comentarii

regele broscoi de fratii grimm rezumat


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
Sa stii sau sa nu stii? - de Areal la: 04/07/2008 09:16:06
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
Să ştii?

A fost odată o broască mică care trăia într-o fântână adâncă. Fântâna şi bucăţica de cer pe care putea să o vadă erau tot universul ei. Într-o zi broscuţa noastră a întâlnit o altă broască care trăia în afara fântânii.
“De ce nu cobori sa te joci cu mine?” a întrebat broasca din fântână.
“Ce e acolo?” a întrebat broasca de sus.
“Avem totul aici. Tot ce îţi poţi dori. Curente mari şi mai mici, stele, o lună câteodată, şi câteodată ajung aici până şi obiecte care zboară în jos din cer”, a răspuns broasca din fântână.
Broasca de sus a oftat şi i-a spus: “Dragă prietene, trăieşti într-o lume închisă. Nu ai vazut ce e pe aici in lumea mai mare.”
Broasca din fântână s-a supărat. “Nu-mi povesti că aveţi acolo o lume mai mare ca a noastră! Lumea mea e mare. Noi vedem şi trăim orice experienţă pe care ne-o oferă viaţa” …aşa grăi broasca din fântână.
“Nu, prietene. Tu poţi vedea numai lumea de deasupra ta printr-o gaură de diametrul fântânii. Lumea aici sus e enormă. Aş vrea să pot să-ţi arăt căt de mare e”, spune broasca de sus.
Broscuţa fântânii era supărată rău acum. “Nu te cred! Ce-mi spui sunt minciuni! Mă duc să-l întreb pe tata.”
Îi povesteşte tatălui despre discuţia avută cu broasca de sus. “Fiule”, ii spune tatăl cu inima grea, “prietenul tău are dreptate. Am auzit că sus e o lume mult mai mare, cu mult mai multe stele decât putem noi să vedem de aici.”
“Atunci de ce nu mi-ai spus până acum?” îl întreabă broscuţa.
“La ce bun să o fac? Destinul tău e să fii aici în fântână. Nu poţi ieşi”, a răspuns tatăl broscoi.
Micuţa broască iar se supără: “Ba da pot sa ies, o să-ţi arăt!” şi s-a căţărat… dar fântâna era prea adâncă, pământul prea departe, şi a căzut la loc.
“Nu, fiule. Eu am incercat toată viaţa şi la fel au încercat strămoşii tăi. Fii mulţumit cu ce ai, altfel vei suferi în viaţă.”
“Vreau să ies şi să văd lumea de sus!” a strigat broscoiul cel mic cu multă determinare.
“Nu fiule. Acceptă-ţi destinul. Învaţă să trăieşti cu ce ţi s-a dat”, i-a spus tatăl.

Şi aşa broscoiul fiu şi-a consumat viaţa încercând să scape de fântâna întunecoasă şi rece. Dar nu a reuşit. Lumea de sus a rămas un vis.



…sau să nu ştii?

O veche legendă Amerindiana povesteşte despre un viteaz care a găsit într-o zi un ou de vultur şi l-a pus într-un cuib de pui de preerie. Puiul de vultur a văzut lumina zilei odată cu puii de preerie şi a crescut alături de ei.
Toată viaţa lui tânărul vultur a făcut exact ceea ce făceau puii de preerie. Ciugulea insecte şi scurma după râme în pământ. Cloncănea şi cârâia exact ca un veritabil pui de preerie. Iar când zbura stârnea un nor de pene pe o distanţă de câţiva metri.
Până la urma, acesta era stilul de zbor al puilor de preerie.
Anii au trecut şi vulturul a crescut.
Într-o zi a văzut o pasăre minunată care plana în înaltul cerului albastru fără nori. Elegant, pasărea uriaţă se rotea mişcându-şi încet aripile aurii.
“Ce pasăre minunată!” a exclamat vulturul nostru către prietenii lui puii. “Ce este? ”
“Ăstă-i un vultur, regele păsărilor”, a cloncănit unul dintre pui. “Dar ar fi bine să o laşi baltă. Tu n-ai să fii niciodată un vultur.”
Şi uite aşa vulturul a uitat de pasărea magnifică şi a murit, convins fiind că este un pui de preerie.

Ţi-a trecut vreodată prin minte că eşti mai puţin decât poţi fi cu adevărat, că poţi obţine mai multe de la viaţă decât ai obţinut până acum? Dar oare e bine să ştii acest lucru sau nu, îţi foloseşte la ceva?
#322477 (raspuns la: #322137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Căutător de..... - de cosmacpan la: 07/07/2008 21:38:35
(la: de unul singur........)

Cuvântul frate nu-i o vorbă-n vânt.
El viaţă şi iubire înseamnă pe Pământ,
Vorbă ce sparge sacru legământ
Pedeapsa de-a căra al tău mormânt.

Am îndurat destul. Dispreţul tău,
Mi-aruncă sufletul în negru hău
Îndură-te şi iartă-mă de vrei
Sfărâmă zidul greu din ochii mei.

Eu nu dispreţuiesc pentru păcat
Căci nu e loc să nu îl fi călcat
Mai mult decât oricine am greşit
Iubirii-i cer iertare-acum spăşit.

Prin ani, povara omenirii port
Cain, nume înscris pe trupu-mi mort,
Şi moartea ca ofrandă eu mi-aş da
Chiar dacă ţie-ţi pare altceva.

În fructul pomului di-ntâi zidit
L-am încolţit şi viaţ-am zămislit,
Trecându-l pragul dincolo de moarte
Rămas-am cu durerea ce desparte.

Vedeam recunoştinţă-n ochi lui,
Căci el gusta durerea trupului,
-Să-mi rezemi trunchiul şi la umbra mea
Să cauţi soarele cernându-ţi trecerea.

În mine regăsesc trupu-i pierdut
Suflarea-i caldă dintr-u-început,
Mi-e sufletul uşor, spre El plutesc
Lăsând în urmă ce e pământesc.



