comentarii

reevaluare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
My - de Radu Herjeu la: 29/01/2004 11:39:02
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Mersul lucrurilor in Romania depinde si de mine. Si de ceilalti oameni care o populeaza. Din pacate 90% dintre ei sunt blazati, resemnati, dispusi doar sa-si planga de mila si gata sa incredinteze puterea oricarui demagog cu cioc. Eu imi asum responsabilitatea. De aceea si fac atatea. De ce nu se vad schimbarile ? Pentru ca cei mai multi gandesc ca tine. Si de unul singur (sau cu cativa oameni alaturi, nu poti schimba o tara) Asta nu inseamna ca as avea o scuza daca m-as opri. Sunt multi tineri din Romania care, poate, si-au reevaluat valorile datorita lucrurilor pe care le-am facut. Nu e suficient sa fii patriot si harnic. Trebuie sa mai si vrei sa schimbi ceva. Si mai trebuie sa pui interesul national deasupra celui propriu.
Eu n-am spus ca totul e frumos si bun in Romania. Ba dimpotriva, tocmai iti spusesem ca eu cunosc realitatea romaneasca foarte bine. Si stiu foarte bine in ce mocirla s-a scufundat Romania dupa revolutie, ce bezna intelectuala si valorica s-a lasat in mintea oamenilor. Dar asta e un stimulent sa fac ceva, nu o scuza ca sa abandonez.
Iar devieri patologice exista si la cei care sustin ca totul e mocirla. Sau asta nu ? Doar pentru ca e mai usor sa dai cu pietre. Si-apoi, asta ne scuza de multe.
Eu n-am cerut nimanui sa simta sau sa actioneze intr-un fel sau altul. Eu am valorile mele si, pe baza lor, sunt sau nu de acord cu actiunea cuiva. Acel cineva nu trebuie sa dea 5 lei gauriti pe parerea mea. Dar am dreptul la ea. Dar mi se pare normal cum gandesti. Primul lucru pe care l-am vazut in America a fost totala detasare a oamenilor fata de ceilalti. Am avut senzatia acuta ca pot sa stau in cap, sa dau din picior si nimeni nu va baga de seama.
Iar tara nu ma lasa pe mine sa traiesc mai mult ca pe altii. N-am furat, n-am dat in cap la nimeni, provin dintr-o familie saraca. N-am facut afaceri, n-am intrat in politica si nu mi-am dat in stamba la televizor.
Asa ca nu vad de ce altcineva n-ar putea face exact ce fac eu. Sau mult mai mult.
#8598 (raspuns la: #8583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
izgonirea tatilor in pustiu:) - de core la: 19/02/2004 23:13:35
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
"Aici sunt de acord. Insa ce parere ai despre onor mamicile care ii izgonesc de langa copil pe onor sotii, pe motiv ca "asta-i treaba de femei, barbatii n-au ce cauta aici". Daca-mi spui ca nu asta e mentalitatea in Romania insemana ca vorbim despre tari diferite. Nu ma refer neaparat la madamele scolite si cu acces la internet."

personal, nu cunosc cazuri, deci pot doar sa imi dau cu presupusul, in principiu, care ar fi cauza. cred ca tot de la educatie porneste, Daniel, si iarasi ajungem la stramosi. daca fata asa a vazut in casa, ca mama are anumite tipuri de indatoriri, iar tatal altele, daca a auzit-o totusi pe mama plangandu-se ca le face pe toate singura si a vazut-o, in acelasi timp, alungandu-si barbatul de langa copil/bucatarie/batut covoare sau mai stiu eu ce, neincrezatoare in abilitatile barbatului sau nerabdatoare sau cu prejudecati... asa face si ea...numai ca azi e de o mie de ori mai greu, mai ales in Romania, ca sa ai un job cu salariu decent trebuie sa fii performant cu adevarat. ca femeie, asta pare imposibil daca excluzi barbatul de la placutele actiuni ale infasatului, baii pentru copil, bucatarelii, curateniei, cumparaturilor etc. de aceea si stratificarea asta sociala care nu ne permite sa facem generalizari. femeia de conditie medie si sub-medie e cel mai adesea somera sau casnica prin traditie sau cu un job nu prea solicitant. pe de o parte, actioneaza complexele de inferioritate fata de barbat si prejudecatile strabune: daca e casnica, atunci e musai sa le faca pe toate, "nu sta frumos" sa nu. pe de alta, intra in scena traditia aceea oarecum frumoasa si pitoreasca a femeii romance gospodine pana la perfectiune, a carei casa era pusa la punct, luna de curatenie, masa mereu cu bunatati gatite, nu cumparate, copii ingrijiti, curati, educati...ca de-aia te intrebam: ce sa ceri personal unor femei crescute si educate in traditia asta? nu ar citi cartile tale din convingere in primul rand. ar fi rusinos, din punctul lor de vedere, sa isi lase barbatul printre scutece sau oale de bucatarie. asta le e menirea, "sa tina casa", si pe undeva sunt de admirat...ca pot sa o tina singure. pe de alta parte, se conserva un matriarhat otravit, ca nu se asorteaza cu tranzitia spre capitalism de nici o culoare. trebuie reevaluate rolurile, clar. ca daca tatii aud toata ziua buna ziua "nu face aia ca nu te pricepi", dar la scandalul lunar "nu ma ajuti cu nimic, puturosule"...nu stiu cine e de vina in primul rand...daca se poate vorbi despre o vina totusi. parerea mea e ca semanam foarte tare cu societatile islamice la capitolul familie. doamne ajuta pe mai departe. :))
#10117 (raspuns la: #10023) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OK, o las "joc" :) - de belazur la: 14/03/2004 13:49:33
(la: Ion Antonescu - erou sau criminal de razboi)
"Intre Mannerheim si Antonescu nu cred ca exista comparatie, fie ca lider militar, die ca lider politic. Iar intre Finldanda si Romania nici atat."

