom vedea autoritatile romane arzand gramezi uriase de carti confiscate la granita...

Mai exista si alta posibilitate cum ca si cucoana de la Posta sa fi prost informata, iar legea, daca exista asa ceva, sa se refere numai la cine stie ce lucrari stiintifice sau carti rare si de valoare.

Daca as avea un magazin romanesc in strainatate unde as vinde si carti romanesti pt cititorii romani din afara, nu as mai avea voie sa le import din tara? Ro ar trebui sa fie bucurasa daca e cerere de carte romaneasca in exteriorul tarii. Asta inseamna ca lumea din afara e interesata de cultura si civilizatia romana.

Parerea mea e totusi ca trebuie sa fie o greseala la mijloc. Cand am vrut sa cumpar cartile romanesti de pe internet, unii dintre acestia ofereau si optiunea de a livra cartile la adrese din afara tarii, numai ca pretul mai mult decat dublu in dolari, taxele cam mari de expediere si faptul ca imi cereau CC number, m-au facut sa apelez la fratele din tara sa le cumpere pt mine. Asa ca mai cerceteaza putin problema, eventual si cu alti functionari de la posta, eventual vezi si Monitorul Oficial (acolo se publica legile noi aparute, asa-i?). Daca afli ceva nu te sfii sa postezi aici ca sa aflam noi ceilalti care ar putea fi interesati. Mai cunosc doua familii de romani, prieteni din "tinerete", care urmeaza sa vina si ei in Canada in primavara, am sa-i intreb si pe ei cum vor proceda si daca au auzit ceva in acest sens.

Va doresc mult succes in aventura in care a-ti pornit si sa nu va pierdeti entuziasmul. Nu uitati: cu cat va fi mai greu sa plecati din tara, cu atat mai mult ve-ti aprecia odata ajunsi la destinatie.