FRATERNITATE (Fratie) - de Areal la: 30/07/2008 10:22:29
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
-Conform dictionarului, "fratia" este relatia care exista intre doi copii de parte barbateasca nascuti din acelasi set de parinti - sau membrii unei anumite "fraternitati" sau organizatii. Sunt de parere ca aceste definitii de dictionar nu merg suficient de departe. Pentru mine, fraternitatea nu este doar ceva cu care te nasti sau la care poti adera doar in anumite conditii. Cred ca aceasta fraternitate este ceva launtric, ca dragostea sau loialitatea, care te face sa te simti solidar cu toti oamenii lumii - barbati, femei, copii. Simpla mentionare a "fraternitatii" ma face sa tresar, dandu-mi convingerea ca sunt o veriga de tranzitie dintr-un lant intins peste generatii, o membru temporar al acestei familii imense numite : umanitate.
- Bellamy Partridge

Pentru a exista si pentru a avea o semnificatie veritabila, fraternitatea trebuie sa aiba o baza religioasa. Fara credinta intr-un Dumnezeu care ne este tuturor Tata, asa cum ni L-au prezentat Isus si profetii din vechime, oamenii au putine sanse sa adere la un concept vag si iluzoriu de "solidaritate". Egoismul primar din ei ii impinge mai degraba sa se grupeze in grupari ale urii si concurentei sau, si mai adesea, in cluburi exclusiviste ale indiferentei fata de ceilalti. - Edwin T. Dahlberg
#330284 (raspuns la: #329903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aldo - de sami_paris75 la: 06/08/2008 23:05:07
(la: poveste de dragoste)
Povestea este destul de frumoasa.
Eu personal le doresc fericire si casa de piatra.
Nu cred ca exista diferente de rasa,cultura,culoare de piele atunci cand exista iubire sincera si adevarata!
Observa diferenta de cultura!
O tiganca si un profesor de mat.
Ce-a mai perfecta formula de matematica pentru profesor este iubirea.
Eu sant tigan si am si eu povestea mea,am depasit 50 de ani ,in Franta am fost casatorit cu o frantuzoaica care este descendenta din familia Luis 6 cel Gras,rege in perioada anilor 1450.
Am divortat acum 12 ani din cauza ca era putin casuchie (adica nu auzea bine cu urechea dreapta frate) eu ai spuneam ,je t'aime,ea raspundea cu totul si cu totul altceva.
Da nu asta conteaza:conteaza ca eu iubesc acuma pe o tipa de pe cafenea care se numeste Mann si nu mai stiu restul ,adica numele ei adevarat,si vreau nas pe Intruder,un baiat bun!
Nu stiu cum sa procedez?
Eu am impresia ca Mann asta e profesoara,da nu stiu daca se baga cu mine ,un tigan pralea,da un tigan boieresc,sef de sef....















#332269 (raspuns la: #332254) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
thebrightside - de mazariche la: 07/08/2008 14:25:02
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
http://www.cafeneaua.com/comments/new/17846

Poem despre un om
de thebrightside la: 12/11/2007 14:38:19 modificat la: 12/11/2007 14:40:47 arata originalul
rezumat: oameni frumosi
taguri: Bezmetisme Diverse
voteaza:
big
15535
nodes
Era un om
Prabusit de-a-mpicioarelea
Pe un gard inalt
Hasurand in zabrele albastre celeste
Casa Domnului
De impreunarea degetelor omului.

Era un om care-l chema pe Dumnezeu
De parca Dumnezeu
Ar locui intr-un gard
De parca Dumnezeu
Ar locui
Intr-o cladire cu turle si icoane pictate.

Era un om
Cu obrazul dungat in gratiile aliniate
Si pumnii-ncrancenati in haurile dintre ele
De parca mila lui Dumnezeu
Prisoseste pe garduri
Il scutura de maneca o mana:
Dumnezeu iti da,
Da’ nu-ti pune si-n traista, Frate!

Era un om trantit
Copac in mijlocul drumului
O ranita inalta il cocosa de spate
Venise la Dumnezeu
Nu citise sarmanul orarul:
Casa lui Dumnezeu
E deschisa doar intre noua si doua
Ori saispe si noua
De sarbatori mai mult
Du-te cu Dumnezeu! Sanatate!

Era un om
Cu sufletul agatat intr-un gard
Cauta un om.
deci cum spuneam, e urgenta frate - de lafemme la: 11/09/2008 13:56:07
(la: Pastişe )
p.s. - zau asa, poeziile tale sunt prea lungi

Trucuri cu Claire - partial

Frank, barmanul, e doar un plasture
acum, sta la macerat in vasul cu gheatza.
stiu ca face sex sportiv cu iepe in regim de urgenta,
ele pocnesc din bice si au pantofii rosii cu toc cui.
"da-mi zeama de varza, batrane...o zeama lunga si lipicioasa ca limba unei iepe!”
...si mi-arunca niste nechezol sa uit ca-i noapte
...si-un submarin galben pe care scrie “yellow submarine”
as fuma niste iarba dar ma dau rotund si-ti cer bulbi de begonia luxurians
v-as lega pe toti de mese cu ciorapii Joianei
v-as povesti "viata lui Intruder" fie de vreti au ba ,
le-as povesti si nevastuicilor!
apoi v-as arunca gin cu lamiae in ochi
si v-as spune ca, pana v-a revenit vederea, am impuscat aligatori filozofi.
intra Claire. I-a fugit tot parul de pe teasta
cu mersul ei de curva de comitet,
ai putea sa o confunzi cu un aruncator de flacari
imi smulge portofelul din mana pocnind din degete,
din sfarcuri tasnesc raze laser ce aprind tigarile fumatorilor din bar
o zeama de varza pentru ea, un fuck pentru gorilele din Bangladesh,
un french kiss pe umar, o mana-n sutien, o sticla cu palinca,
si inca ceva dar nu-mi dau bine seama ce...
m-ai dat pe spate baby, cu parul rosu de la subtiori
haide fa pasi, mi-astept Joiana cu ugerele pline
poate-am sa plec cu unicul fir de iarba al planetei intre dinti.
in lumea asta sexul se vinde pe cucuruze, doar joia...
ce daca boabele de fasole dau gaze?
nu le aruncati, bagati-le in nas!
#341250 (raspuns la: #341242) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuze...Wikipedia = http://en.wikipedia.org/wiki/Louis-Ferdinand_C%C3%A9line - de cosmacpan la: 21/09/2008 23:15:53
(la: Antologia rusinii - spicuiri)

Pacte si pacte...

