|
te provoaca sa gandesti
regina dulapului
mondial & iuliu merca - regina strazilor ('77)
- de
Bucu
la: 11/03/2011 20:36:46
(la: radio cafeneaua) Mondial & Iuliu Merca - Regina Strazilor (1977) Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii" Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat. Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu. Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite! Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie. Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista) La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman. Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren. In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa! In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!). Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei. In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii. Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri. A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii. Epilog 1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre. A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...? 2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva... Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera. Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic. Dr. Epifanie Cozarescu
Pirati de ieri si de azi
- de
gabi
la: 23/10/2003 04:20:06
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei)) Comentariul prezent porneste de la stirea din link-ul mentionat in precedentul mesaj, la randul ei comentata de un anonim.
Suntem in secolul 16, pe la mijlocul lui. Statele Unite ale epocii sunt, incontestabil, Spania si imperiul ei teritorial si financiar. Banii sunt transferati nu electronic, ci sub forma unor galioane pline ochi cu aur, provenind din Indiile de Vest. O natiune de intrprinzatori, care-a dat deja lumii o "Magna Charta Libertatum" sau un Chaucer, printre altele, se zbate acum in relativa mizerie si instabilitate politica. Copii chinuiti dar nu tampiti, viseaza inca de mici la inavutire rapida, prin orice mijloace. "Tara acestei devreme orientari in viata, desigur"- vorba anonimului prieten-...nu este pe-atunci "desigur" Romania. Ci, conjunctural, Anglia. Cu anglo-saxona practicalitate, ei gasesc rapid raspunsul la eterna intrebare "why did you rob the bank?", si anume: "because that' s where the money is!". Drept pentru care si fara prea multe fasoane morale se reped ca vrabiile asupra vulturilor (galioanele spaniole), invatand din mers si repede cum sa le invinga, tot mai des. Autoritatea morala a timpului, Spania, protesteaza vehement, uitand sa precizeze bazele morale ale felului in care dobandeste aurul; nici nu se cere, deoarece fiind unica superputere, moralitatea devine maleabila si ductila, in functie de cine-o predica si mai ales din ce pozitie. Copiii "obraznici", pe masura succeselor tot mai spectaculoase, devin din "pirati", eroi respectati la curtea unei regine cu gandire neortodoxa la a carei moarte, tara pe care-o mostenise-n ruine este aproape un imperiu, la randul ei... Si gata sa dea lectii de morala altora. La randul ei. Taind, spre exemplu, degetul mic al femeilor din India secolului 19, deoarece faceau concurenta razboiului de tesut britanic in industria de varf a Metropolei acelor timpuri. Daca cineva crede ca am facut mai sus apologia pirateriei de orice fel, il/o asigur ca nu este cazul si ii cer scuze pentru a nu fi fost, poate, suficient de explicit. Ori poate ca nu-i vina mea. Goethe si Jackson mi-au placut, Dickens, Kant si Tennyson m-au surprins iar regina a pierdut un bun prilej de a tacea, cum zicea un mare (adica inalt) om (de stat).
1750 & 1923
- de
papadie67
la: 27/10/2003 01:27:49
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei)) Nu, sigur ca nu-i vina ta...(:
Tot ce ne mai trebuie este-o de Regina, cu conditia sa fie Elisabeth I. Aparatele mecanice de care amintiti se pot gasi si azi la consignatiile din Bucuresti; din pacate ele , cu exceptia lui www.f64.ro nu au email sau sit; la F64 puteti scrie si puteti incerca sa ii trimiteti patronului niste bani pentru a va procura aparatele dorite.
Aparatul digital Canon300D este un aparat reflex, iar NC 5700 un bridge camera; a le compara inseamna a compara merele cu perele. Pentru majoritatea muritorilor, un aparat nereflex sau un bridge camera este absolut suficient pentru a obtine rezultate foarte bune; ele oricum sunt folosite la 1% din ce pot, de majoritatea fotografilor amatori sau chiar profesionisti. Canon D300 are avantajul ca i se pot pune obiective din seria EF, dar bune sau maxime rezultate nu se pot obtine decit cu obiective foarte, foarte scumpe, din seria L. Astfel un aparat reflex digital si obiectivele necesare, care sa faca o imagine de calitatea lui NC5700, costa pe la 3000$ sau peste, pe cind un 5700, sub 800$ la ora aceasta. Ca sa tragem concluzia, aveti un aparat grozav, cu care nu veti face niciodata ce poate el, si o mai mare atentie trebuie indreptata catre estetica, compozitie, culoare, studiului imaginii, si nu fugii catre pixeli si elemente scumpe. Cum am spus, mergeti la lomografie si vedeti ce se poate face cu un aparat de 20$, inainte de a da de sute de ori mai mult pe un aparat care tot in dulap ajunge... In fotografie se pot obtine rezultate "profesionale" cu orice aparat!
Foto aeriene si subacvatice
- de
Dinu Lazar
la: 19/11/2003 09:42:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) 1. Sigur, am facut cursurile cu domnul Constantin Scarlat, unul dintre marile spririte ale scafandreriei romanesti, si mai am cred intr-un sertar brevetul de instructor scafandru sportiv. Nu am facut atit fotografie submarina cit am filmat sub apa, de la filmul "Bratele Afroditei" de sub regia lui Mircea Dragan, pina la filme de documentare, in anii cind am fost operator la Buftea, la Filmari combinate.