Multa bafta,

Dan

Hi anonimule,

Pt. ca ai adus vorba de mine si "laudarosenia" mea de care am avut "tupeul" sa scriu,iti spun ca tot ce am scris este ADEVARAT!!!Nu imi dau seama DE CE este atit de greu de crezut ca pot cistiga multi bani? Oare chiar gindesti ca un om(ca mine de ex.)nu se poate realiza in America si a-si implini visele?Ori poate esti invidioasa(banuiesc ca esti femeie dupa semnatura Renate)ca totusi SE POATE ca cineva sa reuseasca in viata?
Traiesc aici de 23 ani si am venit fara un cent in buzunare si am trait prost la inceput citiva ani buni si cunosc f. bine lipsa banilor!
Cu mari greutati si sacrificii am reusit sa-mi vad visele implinite si consider ca merit pe deplin banii ce-i cistig si viata mea ar putea fi un exemplu cum se poate ca cineva sa devina ceea ce vrea pornind de la ZERO total!!!
De ce NU m-as lauda?Am reusit prin propriile mele puteri si fara relatii sau pile.
Pt. ca in USA daca ai talent(ca artist vorbind)usile ti se deschid singure fara sa bati la ele!De aceea am si plecat definitiv din Romania,unde NU aveam nici un viitor.
Referitor la casa,in USA este cunoscut si aplicat de TOATA lumea din punct de vedere de real estate,ca este cel mai intelept sa cumperi casa in rate si pe termen lung cu imprumut bancar la cel mai mic procent de dobinzi posibil(cu cit alegi un termen lung de plata,maxim fiind 30 ani cu atit economisesti mai mult si taxele catre guvern si impozitele sint reduse in fapt...guvernul iti DA in fiecare an bani inapoi,pt. ca aici a fi proprietar iti da multe drepturi recunoscute de constitutia tarii!).E cel mai intelept lucru sa faci>Daca vei cumpara casa cu banii jos vei plati o gramada de bani in taxe la guvern si de fapt pierzi dind mai mult decit ai plati pe termen lung,ajungi sa platesti pretul + inca o jumate din el!
Si sa-ti mai spun ceva ce poate nu stii:MILIONARI in USA CUMPARA vilele lor in RATE pe termen lung!!!!!Oare crezi ca NU ar putea cumpara vilele lor cu banii jos???Dar DE CE sa faca asta cind pot plati mai putin?Dupa 3-4 ani daca vrei iti iei un al doilea mortgage de la banca si imprumutul va deveni si mai mic decit primul!!!!!De ex. daca eu platesc acum 1600$ la banca lunar,in luna Mai cind o sa facem al doilea mortgage,desigur ca tot pe 30 ani,acest imprumut se va reduce la 1200$ lunar,deci vom economisi 400$!!!De aceea in USA e bine sa fii proprietar,Guvernul te scuteste de multe taxe si impozite!Doar in America.
Cumnatul meu care am scris ca e milionar plateste vila lui gigantica in rate lunare!Este la al doilea mortgage.Crezi ca e prost cumva sa o cumpere cu banii jos sau pe un termen scurt?El este sef executiv la o mare firma de stock market pe Wall Street si incheie afaceri de vinzari-cumparari pt. mari corporatii
din USA si Japonia,in afara de salariu ia comisioane grase din incheierea afacerilor.Este expert in brokerage (real estate!!!) asa ca stie f. bine de ce este f. convenabil sa platesti in rate casa!!!
Ca si el noi investim lunar in actiuni printr-o firma ce NU plateste taxe la guvern.Deci guvernul nu ne percepe taxe!Toate alte firme de investitii si burse iti percep taxe ,ele fiind taxate de guvern!In USA trebuie sa fii smart!
Desigur ca cumnatu-meu ne-a aranjat accesul la aceasta firma si toata familia investeste prin ea.
Aici cu cit ai bani mai multi cu atit vrei sa NU platesti in taxe si impozite.
Dupa ce terminide platit ratele,casa e a ta,pina atunci ea este a bancii,e ca si cind inchiriezi o masina,ceea ce iar este un ex. smart de a face in loc s-o cumperi cu banii jos.E acelasi principiu!Ca si la casa,pui jos o suma,de ex. unul din Volvo-urile noastre(S60 Turbo,model 2004)cumparindu-l la pretul total costa 28.000$,am pus jos 1500$ pt. a reduce din rateel lunare,si actul de inchiriere e pe 3 ani,DAR in 3 ani NU vei ajunge sa platesti cei 28.000$ ci mult mai putin.Dupa 3 ani ai doua optiuni:
1.)Sa cuntinui a plati ratele pina platesti masina in totalitate si desigur va fi a ta.
2.)Sa inchiriezi o alta,eventual noul model al anului 2006 si o iei de la capat cu rate noi pe 3 ani
Care crezi tu oare ca e preferinta TUTUROR americanilor?Evident ca a doua.Masina veche e preluata de firma de la care ai inchiriat-o fixata ori reinchiriata altuia la un pret mai mic,nimeni NU are de pierdut nimic din astaci de cistigat!Deci Conduci o masina care nu e a ta dar platesti mult mai putin de ai cumpara-o cu banii jos!Si evident ca in 2006 inchiriem alt Volvo modelul nou.
Sintem la al doilea schimb acum.Cumnatul meu de ex.conduce numai Mercedes ultimul model si la fel INCHIRIAZA!La fiecare 3 ani alt Mercedes model nou.Sotia lui la fel are Mercedes sport model 2004,iar copii(nepotii mei)
Gina are model 2004 sport BMW,si Alex la fel BMW sport 2004,pt. ca anul asta si-au schimbat cu totii masinile incepind alti 3 ani de inchiriat.
Hai sa fiu si mai explicit:
Deci unul din Vovo-uri costa 28.000$ daca-l cumperi cu banii jos(o prostie ai face!).Ratele lunare la el sint de 328$x36 luni=11.808$+1500$banii jos la inchiriere=13.308$in total.Dupa 36 luni inchiriez altul nou,economisesc deci...
14.692$!!!Si o tin asa mereu la fiecare 3 ani.In plus mereu conduc modele noi
Volvo!In plus,fiind inchiriata am asistenta GRATUITA din partea firmei Volvo,orice reparatii sau defectiuni,duc masina la firma ce are si atelier si o vor repara gratuit,atita timp cit NU eu am creat defectiunile,de ex. accident.
Cind inchiriezi este necesar insa in contract sa NU depasesti 12.000 mile pe an,ceea ce oricum e greu sa faci.
Cu casa e la fel daca vreau s-o vind si sa cumpar alta,ratele sint transmise noului proprietar si o iau de la capat cu bani jos alta casa si alti 30 ani de rate noi.De ex. vila noastra a costat 300.000$,am pus jos 15.000$,daca o vindem primim inapoi jumate din acest aconto mai punem jumate si intram in alta casa.Totul aici este creat astfel cum ti-am descris mai sus si la fel spun astea si pt. toti ceilalti din forum sa stie de curiozitate,daca nu stiu deja,mai ales cei ce traiesc in USA.ei cunosc astea.
Nu stiu cum e-n Germania ori Franta,pot fi lucruri diferite,dar tu ai scris din experienta ta de acolo asa ca nu-i necesar sa ma critici daca nu stii despre ce vorbesti!
A sta cu chirie e o solutie proasta pt. ca platesti mult si NU economisesti nici 1$.Cine e proprietarul plateste taxe la guvern si atunci mareste chiria an de an.Am locuit cu chirie cu ani in urma si plateam 1700$ lunar pt. 1 dormitor,living-room,baie si dining-room+un mic balconas....De ce sa fac pe proprietar bogat cind pot avea casa mea si sa si ECONOMISESC multi bani anual care sa-mi intre in buzunarul MEU si nu al lui?
Cum am scris cu 1200$ pe luna incepind Cu Mai a.c.nu doar ca economisesc 400$lunar dar primesc si reduceri din impozite si taxe in bani de la guvern si in plus am o vila mare,gradina mare in spatele casei natura in jur,liniste si ma simt f. fericit!De ce NU as fi fericit in viata???
Iti mai spun inca ceva.De ex.dau anual 3000$ pt. pensie printr-o firma mare ce investeste banii in actiuni si deci cistig in plus la ei anual 1500$.Daca as plati mai putin de 3000$,guvernul m-ar taxa 600$ deci as pierde acesti bani,si in loc sa pun acesti bani in buzunarul meu,ei merg la guvern!DE CE sa las guvernul sa-mi ia acesti bani?Pun 3000$,guvernul IMI DA inapoi 600$ si firma restul pina la 1500$.Asa ca eu sint in cistig!
Legat de "prietena"ta din Australia ce sa spun?Unii romanasi se dau mari,si am intilnit si eu pe aici destui,NU am prieteni romani in USA,doar americani,sint mult mai sinceri si corecti cu tine.Am citiva amici romani prin Canada si Paris si Germania(Hamburg),vechi colegi de liceu sau prieteni din Ro de peste 27 ani,cu ei corespondez email,ii cunosc f. bine si sint f. onesti si nu se dau mari.Nici eu NU m-am dat mare scriind despre mine,am scris pur si simplu adevarul,daca tu il consideri o minciuna e treaba ta,eu ma cunosc si CUNOSC mai bine realitatea mea in care traiesc zi de zi decit tine,asa ca consider ca te-ai pripit cu critica la adresa mea.
Si trebuie sa stii la fel ca in USA ca artist in advertising ilustrind reclame pt.TV,
dupa care regizorul se ghideaza cind filmeaza reclamele respective,cistigi f. multi bani!!!E o meserie f. bine platita pt. ca in USA ...reclama e sufletul comertului!!!Eu inca fac mai PUTIN decit colegii mei si prieteni totodata pt. ca NU vreau sa ma omor prea mult muncind in dusmanie!Unii din ei cistiga chiar 20.000$ pe luna!!!!Dar sint si mai tineri cu 10 -15 ani ca mine si pot face asta.
Dar pt. mine e de ajuns cit cistig si NU muncesc mai mult de 60-80 ore PE LUNA!!!!Chiar vineri de ex.am muncit 12 ore nonstop si am cistigat 1500$
In doar atita timp!!!Am mai lucrat marti vreo 10 ore,si sapt. trecuta in doar 22 ore am cistigat 3100$,in restul zilelor NU AM muncit deloc!!!
DAR ca sa ajungi sa cistigi acesti bani in scurt timp....trebuie sa fii f.f.f.talentat in meserie si rapid!Crezi ca ma laud iar degeaba?Sa stii ca firma noastra compusa din 8 artisti si un rep(agent-impresar care ne da de lucru comenzi diverse prin agentiile de adv. care ne foloseste mereu)"Greenlight studios inc"
este cea mai BUNA din tara si cautata de clienti renumiti.Sintem toti 8 considerati in meserie drept crema cremelor,cei mai buni intre cei mai buni si NU e o laudarosenie!!!
E UN FAPT!!
Inchei aici si sper ca te-am edificat destul.

LOVE&PEACE,
Ozzy

*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.

Am privit fotografiile si nu inteleg de ce s-au iscat atatea proteste si nemultumiri. Ar fi bine ca toti cei care posteaza comentarii sa priveasca mai intai fotografiile. Nu e vorba de mizerie, ci de imagini de la tara in care apar si niste copii de tigani frumosi si veseli. Sa intelegem ca doctoranzii nu cunosc aceste realitati? Sa credem ca nu au fost maca o data la tara? Pentru romani nu e nimic neobisnuit sa vada o casa din chirpici(asa se zice la materialul in care lutul joaca un rol important). Sunt atatea materiale de constructii pe lume care nu-i impiedica pe oameni sa traiasca bine si fericiti in astfel de case.
Si chiar daca nu fac dus in fiecare zi nu inseamna ca toti sunt prosti si ca trebuie sa-i ferim de ochii lumii. Ce se vede in fotografii e aproape jumatate din poporul roman. (Desigur, daca vrem sa diferentiem, sumt multi tigani, se vede dupa port).