"Radu Tudoran (în acte: Nicolae Bogza; fratele mai mic al lui Geo Bogza) s-a născut la 8 martie 1910, în comuna Blejoi din judetul Prahova. De la tatăl său, Alexandru Bogza, functionar în marina comercială, a mostenit probabil nostalgia călătoriei pe mări. Absolvent al Liceului Militar de la Mînăstirea Dealu (1930) si al Scolii Militare de Ofiteri de la Sibiu (1932), a functionat timp de sase ani (1932-1938) ca ofiter în armata română. A debutat cu un reportaj în „Lumea românească” (director: Zaharia Stancu) în 1938, an în care a renuntat la cariera militară, pentru a se dedica gazetăriei si literaturii. În 1940 i-a apărut prima carte, volumul de nuvele Orasul cu fete sărace.
Extraordinarul roman Un port la răsărit (1941) nu a fost remarcat cu promptitudine de critica literară (iar după instaurarea comunismului avea să fie ignorat complet, din cauza spatiului evocat – Basarabia -, ca si din cauza viziunii critice asupra lumii slave). În timp ce fratele său, Geo Bogza, îsi confectiona o faimă de militant de stînga, Radu Tudoran, mai putin abil, îsi exprima în articolele sale dezaprobarea, simultan, si fată de extrema dreaptă, si fată de politica Uniunii Sovietice. Pînă în 1947 n-a avut de suferit represalii directe pentru această atitudine. A publicat noi romane si, stabilindu-se pentru un timp la Brăila, si-a construit o corabie cu care voia să plece în lume. După 1947, însă, viata lui a luat alt curs...
""După 1947 – povesteste Radu Tudoran, într-un interviu acordat Marinei Spalas si publicat în „Contemporanul” nr. 15/ 1992 – am fost înmormîntat, nimeni n-a mai pomenit de mine decît dacă îsi mai aducea cineva aminte să-mi vîre o sulită în coaste. N-am socotit că era o nedreptate, fată de felul cum mergea treaba; puteam s-o pătesc mai rău, multumeam lui Dumnezeu cînd mă lăsau în pace. N-am fost arestat nici o zi, n-am făcut închisoare, dar nici nu eram liber, cum nu era nimeni în tara noastră.."".
În perioada de dizgratie a tradus foarte mult, în special din autori sovietici. A revenit pe scena vietii literare discret, cu un roman pentru tineri, Toate pînzele sus! (1954), care asa inofensiv cum părea s-a dovedit a fi o bombă a farmecului literar, cu explozie întîrziată. Romanul reprezintă un episod din biografia virtuală a scriitorului. Nereusind să plece cu corabia sa într-o călătorie în jurul lumii, asemenea navigatorului pe care îl admira, Joshua Slocum, el si-a imaginat o asemenea călătorie, la masa de scris.
În timp ce fratele său, Geo Bogza, era un fel de sacerdot literar de serviciu al regimului, Radu Tudoran trăia retras, dar publica best-seller-uri. În 1977, numărul total al exemplarelor din cărtile sale – aproape fiecare reeditată de mai multe ori – depăsea 1.400.000. Cu banii adusi de romane, scriitorul si-a construit din nou o ambarcatie, pentru excursii, însă, mai putin temerare. A avut, pînă la bătrînete, faima unui bărbat distins si cuceritor. În ultimul an al vietii lucra la al saptelea roman din ciclul Sfîrsit de mileniu, roman în care era vorba de perioada de ocupatie sovietică, din 1944 si pînă în 1953. A murit în dimineata zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe interventii chirurgicale care n-au reusit să-l salveze. Geo Bogza l-a urmat un an mai tîrziu."
(http://convorbiri-literare.dntis.ro/STEFANESCUian5.html)
#344051 (raspuns la: #344044) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CEI TREI FRATI - de Areal la: 16/10/2008 11:01:34
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Au fost odată, într-un sat, trei fraţi gemeni. Semănau foarte mult, atât de mult încât ţi se părea că vezi unul şi acelaşi om, de trei ori, dar în trei situaţii diferite. Unul, cel mai mare, era foarte egoist şi zgârcit. Tot timpul era nemulţumit cu ceea ce are, şi faţa sa era posomorâtă. Nici când ieşea de la biserică faţa sa nu era senină.
Al doilea era un om obişnuit, când vesel, când trist. Când era trist, era leit fratele cel mare. Când era vesel, era leit fratele cel mic. Despre acesta din urmă, ce să spunem… Parcă trăia pe altă lume. Bucuria care i se citea pe faţă era molipsitoare. Era cel mai credincios dintre fraţi. Chiar dacă fraţii mai mari nu erau mult mai mari decât el, între el şi fratele cel mare părea o diferenţă de câţiva ani. Şi nu la trupuri, că erau aproape la fel de bine dezvoltaţi. Doar la chip…
Ce să mai spunem despre fratele mic? Chiar şi atunci când părinţii lor au murit, răpuşi de o boală necruţătoare, fratele mic a ştiut să îi îndemne pe ceilalţi să îşi pună nădejdea în Dumnezeu. Şi, cu muncă, cu răbdare, au ştiut să o scoată la capăt.
Au crescut, s-au căsătorit cu fete harnice şi frumoase, au avut copii… Au mai trecut mulţi ani, copiii au crescut mari şi gemenii noştri au ajuns bunici.
Într-un an, când fraţii îşi sărbătoreau ziua de naştere, şi toată familia era laolaltă, cu mulţimea de copii şi nepoţi, a apărut un bătrân cu o faţă senină, cu părul lung şi alb. A spus că are daruri pentru toţi. Şi a cerut să stea de vorbă doar cu sărbătoriţii…
- Spuneţi-mi, vă rog, cât de mult îi iubiţi pe cei din familia voastră, pe copii şi nepoţi? Eu pot să vă ajut să le faceţi un cadou, să le dăruiţi o parte din viaţa voastră.
Fraţii mai mari se uitau, miraţi, spre cel mai mic. Aveau încredere în el şi se gândeau că el îşi va da seama dacă musafirul nepoftit era mincinos sau nu. Dar fratele cel mic nu dădea nici cel mai mic semn de neîncredere… Era vesel ca de obicei. Zise:
- Ăsta da cadou, să poţi să primeşti puterea de a da o parte din tine altora…
Cel mare nu părea prea încântat:
- Ce să dau? O parte din viaţa mea? Şi de ce să dau? Că, dacă dau, mor mai repede, nu? Eu nu dau nimic. Cât mai am de trăit, să trăiesc. Bătrâneţea e grea, dar mai bine bătrân decât mort…
- Eu aş da un an, zise fratele mijlociu. Dar să fiu sigur că ajunge la copii şi nepoţi.
- Aş da şi eu un an, nu zic nu, zise fratele cel mare. Dar să ştie toţi ce cadou le-am făcut. Dar, dacă stau să mă gândesc mai bine… Cât ar reveni fiecăruia? O lună, două, câteva zile? Mai bine le ţin pentru mine.
Fratele cel mic deveni din ce în ce mai serios. Ceilalţi nu îl mai văzuseră niciodată aşa. Îl întrebă pe musafir:
- Şi chiar putem face celorlalţi cadou o parte din viaţa noastră? Atunci, eu, eu sunt gata să mor chiar acum. Am avut o viaţă frumoasă şi fericită. Şi ce bucurie mai mare ar fi decât să dau o parte din mine celorlalţi? Nu vreau să mă laud cu cadoul pe care l-aş face, dar cred că orice copil şi nepot ar înţelege măreţia darului meu. Eu, eu sunt aproape gata de moarte… Mai vreau să mă spovedesc, să mă împărtăşesc mâine dimineaţă şi gata… Dacă aş şti că mai am de trăit zece ani, pe toţi i-aş da, fără să şovăi…
Musafirul le spuse:
- Lucrurile stau altfel… În aceeaşi zi aţi venit pe lume, şi părinţii voştri, înainte de a muri, s-au rugat să părăsiţi această lume împreună. Dar, precum se vede, nu sunteţi toţi la fel de pregătiţi pentru moarte. Deşi sunteţi bătrâni şi timp să vă pregătiţi aţi avut…
În timp ce musafirul vorbea, fratele cel mare se aşezase pe un scaun şi începu să respire din ce în ce mai greu.
- Cel mai mic ar fi dat şi zece ani de viaţă celorlalţi. O viaţă întreagă a trăit pentru ei, aşa a rămas şi la bătrâneţe. Zece ani de viaţă o să mai trăiască. Dar bătrâneţea nu îi va fi grea, nu va fi o povară pentru ceilalţi, ci o bucurie… Tu, mijlociule, un an o să mai trăieşti de acum înainte.
- Doar un an? – întrebă mijlociul, nemulţumit.
- Da, un an. Bucură-te şi de acesta, zise musafirul. Vezi, fratele cel mare nu a avut parte nici de atât…
Fraţii şi-au întors privirile spre acesta. Şi au văzut că închisese ochii, pentru totdeauna. Avusese totuşi parte de o moarte liniştită…
- Preţuiţi bine timpul care v-a rămas, zise bătrânul celor doi. Şi nu uitaţi cât de mare e puterea iubirii pentru ceilalţi. Ea, doar ea vă mai ţine în viaţă. Pentru această iubire v-a mai lăsat Dumnezeu să trăiţi, ca să îi puteţi ajuta şi pe alţii prin această iubire. Care vă pregăteşte pentru viaţa cea adevărată…
Atât le mai spuse bătrânul. Şi, deodată, dispăru din faţa ochilor lor. Cei doi fraţi se frecau la ochi, nevenindu-le să creadă că ceea ce văzuseră era adevărat. Dar, lângă ei, trupul fratelui lor zăcea fără suflare…
#351996 (raspuns la: #350256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alors - de thebrightside la: 10/11/2008 11:59:22 Modificat la: 10/11/2008 12:00:35
(la: Mr. Cafeneaua 2008: Confa Majoretelor)
'nainte sa m-aruncati la buda si sa trageti apa, si acum o vizez pe nobila zaraza, reamintesc ca SI EU am bobinat la concursul asta, deci ar trebui sa fiu CEL PUTIN IDIOATA, sa "arunc cu noroi" pentru ca pe mine nu m-au tinut matele sa merg pana la finish si nah, dupa mine potopul. Daca si altcineva a ajuns la concluzia ca-s "cel putin idioata", sa-i fie de bine. Daca faptele/zisele mele (TOATE! NU ALEA LA CARE LI SE DA COPY PASTE FIINDCA SERVESTE ARGUMENTATIEI) asta spun, asa o fi, fratilor.