2.Nu ma tenteaza sa fac fotografii aeriene aici. In Romania nu se poate face nimic. Asta e teorema. Iata si demonstatia teoremei. Acum vreo 3 ani o mare companie care facea ghiduri europene a facut un ghid al Europei si avea nevoie de fotografii aeriene cu monumente clasice din 4 capitale europene din 4 puncte cardinale; din est a ales Bucurestiul, si mi-a trimis o comanda urgenta sa fac 2-3 fotografii aeriene cu Ateneul si Arcul de Triumf din Bucuresti. Am zis "saru`mina" si m-am apucat de lucru; am facut devizul, aia au zis ca e OK, m-am dus la Tziriac Air, sa inchiriez elicopteru`; sa le zic dom`le uite banu`, in 2 -3 zile vreu sa fiu la ora cutare in locul cutare. A, pai nu se poate, mi-au spus. Aprobare de la SRI aveti? Aprobare de la cutare si cutare este? Pai ce, s-au instalat rachete nucleare pe Ateneu? - zic eu. E Ateneul fratilor! Nimic. Mi-au spus ca obtinerea tuturor vizelor dureaza cam 30 de zile, mi-au dat un formular sa-l completez de am ris o saptamina dupa ce l-am citit, in care trebuia sa semnez ca ce obiectiv folosesc eu sau ca filmele se tin in dulap de fier si developarea se face sub control de docomente secrete, imaginile trebuie sa fie avizate de nu stiu cine si aprobate de alt nu stiu cine, si oricum dimineata si seara cind voiam eu sa zbor nu se putea, din nu stiu ce motive. Cam asta e cu fotografia aeriana in Ro. Am mai fost pe urma la Aviatia utilitara, unde 10 piloti taiau frunza la ciini, si la ceva posesori particulari de elicopter, ca am crezut ca faceau misto de mine primii; aiurea, era adevarul adevarat... Asa ca am pierdut comanda, trebuia facuta intr-o saptamina, si pe coperta respectiva cu ultima capitala din Est a Europei a aparut Parlamentul din Budapesta, care s-a putut fotogrfia imediat... Deci "Romania vazuta din cer" nu ma tenteaza sa fac. Dar daca titlul "Romania vazuta din balamuc" e liber, poate ma tenteaza sa fac o chestie in sensul asta...
frumos exemplul ales de tine
- de
Catalina Bader
la: 23/11/2003 03:03:05
(la: Sa-ti faci singur dreptate?) si eu ma simt uneori ca un pion pe o tabla de sah.
dar ce sunt eu? pion sau regina? asta trebuie sa aflu. pentru mine. ca sa stiu cum sa actionezi... si cu pionul poti sa ,dai' sah mat daca in spatele tau exista un Dumnezeu care sa te inspire. CORBUL
Stînd, cîndva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte Din oracole ceţoase, cărţi cu tîlc tulburător, Piroteam, uitînd de toate, cînd deodată-aud cum bate, Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor. ,,E vreun trecător – gîndit-am – şi-a bătut întîmplător. Doar atît, un trecător." O, mai pot uita vreodată ? Vînt, decembrie cu zloată, Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor, Beznele-mi dădeau tîrcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore – Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore – Nume-n lume trecător. În perdele învinse roşul veşted de mătase Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor; Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvîcnind de teamă: ,,E vreun om care mă cheamă, vrînd să afle-un ajutor – Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor – Nu-i decît un trecător." Astfel liniştindu-mi gîndul şi de spaime dezlegîndu-l ,,Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor; Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială, Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător; Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător, Beznă, nici un trecător. Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme, Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor; Noapte numai, nesfîrşită, bezna-n sinea-i adîncită, Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: „Lenore!” Doar ecou-adînc al beznei mi-a răspuns şoptit: ,,Lenore!'' Doar ecoul trecător. Întorcîndu-mă-n odaie, tîmplele-mi ardeau văpaie, Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor. ,,La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate... Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tîlcul lor. Vreau, de sînt în beznă taine, să descopăr tîlcul lor!'' Vînt şi nici un trecător. Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă, a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpînitor. N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune, Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor, Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpînitor, Sus, pe bust, se-opri din zbor. Printre negurile-mi dese, parcă-un zîmbet mi-adusese, Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător. Şi-am vorbit: ,,Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală, Corb bătrîn, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adînc sobor! Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore!'' Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntîmplător; Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor – Pasăre, de nu stafie, stînd pe-un bust strălucitor- Corb ce-şi spune: ,,Nevermore''. Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie, Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvînt sfîşietor. Mult rămase, ca o stană.n-a mişcat nici fulg, nici pană, Pînă-am spus: ,,S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor – Va pleca şi el, ca mîine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor''. Spuse Corbul: ,,Nevermore''. Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă, M-am gîndit: ,,E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor. L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor – Bocetul Nădejdii-nfrînte i-a ritmat, chinuitor, Doar cuvîntul: «Nevermore»''. Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strînsă, Jilţul mi l-am tras alături, lîngă bustul sclipitor; Gînduri rînduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise, Lîngă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor – Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor – Vorba Never – Nevermore. Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică, Îl priveam cum mă fixează, pînă-n gînd străbătător, Şi simţeam iar îndoiala, mîngîiat de căptuşeala Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor – Dar pe care niciodată nu-l va mîngîia, uşor, Ea, pierduta mea Lenore. Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare, Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor; ,,Ţie, ca să nu mai sîngeri, îţi trimite Domnul îngeri'' – Eu mi-am spus – ,,să uiţi de plîngeri, şi de dusa ta Lenore. Bea licoarea de uitare, uită gîndul la Lenore !'' Spuse Corbul : ,,Nevermore''. ,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor, În noroasa mea ruină, lîngă-un ţărm fără lumină, Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor, Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. ,,Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător, Sufletu-ntîlni-va oare, în Edenul plin de floare, Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore – Fata căreia şi-n ceruri îngeri îi spun Lenore?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. ,,Fie-ţi blestemat cuvîntul! Piei, cu beznele şi vîntul, Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor! Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă! Singur pentru veci mă lasă ! Pleacă de pe bust în zbor! Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă într-una, Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pînditor, Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează, Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor; Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor. Niciodată – Nevermore.
doamne fereste
- de
mama
la: 27/11/2003 04:49:57
(la: Istorie alternativa: cum ar fi fost daca ... ?) ne-am ras cu totii.
