comentarii

regina ghetii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Revin si rectific.. - de monte_oro la: 15/01/2014 14:31:08 Modificat la: 15/01/2014 14:45:24
(la: Emin...164... fotografii nestiute)
..uitandu-ma mai atent la poze - adica, nu doar la presupusul Eminescu, ci si la regina - imi dau seama ca nu are cum sa fie vorba de Eminescu. Regina, asa cum arata in poze, pare deja o femeie de cel putin 50..60 de ani, ca sa fiu delicat, in vreme ce pe Eminescu nu l-a intalnit decat cel mult pana in 1883, cand ea avea doar 40 de ani. So...doamna in varsta din fotografii.. care, da...e chiar regina, nu avea cum sa apara in acele poze cu Eminescu..Se opunea insasi simpla aritmetica a timpului...
Calatoria s-a terminat, urmarile ei nu. - de zaraza sc la: 28/08/2014 08:55:36
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/minus-zece

"Orele par sa se se scurga cu incetinitorul in vreme ce stau intins pe scaunele terminalului din Istanbul. In jur sunt momente in care terminalul se umple de oameni cu ganduri de vacanta sau cu grijile intoarcerii acasa, urmate de momente in care tot terminalul ramane pustiu si raman singur cu gandurile mele si in care mi se pare ca ma afund din ce in ce mai adanc intr-o gaura fara fund. Cateva ore mai tarziu schiopatand pe culoarele aeroportului din Otopeni mi se pare ca lumea s-a sfarsit si ca nici o aventura nu ar trebui sa se incheie asa. Nu asa mi-am imaginat intoarcerea in tara, si desi ar trebui sa ma bucur de reintoacere si de reintalnirea cu oamenii dragi mi se pare imposibil sa o fac.

In urma cu 11 zile eram pe Khan Tengri, pe varful acoperit de zapada la 7000 de metri, la capatul a aproape 10.000 de kilometri si a 5 luni de calatorie. A parut sa fie ziua perfecta, conditii bune, am urcat in timp bun si parea ca totul a mers cum se putea mai bine. Trecusera doar 13 zile de cand ajunsesem in tabara de baza si am urcat pe varf la o zi dupa prima ascensiune a sezonului. Totul in schimb a inceput sa se destrame atunci cand am ajuns inapoi la cort si atunci cand dand jos bocanci si sosetele am vazut culoarea nenaturala a degetelor, dupa o zi intreaga cand am crezut ca am picioarele calde. Desi am zis ca sunt degeraturi superficiale m-am grabit pentru a ajunge la doctorul din tabara de baza. Doctorul in schimb a zis ca nu e de joaca si la mai putin de 24 de ore eram in elicopter spre civilizatie. Au urmat 10 zile de tratament in spitalul din Bishkek, 10 zile in care am trecut de la speranta ca totul o sa fie ok si ca degetele mele o sa se recupereze pana la realizarea dureroasa ca nu se va intampla asa.

Astfel incat pe masura ce a trecut timpul mi-am dat seama ca o sa fie nevoie de operatie, si odata cu asta mi-am dat seama ca nu am cum sa ma intorc inapoi pe bicicleta in Romania in zilele care urmeaza. A urmat realizarea mult mai dureroasa ca s-ar putea sa pierd mare parte din degetele de la picioare, cu tot ce implica chestia asta. La 31 de ani stiam destul de clar care e felul in care voiam sa-mi duc viata si care sunt lucrurile care imi sunt dragi si pe care le iubesc. In lumea de stanca si de gheta a Tien Shanului nu de putine ori mi s-a facut dor de alergat pe potecile domoale ale Carpatilor, doar ca fara degete la picioare alergarea si catararea devin mult mai greu de facut, daca nu imposibile.
Imi dau seama ca am reusit si am esuat in acelasi timp. Am reusit sa ajung prin forte proprii pe varf dar am esuat in a ma intoarce inapoi sanatos si intr-o bucata, si din pacate esecul e mult mai dureros. Am reusit sa scriu o poveste, care e deja scrisa pana in ziua varfului, doar ca de data aceasta nu a fost o poveste cu final fericit.

Am stat mult in cumpana pana sa scriu postarea de fata caci unul din motivele blogului si a postarilor e sa inspire, si mi-e putin teama ca un astfel de final poate taia din fascinatia locurilor si calatoriei. Mesajul ar trebui sa fie sa indraznesti intotdeauna sa faci lucruri care ti se par interesante, sa iesi afara si sa descoperi lumea. Iar acum s-a adaugat si un “Uite ce se poate intampla” care parca nu prea merge deloc.

Urmeaza si jurnalele si pozele restante pana in momentul in care am urcat pe varf, caci mai sunt trei saptamani interesante de povestit inainte de cateva luni petrecute in pat. Iar versurile vin din “If”-ul lui Kypling, care mi se pare ca merge foarte bine in momentele astea.