De acord, eu nici nu sugerasem ca ar fi. Altcineva a venit cu comparatia asta... Si mai ales, cum istoria nu este reversibila (deocamdata, cel putin, si daca nu aplicam principiul orwelian al "corectiilor" aplicate istoriei), si nici macar pe deplin cunoscuta, nu vad rostul unor comparatii atat de "directe". Ma limitez la reevaluarea unor aspecte, functie de noutatile de prin arhive, descoperiri arheologice, etc., etc., dar fara a pretinde ca stiu deja totul.

P.S. De unde expresia "las-o jos ca macane"? E draguta, dar o aud prima data.
#12028 (raspuns la: #12016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Discutii in plus... - de Dantimis la: 16/03/2004 11:02:35
(la: Cat va ramane din salariu?)
Cu riscul de a ma repeta, vreau sa spun ca e mult mai important cum iti chibzuiesti ceea ce-ti ramane din salariu, decat cat anume iti ramane. Cel caruia ii raman $200/luna de pus deoparte si ii investeste cu cap, la sfarsitul anului, sau in 10 ani va avea mai multi bani decat cel caruia ii raman $1000 pe luna dar ii cheltuie pe lucruri aiurea sau ii investeste pagubos.

Sa luam un exemplu fictiv: un tip Andre, conservator din fire, economiseste in fiecare luna $500. Ii depune constincios la banca intr-un savings account. Un alt personaj, sa-i zicem Ozzy, pune si el deoparte $500, dar nu intr-un savings account ci intr-un mutual fund (grup larg de actiuni in diferite sectoare ale stock marketului). Cine va avea mai multi bani la sfarsitul anului? Poate Andre, daca a fost un "bear market" (marketul in scadere). Dar in 10 ani? Dar in 30 ani? Sansele sunt 99% ca Ozzy va avea de cateva ori mai multi bani decat Andre. De ce? Pentru ca un savings account la o banca e ca si cum ai pune banii la CEC in Romania. Dobanda d-abia acopera inflatia. Peste 30 de ani banii din cont vor avea aproape aceeasi putere de cumparare ca si acum. Pe cand chiar si cel mai amarat mutual fund in 30 de ani va da o dobanda mult mai buna decat un savings account. De fapt, orice literatura de specialitate vei citi iti va spune acelasi lucru: saving accounturile (ca si CEC-urile din Ro) sunt cea mai proasta forma de investitie pe termen lung. Acestea sunt instrument de economisire pe termen scurt, cateva luni, un an cel mult. Pe o durata mai lunga, mai bine mergi si cumperi treasury bonds sau CD-uri sau orice alte forme de investitie garantate de stat. Sunt 100% sigure si au o dobanda mai buna decat un savings account. Dar cel mai bine e sa-ti faci un portofoliu bine balansat cu de toate. Atunci dobanda medie pe tot portofoliul va fi mult mai mare. O dobanda medie de 10%/an la un investment pe 30 de ani e ceva normal si aduce un profit frumusel.

Anul trecut de exemplu, si cel mai amarat mutual fund a adus un profit de 20-30%. Ce daca au scazut 2-3% datorita evenimentelor din Spania? Peste cateva zile sau saptamani sau chiar luni, se va reveni inapoi la valoarea dinainte de evenimente. S-a revenit si dupa evenimentele din 9/11. Marketul intotdeauna isi revine. Important e sa nu te pierzi cu firea si sa vinzi totul cand marketul e down, numai ca sa cumperi inapoi dupa ce marketul a crescut.

Andre, gresesti enorm cand zici "Sa investesti banii in actiuni este o pierdere sigura chiar si pentr cei care joaca la bursa mereu." Pai daca ar fi asa nu ar mai exista stock market si traders (jucatori la bursa) demult amice. Chiar crezi ca toata America, de fapt toata lumea, ar continua sa investeasca bani daca ar pierde mereu? Stock marketul are atatea aspecte: stocks (from penny stocks to blue chips), commodities, options (on stocks, on commodities), mutual funds, bonds, etc. Stock marketul este in continua crestere pt ca acolo se fac bani si se fac bani multi, ca-ti vine greu sa si numeri zerourile.

Zici ca singurul loc sigur este real estate-ul sa investesti? Ok, pot sa investesc in stock market in real estate funds. Si fara sa ma doara capul de chiriasi sau de pereti de zugravit. Ai auzit de "housing bubbles"? Si preturile la case au ups and downs ca si stock marketul. Iar in plus au un mare dejavantaj: nu sunt lichide. Ca sa vinzi o casa, iti trebuie timp, chiar ani uneori, iar daca te grabesti pierzi. Pe cand stock marketul e foarte lichid in majoritatea cazurilor.