daca e adevarat MOLDOVA nu va fi a stranepotilor, stranepotilor nostri. Romania va fi din nou un PION DE SACRIFICIU pe tabla de sah a marilor puteri? CU CE DREPT NE CONDAMNA AMERICA si RUSIA la o noua GENERATIE DE SACRIFICIU. STRIGATUL NOSTRU ESTE DISPERAT! NU NE STERGETI DE PE HARTA! SI NOI SUNTEM OAMENI! avem si NOI DREPTUL sa ne BUCURAM DE VIATA! ne-ati calcat in PICIOARE VISELE. BUNICII NOSTRI V-au asteptat IN MUNTI. si-au facut viata grea, sperand ca nu vor suporta O NOUA AMAGIRE. IN ZADAR. ne-ati promis LIBERTATE. altii ne-au promis LIBERTATE, EGALITATE SI FRATERNITATE! VORBE IN VANT. VIATA NOASTRA IAD ESTE! DIN VINA VOASTRA! OAMENI POLITICI! aruncati-va un OCHI LA CEI SARMANI! de ce trebuie sa MURIM ca voi sa CASTGATI BANI?! OMENIREA SE INDREAPTA SPRE UN IAD CREAT DE VOI. pentru ca VOI ati uitat CA OMUL DE RAND NU MAI ARE PAINE. si NU MAI ARE FRATE. e despartit de ZID construit cu banii VOSTRI. BANUL ESTE OCHIUL DRACULUI. cat TIMP va trebuie sa intelegeti? unde DUCETI LUMEA ASTA?! la dezbinare ca sa o stapaniti. si sa ne UMILITI pe noi ca OAMENI. cu politica voastra scarboasa mirosind a balta veche si oracaind de broaste raioase. VRETI SA INGENUNCHEATI OMENIREA. PENTRU BANI. DAR NOI NU MAI PUTEM! ne vom IMBRACA in ULTIMA ZDREANTA pe care o avem in DULAP si vom IESI IN STRADA in BATAIA LUNETELOR VOASTRE. ne veti ucide. DIN NOU. si DIN NOU. INAINTE DE A MURI eu II VOI SPUNE CU LIMBA DE MOARTE copilului MEU CINE SUNTETI VOI. Si va doresc sa traiti in flacarile IADULUI pe care voi l-ati CREAT si sa ramaneti in veci pururi voi si urmasii vostri care va impartasesc ideile IN IAD. DAR NU PE ACEST PAMANT!
nu va invidiez
- de
(anonim)
la: 03/12/2003 02:09:58
(la: Invitatie la fotografie, palinca si Ada Milea live, pe 8 dec) ma bucur pentru voi.
am si eu o slana in frigider. si o palinca de Alba si o tuica de Arad in dulap. o sa fim impreuna. voi acolo, eu ... Cata barbatul deschide dulapul sotiei
mangaie cu dragoste hainele ei si inspira parfumul ei... deodata zareste CUTIA o deschide. ceva rosu, lenjerie pentru o ocazie deosebita o strange la piept si suspina. era un cadou facut intr-o seara de Craciun... acum nu mai are nevoie... spuse el plangand inchizand cutia si aruncand primul pumn de tarana... Morala: traieste prima zi ca si cand ultima va fi nu lasa pe maine ce poti face astazi maine poate fi prea tarziu.
Kinkade/ Alma-Tadema
- de
Florin Firimita
la: 03/01/2004 22:48:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca") Comparatia dintre Alma-Tadema si Kinkade....Desi nu pot spune ca prefer kitsch-ul englezesc celui american, cel putin pictorul englez a avut ceva urme de talent, in timp ce Kinkade este ceea ce in Romania am fi definit drept "pictor de bilci." Alma-Tadema, de care nimeni n-a auzit astazi, a fost foarte popular in timpul vietii. A fost fascinat de Egiptul antic, si in general, de viata grecilor si romanilor antici. Prin 1850, englezii cultivau acesta sentimentalitate dulceaga, teatrala, reprezentata prin fecioare cu obrajii roz pe fundalul unor tufisuri de trandafiri, figuri androgine cintind la harpa, etc, un alfabet visual conceput pentru a le justifica tendintele decadente mai mult sau mai putin latente. Una dintre caracteristicile kitsch-ului este tendinta de a cenzura originalul, de a inlocui originalul cu o copie daca se poate mult mai “draguta,” mai populara. Kinkade si Alma-Tadema se intilnesc pe planul acesta, pentru ca ambii trivializeaza trecutul, natura, etc. Ambii au fost propulsati de avaritie. Daca Alma-Tadema n-ar fi fost "descoperit" de un dealer belgian care i-a comandat zeci de picturi pentru piata engleza...daca n-ar fi inceput sa picteze pe banda rulanta....cine stie, poate ca Thomas Kinkade n-ar fi existat astazi.
In Statele Unite, felul in care arta lui clasicista a fost imbratisata si interpretata a avut o influenta enorma asupra felului in care Hollywood-ul a reprezentat antichitatea in productiile siropoase de la prima jumatate a secolului trecut pina in ziua de azi (“The Finding of Moses,” are toate ingredientele unei procesiuni tipice unor filme de genul “Quo Vadis”, produs de MGM in 1951, ”Ben-Hur,” sau chiar recentul film al lui Ridley Scott, “Gladiator.”) Pictorii de tipul lui Alma-Tadema au fost generatori de pseudo-mitologii care au avut foarte putin de-a face cu adevarul istoric. Roma sau Grecia antica recreate in picturile lui, sint decoruri de teatru. Ambele s-au materializat in cele din urma intr-un peisaj care nu se sfieste sa incorporeze gladiatori care-ti parcheaza masina sport, chelnerite care-ti amintesc de regina Nefertiti, pirati si gondolieri, in Las Vegas, (la care Anglia Victoriana nu s-ar fi sfiit deloc sa se uite prin gaura cheii).
despre poezia sa nu prea stiu
- de
mapopescu
la: 05/01/2004 16:48:13
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?) dar "Trei dinti din fata" este un excelent roman. l-am descoperit intr-un dulap de studentie al unui unchi si l-am adus cu mine la Cluj. de vreo 4 ani il vad in biblioteca de cind sint in Franta si imi tot promit ca il citesc.
prima data l-am digerat greu. mi se parea bizar ca se putea scrie asa pe vremea lui Ceausescu. a doua oara l-am devorat. e excelent. vazusem inainte piesa Iona la Teatrul din Cluj, interpretata de Teatrul din Craiova (cred ca este vorba de acelasi spectacol cu George Constantin, insa nu mai tin minte numele actorului :( scuze) si mai citisem "Unde fugim de acasa". dar cei "Trei dinti" sint in topul meu personal. PS poeziile de mai sus (mersi SB_one si sanjuro) sint extraordinare Articolul asta l-am citit deja pe toate site-urile legiunii(tu nu sti ce fel de site este geocities/alkimistul?).