Felul in care este scoasa in evidenta participarea acelei Alina la organizarea expozitiei mi se pare tendentios. Ni se baga in ochi acest nume ca sa vedem ce face o romanca...tz tz tz, iata unde-mi era tradatoarea!

Dace insa aveti rabdare sa cititi ce scrie Alina in prefata veti vedea ca nu e nimic iesit din comun. Da, agricultura ocupa inca un loc important in economia Romaniei, si UE critica asta. Sunt de acord ca putem masura nivelul de dezvoltare al unei tari dupa procentul pe care- l ocupa serviciile (in USA cam 70%), dar ce putem face daca asta e situatia Romaniei, cel putin in prezent? Nu tot noi ne mandrim cu "granarul Europei"?

Nu cred ca cel care priveste expozitia va crede ca asa e toata Romania. Nici noi nu ne inchipuim asa ceva cand vedem magini din India, SUA, Franta, China,Africa, etc. Eu zic ca e vorba de o simpla expozitie care nu si-a propus sa faca reclama Romaniei sub nici o forma. Ce vor sa obtina studentii si doctoranzii din Franta prin protestul lor? Vor poate sa tina contra prin a propune o expozitie alternativa in care se prezinta pe ei insisi? De unde firca asata pe care o intalnesc la atatia romani de a nu fi confundati cu tiganii? Chiar nu puten fi ata de siguri pe noi incat sa nu mai avem nevoie sa aratam doar fata lucioasa a tarii? Credeti ca daca tarile europene dezoltate n-ar sti ca Romania poate fi membru deplin,( "pe picioarele proprii") al UE, ar mai fi inceput negocierile? Credeti ca o fac doar pentru a-si face de lucru cu un neam de tigani pe care din mila si din lipsa de ocupatie vor sa-l scoata din mocirla?

Daca imi amintesc bine am vazut zeci de imagini si emisiuni de la tara din toate tarile care vor intra in mai in UE si nicaieri nu sunt castele la tara. Ce zicati de scandalul iscat pe seama reducerii ajutorului social in Slovacia? Asta inseamna ca acolo vor muri la propriu multi de foame si majoritatea vor fi tigani. Mai bine asa?

Ceea ce aduce intr-adevar un prejudiciu tarii si imaginii Romaniei sunt, de exemplu, posterele pe care le are afisat Oficiul de Turism al Romaniei din München/ Dachauerstr. Sunt niste poze marite de pe vederi cum le stiti si dumneavoastra din anii '70 cand erau la moda hotelurile cu 12 etaje de pe Litoral si de la Felix. Credeti- ma, asta-i ingrozeste pe straini. Am vrut de mult sa ma duc sa le spun sa rupa porcariile din geam, dar n-am prins pana acum deschis, deh, domnii inchid la 5. Insa un dram de inpiratie tot mai au: sting noaptea luminile si astfel nu sare nimanui in ochi ca acolo ar fi ceva...surprinzator :))

Salutari
Mi (semnez asa pantru ca am pierdut parola si copia solicitata se lasa asteptata)

Mai sa stii ca pahare din alea gasesti si la Ross, si la Macy's, si la cele mai selecte boutique-uri. Binenteles te poate costa de la $3 bucata pina la $50, depinde unde il cumperi. Tuesday morning se pare ca sint cam scumpuleti la preturi. Am fost si eu de citeva ori pe-acolo si am ramas interzisa la ce preturi am vazut la ei. Tzapanari rau de tot. La Macy's citeodata au niste reduceri foarte mari, si daca stai cu ochii pe ei poti sa le gasesti foarte ieftin, mai ieftin de multe ori ca la Ross.

Sa stii ca mai las citeva zile sa treaca sa nu se prinda al meu ca cheltui asa multi bani, si ma duc sa-mi mai iau girlande de la WalMart. Mama ce vinovata ma simt, dar nu-i bai, ca doara astea le am pentru restul vietii, ca nu sint "disposable" sa le arunci in fiecare an.

Am fost si eu simbata la Tirgul de carte si la expozitia foto a afeperistilor; multa lume si multe carti si multe fotografii.
Ce m-a frapat foarte mult, apropo de carti, este aspectul grafic; cum arata o carte occidentala, cum arata coperta, si cum arata la noi.
Numarul cartilor romanesti care sa arate civilizat este infim; peste tot am vazut coperti aiurea, cu titluri in care se foloseau litere care mergeau ca nuca in perete, si pe ansamblu, acolo unde erau, ilustratii grafice bune si fotografii de obicei luate de pe CD-uri cu poze gratis.
Portretele autorilor romani arata ca dracu`, aratind jalnica stare a acestei parti a fotografiei la noi.
S-ar putea spune ca piata e slaba, ca editurile de abia o duc, ca asta este, ca o coperta e tichia de margaritar pe chelia chelului; s-ar putea spune ca nu sunt bani; fals, am vorbit cu un cunoscut de la o editura, care mi-a spus ca patronul editurii face cam 40.000 euro profit pe saptamina. Nu e rau!
Dar, asa este la noi. Bani ar fi, dar creatorii si realizatorii de coperti primesc maxim de la un milion de lei la o suta de dolari pe coperta, si in asta intra si fotografia si grafica si ilustratia, asa ca asta e rezultatul.
Bani de viloaie sunt, de coperti, nu; cine nu e multumit, asta e piata, apare la usa o hoarda de flaminzi care sunt gata sa faca si cu mai putin.

Despre expozitia de fotografie s-ar putea spune multe; ce m-a frapat, este ca maxim 10% din ce am vazut se pot inscrie la categoria de fotografie de presa, restul fiind reverii, peisaje, filozofii, culori, stari, dar fotografie de presa in tot cazul nu - pacat ca nu se face un sit cu imaginile respective ca sa vedem la rece cum devine cazul.

Ma rog, poate ca galeristul sau curatorul sau cine a facut expozitia, a dat tema libera la oameni, si asta e rezultatul; nu e rau, dar presa e departe.

Alt gind care m-a urmarit a fost raportul jalnic intre ilustratiile curente pe care le vedem in ziare ( si reviste ) - multe facute fara nici cea mai mica urma de profesionalism, si ma refer aici la aspectul tehnic si estetic deopotriva - si ce s-a vazut in expozitie, unde erau totusi si ceva imagini bune.

Dar daca se vinde si asa, daca publicul cumpara, inseamna ca asta e muzica necesara si degeaba vorbim de muzica atunci cind maneaua e ceruta mai mult ca nea Motzart.

Asa si in revistele lunii unde mai citim cite ceva de fotografie.

Spre exemplu, dau 59.000 de lei pe revista Stuff, ca sa am un sentiment de ameteala si sa citesc cea mai mare cacialma (foto) intilnita de mine in ultimul timp, si anume un Top 10 al camerelor digitale compacte.