Spui ca real estate e o afacere sigura? Sa-ti dau un exemplu simplu: acum cativa ani un prieten din Toronto, Canada, si-a cumparat o casa faina, intr-un cartier ca lumea dintr-o suburbie a orasului. A platit $280k. Dupa 2-3 ani era bucuros caci casa i-a fost reevaluata de primarie (pt impozite) la $350k. Un profit frumos. Alaturi s-a mutat o familie de indieni cu o duzina de copii si tot satul din India dupa ei. La scurt timp strada s-a umplut de turbane. Datorita recessiunii actuale tipul si-a pierdut jobul si si-a gasit ceva de lucru in capatul celalalt al orasului (aproape doua ore de condus cu masina). Si-a vandut casa ca sa se mute mai aproape de servici. A primit pe casa $250k, tot de la o familie de turbanezi.

Nu ar strica daca din cand in cand ai mai citi cate o carte de personal finance si chiar despre stock market. Un pic de educatie financiara nu strica nimanui. Poate astfel vei face diferenta dintre a lua un second mortgage pe casa si a-ti refinanta mortgage-ul. E o mare diferenta intre ele. Spunea-i ca ai vandut vechea casa si ca o parte din bani i-ai pus la banca in savings? Nu m-as mira deloc daca dobanda pe care o primesti pe banii depusi in banca e mai mica decat dobanda pe care o platesti tu la noul mortgage. In cazul asta, da-mi voie sa te intreb care-i afacerea? Si de ce nu ai pus toti banii ca si downpayment pt noua casa? De ce sa platesti dobanda pe un mortgage mai mare? Nu spuneai tu ca nu-ti place sa platesti dobanzi?

Pt Ozzy: am vizitat site-ul si am vazut ceva desene. Foarte faine. Felicitari. Ai talent intradevar. Mult succes in viitor.

In ceea ce priveste the real Ozzy: urasc heavy metal iar Ozzy mi se pare cel mai antipatic artist al tuturor timpurilor, indiferent de realizarile lui artistice. Sorry dar asta-i parerea mea personala. Tu in schimb poti sa-l admiri cat vrei, e treaba ta.

Nu tin partea nimanui si nu sunt impotriva nimanui. Si nu sunt inca milionar nici macar pe hartie. Dar ambitia mea e sa devin in curand si asta fara sa-mi cumpar masini si lucruri second-hand si fara sa muncesc 100 ore/sapt la patron. Romanii sunt un popor de oameni destepti, chiar daca au si unele defecte. Oricum suntem cu o treapta de inteligenta mai sus decat americanii, francezii, englezii sau alte natii dezvoltate. Chiar si cu numai cateva sute de dolari disponibili intr-o luna, se pot face multe daca ai vointa. Totul e sa-ti pui mintea la contributie si sa nu te complaci in comfortul de a nu face nimic.

Multa bafta,

Dan

Pentru Hypatia: DE LEGIBVS - de AR la: 26/10/2004 10:49:46
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
...Pe rand:

Da, am citit Legea Invatamantului (inainte de publicare si dupa republicare) si o consider perfectibila, ca orice lege data de oameni...
In lege se lasa "mana libera" C.N.C.-ului sa elaboreze Programele. Nu cred ca era oportun ca in Legea Invatamantului sa se prevada toate posibilele probleme care ar putea aparea in studiul tuturor disciplinelor.
In plus, pana si Constitutia suporta amendamente, tocmai fiindca se recunoaste caracterul ei perfectibil
Cu atat mai mult Programele ar trebui sa fie optimizate, mai ales in conditiile existentei unui OMEC care prevede descongestionarea...
Altfel spus, nu scrie in Legea Invatamantului ce sa faca profesorul la clasa. Exista insa destule alte normative (poate chiar prea multe !), nu intotdeauna suficient de bine gandite, care sa se ocupe cu asta. Esential este, cred, ca toti cei "din sistem" (de la ministru pana la maistru-instructor) sa admita ca sunt oameni care pot invata, nu statui pe soclu, si ca a-si recunoaste/indrepta greselile nu denota slabiciune, ci maturitate.
Imi permit sa ma pronunt in legatura cu aceste probleme ale scolii (de stat, bugetare) in calitate de contribuabil la Buget...
Pe e alta parte, asa cum am mai spus, nu sunt impotriva studiului religiei in scoli (am aratat intr-un mesaj anterior ce cred eu ca ar fi trebuit sa contina Programa); dimpotriva, cred ca o cultura religioasa generala solida este absolut necesara intelegerii culturii umaniste (si nu numai). Sunt, insa, cu hotarare, impotriva propagandei (cine are peste 30 de ani si a trait in Est stie de ce). In particular, as prefera ca fiica mea sa afle de la orele de Religie mai multe despre religiile popoarelor (si despre implicatiile acestora in arta universala) si mai putine despre cele mai recente vindecari miraculoase de la Manastirea Frasinei (unde se duce saptamanal domnisoara de Religie, impreuna cu "respectivul dumneaei")... Desigur, ar fi putut sa aiba noroc de o persoana mai inzestrata cu har (nu numai pedagogic) pe post de profesor.
Asa cum am mai spus, cred ca exista mijoacele sa se transforme orele obligatorii de Religie in ore mai interesante si mai utile. Asta e tot !