Cat despre daca a fost sau nu,adevarul il vom afla dupa 2005.Exista un maldar de documente care ne vor lamuri prin intermediul comisiei numite. Mi se pare ca , grosul acuzatiilor se indreapta spre guvernul Antonescu instituit DUPA alungarea de la putere a "Garzii de Fier". Poate acestia din urma pot fi "acuzati de o anumita ideologie" dar datele arata ca in nici un caz nu ar putea fi acuzati de atrocitatile care au avut loc la Odesa(un mic exemplu). In orice caz,pe langa "maldarul de documente" exista si nume concrete cum ar fi Radu Lecca,Mihai Antonescu,generalul Trestioreanu si altii care la-u ajutat pe ion Antonescu. In timp,chiar si intelectualii romani au fost impartiti(in tabere ideologice) de "problema evreiasca". De o parte ii poti gasi pe Nicolae Iorga(nu mai putin influent deca Garda de Fier prin idei)Vasile Conta,Istrate(chimist,imi scapa celalat nume). Si poti gasi si cei care au protestat,precum I.C.Bratianu,dr.Nicolae Lupu,Regina mama Elena(care de altfel a primit si titlul de "Drept al popoarelor" la Yad ve Shem din Ierusalim. Asa ca vezi ce munca titanica ii asteapta pe cei din comisie. Si vrei ca noi sa tragem concluzii aici dupa un articol scris pe un site de o "anumita nuanta"? Daca doresti poti face si un mic test. Am citit enorm de multe materiale despre evrei/israelieni s.a.m.d. pe acest site(geocities/alkimistul).Poate cineva sa-mi citeze,in ultimul an,cel putin 10% din articole care au fost favorabile acestei etnii?(ca si la alte popoare,au si ei partile lor bune!Priviti numai cati laureati ai premiului Nobel au dat.) Draga Catalina,nu te obosii in zadar!Nu vei gasi nici un articol favorabil(dar mite exagerarea mea cu cei 10%!). Numai ponegriri! Asa ca nu-i poti acuza de o "obiectivitate iesita din comun" care sa le confere titlul de "sursa". numai cand ii citesc numele pe lista, ma ia cu junghiuri. cate ni se trag de la duduia asta! eu nu cred ca a [b]citit[b] Biblia.
Prima scoala romaneasca
- de
(anonim)
la: 31/01/2004 12:47:58
(la: Prima scoala romaneasca. Ne uitam oare trecutul?) Nu uitati, ca aceasta scoala despre care se spune "prima scoala romaneasca" a fost înfiintata si platita de regina ungariei ptr. ca populatia romana sa aiba si ei unde sa învete în limba materna.
unul care cunoaste istoria Nu ai prea inteles multe din "demersul meu"!! Iar daca citeai mai mult din ce am scris pe aici,iti dadeai seama ca "nici faptul ca numai buba mea ma doare" nu e prea aproape de adevar!
Cat despre sprijinul "armatei",era un citat din presa romana care este ceva mai documentata decat noi! Desigur ca putem vedea ca armata romana nu a sustinut nici pe legionari,nici pe Antonescu!1Si putem baga si "capul in tarana ca strutul" si sa spunem ca nici Antonescu,nici legionarii,nici Carol sau Mihai nu au fost sprijiniti de popor!,iar armata romana si conducerea ei au avut din totdeauna o "pozitie neutra"!!!Sunt facuti din "teflon" si astfel "nimic nu ramane patat!! Cat despre ce cred eu la titlul "A fost holocaust in Romania?,m-am mai exprimat ca nu am destule date si ca exista tone de documente care vor fi cercetate!Si ca astept rezultatele comisiei,care vor fi date publicitatii abia in 2005.Pana atunci,ma simt cel mai aproape de "teza" relatata in urmatorul articol din ObservatorCultural: ============== ************** A fost holocaust in Romania? Pentru inceput, permiteti-mi sa-mi plec cu respect fruntea in fata memoriei acelor mii de romani care, prin curaj si credinta crestina, au salvat in anii celui de al doilea razboi mondial circa 400.000 de evrei. Printre acesti romani ii citez pe Regina-mama Elena, ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane: mitropolitii Balan si Tit Simedria, militari de diverse ranguri: generalii Dumitru Popescu, Corneliu Dragalina, Vasile Ionescu-Negru, Orezeanu, colonelul Borcescu, capitanul Ion Popescu sau simplul plutonier Prisacaru, functionari superiori ai statului ca prof. Dumitru Lupu, presedintele Curtii de Casatie a Romaniei, C. Paunescu si I. Vladescu, directori la Caile Ferate Romane. Un caz aparte este al prof. Augustin Caliani, care nu numai ca a salvat vieti omenesti, dar prin curaj si credinta a determinat crearea unui sistem educational paralel de invatamint de toate gradele, care, chiar daca nu a fost recunoscut de stat, a creat o generatie de intelectuali evrei care dupa razboi si-au adus contributia la civilizatia si cultura romana. Printre salvatori s-au gasit ilustrii medici prof. dr. Nicolae Lupu, prof. dr. Bazil Teodorescu, prof. dr. Dan Teodorescu, dr. Horea Slobozeanu, care au respectat juramintul lui Hipocrat. Nici unul dintre ei nu a actionat din interese materiale. La Casa NATO a fost omagiat, pe 27 iunie a.c., primarul Cernautiului, Traian Popovici. Sintem obisnuiti cu numele germanului Schindler, cu listele sale de evrei salvati de la moarte. Ei bine, romanii se pot mindri ca fostul primar al Cernautiului din anul 1941 a salvat 20.000 de evrei. Cu tot respectul pe care i-l port omului Schindler, Traian Popovici il eclipseaza prin faptele sale. Neindoielnic, acei romani care prin curaj si credinta crestina au ridicat notiunea de umanism la cote necunoscute nu au putut impiedica evenimentele dramatice prin care a trecut evreimea din Romania. La intrebarea daca in Romania a fost sau nu holocaust nu se poate raspunde decit lamurind, in prealabil, doua probleme esentiale. Ce se intelege prin notiunea de holocaust? Negationistii – si nu numai ei – sint dispusi sa caute raspunsul intr-un dictionar