Bun, nu ma refer aici la neintelegerea termenului de compact de catre inginerii scriitori; au bagat in top si Sony F828 care numai compacta nu este sau Fuji S7000 sau Konica Minolta Z2, care sunt aparate din cu totul alta categorie.

In topul asta minunat, pe locul unu este Pentax Optio S4i, unde aflam cu nesfirsita surprindere ca "zoom-ul ... ce se retrage integral in corpul camerei este o gaselnita spectaculoasa, imprumutata si de alte modele de camere"

Cum e facut topul e absolut bulversant; G6 de la Canon e pe locul doi, Kodak DX 4530 e pe 6, batind Olympusul C750 care e pe 8 si cu care nu se poate compara nicicum; bomboana pe coliva este pe locul 10, Fujifilm Q1, o camera rotunda gen pandantiv webcam din clasa de 2 MP fara zoom si extrem de spartana.
Cum poti compara si pune intr-un top camere care au preturi in raportul de 1:10 si cum poti compara ceva conceput pentru super amatori cu ceva mai pro e un mister... poate e un top al camerelor luate dupa litera alfabetica, sau dupa greutate, sau dupa pozitia telefonului importatorului in agenda omului de la marketing... nenumarate sunt caile domnului.
Cum poti compara oua cu mere si cu pere si cu giulumele?

Romania, tzara tuturor posibilitatilor, este locul unde poti sa scrii orice despre aparate foto fara ca cineva sa te traga de bretele; poti astfel sa spui ca ( citim in aceeasi revista) - " Ixus iti poate oferi fotografii uimitor de clare si de vii la o rezolutie de 4MP" - cind citim in toate testele adevarate despre slaba calitate a obiectivului de la Ixus, iar 4 MP e o rezolutie deja afumata...

Bun, oricum revista arata foarte bine si mai vezi niste imagini de calitate si bine facute si bine tiparite despre ce mai este nou pe firmament; asta nu e putin lucru.

In revista PC Magazine de luna asta, numarul de erori din lumea foto parca e in continua scadere, dar totusi...

O pagina dedicata histogramei, 117, ne trezeste cu doua imagini cu histograme, si imaginile sunt una mai supraexpusa, alta mai subexpusa; in ultima, aflam ca autorul a ajustat timpul de expunere ( arata subexpusa copios) pentru a pastra detaliile. Anuntam pe aceasta cale ca un subiect cu un pasaroi alb pe ceva negru nu e propice pentru o astfel de ilustrare didactica si ca subexpunere nu inseamna pastrarea detaliilor... ma rog, discutia e mai lunga.
Pe pagina de linga, un articol despre cum sa facem o rama si o prelucrare a unei fotografii care sa arate ca o pictura; nimic rau, numai ca...aflam ca un prim pas este "reducera numarului de culori din imagine la 16 culori, pentru a simula mai realist impresia de pictura."
Deci picturile sunt chestiile alea pe pinza cu putine culori.
Absolut de acord, omul cit traieste invatza. Bine ca acum stiu, sa nu uit sa-mi notez pe undeva acest adevar imuabil.

Cu portocalele e adevarat... Singura scapare sint acele centre comerciale mai mari unde au ceva reduceri de pret si e avantajos sa te aprovizionezi de la ei... In rest,depinde si cit maninci,dar cu mai putin de 100 euro pe luna de persoana cam trebuie sa scoti fructele si alte produse ale unui regim "echilibrat":)

"Opreste trecerea. Stiu ca unde nu e moarte nu e nici iubire , si totusi te rog: opreste, Doamne, ceasornicul cu care ne masori destramarea."

daca as fi donquijote, rosinanta ar fi calul meu. imi pare rau, dar n-am inteles poanta daca e vreo una. e prea subtila. presupun ca a fost un 'language slip' (adica te-a luat gura pe dinainte), nu ma astept la altceva de la o persoana preocupata de spiritualitate. mai ales ca ti-ar putea afecta aura...;p
scopul casatoriei nu e perpetuarea speciei, aste se poate face in mod natural si fara clauze contractuale (casatoria = contract). deci fiind un cotract ca oricare altul are mai mult baze social economice, si probail ca asta e scopul pentru care multe cupluri homo lupta pentru 'dreptul la casatorie' - ca sa beneficieze de diferitele drepturi sociale: pensie de urmas, reduceri de impozite, dreptul la mostenire fara taxe, etc., etc. si nu in scopul de a crea celule care stau la baza societatii si perpetuarii speciei.

:P

fefe, vezi ca azi am primit e-mail de la dutch gardens cu reduceri la trandafiri, il vrei?

ivy, ai primit invitatia la albumele private?

p.s. deja am obosit de-atata munca si inchiderea de trimestru abia a inceput :((((

Am primit si eu emailul cu reduceri de trandafiri. Acuma astept mai intii sa-mi vina prima comanda, ca inca nu am primit nimic de la ei. Daca imi convine ce primesc atunci imi comand si altele. Deocamdata mai astept, desi sint ispitita la maxim sa-mi mai comand trandafiri.

Ivyshor, nu mai zici nimic?

Si vin acum si va intreb: unde sunteti voi? Existati sau sunteti doar produsul tehnologiei si al propriilor voastre / noastre vise? Azi mi-am petrecut cateva ore din viata intr-o cafenea pe care am gasit-o intr-un oras cu strazile mult prea largi si cu troatuarele aglomerate de bannere, masini, harti, reclame, reduceri, gherete, pietre, praf, muzica, retete, brand-uri, carduri, fluturi si multa poezie desueta. Un oras pe care noi l-am creat si pe care incercam sa-l populam cat mai frecvent si mai frenetic. Cautam carti on line (pentru ca nu aveam cum sa ajung la o librarie) si un indicator de pe cine mai stie ce strada m-a trimis in cafenea…am gasit o gramada de cuvinte aici si multe nume. Cafea nu am gasit.
Unde sunteti voi? Va place cafeaua? Cum va place cafeaua?
Rembrandt, ti-am dat cred mai mult de o ora din viata mea azi. Tu ai simtit cumva ca cineva ti-a luat o ora din viata azi? Pe ce strada erai tu, cand eu nu beam cafea in cafenea? Dar voi cristall, athos, reddana….
Surprinzatoare experienta…