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: ‘Hold on!’

Image and video hosting by TinyPic
Despartirea de bicicleta - de zaraza sc la: 17/09/2014 11:00:53
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/despartirea-de-bicicleta

"Esti nebun! spun cei doi cehi pe care i-am intalnit in capatul vaii cand le spun ca am venit cu bicicleta din Romania si cand le explic ce am de gand sa incerc. De ceva vreme de fiecare data cand cineva imi zice ca sunt nebun, o iau in cel mai sincer mod ca un compliment si raspund cu un mersi, si sincer mi-ar place sa pastrez ceva din nebunia asta cat mai multa vreme. Sau poate la mine treaba asta functioneaza invers, daca ma uit in spate, caci la 20 de ani eram mult mai “cuminte” decat sunt acum. Si binenteles cumintenia e extrem de relativa.

Ultimii kilometri spre capatul drumului s-au scurs sub amenintarea unui tavalug de nori amenintarori ce se aproapia din josul vaii, intr-un fel de cursa in incercarea de a scapa neudat pe ziua de azi.

Doar intr-un scurt moment de respiro cu 10 kilometri inainte de destinatie apuc sa-mi zic in minte mult a fost, putin a ramas. Cu 9500 de kilometri in spate si cu doar 10 in fata ma simt ca in copilarie cand faceam cu bunicii drumul de 600 de kilometri dintre Slatina si Oradea atunci cand incepea sa se zareasca intrarea in oras. Poate chemarea pentru a calatori o am de atunci si imi amintesc si atunci strania curiozitate pe care o aveam fata de franturile de viata pe care le vedeai pe geam din goana trenului.[...]
Apuc sa pun cortul si la adapost de ploaie in interior se petrece metamorfoza, transofrmarea cicloturistului in drumet. Intr-un haos de nedescris cu toate lucrurile expandate in cei 2 metri patrati ai cortului incerc sa separ lucrurile de bicicleta de lucrurile de care voi avea nevoie in urmatoarele saptamani. Cred ca e prima data cand fac ordine generala de cand an plecat din Romania si descopar o multime de lucruri uitate prin diverse locuri. Nu am fost niciodata un exemplu de organizare si sunt mai degraba genul care gaseste lucrurile de care are nevoie intr-o dezordine organizata. Chiar si in ordinea impusa acasa de Mihaela am nevoie de micut coltisor in care sa domneasca magnificul haos in care ma simt in largul meu. Intr-un fel e o minune ca am ajuns pana aici si ca am reusit sa fac de unul singur planificarea si organizarea expeditiei.

Pana la urma alcatuiesc bagajul de bicicleta si sper ca maine sa aiba loc si cele ramase pe afara in ruscac, si ma duc sa-i explic unei rusoaice tinere care se ocupa de tabara ce trebuie sa se intample cu ele. Cu viza pe terminate si cu mancare prea putina nu stiu daca am timp sa cobor inapoi aici, iar varianta de rezerva e zburat cu elicopterul spre Karkara si trimisul bicicletei acolo. Cu ocazia asta as avea si un drum nou la intoarcere spre Bishkek.

Seara o petrec cu cei doi cehi veniti aici in luna de miere si cu care ma voi tot intalni probabil zilele urmatoare. Si ca o ultima mostra de generozitate dupa ce in timpul furtunii am alergat putin dupa corturile din tabara care incepusera sa decoleze primesc si un plov de la una din rusoaice cu ajutorul caruia mai scutesc o masa de seara. Si asa mancarea e cam dramuita pentru urmatoarele zile si ar trebui sa o rationalizez cumva. Mai ales dulcurile, caci punga cu ciocolati se imputineaza pe zi ce trece."

Radu posteaza poza cu ghetele de bicicleta si ghetele de munte (7000 metri!!!). Pun poza sa nu mai pateasca si altii ca el.
Image and video hosting by TinyPic
Ghetarul pana in tabara 1 - de zaraza sc la: 14/10/2014 09:57:47
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/ghetarul-pana-tabara-1

"Trezirea e din nou matinala, asa cum se cuvine unui start alpin, chiar daca in mod normal nu ar fi nevoie de asa ceva. Practic e important ca intre tabara 1 si tabara 2 sa urci sau sa cobori devreme, de dimineata, din cauza caderilor de pietre si a avalanselor de pe ghetar.

Iar cum intre tabara de baza si tabara 1 sunt cam 2-4 ore majoritatea prefera sa plece dupa-masa pentru a nu se trezi a doua zi extrem de dimineata. Cealalta varianta e sa pleci cu noaptea in cap si sa urci direct pana in tabara 2, plan pe care il am si eu in cap in dimineata asta.