"De unde vin legile?" Interesanta intrebare...
De la Socrate incoace, raspunsurile au fost diverse, mergand de la postularea obiectivitatii si a originii lor divine (de-aia a baut, saracul de el, cucuta), pana la negarea obiectivitatii lor (economistii moderni, de la Keynes citire).
Dintr-o asa larga paleta ce sa aleg ?
Pai, in privinta legilor morale, sociale, politice etc., imi mentin declaratia (cu regret ca v-a deranjat referirea la Decalog): sunt norme inventate in anumite conjuncturi, menite sa conserve o ordine care convine unui grup. In conditiile globalizarii, acest grup tinde sa se extinda tot mai mult, dar asta nu face ca normele "comune" sau "comunitare" sa fie legitimate altfel decat prin numarul votantilor ("cu cat suntem mai multi, cu atat suntem mai culti !"). Altfel spus, esenta/sorgintea lor profund umana nu poate fi schimbata intr-una divina, oricate viziuni ale nu-stiu-carei-divinitati ar aparea in pustiu/sat/metropola, dictand textual legi si decrete...

In privinta legilor naturii (olelei, venii acas' !), problema e si mai simpla: facand abstractie de orgoliul suficient (autist !?) al unui P.A.M. Dirac ("Marea carte a naturii e scrisa in limbaj matematic" si "Legea fizica trebuie sa aiba o frumusete matematica"), cred ca singura lege a cunoasterii Universului este continua regandire si reevaluare a premiselor.
Sa ma explic: ceea ce numim noi azi "legea gravitatiei" (adica existenta unei proportionalitati simultane intre forta de atractie dintre doua corpuri punctiforme si produsul maselor si intre aceasta forta si inversul patratului distantei dintre corpuri) este, de fapt, forma simbolica a rezultatului unor observatii.
Las la o parte faptul ca mai toate "legile" fizicii se intemeiaza pe aproximatii care ignora 99% dintre fenomenele lumii reale, pentru a aduce in limite multumitoare erorile de masura asupra acelui 1% studiat. Altfel spus, constructiile teoretice inventate de fizicieni si chimisti ca sa-si faca viata mai usoara (tot lenea, saraca !), de tipul: punct material, miscare rectilinie uniforma, gaz perfect, gaz ideal, lichid ideal, sarcina electrica punctiforma, lumina coerenta si multe altele, sunt SINGURELE situatii in care legile Naturii, in forma lor enuntata de catre diversi oameni cu nume de ecuatii, se aplica riguros matematic. Iar matematicienii au dat fuga sa teoretizeze instrumentele acestor constructii (asta cand n-au facut deja acest lucru insisi fizicienii si chimistii ca Newton si Lavoisier).
In viata reala, cand fenomenele (re)cunoscute si cele ne(re)cunoscute interfera, rezultatele masuratorilor fiind afectate de o sumedenie de erori de cele mai diverse origini, se utilizeaza pe scara larga "constanta lui Skinner" (cea care adunata la/scazuta din/inmultita cu/impartita la rezultatul obtinut conduce la rezultatul scontat)... Culmea perversiunii e ca aceasta "constanta" este adesea teoretizata, sub numele pompos de "factorul de corectie X" (evident, X este un nume propriu, de laureat Nobel pentru fizica/chimie)!
Lasand gluma la o parte, istoria stiintelor prezinta nenumarate cazuri de "legi" infirmate de masuratori mai exacte sau pur si simplu de "descoperirea" unor fenomene ignorate la vremea elaborarii minunatelor "legi". Si credeti ca legile au fost abandonate cand li s-a descoperit "ilegitimitatea"? Nu, in cea mai mare parte, ele se regasesc si astazi in manuale, fireste, insotite de celebrii factori de corectie, din ce in ce mai multi (nu insa si mai culti)...
Singurul lucru care se poate afirma cu certitudine este ca, in prezent, cu mijloacele de care dispunem, putem verifica anumite dependente intre diverse marimi masurabile care caracterizeaza unele fenomene ale lumii inconjuratoare. A teoretiza aceste dependente poate fi util (pentru "muschii mintii", ca si jocul de sah, bridge sau go), dar a le numi "legi" este, cred, o impardonabila lipsa de modestie.
Progresele majore din domeniile cele mai "fierbinti" din stiintele naturii (nu din domeniile strict aplicative, pentru care progresul se masoara in USD/om/an) sunt, de cateva decenii, cam rare, de nu cumva inexistente, "oamenii de stiinta" fiind in situatia de a admite, deschis sau nu, ca s-au apropiat de ceea ce numea L. Blaga "cenzura transcendenta".
Adevaratele legi ale Universului nu ne sunt cunoscute, nu sunt scrise in limbaj matematic, matematica ne ajuta doar sa ne reprezentam intr-o maniera coerenta fractiunea observabila a Universului. Cred ca aceste legi au origine necunoscuta (poate fi chiar divina, in acceptiune lui B. Spinoza - "Deus sive natura"), dar descoperirea lor nu mai este domeniul stiintei, ci al revelatiei, ceva calitativ diferit, pentru care nu sunt necesare studii uniersitare.
A propos de revelatie, cand A. Kekule a propus formula ciclica a benzenului (toate hidrocarburile cunoscute pana atunci au catena deschisa), a pretins ca a visat un sarpe care-si musca coada. A beneficiat de atuul revelatiei asupra comunitatii chimistilor din acea vreme: dupa 100 de ani, argumentul revelatiei ar fi fost nul. Dar chiar a visat Kekule sau n-a indraznit sa-si exprime ideea (de altfel, geniala) fara girul moral al revelatiei?