Este corect si legal tot ceea ce ai spus? Prin prisma cumparatorului sau a celui care inchiriaza sau imprumuta o opera muzicala asa ar fi, dar..., dar... diferenta dintre a copia o opera pentru care s-a platit pretul suportului, pretul aparatului de copiat, sau pretul inchirierii (toate acestea au incorporate si drepturi conexe de autor) si a o difuza (in copie "asa zis" legala sau in copie original) este foarte mare.
Tarile civilizate, si acum evident si Romania au facut aceasta diferentiere chiar in legea la care se face referire ma sus, 8/1996 cu modificarile ulterioare.
Toate drepturile de autor mai sus pomenite, fac referire doar la dreptul de a detine o copie originala a respectivei opere, copie facuta de producatori autorizati (de catre titularul drepturilor de autor) sau de catre cei neautorizati (respectiv fiecare dintre cei care au un sistem de copiere oarecare). ATAT !
Despre difuzare domnilor, nu cred ca am vorbit pana acum. Difuzarea produsului, prin reproducere sonora sau nu, pe suport matarial sau virtual (in cazul nostru, radio, discoteca, restaurant, nunti, internet etc.) este un alt capitol, cu drepturi de autor distincte, bine precizate. Detinerea legala a suportului ce contine opera respectiva nu inseamna ca ai dreptul sa o difuzezi, vezi micutul anunt aflat pe orice CD sau caseta audio dupa semnele © detinator de "copywright" - "DIFUZAREA, COPIEREA, MULTIPLICAREA ETC. PRIN ORICE MIJLOACE A ACESTUI... ESTE INTERZISA FARA APROBAREA DETINATORULUI DREPTURILOR DE AUTOR". Vezi Legea 8/1996, etc...
Din pacate "Metoda reducerii la absurd" porneste de la o premisa corecta dar sfarseste lamentabil, confuzia dintre copiere si difuzare nu poate fi depasita.
Q.E.D. - Legea si reglementarile nu sunt gresite, sunt doar prost aplicate, aici si aiurea in lume.
Pentru detalii pe mail: riusma@yahoo.com - fost inspector pentru drepturi da autor in Romania

va propun un mic poem :))

poem:
Chel Zorab

La Base vine un arab,
irakian sau chiar ciuhab.
"Sun, Base, neam de-al Qaidean,
direct de la Bagdad veneam
s-o vand pe Marie-Jeanne.

Am shi-un munaf, doi ziaristi...
Ia marfa, hai, ca nu te rishti!
Itzi fac reduceri la pachet
Draga bromitzi sa tzii secret
cum te shtiam ca marinar
cu mersul drept, cu parul rar,
cand targuiam sa-tzi fac colet
carpeta din Bazar."

Cristoi, Popeshti rasar din cort
sa ia bomboana de pe tort.
ca trei sunt vii, ca unui-i mort..
ca ar vrea bani, c-ar vrea ca noi
sa ne luam trupele-napoi...
ca e prost Bush, deshtept Chirac...
ce cautam noi la razboi
tocma-n Irak?

Iar Base s-a-ncruntat semetz,
negociind cerutul pretz.
A-nchis un ochi, s-a ras in cap,
Cu Pleshu a devenit satrap,
La Ungurean shi la Saftoi
Le-a dat "Culcat!" shi "Pas vioi!"
Le-a dat shi "Trap!"

"O mie de parai primeshti?"
"Efendi, cat de darnic eshti!
Mai pune nishte milioane
Shi-tzi dau shi-o frantzuzoaica, coane!"
A scos banutzul din ciorap
Sa-l satisfaca pe ciuhap.
Shi-asha, taticu, ca-n poveshti,
S-a-ntors cu buhu-n Bucureshti
si se sfarshi cu chiu shi vai
rapirea din parai.

Apropierea de centrul sovietic a fost cum nu se poate mai eficienta, prin educatie, sau educarea claselor politice. Incetul cu incetul, am ajuns sa ne diferentiem de restul statelor comuniste prin faptul ca am fost mai catolici decat papa, si am pus in aplicare sovietizarea mai bine decat rusii uneori, ca asa ne place noua, sa excelam. La fel am excelat si in momentul Kosovo, cand fara sa ne intrebe nimeni si fara a face parte din, am invitat flota aeriana americana sa ia curbele pe teritoriul nostru, spre deliciul ciobanilor din zona.

Momentul habsburgic, ¨mult cantat¨ nu este nici de data asta unul dintre secolele de aur rtomanesti, insa nu poti fi indeiferent la indicii economici sau de prosperitate, la fel cum in perioada de monarhie s-a creat o clasa intelectuala puternica, doar pentru ca exista o institutie care sa garanteze libertatea de expresie. Astfel s-au facut tratate de indiologie, de fizica sau de descompunere.

Altfel, cum zice Simeon, ne vom globaliza inainte de a ne europeniza, lucru cu care nu este de acord nici Franta, nici Olanda nici Anglia si nici macar Germania, atata vreme cat:

1. desi o specie federala, strategiile monetare se impun din Bruxell peste oricare tip de decizie statala
2. constitutia europeana prevede in nu stiu ce articol, o comunitate a competitiei, ceea ce se tratude prin alte programe care nu beneficiaza direct decat multinationalele.
Nu retin, insa este semnat un acord care prevede o mentinere a preturilor de productie in statele nou intrate, si o continua presiune pentru cele fundatoare a UE, in scopul reducerii de costuri, ceea ce se traduce prin reajustarea fondurilor sociale, de pensii, educatie etc.

Avem chiar un caz, de acum un an, in care Siemens luase decizia de a-si muta halele de productie pe teritoriu ceh, si doar printr-un acord sindical nu s-a ajuns la asta, respectiv un acord care prevedea anularea remunerarii orelor suplimentare, si reducerea sau chiar taierea multor altor bonificatii si sporuri.

Nu traiesc ''dincolo'', sunt din Romania, dar vreau sa povestesc cum am vazut eu lucrurile aici dupa mai putin de o luna de stat in Germania.Totul se rezuma strict la calatoria pe care am facut-o de la granita pana acasa.

iulie 1998
Dupa cateva ore de stat aiurea in autobuz in apropiera granitei,adica pe camp,ajungem in sfarsit la punctul de control.Si de data asta chiar era control, nu se mai adunau cate 10 marci de persoana pentru mituire.S-au ales aleatoriu doua persoane si au fost puse sa-si desfaca bagajele sub nasul vamesilor si al publicului curios din autobuz.Negasind nimic printre lenjerie si alte obiecte personale,ne-au vizat pasapoartele si am putut pleca mai departe.
Arad.Dupa drumul lung,plin de gropi si praf,am ajuns in autogara.Nu oprim bine, ca isi fac aparitia cativa copii cersetori mai-mai sa intre in autobuz.Nemtii le dau biscuiti cu ciocolata, uneori chiar cateva marci.Mai in fata apar doi tipi mai negriciosi cu o masuta.Unul striga:"Cine joaca alba-neagra?"si ii raspunde altul,care s-a amestecat prin multimea de turisti,de parca ar fi fost acolo de la inceputul plecarii.Acesta pune la bataie 100 marci,ghiceste alba si primeste imediat suma dublata cu un ''bravo '' din partea primului.''Cine este urmatorul norocos?'',striga, dar fara sa aiba habar ca ''nemtii'' nu sunt altceva decat romani plecati de-aici.In sfarsit isi aduna jucariile si pleaca toti trei cu coada intre picioare.
Plecam.Drumul spre Timisoara e plin de gropi,iar margine,din cand in cand sunt gramezi de gunoaie.La intrarea in Timisoara,pe sensul opus,cateva prostituate jalnice fac cu mana masinilor.Alt viitor n-au.
Autogara Timisoara.Ma asteapta parintii mei.Printre multe altele ma intreba cum a fost drumul.''Cu gropi" le-am raspuns eu, inca sub impactul socului intrarii in tara.