Totusi plecarea nu a fost suficient de matinala si am reusit sa o iau din loc abia pe la 5, si dupa ce ratacesc putin traseul si momaile pierzand aproape o ora imediat dupa tabara de baza, imi dau seama ca nu sunt deloc realiste planurile de a ajunge pana in tabara 2 astazi.

Domolind un pic ritmul reusesc sa ajung pe drumul cel bun si incercand sa urmez pasii rusilor si a cehilor din ziua de dinainte incerc sa vad pe unde trebuie sa traversez imensul si platul ghetar Ilnichek. Singura problema e in schimb ca seara si noaptea a nins si urmele sunt aprope complet acoperite, impreuna cu crevasele ce brazdeaza ghetarul in diferite locuri.

Problema o descopar brusc si fara avertisment, cand urmand pasii stersi la un moment dat intru pana la brau in zapada intr-o crevasa destul de ingusta. Reusesc sa ma extrag si trecand peste sentimentul deloc placut de a calca in gol imi dau seama ca trebuie sa merg cu mai mult atentie la urmele sterse din seara precedenta.

Ghetarii sunt cam singurul pericol obiectiv pe care nu prea am cum sa-l evit si singura modalitate in care pot sa-l reduc e sa merg dupa urme, dar iata ca uneori urmele se pot sterge in cateva ore.

Experienta cu calcatul in gol se mai repeta de cateva ori pana cand ajung pe morena din stanga ghetarului. Intr-unul din momente intru cu piciorul drept pana la brau intr-o ciorofleasca care imi uda si pantalonii si una din ghetele de plastic. Macar acum stiu ce preocupari o sa am mai ales daca ajung devreme in tabara 1: uscatul plasticilor care nu izoleaza deloc termic atunci cand sunt uzi.

Lumina e in schimb geniala iar toti muntii si stancile din jur arata intr-un mare fel tapetati cu cei 20 de centimetri de zapada cazuti in noaptea precedenta. Iar ghetarul care in mod normal e murdar de pamant, nisip si pietre e de un alb imaculat acum.

Pana la urma ajuns pe morena lucrurile devin mult mai simple si ajung in curand in tabara 1 in acelasi timp cu rusii si cehii care tocmai coborau de pe ghetar. Planul e ca maine dimineata pe la 4 sa urcam cu totii pana in tabara 2.

Singura problema e ca e abia ora 9 si e mult timp de pierdut pana cand vine timpul pentru somn, in caldura nimicitoare a soarelui. Soarele e reflectat din toate directiile si dupa 10 devine sinucidere sa stai afara, asa ca toti cautam umbra si iesim din corturi abia dupa 3-4 cand se mai domoleste caldura soarelui.

Partea buna e ca fiind inca destul de jos, la 4300 de metri inca sunt bolovani ce merg folositi pentru ancorarea cortului iar pe langa ghetar inca se mai scurg paraiase de unde poti lua apa pentru gatit. Si totusi combinatia asta de 4 ore de efort urmate de mule ore de lancezeala mi se pare un pic ciudata, mai ales dupa atatea luni in care zilele au fost intotdeauna pline."

Image and video hosting by TinyPic
Doua tabere intr-o zi, cu cortul la 5800 de metri - de zaraza sc la: 27/10/2014 14:52:32
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/doua-tabere-intr-o-zi-cu-cortul-la-5800-de-metri

"Ceasul suna din nou la 3 dimineata si parca deja m-am obisnuit cu trezirea la ore de genul acesta, mai ales atunci cand in fiecare seara somnul incepe sa ma ia din ce in ce mai devreme. Ii aud pe rusii din cortul de alaturi cum se pregatesc de plecare si sunt putin invidios ca nu mai trebuie sa stranga cortul de aici, ei avand deja doua corturi in taberele superioare. Peste noapte s-au pus 5 centimentri de zapada proaspata si cand ies din cort din nou totul e alb si oricat de bine incerc sa scutur folia de cort tot ramane plina de zapada si de gheta astfel incat ma chinui sa-l indes in husa. Pana la urma intra cu chiu cu vai dar sunt convins ca am de carat inca cel putin o jumatate de kilogram de apa inghetata in el.

Si de data asta suntem in aceasi formatie ca si la prima urcare, cei 4 ghizi rusi, doua echipe de cehi care au plecat putin mai devreme si eu care reusesc sa plec ultimul din tabara. Asa am plecat si la ultima urcare si i-am prins din urma pe oameni pe la jumatatea urcarii, dar de data asta imi dau seama ca lucrurile nu mai merg asa de repede cu rucsacul mai greu pe care il car dupa mine. Cerul e senin si ora albastra ma prinde si de data aceasta sarind crevasele din zona in care ghetarul e cel mai fragmentat. De data asta in schimb cu 20 de kilograme in spate nu e chiar asa de usor sa-ti iei avant iar marginile crevasei au inceput sa se duca in locul in care au sarit cei mai multi astfel incat distanta a crescut parca putin fata de ultima data. Odata trecut si de ele ajung din urma grupul si incepem sa sapam urme cu randul prin zapada ce s-a pus destul de sanatos peste 4800 de metri.