SUNT DE ACORD IN TOTALITATE CU IDEILE PRINCIPALE (da, n-am respectat maxima calitatii discursului, ete fleosc, bine ca n-am omorat pe nimeni!) ale comentariului lui boldea si anume:
1. unii oameni nu pot trece peste faptul ca e un joc virtual, si apar, ca in fiecare an, lupte de orgolii.
Nu ma intereseaza pe cine viza boldea, nu e problema mea. Ma intereseaza ideea de baza deoarece intocmai aceasta premisa m-a determinat sa ma retrag din juriu in momentul in care am realizat ca e posibil ca aceste lupte de orgolii sa ia amploare. Iata un inceput de lupta, powered by om:

Te-ai apucat tu si theside sa comentati si sa gasiti un vinovat, care era de asteptat cine o sa fie :(( Ar fi frumos sa va abtineti de la rautati si ranchiuna macar pe parcursul acestui concurs, cel putin asta asteptam de la voi...iar m-am inselat. Ati pornit chiar mai devreme;) Drace ajung sa fiu dat afara din concurs inainte de a incepe :)))) Il vreti pe beatemaniacul...spuneti clar si ma pliez pe cerinta majoritatii!!!!

Nu cred ca vrei sa ne strici jocul, asa ca te rog frumos s-o faci acum, aici, simplu si in direct. = a sugera (abject) acest lucru ar fi de ajuns sa explice felul vostru de gandire (rautate, ranchiuna)

Si celelalte balarii.

A se lua in considerare spusele mele dinainte de aceste comentariu si DACA CINEVA GASESTE O SINGURA AFIRMATIE TENDENTIOASA, URMA DE RAUTATE SI RANCHIUNA la adresa lui om in spusele mele pe acea conferinta, io ma declar singura si oficial UN JEG PSEUDOUMAN.