august 2004
Suntem in drum spre Nagylak,mai sunt vreo 40 de km.Soferii calca tot mai tare pe acceleratie si se intrec pentru a ajunge mai repede la granita.Este haios sa-i asculti cum comenteaza ''competitia'' asta, injura mai ceva ca la un meci de fotbal.Eu cu sotul meu stam in fata si radem pe infundate de ei.O intrebam pe stewardesa de ce toata agitatia asta, iar ea ne explica cum ca la granita un autobuz este retinut in medie 45 de minute.Ne-au tinut ungurii cateva ore apoi am ajuns in zona neutra a free-shopurilor.Aici-8 autobuze inaintea noastra.Lumea s-a dat jos din autobuz,o buna parte s-a dus sa cumpere tigari si alcool.Am luat si eu 2 baxuri,nu stii cum ai nevoie pentru un protocol.Apoi fiindca nu fumez si nu puteam sta locului m-am plimbat pana la punctul de verificare vamala.
Intr-o parte un grup de nemti fumau nervosi, din discutia pe care o aveau reiesea ca vamesul intarzia sa mai apara cu pasapoartele lor.Mai ziceau ca nici nu le daduse prin cap ca vor fi retinuti atat timp ca turisti.Se vede treaba ca n-au fost niciodata pe-aici.Mai incolo apare un individ cu un Ferrari cu nr. strain,vorbeste corect romaneste cu vamesul,ii intinde pasaportul ,iar dupa cateva minute il primeste inapoi,saluta familiar si pleaca.Nimeni nu l-a intrebat cum a putut sa-si permita o asemenea masina,nici n-a fost verificat in porbagaj.Urmatorul,intr-o Dacie simpla este lasat sa astepte,apoi e luat la puricat.
Inapoi la autobuz.Mai sunt 2 autobuze inainte, se strang pasapoartele si se dau 5 euro de persoana pentru a trece mai repede.Sunt cativa care se opun,dar noi nu ne permitem,am venit cu 4 bagaje cu haine,aparatura electrica, totul cumparat de la reduceri...aici ar fi costat de vreo 3 ori mai mult.Dupa mai mult de o ora ne vine si noua randul.Soferul pune in ordine pasapoartele(erau atat cetateni romani cat si nemti), pune banii(200 euro)in pasaportul de-deasupra si le duce spre vizare.Dupa vreo jumatate de ora putem pleca.
Drumul la Arad e acelasi ca acum 8 ani,poate mai rau.Sotul meu mi-a zis ca s-a simtit socat cand a intrat in tara, atat de mare e diferenta intre noi si Occident.Nu mi-era straina senzatia aceasta.La Arad am schimbat autobuzul spre Deva.Am observat casele de pe drum.Unele erau mai darapanate,altele aratau mai bine,probabil oamenii s-au descurcat mai bine,au mers pe dincolo la munca.Din loc in loc mai apreau pe marginea strazii cate o tejghea cu legume si fructe sau saci cu cartofi- incercau sa-si vanda marfa cum puteau.Am vazut si cateva case tiganesti asemanatoare cu casa alba sau casa poporului.
Langa Lipova soferii au incetinit- cica e o cotitura unde politistii pandesc masinile straine, se anunta prin statie si-i opresc pt. a-i amenda.Ca sa nu se mai complice atata strainii lasa politistilor o suma ''modica''(50 euro) si pot pleca.Chiar in Germania am auzit de un caz in care un politist din zona si-ar fi luat un Mercedes de cateva zeci de mii de euro.Apropo, tot drumul e impresurat cu semne de limitari de viteza, sunt si acolo unde nu e nevoie.
Deva.Ne asteapta d.-l D. cu masina, un vecin foarte de treaba.Ne intreaba printre altele, cum a fost drumul de la granita pana aici.I-am raspuns tot instantaneu '' cu gropi''."Ha, ha'' face el ''ar trebui sa se puna un semn cu o groapa mare inca de la intrarea in tara''.

Concluzie
1. In Romania se fura la drumu' mare(si la propriu si la figurat).
Este tara tuturor posibilitatilor cand ai bani sa corupi.
Poti trai cel mult mediocru daca esti onest, poate si mai binisor daca sti unde trebuie sa dai spaga.
2.Hotia e ca la mama ei acasa.
3. Romanul(de treaba) ori face haz de necaz, ori se enerveaza si pleaca din tara.Mai poate alege sa schimbe regimul de la putere si sa mai ASTEPTE.
4. Este mare nevoie de EDUCATIE CIVICA.

Cam prin primele lectii de logica se face teorema reducerii la absurd. Teorema asta spune pe scurt ca daca a implica b, atunci non b implica non a, lucru despre care am mai scris. Partea pracrica este ca daca luam a si consideram adevarat non b, de unde se ajunge la non a, atunci este absurd si deci a => b este adevarat. Spre deosebire de metoda siintifica, care deduce liniar din implicatie in implicatie pornind de la axiome nedemonstrate, fiind apoi nevoie de dovezi, metoda reducerii la absurd este simpla, si sudentii la matematica stiu ca se poate demonstra cu aceasta metoda aproape orice (depinzand de abilitatea demonstratotului si de adevarul continut in asertiunea initiala a=>b.)

Ce legatura are introducerea asta cu evolutia. Pai sa reducem evolutia la absurd: Sa presupunem ca evolutia nu exista si ca universul, lumea, animalele, omul au fost create asa cum sunt de o entitate oarecare (mai mult sau mai putin asemanatoare noua) - pe care s-o numim Creator - de la bun inceput. Evident, Creatorul este atot puternic, altfel n-ar fi putut crea lumea. "De la bun inceput" insa, ne pune o problema: de ce inceput? adica de ce Creatorul, atotputernic n-a creat o lume perfecta, statica, ca un tablou sau o opera de arta intr-un muzeu? De ce timp? Si daca la opera sa a adaugat dimensiunea temporala, ce se intampla pe scena lumii? Evident, lumea nu e statica, caci altfel n-ar exista timp: lumea ori evolueaza, ori involueaza. Acceptand ca lumea involueaza, rezulta ca opera este imperfecta, adica creatorul este imperfect. Sunt sigur ca creationistii nu vor fi de acord cu un Creator imperfect, altfel defectele se vor acumula rapid in timp, involutia facand ca lumea sa colapseze rapid (o fi avut Creatorul astfel de experiente anterioare? - nerelevant pt discutia de fata!) Rezuta ca lumea nefiind statica (exista timp) si nu involueaza (Creatorul e perfect) atunci lumea evolueaza, ceea ce e contrar asertiunii initiale. Si cu asta se poate trage concluzia: Lumea evolueaza!