lingvistic, unde vor gasi explicatia ca holocaust inseamna ardere completa, respectiv distrugere totala. Un alt raspuns posibil este acela de a intelege prin holocaust totalitatea masurilor cu caracter administrativ urmate de exterminarea unui numar mare de membri ai unor comunitati umane pe principii etnice, religioase sau rasiale. Pornind de la raspunsul dat anterior, este posibil si un al treilea raspuns pentru a caracteriza o anumita perioada istorica in care s-au practicat violente si distrugerea in masa a unor colectivitati umane. A existat un holocaust al armenilor pe principii etnice si religioase, practicat de turcii musulmani imediat dupa primul razboi mondial, a existat un holocaust al evreilor, practicat pe principii etnice si religioase de nazisti si aliatii acestora, a existat un holocaust impotriva nationalitatilor din fosta Iugoslavie, practicat de Slobodan Milosevici. Neindoielnic ca, pentru a marca victima, este nevoie ca ea sa fie indicata: holocaustul armenilor, al evreilor sau al kosovarilor. Desigur ca fiecare dintre aceste holocausturi are particularitatile sale si ale epocii in care a fost savirsit. De asemenea, fiecare colectivitate umana impotriva careia s-a aplicat un set de masuri discriminatorii, urmate de un genocid, se considera detinatoarea monopolului suferintei. Numai cunoasterea colectivitatii asupra careia s-a produs holocaustul, a numarului de victime si a epocii istorice in care s-a produs poate conferi caracterul de unicitate actiunilor de distrugere colectiva a comunitatii respective. Recent, Fundatia „Dr. W. Filderman“ a editat, cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor, memoriile doctorului Traian Popovici, intitulate Spovedania1. La Cernauti au trait, in 1940, circa 50.000 de evrei, dintre care 20.000 au fost salvati de Traian Popovici. Alti 30.000 au fost ucisi in primele zile ale pogromului sau au luat drumul deportarilor in Transnistria, unde cei mai multi au murit prin infometare sau din pricina bolilor care i-au macinat. Transnistria nu a fost un lagar cu camere de gazare, dar a fost un lagar de nimicire. Majoritatea evreilor deportati de la Cernauti s-au imbolnavit de tifos exantematic sau tuberculoza galopanta, iar infometarea a fost mijlocul de a-i ucide pe evrei. Sint obligat sa citez citeva din marturiile lui Traian Popovici: „Populatia sortita deportarii era mai intii adunata in grupe de cite 2000 si apoi, prin noroi si mocirla, impinsa spre rampele de incarcare din gara principala. Aici, inghesuita in vagoane, cite 40-50 de vagoane sub paza militara, iar trenul, sub comanda unui ofiter, se punea in miscare spre Nistru, spre punctele de concentrare Atachi si Marculesti, de unde peste riu erau trecuti in imparatia infernului…“. Un alt citat: „Tragicul lor destin a apropiat in suferinta, si peste mileniu, ducerea lor in robia babiloniana si in iadul de foame-boala si moarte al Transnistriei sau Ucrainei de peste Bug. Mortii erau coboriti din trenuri in gari si abandonati de serviciile de caritate locale“. Alt citat: „La un singur transport, din 60 de sugari, a supravietuit unul singur. Obositi, poticniti, erau abandonati in stare muribunda pe marginea drumurilor, lasati destinului lor tragic, prada ciinilor si vulturilor…“. Si un ultim citat: „Mortalitatea a crescut de la 50-70%, ajungind chiar la 85% in comuna Bersad (jud. Balta), unde deportatii au fost tinuti in loc deschis sub cerul liber, ca vitele, pina la 20 decembrie. Nu aveau alt scop «uman» decit stingerea lor“. Pina aici am citat unele relatari din Spovedania lui Traian Popovici, fost primar al Cernautiului, descendent al unei familii de popi crestin ortodocsi, salvator a 20.000 de evrei din Cernauti, martor ocular, care si-a scris memoriile in anul 1941. Au pierit la Cernauti 60% din numarul locuitorilor evrei. Putem afirma oare ca, cel putin la Cernauti, in exemplul ales, nu a fost holocaust? Si lucrurile se vor repeta dupa acelasi tipic la Chisinau sau in alte locuri. Timpul nu-mi permite sa citez din raportul comisiei de ancheta a celor intimplate la Chisinau, comisie condusa de generalul de corp de armata Niculescu si care si-a prezentat raportul in decembrie 19412. Sint convins ca dumneavoastra cunoasteti bine acest document, existent in arhivele militare. Am citat evenimente dramatice intimplate la Cernauti si Chisinau pentru ca sintem obligati, ca istorici, sa ne punem o intrebare inainte de a ne pronunta asupra existentei sau neexistentei holocaustului, si anume daca Basarabia si Bucovina de Nord au fost parte componenta a Romaniei interbelice pina la ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 si, apoi, intre 22 iunie 1941 si 23 august 1944, cind teritoriile au fost eliberate de armata romana. Neindoielnic, eliberarea nu a adus instaurarea unei administratii civile. Desigur, aceasta problema a administratiei militare si nu a celei civile este un capitol aparte si nu are legatura cu holocaustul, dar v-as propune, ca istorici, sa dezbateti in viitor si aceasta tema. Dezbatere istorica, si nu politica. Este nevoie de adevar. Pentru mine – si cred ca si pentru dumneavoastra – administratia romaneasca a Basarabiei si Bucovinei, civila sau militara, puncteaza apartenenta Basarabiei si Bucovinei la Romania, indiferent de prevederile pactului Ribbentrop-Molotov si de vitregia geopolitica postbelica, prelungita pina azi. De aici o prima concluzie: nu se pot desparti evenimentele dramatice din Basarabia si Bucovina de Nord de cele din vechiul