In zonele in care a curs de pe versantul din stanga trece ajunge aproape pana la brau, si chiar daca merg in spate tot ma afund in plus fata de urmele sapate de cei din fata mea. Mai complicat e ca in una din zone sunt cateva mini crevase acum complet acoperite de zapada pe care ar trebui sa le evitam. Mi-as fi dorit sa am dupa mine aici o pereche de bete, dar trebuie sa ma descurc pentru sprijin cu pioletul mai lung pe care il am dupa mine dar pana la urma cam toata greutatea tot pe picioarele e si in parte din cauza asta ma afund mai mult.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
*** - de INSULA ALTUIA la: 16/04/2016 12:25:57
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Iohannis este primit in vizita la regina Elisabeta a II-a.

Impresionat de personalitatea reginei, o intreaba:
- Majestate, cum reusiti sa aveti un leadership de acest nivel?
- Simplu, ma inconjor de persoane inteligente.
- Si cum va dati seama daca sunt inteligente?
- In functie de raspunsul pe il dau intrebarilor mele. Sa va arat.
Regina puna mana pe telefon si-l suna pe David Cameron.
- Buna ziua, domnule prim-ministru.
- Buna ziua, majestate.
- Domnule Cameron, am o intrebare pentru duneavoastra. Parintii dumneavoastra au un copil, acesta nu este nici fratele dumneavoastra nici sora dumneavoastra. Cine este acesta?
- Foarte simplu, majestate, sunt eu
Se intoarce Iohannis la Bucuresti si-l cheama la el pe Mihalache.
- Mihalache, am o intrebare pentru tine.
- Sigur, domnule presedinte, va ascult.
- Mihalache, parintii tai au un copil care nu este nici fratele tau si nici sora ta, cine este acest copil?
Dupa cateva momente de pauza MiIhalache raspunde:
- Domnule presedinte, nu este o intrebare simpla, va rog sa-mi dati un pic de timp sa ma gandesc la ea.
Cheama Mihalache toti consilierii presedintelui la consultari, dar tot nu reusesc sa gaseasca raspunsul. Atunci, unul mai istet are ideea sa-l sune pe Plesu.
- Domnule Plesu, vrem sa va adresam o intrebare. Parintii dumneavoastra au un copil care nu este nici fratele si nici sora dumneavoastra. Cine este acest copil?
- Foarte simplu, acel copil sunt eu.
Alearga Mihalache intr-un suflet la Iohannis sa-i dea raspunsul.
- Domnule presedinte, am raspunsul. Acel copil este Plesu!
- Mihalache, esti un bou, nu este Plesu, este Cameron!
RSI - de monte_oro la: 17/12/2017 20:32:45
(la: După regele Mihai)
Te contrazic un pic... prin decizia lui, Regele si-a desemnat automat si urmasul la Tron (fie el si ipotetic, dar Casele Regale, cum mai spuneam, isi fac liniile de succesiune si peste o mie de ani), nu doar ca Sef al Casei Regale.

De fapt, ca sef al Casei regale, devii automat si "Rege" sau "Regina", titulatura pe care conform Normelor Casei Regale, cele mai noi, din 2007, Margareta chiar ar putea sa o foloseasca.
Doar ca nedomnind vreodata,cum fu cazul Regelui Mihai, a fost de bun simt - si apreciez asta - sa ramana la titulatura de Custode al Coroanei, lucru ce se va transmite si celor care vopr prelua ulterior aceasta pozitie, cel putin cata vreme Casa Regala nu mai e una domnitoare.

Dar sa nu uitam ca apelativul actual al Margaaretei este de Majestatea Sa si nu de Alteta Regala, cum era pana acum. Doar ca in continuarea titulaturii... ramane, cum spuneam, Custode al Coroanei.
#655543 (raspuns la: #655541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de parola.uitata la: 17/05/2022 23:23:39
(la: Jocuri si joruci)
:))

Am mântac o mobnoabă cu gust de mrecă de ghete. Şi, ca să mă conving că aşa e, am mai tânmac una. Şi-ncă una. Şi... Dacă mă transform într-un pantof cu toc, de aici mi se trage. :)
#657023 (raspuns la: #657020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de parola.uitata la: 26/09/2022 22:57:46
(la: Versuri la comanda)
Gata cu drumeţul!
De azi e călăreţ!
Până când
Să-şi tocească ghetele?
Măcar aşa, de pe cal,
Se simte semeţ –
Doar că-i e lene
Să se dea jos
Să culeagă ghebele.


*coincidenţă
#657394 (raspuns la: #657389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...