... Sau poate tot ce ni se cere - prin nici o lege, din pacate ! - e sa fim seriosi in ceea ce facem ?
#26238 (raspuns la: #26163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebare buna. Nu cred ca a - de patru la: 02/12/2004 07:46:26
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
Intrebare buna. Nu cred ca a existat un singur motiv dominant care sa explice succesul Germanei si Japoniei cum ar fii o educatie de o anumita calitate.
Sa nu uitam ca ambele tari, la sfirsitul razboiului, au fost in complecta ruina cu o populatie demoralizata, infometata si gata sa zica da la toate.
Ambele popoare au inceput razboiul crezindu-se de neinvins, numai ca sa sfirseasca in total ruina si rusine.
Cele doua tari au fost teren fertil pentru a-si reevalua valorile si cu o investitie materiala enorma au ajuns unde sint.
America a facut pentu singura oara in istoria ei (internationala) ce trebia sa faca, a cheltuit o tona de bani si expertiza ca sa reconstruiasca cele doua tari pe care le-a distrus si asta in timp record.
Fericirea - de Adrian Marchidann la: 06/12/2004 14:17:37
(la: Cine zicea ca nu poti cumpara fericirea)
Foarte interesant studiul care masoara cati bani au nevoie diferite categorii de oameni ca sa fie la fel de fericite ca altele.

Ma intreb daca sumele ar fi fost la fel de mari daca subiectii studiului ar fi fost pusi sa castige banii prin munca. Cred ca si-ar reevalua pretentiile.
De ce avem nevoie de reguli!? - de irina fiorentina la: 25/07/2005 23:55:04
(la: cine este in masura sa puna reguli in domeniile artistice?)
Regulile servesc doar pentru a fi infrante!

Dar in arta, de cele mai multe ori, infrangerea regulilor academice (din momentul in care vorbim de academism...) e un joc al roatei de noroc: poti fi aplaudat si cumparat/cotat sau poti fi uitat. Depinde totul de gustul epocii (si implicit de procentul de conformism al artistului), de cele mai multe ori alimentat de opinii mai mult sau mai putin autorizate (a se citi si "sustinute politic sau religios" - valabil in timpurile de azi dar si in cele mai vechi, in care arta putea fi instrument de manipulare vizuala), exprimate de intelectuali, critici, esteti si asa mai departe.

Nu reusesc sa inteleg daca aceasta paranteza: "In vremea aceea multi artisti se limitau doar la a gasi o imagine expresiva, care vorbea de la sine pe care o reproduceau, cu mici diferente de executie, bineinteles"e strict referita la arta religioasa sau la arta in general.

O opera de arta nu poate vorbi de la sine, cu exceptia cazului in care e "facuta" de o "fiinta divina". Traditia crestina a transpus aceasta idee in consacrarea reprezentarii Valului Veronicai sau Mandylion (Fata lui Hristos, cea nefacuta de mana de om): expresia cea mai directa, supranaturala, a divinitatii Omului Hristos.
Acelasi lucru l-am putea spune de Templele megalitice sau de Piramidele Egiptului, dar stim foarte bine ca toate sunt oricum expresii ale nelinistii sufletului uman, in permanenta cautare a apropierii cu Cel mai presus de toate...sau poate mai simplu, manifestari ale megalomaniei unora.

Operele de arta laica vor fi atunci expresia eului, egoului, egocentrismului, meditatiei, reflexie a angoaselor si conflictelor interioare ale artistului, care daca nu are norocul de a fi un privilegiat al vremii lui (cum a fost un Rubens sau Raffaello) sfarseste prin a fi un marginalizat (cum ar fi un van Gogh)!? Si atunci opera sa va reflecta gustul epocii sau contradictia intre ceea ce epoca vrea si impulsul sau creator, chiar genial dar de neinteles in ochii contemporanilor.

Exista si arta manifest, arta document, care imortalizeaza momente ale istoriei unui popor sau civilizatii...dar aceste manifestari cu caracter programatic sau oricum cu intentii educative sau moralizatoare pot fi oricum integrate intentiei personale a artistului de a fi un martor si ilustrator al epocii sale.

Azi arta nu mai e arta-mestesug pentru a satisface gustul unei epoci sau a unei elite de comisionari bogati; nu mai e pasiune si proces de ardere pentru a renaste; nu e proces de cunoastere, de traducere a realitatii intr-un limbaj personal si original; ci, de prea multe ori, doar efortul de a umple un gol...care poate fi individual, dar tot atat de bine ramane gol si in plan colectiv daca cel care creeaza nu ofera mijloacele necesare descifrarii limbajului pe care-l foloseste sau daca publicul nu are pregatirea necesara pentru a recepta si decodifica acest mesaj.

Exista si o arta fotografica, care poate raspunde unui anume gust estetic al mediocritatii /mediei, dar de multe ori e doar o reeditare a unor expresii din trecut sau o cercetare cu mijloace moderne, chiar si supertehnologice, a unui proces creator care si-a epuizat mijloacele de expresie traditionale (as include aici curentul Popart, arta grafica, publicitara s.a.m.d.).