Regat. Comportarea fata de o comunitate etnica nu se poate desparti in functie de regiunea geografica a tarii. Din punct de vedere istoric, Romania a fost si este un stat national unitar si nu se poate desparti intensitatea masurilor punitive dintr-una sau alta din regiunile tarii. Desigur, situatia nu este identica in Ardealul de Nord, care, din 30 august 1940 si pina la sfirsitul razboiului, a fost sub administratia statului maghiar, care poarta intreaga responsabilitate pentru practicarea holocaustului in aceste regiuni. In ce priveste populatia evreiasca din teritoriile de est ale Romaniei, distrusa in buna parte prin pogromuri, infometare, imbolnavire, m-am oprit asupra unei cifre, dedusa din documente: 200.000 de suflete. Calculul ii apartine distinsului si respectatului acad. Florin Constantiniu, in al domniei-sale volum O istorie sincera a poporului roman3. Este adevarat ca in calculul dlui academician Constantiniu sint cuprinse si victimele holocaustului, respectiv ale genocidului din Transnistria, inclusiv populatia autohtona evreiasca din aceasta regiune. Sint obligat sa fac propria mea observatie ca teritoriile din Transnistria erau tot in administratie romaneasca, guvernator fiind Alexianu. La cei 200.000 de evrei disparuti in teritoriile din est, trebuie adaugati cei 10 pina la 16.000 de evrei ucisi in pogromul de la Iasi. Cifra de 16.000 de victime evreiesti este pentru prima oara semnalata de Radu Leca si de curind demonstrata de istoricul israelian Jean Ancel, incluzind cele 124 de victime ale pogromului legionar din Bucuresti, cele 50 de victime ale pogromului de la Dorohoi si cele 20 de victime ale pogromului de la Galati. Caci la Galati a fost un pogrom in ziua de 30 iunie 1941, conform documentelor prezentate de colonelul Borcescu, fost sef al serviciilor informative ale armatei, dar si marturisirilor ambasadorului din acea vreme al Frantei la Bucuresti, Jacques Truelle. De acest pogrom nu s-a ocupat nimeni in Romania ultimilor 50 de ani. Lipsa de documente sau cosmetizare? In aceeasi perioada, 300-500 de evrei au fost ucisi in actiuni individuale, in special prin aruncare din tren. Insumate, cifrele pe care vi le-am prezentat conduc la circa 213.000 de evrei ucisi sub diverse forme in vechiul Regat, Transilvania de Sud si teritoriile din est aflate sub jurisdictia guvernului Antonescu. Fie ca denumim actiunea de exterminare genocid, holocaust sau utilizind termenul ebraic soah, de ea se fac responsabile organele abilitate ale statului din perioada anilor 1940-1944 si acopera un spatiu istoric cuprins intre 1 iulie 1940 (data pogromului de la Dorohoi) si 23 august 1944. Controversa asupra denumirii acestui spatiu istoric nu face decit sa alimenteze, de fapt, controversa negationismului de orice natura cu realitatea istorica. Autoritatile supreme ale statului din acea perioada istorica au recunoscut, in fond, ca au ordonat exterminarea populatiei evreiesti. Ne referim aici la scrisoarea lui Wilhelm Filderman din 11 octombrie 1941, in care facea un apel disperat la conducatorul statului privind conditiile de exterminare in ghetoul de la Chisinau, si la raspunsul lui Ion Antonescu din 19 octombrie 1941, ambele scrisori primind comentariul ambasadorului francez Jacques Truelle. Antonescu justifica executiile, urmate de deportarile care au generat moartea a 200.000 de evrei, prin asa-zise acte dusmanoase ale evreilor fata de armata romana. Fara a intra in amanuntele acestor acuzatii, daca ele aveau un singur gram de adevar, cei care au actionat impotriva armatei romane fie trebuiau tratati ca prizonieri de razboi, daca purtau uniforme militare, fie trebuiau judecati de tribunalele militare, daca erau civili. Sint nevoit sa-l citez din nou pe distinsul domn academician Constantiniu, care demonstreaza ca, din cele 10.566 de persoane arestate in anii guvernarii Antonescu, 2567 provin din nordul Bucovinei. Daca au existat 200.000 de colaboratori evrei ai armatei sovietice, trebuiau inculpate 200.000 de persoane de etnie evreiasca spre a fi judecate de Curtile Martiale si condamnate, inclusiv la moarte, si nu ucise prin exterminare sub diverse forme. Fara a intra in amanunte privindu-i pe colaborationistii de origine romaneasca din Basarabia si Bucovina, pentru ca acestia au fost cu zecile de mii, sintem nevoiti sa-l citam pe Ion Antonescu judecind lucid cazul lor: „Cind am venit acolo, ne-am gasit in fata unor reclamatii fara sfirsit, in care se arata ca peste 40.000 de ticalosi din aceasta provincie seste vorba de Basarabia – n.n.t se facusera, in timpul ocupatiei rusesti, mai rusi decit rusii, persecutind populatia romaneasca. Populatia romaneasca cerea pedepsirea lor. Am fost in fata acestei probleme si daca pedeapsa era capitala, mai cream inca 50.000 sau 100.000 de nenorociri. Si atunci am aplicat clementa, ca si in cazul legionarilor“. Am citat din Jurnalul Consiliului de Ministri din 16 noiembrie 1943. Nu pot sa nu fiu de acord cu dr. Filderman care spunea: „In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa mare proportie a populatiei evreiesti“. Cauzele acestei supravietuiri sint omenia romaneasca si morala crestina a romanilor, care au impiedicat infaptuirea unui holocaust total, inclusiv deportarea evreilor din vechiul Regat spre lagarele de exterminare din Polonia. Va invit sa ne aplecam pentru o clipa asupra raportului sefului Politiei de siguranta si al serviciului de siguranta german, Rientelen, catre superiorul sau Luther, document ce poarta