A se observa ca:
1. Creatorul nu este negat de aceasta demonstratie. Pe baza acestui rationament, nu se ajunge la concluzia ca evolutia neaga Creatorul - singura concluzie este ca evolutia exista fie ea creata de Creator, or datorata intamplarii (care e tot Creator in contextul de mai sus. Conform teoriilor acruale, rolul Creatorului pentru stiinta il are Big Bang.)
2. Perfectiunea Creatorului este o conditie ca demonstratia sa mearga. Cu un Creator mai putin perfect (ca toti cei ce umplu salile muzeelor cu exponate mai mult sau mai putin reusite) lumea s-ar fi putut alege cu involutie si "moarte termica" sau cu o simpla opera de arta inafara timpului. Creationistii au de ales aici intre o lume creata de un Creator imperfect sau acceptarea faptului ca Creatorul atotputernic a creat si evolutia o data cu lumea.
3. Nu suntem la capatul timpului ca sa stim ca lumea nu a colapsat prin involutie - punctul slab al demonstratiei. Cum spuneam, ori ce teorie stiintifica se bazeaza pe axiome nedemonstrabile si general acceptate. Aici axioma noastra este ca n-am fost creati sa involuam - fara demonstratie!
4. Treaba asta nu are nici o legatura cu faptul ca daca omul se trage sau nu din maimuta. Vor non-Darwinistii sa nu accepte ca sunt rude cu maimuta - n-au decat sa demonstreze ca se trag din altceva - ca de exemplu din gaste sau patrunjel (nu - nu paienjeni!) De altfel eu am mai speculat ca omul nu s-a tras din maimuta fara oarece ajutor din afara, ajutor pe care nu l-am numit Creator atotputernic, ci o gasca de zei iresponsabili (nu mai zic din viitor, ca asta o deranjeaza pe Cassandra si imi taie coada...)

Zici ca ti-o placut adresa la BCBG? Asai ce faine sint toate alea la ei? Auzi, magazinul asta de la noi este cu reduceri foarte mari. Ivyshor a dat numai $20 pe o pereche. Normal ar fi fost $30 iar la mall ar fi fost vreo $250. Deci iti dai seama ce reducere imensa.

cele redate mai jos, nu sunt ''critici''...nici nu mi-as permite sa critic texte din acest site sau de aiurea...ceea ce unii ar considera ''critica'' facuta de Intruder, este de fapt zeflemea nevinovata, fara intentia de a fi eu mai catolic decat papa...
(asta ca paranteza la postarile mele anterioare)

cititi sa va amuzati...textul e super si autorul talentat...;)

Jurnal intim
Publicat de lazarescu la 12/02/2004 - 06:03 la Eseuri

Împărţeam cu doi tineri căsătoriţi o căsuţă cu două camere, un hol, o bucătărie, o baie, cîţiva şoareci şi mii de furnici.

în curte există un cîine-lup (blînd, pîinea-lui-Dumnezeu), care nu latră decît la mine. Dimineaţă am ieşit în vîrful picioarelor, privind în stînga şi în dreapta, şi am rupt-o la fugă spre poartă. A ieşit naiba ştie de unde şi a năvălit după mine, lătrînd înnebunit. Azi nu m-a prins.
Pe cîine îl cheama Lucky. De ce l-o fi chemînd aşa, treaba lui. Şi eu m-am simţit "lucky". De ieri dimineaţă nu l-am mai văzut. Am înţeles că noaptea doarme în casă. Treaba lui.

Aseară, în timp ce umblam bezmetic printr-o alimentară, memoria afectivă mi-a fost brusc deşteptată de imaginea unei banane verzi. Mi-am amintit cum, în copilărie, am aşteptat să se coacă o banană. O cumpărase tata, după vreo doua ore de stat la coadă. Mi-a explicat că, de fapt, bananele sunt galbene şi că-s mai bune coapte. Am pus-o pe fereastră şi o cercetam cu sufletul la gură de cîteva ori pe zi. Singura evoluţie a fost că s-a veştejit.

Azi, cînd am ieşit din editură ca să-mi cumpăr ţigări, am văzut o veveriţă care trecea strada pe zebră. Semn că nu mai există veveriţele de-altădată. Nu se mai sperie de aglomeraţie. În plus, au şi un comportament civilizat.

Muntele Rarău, ajunul Revelionului 2002, pe o cărăruie aflată la 15 km distanţă de civilizaţie. Mă opresc să-mi aprind o ţigară. Apare de niciunde un aurolac: "Da si mie un ban". Hai, că la restaurant, pe strada, mai înţeleg. În creierii munţilor nu-mi pot imagina ce căuta un aurolac.

Astă vară, mă plimbam cu iubita şi a venit un aurolac la noi, cu celebrele cuvinte: "Dă şi mie un ban". Eram amîndoi lefteri. Fumător înrăit, m-am gîndit să-i ofer totuşi ceva: "Ia nişte ţigări". "Mersi, nu fumez", a venit prompt răspunsul lui.

Printr-un concurs de împrejurări greu de închipuit, am ajuns cu cîţiva ani în urmă să-l colind pe regele Mihai. Venise pentru a sărbători Crăciunul la Iaşi, invitat de primar la o petrecere cu VIP-uri locale.
(...)
Ne dusesem în gaşcă să-l colindăm pe directorul căminului şi ne-am trezit la masa regelui.
(...)
Mă rog, era acolo toată eticheta de care n-aveam habar decît din cărţi, o etichetă pe care am călcat-o în picioare cu inocenţă, ciocnind cu regele, apoi cu bodyguarzii şi pe urmă cu regina şi membrii familiei.

În primul rînd am slăbit. Aşa spun ceilalţi. Ar mai fi un semn faptul că toţi cunoscuţii la care mă duc în vizită mă întreabă în primul rînd dacă nu vreau ceva de mîncare. Se şi exagerează. Tata exclamă de fiecare dată cînd mă vede: "Bă, da' ce-ai mai slăbit!".

Aşadar, 29 de ani. O vîrstă frumoasă, respectabilă. Cea mai frumoasă vîrstă pe care mi-o închipui este la 30 de ani. Suficient de tînăr ca să nu-ţi fi pierdut entuziasmul, acea inconştienţă de a crede că frumuseţea vieţii tale e abia la început, destul de matur ca să dai în mă-sa toate lucrurile care nu merită.