Insa deoarece io stiu bine ce-am zis acolo, vin si va reamintesc in special tie honey si tie zaraza, ca atunci cand om a luat-o prin floricele, nu v-ati inghesuit neam sa aparati spiritul concursului, pacea si prietenia – asa cum faceti mai sus!
Mai reamintesc si faptul ca ideea ca om e cu un picior in retragere a fost enuntata initial de tine, honey, si anume aici:

intruder - de Honey in the Sunshine la: 24/10/2008 14:31:05
stai ca s-a complicat situatia:)
om l-a numit inlocuitor pe celdesubdush care insa nu si-a dat acordul:)

'om trai si-om vedea:)


Insa om nu ti-a zis tie nici car, dar a inceput sa “traga la liber” in mine si alexa. DE CE?
NU PENTRU CA SE SIMTEA IMPINS AFARA DIN JOC, ASA CUM INCEARCA SA LASE IMPRESIA, CI PENTRU CA ARE CEVA DE IMPARTIT CU MINE, RESPECTIV CU ALEXA.
Si atunci, fete dragi (exclusiv zaraza), din respect fata de joc – in speta fata de concurentul care contesta impartialitatea organizatorilor – nu era normal ca eu si alexa sa ne luam jucariile si sa stam pe margine?!
Asadar orgoliile au inceput sa nu-si mai incapa in piele cu mult inainte ca boldea sau io sa facem pe regina si regele dramei si atunci toata lumea a tacut chitic in spiritul fair-playului. (CARE fair-play?!?)

2. voturile nu s-au acordat pe spuse, ci pe simpatii. sau mai degraba, pe antipatii.

Votez - de cher la: 03/11/2008 22:04:50
Sincer, nu am avut timp sa citesc duelul pe tema data, dar il votez pe om pentru ca il cunosc de mai multa vreme, iar despre adynet1 abia acum am aflat.


Pai si atunci de ce se mai aduna, fratilor, opt femei de opt ori in confe pe messenger si isi storc creierii ca sa produca probe interesante pentru mister?! Hai sa intrebam cine e mai mister si care-i cel mai popular primeste lincu spre diploma si gata.
E corect sa se voteze notorietatea? Atunci ce facem cu pledoariile alea despre incurajarea participarii userilor noi? Ah, ne stergem la cur cu ele. Ah, OK.
Mie nu mi se pare corect, de aceea sunt de acord cu ce zice boldea. Tuxedo a luat misterul SI PENTRU CA cei care au votat an, HABAR N-AVEAU PE CINE VOTEAZA.

3. Subscriu si la restul spuselor lui alex, de la «m-am trezit» pana la «samponare exclusiv», fiindca io cred ca omu’ e rezonabil in ceea ce gandeste si graieste.

4. Nu recunosc acest «tribunal»!
Adicatelea unii au voie sa spuna fix ce gandesc chiar daca in acest proces fac ceva pe el de fair play, dar altii tre’ sa taca sa-nghita pana dau in voma, fiindca respecta un joc in care corectitudinea scoate capu’ la fereastra in functie de circumstante.

Altii nu sunt io dupa cum bine vedeti! Si daca mai aveti probleme cu marsavia si mediocritatea mea, n-aveti decat sa-i scrieti lui Mos Craciun. Io m-am explicat oricum mai mult decat imi propusesem s-o fac.
#360855 (raspuns la: #360821) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un rezumat va rog - de anticena la: 15/11/2008 20:15:21
(la: Mr. Cafeneaua 2008: Confa Majoretelor)
am lipsit si eu ceva vreme si s-au adunat vreo 7 pagini!
ziceti-mi si mie daca a inceput runda 2 si pe unde?

eu la rezumatul asta ma refeream.
Scripcarium - de Intruder la: 20/11/2008 23:25:51
(la: TURNIRUL-FINALA)
dupa ce-am beut din leica,
dupa ce-am muscat din fleica,
am pus mana pe hangere
sadic, dar cu maniere.
am rotit salamu', frate
peste saptezeci de sate
sa ma rupa cainii si mai multe nu
cum se-ndoaie brisca pe la Maramù!

pe Roland al' din Garros
l-am ginit ca e capos
si i-am dat fo doi molari
smulsi cu greu dintre boltari.
insa cand sa iau pancarta
mi-a fost luata-n zori cu japca.

nu stiu cum si in ce fel
(ca luasem un rudotel)
m-am trezit, asa, de brat
langa Honey agatat.
am halit salam cu soia
dar sa dau in paranoia?
covor rosu, flori, bomboane,
sticle goale si baloane,
pisici sterpe, regi, regine,
toate-au calarit pe mine.
fara Honey cea barbata,
fara cureaua cea lata,
ma trezeam cu pusca-n zid
ca Pacala-n pipirig.

misteru' si gusteru'
se retrage-n monastire.
bland citeste hamsteru'
poezia din psaltire.
...iara eu,
colo jos ma iscalesc
langa scrisul scripcaresc
si va spun a mia oara,
mai poftiti si-n alta seara...

Intrujder

Îmi eşti, cu adevărat, frate... - de Areal la: 11/12/2008 15:42:33
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Un bun prieten al meu, îmi cere, de Crăciun, să mă duc în pădure, să tai un brăduţ şi să i-l trimit spre a-şi împodobi cu el apartamentul de la oraş şi a-şi bucura cu prezenţa lui copiii.
N-am tăiat niciodată un brad tânăr, convins că asta e o crimă. Dacă tai acum un brad, fie el brad de Crăciun, prietenului acesta al meu îi fac o bucurie, iar mie o mâhnire. Cui să ţin partea? Stau şi mă frământ şi nu mă pot hotărî: Să tai bradul? Să nu-l tai? Iau, în cele din urmă, toporul şi mă duc într-un anume loc din pădure unde ştiam eu un pâlc de brazi tineri tocmai potriviţi pentru ceea ce prietenul acesta al meu îmi cere. Ajung la locul cu pricina. Am în faţă câţiva brăduţi verzi, frumoşi, fragezi ca nişte prunci în primii lor ani de viaţă. Emană o mireasma sănătoasă de cetină şi răşină care mă îmbată. Mă opresc în faţa unuia dintre ei, ales la întâmplare, îmi trec toporul dintr-o mână într-alta şi nu pot lua o decizie: să-l tai? să nu-l tai? E şi el o fiinţa, la urma urmei. Şi la facerea ei Dumnezeu n-a pus mai puţină trudă decât la facerea oricăruia dintre semenii mei. Pe mine dacă mă agresează cineva pot să mă apăr, pot să strig, să plâng, să cer ajutor. El nu poate.