data de 26 iulie 1942 si in care se specifica, in conformitate cu intelegerea dintre delegatul lui Eichman in Romania, Gustav Richter, si Mihai Antonescu, ca, incepind cu 10 septembrie 1942, evreii din Romania urmau „sa fie transportati succesiv in districtul Lublin, unde cei apti de munca sa fie utilizati, iar restul supusi tratamentului special“. Se intelege, sper, traducerea notiunii „tratament special“. Singurul lucru care a ramas neperfectat a fost semnarea programului de deportare a 1000 de evrei zilnic pe traseul Bucuresti-Adjud-Suceava-Cernauti-Lublin. Timp de noua luni de zile, conducerea Cailor Ferate Romane a tergiversat parafarea unui plan concret de deportare spre Polonia. Erau antrenati in aceasta actiune unii dintre cei citati anterior, si anume generalul Orezeanu, subdirectorul general C. Paunescu, directorul regionalei Timisoara, Ion Vladescu, si inginerul evreu Kinsbruner, un apropiat al lui C. Paunescu. Cind scriu aceste rinduri am in fata marturisirea scrisa a ing. Vladescu, datata septembrie 1974. Aceasta marturisire descrie actiunea de salvare a evreilor intreprinsa de cei trei conducatori ai Cailor Ferate Romane spre a impiedica deportarea evreilor in Polonia. Initial am vrut sa o citez integral, insa timpul nu-mi permite. Stau la dispozitie cu documente. Multumesc in orice caz revistei Magazin istoric si regretatului Cristian Popisteanu pentru publicarea acestor documente inca din septembrie 1974. Timp de sapte luni, conducerea CFR a sabotat planul de deportare. Este adevarat ca, in mai 1943, Guvernul Romaniei renunta la plan, dupa batalia de la Stalingrad. In cele sapte luni urmau sa fie deportati in Polonia 210.000 de evrei regateni. Ei nu au pierit datorita umanismului conducerii Cailor Ferate. Ea dovedeste opozitia romanilor la holocaust, dar nu inexistenta acestuia. La intrebarea daca a fost holocaust in Romania, raspunsul este DA. Dar proportia mortilor nu a atins cote supra-aberante, datorita umanismului romanesc si moralei crestine a unui numar mare de romani. Referat sustinut la sesiunea de comunicari Holocaustul si implicatiile lui in Romania, organizat de Academia Romana si Ministerul Culturii si Cultelor in ziua de 28 iunie 2002. ________ 1. Traian Popovici, Spovedania, Editura Fundatia W. Filderman, Bucuresti, 2002. 2. Martiriul Evreilor din Romania, Editura Hasefer, Bucuresti, 1991. 3. Acad. Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 2002. ============================= P.S.Nu pretind sa "fiu multumit","ochi pentru ochi" nu ma intereseaza si nici ce a spus sau nu a spus Moise nu ma pasioneaza! anita47 Regina Mama Elena a fost decorata post mortem de Memorialul Holocaustului Yad Vashem de la Ierusalim cu titlul de "Drept intre popoare" - "Hasid Umot Ha Olam" - pentru rolul ei in salvarea de la deportare a evreilor din Regat si sudul Transilvaniei. Un plan de deportare in masa a existat in 1942, in care toti evreii ramasi in granitele Romaniei trebuiau deportati la Belzec. Regina Mama a amenintat ca paraseste tara, Regele Mihai a intervenit si el pe langa Antonescu, ca si liderul opozitiei democratice, Iuliu Maniu.
As adauga-o intre cei care au salvat evrei si pe Viorica Agarici care in iulie 1941 a ajutat mai multi evrei inchisi in trenul mortii, drept pentru care si ea a fost decorata cu medalia "Drept intre popoare".
|
 loading... loading...cautari recente
"disparuti in razboi in siberia"
"imi place sau i-mi place" "cuvinte cu verbul a comunica" "Izvoarele artei Alexandru Hussar" "vin taticule vin bibicule vin" "descantec sa te las de betie" "polisemia cuvantului a se indoi" "eu voi fii" "becul" "barbatii parosi" "Templu în noul testament" "un obiect din camera mea" "comparatie cu cuvintul zîmbet" "polisemia cuvantului a framanta" "calea noptii ion pillat" "camelia nicol" "copil moare" "vagin gaurica pasarica" "Ciudat o" "filme indiene caut" "mi-e ciuda" "camp semantic al cuvantului margaritarele" "polisemia cuvantului ciocnire" "semnificatia proverbului cine nu te stie te vinde cine te cunoaste te cunoaste" "kiss me kate" "DESPARTE CUVANTUL IN SILABE COPII" "singuri in doi de sandra brown" "creează" "desparte in silabe cuvantul codlea" "baiat caut o iubita" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Concurs "Miss Cafenea 2006" - editia II-a - ARENA VA APARTINE !!)
- 1.1 - defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...
Un barbat adevarat
- 1.2 - De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm? sau de cati?
Am nevoie asa:
-pozitia lui Pluto sa fi fost in conjunctie cu Venus la ora pranzului
-pozitia tablourilor la Louvre sa fie oarecum suie, ca sa nu ma complexeze
-pozitia dulapului din bucataria vecinului (hotelului, etc.) sa fie oricum, numai nu perpendiculara pe a cincea cascada din stanga de pe tapetul din sufrageria primului meu iubit
-luna sa stea in pozitie de drepti
-Basescu sa fie in opozitie
…asta in cosmarurile mele. Dealtfel e suficient ca pozitia mea sa fie in bratele lui, indiferent cat de des ne-am repozitiona.
De Cati eu n-am nevoie; daca are el, ii dau voie sa plece la ea.
2-CLIO
- 2.1 - Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi, pe doamna invatatoare din clasa intai, primul iubit, extrasele de cont bancar sau poza de grup de la parastasul matusii ?
Daca e adevarat ca iti trece toata viata prin fatza ochilor, cred ca n-am de ales si-am sa le vad pe toate astea. Si nu mai zic cate altele! Nu insistati, ca nu spun! Nu de alta, dar ma astept la un pret bun pentru “Memorii”.