Eu personal m-as abtine in a defini reguli domeniilor artistice, dar as insista asupra necesitatii descoperirii originilor artei, a gestului primordial in care Omul primitiv crea fara a-si pune problema creatiei sau recunoasterii sale de catre comunitate, fiind in acelasi timp un "ales" al timpului sau prin talentul sau mestesugul pe care il poseda. Si revin aici cu idea de "arta gestuala" (valabila in arta stampelor japoneze, de exemplu), adica moment de exprimare artistica de valoare si valabil atat timp cat este realizat. Un singur exemplu, coplesitor: in una din grotele franceze in care sau descoperit reprezentari murale preistorice, nivelul la care au fost realizate (ma refer la nivelul fizic: pe un plafon putin accesibil) nu permitea in stadiul initial, al preistoriei, vizionarea de catre artist a operei sale finite. Deci el crea, desena, poate chiar cu o intentie totemica sau taumaturgica sau cine stie ce alt semificat, dar nu-si putea vedea creatia si deci nu putea avea privilegiul de a fi "aplaudat". Asa cum Gaudi nu a reusit sa-si vada impozanta creatie - Sagrada Famiglia - in faza finala (nici acum nu e terminata, din cate am inteles, pentru ca din pacate inca nu am fost sa o vad).

Ce au in comun artistul preistoric si arhitectul secolului XX? Impulsul, gestul, nelinistea, indemanarea, vizionarismul, imaginatia, corespondenta totala intre mana care deseneaza/proiecteaza si mintea care imagineaza.
Au avut ei reguli, cineva le-a impus reguli, au simtit nevoia? Nu cred, dimpotriva, au urmat instinctul creator si au reusit sa lase astfel ceva unic urmasilor lor.

Bineinteles ca regulile exista, dar de multe ori sunt reguli nescrise, descoperite si verificate experimental (cum ar fi regulile reprezentarilor prospetice in pictura si arhitectura, reevaluate si rescrise in Renasterea timpurie si de apogeu). Cand regulile se opresc insa la aspectul tehnic sau uneori formal sunt mai putin periculoase decat regulile care constrang continutul sa se limiteze la anumite tematici sau simbologii (a se vedea arta epocii socialiste, arta epocii industrializate...totul tehnica si "estetica" functionala sau ideologica), pentru ca astfel "disciplina gustului" devine model de educatie estetica colectiva si limiteaza expresia individuala, liberul arbitru si capacitatea de a crea, de a fi creativ.

Deci, mai putine reguli, mai multa libertate si posibilitate de a crea, de a se exprima.

irina,
candva traitoare pe taramul artei.
era acvariei :) - de donquijote la: 11/09/2005 17:24:27
(la: Apocalipsa se apropie......cica)
din cate am citit despre subiect (incercati google) mai toate articolele privesc si comenteaza pozitiv tranzitia.
deasmeni privesc in mod optimist era acvariei (in care tocmai am intrat prin 2000). aceasta era este privita ca o periioada de 'ilumunare', de regresie a ierarhiilor sociale si spirituale (decaderea religiilor institutionalizate si trecerea la o 'credinta' individuala), de reevaluare a echilibrului dintre barbati si femei, etc.
nici o legatura cu apocalipsa sau sfarsitul lumii, care sunt concepte vehiculate de cercuri rligioase extremiste interesate sa sperie lumea si sa faca cat mai multi adepti.
ne bucuram de Craciun si de P - de Intruder la: 29/11/2005 10:34:12
(la: traditii si credinte populare)
ne bucuram de Craciun si de Paste doar pentru ca patronul ne da mai multe zile libere, nu pentru frumusetea acestor sarbatori.

generalizezi...eu nu ma bucur numai pentru asta!

Oferim martisoare, ferindu-ne, uneori, sa le purtam, doar pentru ca asa se cere. Facem liste cu femeile care ar trebui sa primeasca flori de 8 Martie (notam inclusiv felul de floare -- mai scumpa pentru sefe si pentru cele fata de care avem obligatii) uitind ca, de fapt, incluziv vinzatoarei de la piine ar trebui sa-i daruim macar un zimbet.

de 1 si 8 martie, ofer la toate colegele mele buchete de flori absolut identice, inclusiv sefei mele sau femeii de serviciu!...intotdeauna am facut asa, mi se pare de prost gust sa fac diferente!

Cintam imnul SUA pe 4 iulie, dar fredonam Desteapta-te romane doar la meciuri. Eu cred ca in tot iuresul asta nebunesc al vietii ar trebui sa reevaluam traditiile si credintele populare.

nu prea inteleg ce legatura are imnul SUA si "Desteapta-te romane" cu traditiile populare, dar poate nu-s eu acum pe faza...

Poate asa dam o sansa folclorului, care este o parte din amprenta unei natiuni.

de ce sa dam o sansa folclorului?...nu mai are niciuna? nu cred!
traditiile populare s-au pierdut putin pe drum, ele sunt impanzite de "noul val" dar cine chiar vrea, izvoarele sunt la locul lor, numai sa stie ce sa caute...:D






___________________________________
semper idem...
Intr-o lume ce tinde spre glo - de latu la: 30/11/2005 10:44:34
(la: traditii si credinte populare)
Intr-o lume ce tinde spre globalizare din instinct, nu si pentru ca asa impune economia mondiala,
Asta cine a zis?

cita importanta mai au traditiile si credintele populare?
Una crescanda, ca si religia.

Ne asumam sarbatorile altora, uitindu-le pe ale noastre, inversam ordinea valorilor, considerind ca ale altora sint mai bune, ne bucuram de Craciun si de Paste doar pentru ca patronul ne da mai multe zile libere, nu pentru frumusetea acestor sarbatori.
Ordinea valorilor din punctul meu de vedere, este inversa celei pe care o subliniezi tu: Iau zilele libere ale sarbatorilor celorlalti drept cadouri, si ma bucur ca patronu' le tine si pe ale mele.