Stau, în continuare, lângă el, oscilând între gândul că trebuie să-l tai ca să împlinesc bucuria prietenului meu de la oraş şi acela că, tăindu-l, pe amândoi o să ne doară. Brăduţul stă drept în faţa mea. Sunt nehotărât. E o tăcere în pădure, o neclintire ca de început de lume. Tac. Tac adânc şi în miezul acestei tăceri mi se pare că aud un glas: "Nu ţi-i milă? Ce rău ţi-am făcut de vrei să-mi iei viaţa?" Tresar. Brăduţul a vorbit cu adevărat sau e doar un ecou al gândului meu? Halucinarea? Mă apropii de el, îi mângâi tulpina subţire, brun-lucioasă. Pare un trup de prunc nevinovat. Îmi trec mâinile prin crenguţele lui cu senzaţia că le trec prin părul unui copil. Arunc toporul. "Iartă-mă, brăduţule! Am vrut să te omor, să fac din moartea ta bucuria unui semen de-al meu. Nu e drept, nu e corect, nu e cinstit. Iartă-mi gândul ticălos!"
Ajuns acasă, mă trântesc pe un pat şi, în scurt timp, adorm. Şi am un vis în care aud cum brăduţul îmi grăieşte: "Îmi eşti, cu adevărat, frate..."
#371709 (raspuns la: #371371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pierdut şi…regăsit - de cosmacpan la: 26/12/2008 21:00:44
(la: de unul singur........)
Pierdut şi…regăsit

Cum poţi crede în ceea ce nu vezi?
Am să pun palma şi voi simţi.
Şi cum o să-L pipăi pe EL,
Orb fiind?
Cum ai să ştii că ţii în palmă iubirea?
Omule, nu încerca să explici fericirea,
Nu toate vorbele au aceleşi înteles pentru fiecare.
Nu încerca să măsori preaplinul binelui,
Ulciorul nu se-ntreabă dacă-i plin ori gol
Se lasă folosit.
Mai bine un pas nesigur,
Decât o poartă deschisă în calea îndoielilor.
Încearcă să trăieşti. Respiră.
Fericirea te va ajuta să afli gustul iubirii.
Lasă-ţi mintea acasă şi ia-ţi inima la plimbare
Vei fi surprins să redescoperi lumea.

PS: si ma voi pierde pentru inca o uitare
Turna-voi temelie anului ce vine-n lumea asta mare...
La Multi Ani!!!!!!
****** - de Areal la: 24/02/2009 13:31:09
(la: Masoni...va regasiti?..:)))
In perioada celui de-al doilea razboi mondial, dupa ce fusese interzisa de regele Carol al II-lea inca din 1937, Franc-Masoneria autohtona va fi serios periclitata de actiunile fascistilor si legionarilor. In decembrie 1944 sunt reaprinse luminile in loji, pentru ca in 1948 Masoneria Romana sa fie din nou trecuta in adormire, de data aceasta de catre comunisti. In exil masonii romani au activat insa, constituind un Suprem Consiliu pentru Romania, condus de Marele Maestru Marcel Schapira. La inceputul anului 1990, 19 masoni romani, supravietuitori ai Franc-Masoneriei interbelice, se constituie intr-un grup de initiativa cu scopul de a-si face cunoscuta prezenta si disponibilitatea pentru reinfiintarea Ordinului Masonic in Romania. La 5 decembrie 1990 ia fiinta la Bucuresti, Loja "Concordia" instalata de Marele Orient al Italiei.
La 24 ianuarie 1993, la Casa Vernescu din Bucuresti, in prezenta Marelui Maestru al Marelui Orient de Italia, Giuliano di Bernardo, insarcinat de Masoneria Regulara Universala a lui Arnold Hermann, reprezentantul personal al Suveranului Mare Comandor Fred Kleinknecht al Supremului Consiliu de Rit Scotian Antic si Acceptat al Jurisdictiei Sud a SUA - Supremul Consiliu Mama al Lumii; Douglas Lemons, Mare Maestru de Onoare al Californiei; Alfredo Diomede, Mare Secretar al Marelui Orient al Italiei; Elviu Sciuba, ex-Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu al Italiei si Costel Iancu, reprezentantul pentru Romania al Marelui Orient al Italiei, intr-o ceremonie speciala sunt reaprinse luminile Marii Loji Nationale din Romania. Mare Maestru este ales veteranul mason Nicu Filip, iar Mare Maestru Adjunct, Costel Iancu.
La 12 martie 1993, Marea Loja Nationala din Romania, prin Marele ei Maestru, accepta ca pe teritoriul romanesc sa functioneze Ritul Scotian Antic si Acceptat, iar pe 18 decembrie in acelasi an, la Alba Iulia, este promulgata prima Constitutie a Marii Loji Nationale din Romania, dupa al Doilea Razboi Mondial. La sfarsitul anului 1996 in Romania erau inregistrati 7oo frati grupati in 4o ateliere.