- 2.2 - Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
-- Cleopatra
-- Seherezada
-- Ioana d'Arc
-- Anais Nin
-- Simone de Beauvoir
-- Printesa Diana
-- Catherine Zeta Jones
-- Lucretia Borgia
-- Sappho
-- Caterina de Medici
-- Hypatia
-- Maria Eva Duarte (Eva Peron)
-- Sammu-ramat (Semiramida)
-- Maica Tereza Gonxha
-- Sojourner Truth (Isabella Baumfree)
Cu Cleopatra atunci cand el ma face sa ma simt ca o regina. Cu Seherezada cand ii alin insomniile. Cu Ioana d`Arc fiindca rugul nu-i suficienta amenintzare spre a ma impiedica sa lupt pentru ceva in care cred. Cu Anais Nin si Maria Eva Duarte (Eva Peron) atunci cand existentza mea ii da lui putere pentru a-si realiza visele. Cu Simone de Beauvoir fiindca prefer viata, ratiunilor de a trai si respir doar in libertate. Cu printesa Diana atunci cand mi se pune viata pe tapet fara acceptul meu. Cu Lucretia Borgia atunci cand el prefera “otravurile” mele unei despartiri. Cu Sappho prin puterea de a iubi pana la sacrificiu. Cu Caterina de Medici in tacerile-mi contemplative. Cu Hypatia atunci cand reusesc sa dau ceva din stiinta mea si altora. Cu Sammu-ramat (Semiramida) cand simt izvorul iubirii lui inflorind gradini in mijlocul desertului, pentru mine. Cu Maica Tereza Gonxhe cand dusmanul meu e neajutorat. Cu Sojourner Truth (Isabella Baumfree) fiindca imi place atat sa port de grija animalelor, cat si sa le mananc.
In restul timpului seman cu tipa aia roscata.
3- ERATO
- 3.1 - De ce cucii depun ouale in cuiburi straine ?
De ce nu, daca tzine figura?
- 3.2 - Ce conteaza mai mult: grosimea sau lungimea?
Sa fie “accesoriul” unui barbat, nu sa aiba un barbat ca accesoriu.
- 3.3 - banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?
Daa… m-am prins: e o intrebare incuietoare. Era cat pe-aci sa pic in capcana, insa mi-am dat seama la timp ca banana nu poate fi “cel”.
Asa… deci, dintre morcov si castravete, tot banana imi place mai mult! Fiindca e galbena si da bine in poza; celelalte nu ofera contrast la fel de bun.
4-EUTERPE
- 4.1 - Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?
Femeia cea mai barfita si mai adorata din istoria lumii.
- 4.2 - Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.
“N-are rost sa incerci sa marchezi, daca nu-ti sta nimeni in cale!”. Barbatii invata asta inca de timpuriu si-o adopta ca modus vivendi.
- 4.3 - Ce va place la tipul care vinde peste la piata?
Ca-i plac eu lui, desi nu cumpar niciodata nimic. Poate tocmai de aceea: nici el n-are senzatia ca-i platit sa fie amabil, nici eu n-am motive sa ma plang de ceea ce-mi ofera.
5- MELPOMENE
- 5.1 - 4 versuri de suflet.
“Mentre del foco son scacciata e priva,
Morir m`è forza, ove si vive e campa;
E`l mie cibo è sol quel c`arde e avvampa,
E di quel c`altri muor, convien ch`i` viva.
…intr-o traducere aproximativa:
“Jarului smuls, cand nu-i simt focu-n vine,
Eu mor, cand altii-s vii si se rasfatza;
Dar mie doar vapaia ta mi-e viata
Din ce mor altii, eu traiesc prin tine.”
(Michelangelo)
- 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?
Nu stiu, n-am incercat, insa m-am trezit cu ea si zic eu ca ma prinde.
- 5.3 - cea mai romantica scena de dragoste – film sau carte.
As numi o carte intreaga: “Dama cu camelii” de Dumas-fiul.
6- POLYHYMNIA
- 6.1 - Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?
-- a) - "Ce vrea asta oare de la mine?"
-- b) - "Asa obosita arat oare?"
-- c) - "Cavalerii n-au disparut!"
-- d) - Alt gand, si anume: “vrea sa ma priveasca si de sus in jos, sau ii place sa stea deasupra?”
- 6.2 - Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."
Ca exista trei tipuri de barbati: cei care gandesc asa, cei care nu gandesc (o inghit cum li s-a servit) si cei cativa care-mi plac mie.
7- TERPSICHORE
- 7.1 - motto-ul în viata
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti." (Schiller)
- 7.2 - Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?
Faptul ca exista. Fotbalul, berea, partidele de table, ca si admiratul propriilor bicepsi in oglinda, devin la un moment dat plictisitoare.
- 7.3 - cea mai erotica (nu porno!) scena
La duş, in “Specialistul”
8- THALIA
- 8.1 - Unde ti-e mintea cand faci sex?
Nu-i drept sa fiu intrebata numai eu. Pun pariu ca nici ea nu stie unde sunt. Si mi se pare normal sa ne vedem fiecare de-ale ei, macar din cand in cand.
- 8.2 - Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinita, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti explozia de fericire din dumneavoastra, cand…simtiti ca ... silicoanele au luat-o razna. Ce faceti?
O, da… tuburile acelea de metal cu pasta translucida! Pai trebuie sa marturisesc c-o iau razna de pe raft de fiecare data. Pe mine nu ma deranjeaza, nici pe el, insa vecinii au spus ca se muta in Japonia fiindca aici, din cauza stress-ului le mor peştii de acvariu.
9- URANIA
- 9.1 - Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit.
Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?
Il mai astept inca zece ore si, daca tot nu vine, plec eu. De tot.
Daca apare, oricand in intervalul celor 12h, ii ofer ocazia de a ma convinge sa raman.
- 9.2 - Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
Ce parere aveti de beneficiile acestui antrenament?
Mai omule, ce intrebare! Exista si optiunea “suna un prieten”? Nu?
Ok, atunci. Sa vedem… Am presupus ca-i de efect inca de cand el a spus la plecare “te caut eu” si s-a tinut de cuvant. Cand am constatat ca mi-a retinut si numele, am fost convinsa.
--------------------------------------------
Pentru cine-l cunoaste bine, si iadul e tot un fel de "acasa"