Facem liste cu femeile care ar trebui sa primeasca flori de 8 Martie (notam inclusiv felul de floare -- mai scumpa pentru sefe si pentru cele fata de care avem obligatii) uitind ca, de fapt, incluziv vinzatoarei de la piine ar trebui sa-i daruim macar un zimbet
Cine procedeaza asa, e singur de vina.

Facem parada de 1 iunie si ne afisam la orfelinate cu ajutoare, uitind ca poate in fiecare zi ar trebui sa-i sarbatorim pe copii.
Cu generalizarile astea e o problema: Pentru unii se potrivesc, pentru altii nu...
De altfel, daca am sarbatori in fiecare zi pe toti cei care ar merita, ne-ar trebui zile mai lungi si mai multe.
In final, nu stiu daca trebuie sa-i sarbatorim pe toti, ar ajunge sa ne purtam cum se cuvine cu ei...

Cintam imnul SUA pe 4 iulie, dar fredonam Desteapta-te romane doar la meciuri
Asta ai scris de dragul antitezei, sau e o metafora?

Eu cred ca in tot iuresul asta nebunesc al vietii ar trebui sa reevaluam traditiile si credintele populare.
Eu cred ca budhismul ma poate la fel de bine salva ca entitate si mai ales ca identitate. Altii o fac cu yoga.
Cert e doar, ca Maria Lataretzu nu m-ar ajuta - sunt sigur - sa-mi simt individualitatea mai accentuata in iuresul de care zici...
In ce priveste "back to the roots" - banuiesc ca asta e mesajul - e bun pana in punctul din care incepe blocajul fata de nou.

Mi-ar placea sa discutam despre acest lucru. Poate asa dam o sansa folclorului, care este o parte din amprenta unei natiuni
Folclorul este - cum scrii - o parte.
Intoarcerea la folclor alaturi de munca de recuperare a diferentelor dintre Romania si tarile avansate este insa un spagat care nu se poate birui calare, ci mai degraba cu computerul.



Eu rãspund intotdeauna. Daca nu azi, atunci mâine cu siguranta.
Craciunul, pastele, 8 Martie - de Mihai B la: 30/11/2005 10:45:31
(la: traditii si credinte populare)
Craciunul, pastele, 8 Martie sau 1 iunie- ziua copilului- sunt zile festive care nu au fost inventate de romani. Au fost adoptate de la altii si adaptate de romani.
Felul de sarbatorirea lor s-a schimbat de la generatie la generatie, a tinut pasul cu timpul, chiar daca esenta a ramas neschimbata.

Un exemplu l-ai dat chiar dumneata- 1 iunie-ajutoare la orfelinate. Inainte de '89 nu se facea asa ceva. Sunt convins ca strainii au tras atentia romanilor despre starea din orfelinate. Un lucru bun.

Imprumutarea obiceilor de la altii uneori nu strica atata timp cat sunt adoptate liber, nu impuse. Intr-un fel aceleasi obiceiuri apropie natii.

Chestia cu Desteapta-te romane la meciuri este foarte hazlie.
Imnul USA-Daca nu-ti place sa canti un imn de ce il canti? Chiar oare sunt minti destepte in Romania care au incercat asa ceva?...:)))

'Eu cred ca in tot iuresul asta nebunesc al vietii ar trebui sa reevaluam traditiile si credintele populare. Doar ele ne pot salva identitatea si ne pot ajuta sa nu devenim niste roboti umani.'
Fiecare individ respecta sau nu traditiile si credintele invatate de la parinti si comunitatea in care traiesc.
Bunica mea credea in fel si fel de 'credinte populare'. Ma distra si imi placea. Vacantele la ea aveau farmec de basm. Acum, cand ma gandesc la ele sunt foarte hazlii si nici nu mi-as inchipui ca as putea crede in ele doar de a-mi salva idenitatea....:))

Daca oamenii s-ar fii cramponat de traditii vechi...ehe, n-ai mai fi avut tu Craciun, Pasti, 1 iunie si cate si mai cate...:)

P.S. Globalizarea pe care o auzi trambitata pe la stiri nu se face din instinct.

Pt. donquijote - de Paianjenul la: 04/12/2005 12:11:00
(la: Apocalipsa se apropie......cica)
'din cate am citit despre subiect (incercati google) mai toate articolele privesc si comenteaza pozitiv tranzitia.
deasmeni privesc in mod optimist era acvariei (in care tocmai am intrat prin 2000). aceasta era este privita ca o periioada de 'ilumunare', de regresie a ierarhiilor sociale si spirituale (decaderea religiilor institutionalizate si trecerea la o 'credinta' individuala), de reevaluare a echilibrului dintre barbati si femei, etc."



- Iluminare a cui, de catre cine, donquijote?