CUGETARI ( completare 7 ) - de Areal la: 16/03/2009 15:30:06
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
"Intamplarea este scuza celor ce n-au invatat sa lupte cu viata."
"Timpul este originea tuturor iluziilor omului." (John Fowles - Daneel Martin)
"Viata este o cascada de tradari, in care numai sperantzele ne raman fidele" (Narcis Giurgiu)
"Viata este o suma de ocazii pierdute" (Emil Cioran)
"Speranta este virtute de sclav" (Emil Cioran)
"Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera"(H.P.Bengescu)
"Orgoliul se afla in noi ca o forta a raului" (Victor Hugo)
"In realitate, omul, ca si toate vietatile pamantului, a fost condamnat sa traiasca singur, fiindca existenta nu e posibila decat in singuratatea individuala. Omul e un univers inchis cu legile-i proprii care-i comanda viata efemera, tot atat de departe de ceilalti oameni ca si un astru de ceilalti astri, fara nici un mijloc de comunicare reala cu nimeni. Iluzia comunitatii cu alti semeni te inseala numai pana in momentul unei mari zdruncinari sufletesti, cand deodata iti dai sema ca nici parintii, nici fratii, nici prietenii, nimeni nu te poate ajuta, nici macar intelege..." (Liviu Rebreanu - Jar)
"Acolo unde nu-i putere
Nici o chemare nu se cere
Cand nu poti fi ce-ar trebui
Fii numai ce poti fi."
(Henrik Ibsen)
"Unui prost daca nu-i dai voie sa vorbeasca dobandeste aura de intzelept"
Asa e soarta boului,
vitel adult,
sa stea la poarta noului
nitel mai mult"
"Omul care are nevoie de un stapan este un animal; indata ce devine om cu adevarat, stapanul ii este inutil. (J.Herder)
Cei care pot, fac;
cei care nu pot, invata pe altii;
cei care nu pot nici asta, conduc. (Murphy)
A fura idei de la o persoana inseamna plagiat.A fura de la mai multe, inseamna cercetare. (Murphy)
"Nu zidurile fac o scoala ci
spiritul ce domneste intr-insa" (Regele Ferdinand I, 1923)
"Este mai usor sa dezintegrezi un atom decat o prejudecata." (A.Einstein)
"Orice om determina soarta lumii prin fiintza si faptele sale" (Martin Buber)
"Un copac enorm creste dintr-un lastar minuscul, Un turn se naste dintr-un morman de pamant, O calatorie de mii de mile incepe cu un pas." (Dao De Jing)
Ne-am nascut toti cu o superstitie: ca ne asteapta lucruri mai bune sus, niciodata mai jos. (Mircea Eliade - Despre fericirea concreta)
"...Si filosofia mea s-ar reduce la o singura dogma: joaca-te" (Mircea Eliade)
"Raul din tine, din celalalt, din lume, trebuie inteles si iertat" (Constantin Noica)
"Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde" (Narcis Giurgiu)
"Nu conteaza cum se poarta altii cu tine, ci cum te porti tu cu ei." (parintele Dumitru Vanca)
"Dragostea este cauza lumii." (Mahabharata)
"Omul are o mie de capete, are o mie de ochi, o mie de picioare; acopera pamantul dintr-o parte in alta si il depaseste inca cu zece degete" (RIG-VEDA, X, 90)
"Functia cea mai inalta a omului este aceea ca in mijlocul haosului social sa-si construiasca propriul univers de ordine si armonie" (Antoine de Saint-Exupery)
#417355 (raspuns la: #417027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
**** - de proletaru la: 11/04/2009 13:50:47
(la: Invatatoarea severa a fratilor mei mai mici)

Am citit ingrozit aceasta mostra de text. E buna ca dovada la tribunal in cazul in care "se sinucide" careva in jurul tau.
Sa facem o scurta evaluare...

"[...] Ii asezam frumos in banca, aveam catalog, tabla, aratator, imi puneam niste ochelari gasiti prin casa si incepeam, zi de zi, in vacante, aceleasi ore [...]"

- Nevoia de ordine, meticulozitatea cu care iti pregatesti "instrumentele de tortura", planificarea, ritmicitatea, ritualul chinului la care urmeaza sa iti supui victimele sunt parte a unui scenariu infiorator. Ritualul e parte a terorii, a sadismului, a supunerii victimei, asezarea ei intr-un scenariu fara iesire. Iti aduci victimele in situatia de a nu putea alege, de a nu avea alta optiune decat a participa la setea ta de a domina, de a avea putere asupra lor. Tortionarii isi leaga victimele si doar dupa aceea incep sa le "prelucreze" deoarece in conditii normale ei au un complex de inferioritate pe care trebuie sa il compenseze.

Monstruos mi se pare faptul ca acele fapturi, dincolo de jocul diabolic sunt rudele tale. Suferinta lor iti alimenteaza orgoliul, setea de putere. Asta sugereaza un fel de "exorcizare" a unui rau care ti s-a facut in interiorul familiei. Posibil ca doar tu sa fi suferit si de aici nevoia de a-ti pedepsi fratii ca mecanism de echilibrare a balantei de echitate. In contrapartida nevoia asta semnalizeaza dezechilibrul, o malformatie a personalitatii, un gol imens in preocupari si status. Asemenea simptome si rezultante sunt efectul unei copilarii chinuite, prezenta unui parinte extrem de dominator si dezechilibrat, incapacitatea de a relationa normal, frica si supunere. Poate ca nu au fost decat unele din aceste elemente insa doar combinatia de asemenea "ingrediente" duce la un rezultat de aceasta natura.

"[...] Eu, o adolescenta responsabila [...]" - e vorba de parerea despre tine ca erai responsabila sau, altfel spus, proiectia pe care acum o faci asupra ta - asa cum vrei sa fi fost - cerea o prescriptie de rol de tip "adolescenta responsabila". Acest lucru nu este nici pe de parte ca la varsta aceea ai fi fost sau nu asa. Doar o "instanta" independenta poate spune ca erai sau nu ceea ce vrei acum sa fi fost.

"[...] Rad acum dar atunci eram severa. Puneam note mici si le dadeam teme grele. Cea mai grea tema ,cred, a fost sa scrie o poezie![...]" - Cum spuneam, un intreg ritual de tortura, de manifestare a nevoii de putere. Simteai nevoia sa le dai o "lectie" sa sufere si ei cum ai suferit tu pentru ca altfel ar fi fost nedrept.

Nu mi se pare bizar sa vad, sa observ aceste mecanisme la un grup de copii jucandu-se intr-un asemenea scenariu. Grav este faptul ca ceea ce ai scris este rodul unei minti mature, un scenariu "crosetat" acum, la varsta matura. Dialogul, detaliile nu sunt simple amintiri ci compunerea unei regii si a unei scenografii actuale, un aici-acum.

'[...] Ma respectau prea mult, altfel m-ar fi intrebat daca eu stiam sa scriu poezii [...]"
- Nu puteau sa puna intrebari. Ei erau victimele, asupritii, chinuitii, terorizatii, schingiuitii. de regula, victimele nu intreaba de frica ca sa nu supere si mai rau calaul.
Propozitia: "Fratele meu era un picut mai curajos, cea mica era cat pe ce sa planga" edifica si mai mult starea victimelor.