Emoţionante mesaje de felicitare de la adminul unor situri pe care am cont. Mi se oferă cadou liste cu tipe născute în aceeaşi zi cu mine, reduceri la schiuri, o carte de credit gratis la una din băncile din sudul Americii... Într-adevăr emoţionant mi se pare următorul mesaj de pe situl meu:
''situl e fain realizat,simplu si la obiect,imi place mai ales explicatia din jpegul de mai sus ( eu ---> ) e super.. la viata mea am citit numai carti de colorat(volumul 1,volumul2,trilogii etc..) si pot spune ca,referitor la continut,situl tau ma incanta din nou...pana acu ai 2 bile albe!! oricum sa nu te-astepti sa-ti cumpar cartea..sunt lefter :)'' . Semnat: un gigel oarecare

Produceam clorofilă. Vegetam. Am stins lumina şi am încercat să adorm. Nimic. Gînduri şi imagini de toate felurile - banale, extrem de banale - au început să-mi apară: golul Danemarcei marcat de la 40 de metri, faze din camera Big Brother, o mîţă care mi-a tăiat calea, lista cu lansările pentru Bookarest, corzile de chitară pe care le-am primit cadou etc. etc. Toate aceste gînduri-imagini au început să circule în viteză, ca nişte maşini pe o autostradă cu mai multe benzi. Vehicule care respectă regulile de circulaţie, supravegheate de sus de elicopterul poliţiei. Apoi, brusc, o asemenea maşină derapează de-a curmezişul autostrăzii, provocînd o coliziune în lanţ: şutul tras de danez la poarta noastră sparge un geam de la casa Big Brother, mîţa apare năucă în mijlocul autostrăzii, maşinile explodează pentru că a căzut peste ele elicopterul poliţiei.

Dracilor din Pateric li se potriveşte perfect zicala românească: "nimic nu fac, dar nici nu stau degeaba".

Aseară fumam lîngă magazinul Billa. Prin faţa mea, trei aurolaci se trăgeau cu cărucioarele de la supermarket, transformate în trotinete. Unul - după ce mi-a cerut "măcar" o mie de lei - a plecat voios, cu un picior pe cărucior, cu celălalt, făcîndu-şi vînt. Cînta într-un amestec de ritm gospel şi hip-hop: Dumnezeuuu/ Taatăl nostruuu/ Iisus Hristooos!. Partea cu "Iisus Hristooos!" cădea ca un refren, un soi de "Check it up!". Probabil că peste zi, în timpul "serviciului", îşi cînta versurile pe altă melodie. Acum, se distra. Îşi permitea să improvizeze.

Bunică-mea a rămas văduvă cînd avea tata 15 ani. Habar n-am cum era pe vremea cînd trăia bunicul, dar sînt convins că s-a făcut mai rea după moartea lui. Avea o casă retrasă, pe malul unei rîpe. Nu suporta pe nimeni, se certa cu toată lumea. Dacă stau şi mă gîndesc bine, avea două aşa-zise prietene (Mariţa şi Floarea, parcă) cu care se întîlnea duminicile, bîrfea lumea din sat şi toate neamurile (mama fiind cap de listă). Nu reţin din discuţiile lor decît două ticuri verbale: "Am păţit ca 'ceala!" (Bunica) şi "Fac ca cîntecu'!" (Floarea). Mariţa vorbea mai puţin. Prefera să tragă cîte o duşcă dintr-o sticlă cu ţuică şi să intervină atunci cînd mirosea că e rost de sfadă, turnînd gaz pe foc. Discuţiile se terminau într-un vacarn generalizat, în care toate blestemau şi nimeni nu mai asculta pe nimeni, ca la Tucă-show sau la Procesul etapei. Se despărţeau jurîndu-se vă nu vor să se mai vadă niciodată, pentru a se întîlni o săptămînă mai tîrziu. Nu de puţine ori eu deveneam subiectul dicuţiei: că de ce umblu în chiloţi (de fapt, pantaloni scurţi) în Sfînta Duminică, de ce bolovănesc cîinele, de ce umblu aşa murdar. "Apăi, da, e murdar, că nu-l spală mă-sa", prindea bunica prilejul să se lege de mama. "Da' taci, ţaţă, ce-ai cu mă-sa! Mă-sa îl spală, faci ca cîntecu', el e drac împieliţat", sărea Florea. Mariţa scrîşnea dezaprobator din cei trei-patru dinţi rămaşi în gură, trăgea un gît de ţuică şi spunea ca pentru sine: "Eu n-aş înghiţi una ca asta!". Apoi bunica uita că ea se pornise pe mama şi întorcea vorba ca şi cum celelalte s-ar fi legat de noră-sa. Şi dă-i ceartă.

Cel mai nasol lucru pe care i l-am făcut (bunicii- n.b). a fost odată cînd mi-a dat să mănînc nişte vişine scoase din ţuică. M-am îmbătat şi eu, şi porcul (cu care am împărţit vişinele). Porcul s-a îmbătat mai rău, stătea lat în curte, dar eu m-am comportat mai urît: am luat o cană şi am pocnit-o în cap, fără vreun motiv anume, pe bunica. Îmi amintesc că era o cană de marmură şi că am rămas cu toarta în mînă. Mă rog, e lucru scuzabil, avînd în vedere că vorbesc despre prima mea beţie.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/1018

Ziarul Online Actualitate

CE MAI E NOU PRIN TARA :

1) SATU MARE: LUPUL, PAZNIC LA OI
2)VALCEA: CASE PENTRU VEVERITE
3) BARLAD: REDUCERI LA SICRIE
4)ARAD: ZECI DE COPII AU ENTEROCOLITA
5) TIMISOARA: JAF ARMAT

Joe King: Suntem la data de Septembrie 06. Din cele 5 noutati cea mai buna e : Reducerea la sicrie. Moartea s-a ieftinit in sfirsit la Barlad. Fiecare isi poate permite un sicriu acum, daca vrei, iei doua in pret de unul si o iei si pe soacra-ta cu tine in iad. Sa te razbuni, doar si ea ti-a facut viata un iad. Nici macar casele pentru veverite nu e o stire mai buna, oare la Valcea or fi terminat de facut case pentru oameni si acum au trecut la veverite ? La Satu Mare , lupul paznic la oi suna la fel de obisnuit ca Basescu paznic la oala cu ciorba de fasole. La Arad , enterocolita, adica multa diaree si varsaturi. Enterocolita seamana foarte bine cu politica insa prea multa nu ? Si la sfirsit , sa fie putin " action" un jaf armat la Timisoara. In comunism jafurile armate se faceau in felul urmator: Doi olteni nemascati intrau in magazinul unui bijutier, se asezau pe scaun si se descaltau. Mai efectiv decit gazul lacrimogen . Cind bijutierul se scula din lungul lesin devenea inca un individ care nu-si mai aducea aminte cine e si se mira de ce se afla intr-o bijuterie goala. Capitalismul a adus cu el libertatea, de a-ti procura arme, ieftin. Sa speram ca saptamina viitoare vor fi noutati mai cocosate, poate Mona Musca o sa viziteze localitatea Rahat (exista pe bune) din sudul tarii sfinte sau cine stie, Adrian DeVito o sa se apuce de opereta. Si la Iasi, ca sa schimb zona, lupul o sa fie paznic la WC-ul public din centrul orasului. Numai sa nu vina oile sa-si faca nevoile :-)