Ce-are constelatia "acvariei" a face cu bunul/raul mers al societatii umane, si in ce fel va reface aceasta echilibrul ecologic in proces de deteriorare de pe planeta noastra?
#92756 (raspuns la: #71339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodica, daca te consoleaza, n - de RSI la: 06/12/2005 14:04:46
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
rodica, daca te consoleaza, nu esti singura careia nu-i "ies pasientele" ... las-ca dupa ce bem ceai si/sau cafea vom reevalua situatia !
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#93330 (raspuns la: #93327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
redd200 - de donquijote la: 04/01/2006 15:44:27
(la: poveste)
de acord cu tine privitor la personajele din povestea mea. daca nu se schimba nimic din rutina actuala, poate sa dureze zeci de ani. macar au sa aibe ce povesti la nepoti:)
daca ceva se schimba in viata unuia dintre ei, banuiesc ca relatia ar putea continua sau nu, cu modificari minore sau majore, oricum se deschid optiuni noi care cer reevaluare.
interesant de urmarit unde ar putea duce asa ceva, din pacate o schimbare poate sa ia ani de zile si pana atunci o sa uitam ca am vorbit vreodata despre asta. putem doar sa speculam.
daca am sa mai aflu ceva nou si n-am sa uit, am sa actualizez :)
Singuratatea, atunci cand apa - de rayro la: 09/02/2006 19:43:48
(la: Tehnici de resemnare)
Singuratatea, atunci cand apare este o stare care trebuie pretuita.
Este unica metoda care te aduce cu un pas mai aproape de tine, sau chiar acasa.
Este o binecuvantare si un prilej pentru a reevalua propria viata si propriile alegeri de pana atunci.
Ai posibilitatea sa te asezi si sa te "vezi". Asa cum esti tu si nu prin ochii altora.
Cum te simti cu tine insati? Cum iti pare atmosfera care te inconjoara?
Multi oameni marturisesc ca le e foarte greu. Ca sentimentul de "gol" si uneori de panica ii insoteste in clipele respective.
Iti trebuie ceva curaj sa privesti in tine. Ai sa descoperi lucruri pe care s-ar putea sa nu fii pregatit sa le afli, dar cu siguranta ai sa vezi si cat de mult insemni pentru tine.
Stiu... suna ciudat, dar e unica metoda ca sa afli raspunsul la intrebarea "ce rost are singuratatea"?
maan - de zaraza la: 12/02/2006 13:39:54
(la: despre provocari)
fara indoiala ca exista o parte deranjanta in orice provocare. aduce o indoiala in legatura cu propria persoana, cu realizarile ei. pana si o provocare pe taramul ideilor pune in dificultate, pentru ca-l obliga pe agresat sa-si reevalueze sistemele de valori. "cum adica, ce credeam eu ca-i frumos si emotionant e de fapt banal si patetic?". ca sa dau doar un exemplu. si in loc sa-ti reevaluezi propria pozitie, lucru care cere oaresce efort, e mai simplu sa-i dai in cap aluia care are alta parere, si sa te culci in continuare pe urechea dreapta, multumit ca adevarul tau a ramas neclintit la locul lui. sigur, eu vorbesc de pe o pozitie de agresoare :).

zaraza
#105342 (raspuns la: #95787) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt ioana - de Ciprian Marza la: 14/02/2006 19:38:53
(la: de ce iubim in tacere)
asa e. dar cred ca asta e destul de important ca, mai in lipsa, mai impreuna, reusesti sa-ti construiesti adevaratafiinta draga. un cantec spune: "azi stiu ca doar drumul e cel ce conteaza". poti sa suferi, sau sa fi parasit, sau sa-ti faci iluzii desarte, sau sa-i atribui (ei/lui) calitati ce stii ca nu le are, conteaza doar ca ai reusit sa intelegi ca iubirea e esenta de a trai, iar daca vrei (si esti si un pic nebun(a)), poti sa continui sa o iubesti, venerezi, in totala ei lipsa, sa traiesti din reevaluarea a ceea ce a fost, sa o visezi in fiecare noapte, pentru ca asta e esenta de a trai. si nici macar nu suferi atat dupa ce te obisnuiesti cu ideea ca ea nu mai exista ca fiinta. asta pana cand o sa-ti pui iar speranta in altcineva, care, poate e mai aproape de modelul tau "imaginar", ... si tot asa, pana cand o sa-ti bei toata esenta de a trai
Tocirea sentimentelor - de zaraza sc la: 02/06/2006 08:30:22
(la: Divortul, un esec?)
Am o intrebare. Nu cumva se confunda sentimentele tocite dupa citiva ani cu lipsa acestora? Cunoasteti cazuri cind cei doi au divortat si s-au recasatorit...dar daca imprejurarile au dus la imposibilitatea intoarcerii...si de aceea numarul divorturilor a crescut...mi se pare ca prea repede se gindesc partenerii inselati sa il arunce pe celalalt ca pe o cirpa nefolositoare...e si el un suflet totusi...Un anume fel de demnitate care il raneste grav pe cel care a gresit...Vorbesc din necunoastere...evident ;)
Daca ne-am gindi inainte daca nu cumva ceea ce ne-a placut la inceput exista in acea persoana...daca am fi sfatuiti sa ne revedem relatia, o reevaluare reciproca sincera...luind in considerare cum a inceput relatia...parerea mea...

cere si ti se va da
`na ziua - de transilvanpop la: 24/06/2006 09:52:00
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
e uichend, care spune un banc de uichend :D ?

(_)3 (_)3 (_)3 (_)3 (_)3 (_)3 (_)3 (_)3 ...


p.s., tatiku,
mie la rock imi place soundu`. Ce-i drept textele sunt in general de doua parale, d`aia ascult mai mult instrumental. Daca iti place muzica clasica iti recomand Yngwie Malmsteen; s-ar putea sa iti reevaluezi opinia in privinta rockului, cel putin a unei laturi a acestuia.


#129707 (raspuns la: #129701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...