"[...] M-am asezat la "catedra", am deschis o carte si-i urmaream discret. Minute bune si-au dat coate, s-au foit, imi aruncau priviri, au rontait stiloul, au avut apoi nevoie la baie, le-a venit si foamea, foaia le ramanea in continuare alba [...]"
Urmarirea, catedra (pozitia privilegiata - marcatorul de status), linistea, zbuciumul acelor copii probabil erau sursa fericirii tale.
"[...] - Nu iesiti la joaca pana nu scrieti o poezie! E chiar atat de mult ce va cer? Sunteti premianti amandoi si NU STITI SA SCRIETI NISTE VERSURI?[...]" - Sadism, dominare, santaj emotional ... plina casa cu "delicatese"...

"[...] Am simulat enervarea si nerabdarea [...]" - Nu ai simulat-o ci chiar erai. Spui ca o simulai pentru a pastra aparentele ceva de genul... "doar ne jucam".

"[...] Aceeasi tema aveam sa o dau si baietilor mei, cam tot cand aveau opt, zece ani. Le am si acum si le scot uneori din cutiuta cu emotiile cele mai frumoase.[...]" - Intr-adevar, acestea sunt amintiri frumoase. Tu torturandu-ti fratii, copiii. Nu ma mir ca ai putut sa simulezi rolul de canceros, de sfanta, de umila, de razvratita. Personalitatea ta este cauza si "izvorul" acestor roluri macabre, acestor scenarii torqemadiene.

Finalul e edificator: apar trofeele acestei munci laborioase, materializarea chinului : CONFESIUNILE victimelor.
"Poezie",
"Sora mea mai mare",
"Mama mea",
"Copil de zece ani".
Cred ca un psihiatru s-ar ingrozi!
Pe bune, cazul lui Fritzl mi se pare "apa de ploaie".
si inca: - de Sancho Panza la: 04/05/2009 20:53:04 Modificat la: 04/05/2009 20:56:10
(la: Zamolxianism)
Toate aceste tradiţii formează substratul actual al unei religii ancestrale, zamolxianismul.

o religie are trei elemente componente:
- dogma;
-rit;
-morala.
cum le-ati rezuma?

ce (sau cine) a asigurat, "din timpuri imemoriale", regularitatea acestei religii? sau considerati ca niste obiceiuri care si-au pierdut suportul doctrinar sunt indeajuns?

fratilor, credeti ca o religie "se intemeiaza" la Monitorul Oficial????
:)))
sunteti de coma!
elevul - de Homo Stultus la: 07/05/2009 15:38:03
(la: amalgam)
Dupa cum am explicat in rezumat sunt niste note de lectura. Asta inseamna ca am citit ceva, mi-a ramas ceva si am scris cateva randuri cu privire la. Ceea ce a fost scris este in primul rand o tentativa de intelegere din parte-mi nicidecum un demers de acceptare sau respingere.
O sa incerc sa spun cateva cuvinte punctual la observatiile tale.
1. Universul adanc nedrept este universul in care exista aspiratia dar ai pierdut mijlocul (daca e sa crezi ca l-ai avut vreodata). Intregul cosmos nu il pot raporta decat la ceea ce cred ca sunt. nu?

2. Nu am pus semnul egalitatii intre divinitate si morala. (si nici camus in eseul de la care s-a pornit nu face asta). Am spus doar ca daca omul il omoara pe Dumnezeu (ceea ce se afirma in nihilism) atunci e o copilarie sa pastreze morala care slujeste divinitatii.

3. Sa inteleg ca nu putem aprecia decat prin comparatie? Spui ca nu Creatorul trebuie aruncat ci cel care nu il intelege. Trebuie sa marturisesc ca eu personal nu am intalnit nici un om care sa aiba pretentia ca il intelege pe Dumnezeu. Poate tocmai de aceea in spiritualitate se apeleaza la "taina" si "intunericul divin". In plus nu stiu unde am ajunge daca Dumnezeu ar arunca pe cei care nu Il inteleg. Desigur asupra acestei probleme putem sa avem pozitionari diferite.

4. Nimic de obiectat. Morala bunului plac nu este morala ci un... ceva toxic. Deificati omul nu e o parere a mea ci mai degraba un comentariu la ceva ce nu aprob.

5. Am nuantat cred suficient in text acest aspect.

6. Nu sunt convins ca ai sesizat tonul celor ce s-au spus in fragmentul respectiv. Pe de alta parte e foarte posibil ca eu sa nu fi fost in stare sa transmit ce am avut in vedere.

7. O intrebare foarte grea. Nu cred ca as putea sa raspund multumitor. Limita de acest tip nu e o chestiune de geografie ci poate una de participare.

8. Ea poate sa fie starpita si maine. Nu de posibilitate ma indoiesc eu ci de probabilitate.

9. Faptele noaste. Morala este un mod de a fi care nu este determinat de o constrangere exterioara ci porneste din interiorul omului. Adica omul sa faca "binele" din convingere nu din constrangere.

10. Da legile sunt utile. Dar daca ele sunt singurul etalon atunci suntem departe. (propun ca exemplu fratele fiului risipitor).

11. Si aceasta subordonare este dreptul celui tare asupra celui puternic. Sclavia nu are nevoie de o institutie a ei ca sa existe. Ea este un fapt.

12. Cei 5 din sodoma erau urmarea unui targ cu Dumnezeu. Cei 5 oameni buni necesari supravietuirii. Omenirea a supravietuit, Sodoma nu. Ar rezulta ca in omenire cei 5 ar fi de gasit daca am avea rabdare sa cautam.
#434956 (raspuns la: #434677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bre, frate, - de anisia la: 04/07/2009 14:45:04
(la: Nic. Steinhardt)
la sora gratiela stii ca trebe sa le faci rezumat, da? ca n-are vreme sa ceteasca tot :(

deci, care-i cea mai cea?
#458079 (raspuns la: #458059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A si O - de Bitterdream la: 16/07/2009 23:06:57
(la: Marimea conteaza?)
incepeti frate, ca eu ma uit si va dau indicatii de regie.
#463862 (raspuns la: #463859) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...