comentarii

regulament de functionare a


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pt. bubulina - de Paianjenul la: 05/08/2004 15:14:27
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
"Ai mei sunt impotriva prietenului meu, o persoana speciala, care este de alta etnie. Dar eu consider ca numai eu am dreptul sa-mi traiesc propria viata. Si decat sa-mi para rau ca i-am ascultat mai bine sa-mi para rau ca nu i-am ascultat."

"Nu vreau sa-i fac sa sufere dar nu vreau sa fiu nici eu nefericita."

- CORECT. Cu stricta conditie insa, ca, daca relatia ta cu "persoana speciala" nu va functiona asa cum iti inchipui tu acum... sa nu te intorci mai tirziu "cu coada-ntre picioare" la usa celor pe care acum intentionezi sa-i ignori, cersindu-le intelegere si compasiune. Ar fi penibil, nu crezi?...
Si eu fumez, Sixpack - de OmuletulGoma la: 07/08/2004 01:50:47
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
...si iti impartasesc umilintele - suntem dati afara de peste tot. Ba chiar in Boulder, Colorado nu ai voie sa fumezi nici macar pe strada. Dar nu vad o conspiratie in asta si sunt constient cu fiecare tigare ca mi-am mai bagat un cui in cosciug. Al meu, de fapt, cred ca e facut numai din cuie, n-a mai ramas loc si pentru scandura dupa 21 de ani de fumat. Dar efortul de a ne face sa ne lasam il vad totusi ca pe ceva bun, la fel ca pe propaganda impotriva avorturilor. Nu, nu cred ca ar trebuii ilegalizate, dar suport efortul de educatie si reducere al acestora. Am un baietel de 4 ani, am fost martor la minunea dezvoltarii si nasterii lui si nu pot spune cu constiinta curata : "Face-ti, fetelor, avorturi dupa cum va place". Pe de alta parte, vad legatura dintre o mama si pruncul ei nenascut mult prea intima, prea adanca sa-mi permita intruzia printr-o lege. Hotararea de a naste sau de a avorta un copil nu poate ramane decat a mamei, dar ca societate, eu cred ca avem datoria de a incuraja si suporta alternativa vietii. Si cu aceste declaratii stiu ca mi-am pus in cap ambele tabere. Ma declar "Pro Life Choice".
Dar divaghez. Ceea ce vroiam sa spun este ca am convingerea ca lupta impotriva fumatului si implicit a fumatorilor este de natura "grassroots", un efort popular. Cei care au pierdut parinti, rude, prieteni se coalizeaza sa vindece aceasta plaga.
Tot asa a luat fiinta si organizatia MADD(Mothers Against Drunk Driving - Mame Impotriva Condusului sub Influenta Alcolului) - un efort de a face strazile mai putin periculoase. Cu totii, si in special cei care suntem parinti, cred eu ca vrem sa lasam in urma noastra o lume mai buna decat cea care ne-a fost data noua, pentru ca urmasii nostri sa o "duca" mai bine. Diferentele, cred eu, se ivesc prin ideile fiecaruia despre ce inseamna "mai buna". Si cu asta ajung la problema pe care mi-ai pus-o - functia guvernului.
Vezi tu, parerile mele personale coincid in mare masura cu ale conservatorilor care ar prefera "acele cupluri" in afara legii. Adica nu cred ca tendintele homo sunt determinate genetic, le vad ca pe o deviere psihica. Dar totusi cred ca aceasta deviere este atat de adanca incat nu poate fi remediata. Cel putin nu de metodele medicale sau oricum altcumva cunoscute in ziua de azi. In alt plan, consider ca aceste tendinte nu impiedica un individ sa functioneze normal in societate. In primii mei ani aici in US, am avut norocul/ghinionul sa-mi gasesc o slujba intr-un hotel de 4 stele(adevarate!) in care trei sferturi dintre masculii care lucrau acolo preferau alti masculi. La inceput am fost dezgustat, scarbit si speriat de avansuri. Da, mi s-au facut si din acelea, mai ales ca aveam 21 de ani si nu aratam deloc rau. Dar in timp - am lucrat la acel hotel vreo 7 ani - ei au invatat sa-mi respecte preferintele, iar eu am invatat sa-i judec pe fiecare in parte. Asa am descoperit ca si ei sunt la fel ca si noi, cei normali. Ca si ei nu vor decat o lume mai buna, mai intelegatoare in care sa isi poata gasi fericirea si linistea. Am cunoscut cupluri cu 25 de ani impreuna care inca erau dedicati unul altuia asa cum multe cupluri hetero ar vrea sa poata fi.
Ce incerc sa spun este ca impotriva propagandei unora, si acesti oameni sunt la fel cu noi toti, nu fac mai mult rau societatii decat noi restul. Iar guvernul are rolul de a ne reprezenta pe TOTI!
Ma gasesc categoric impotriva grupurilor "alternative" care incearca sa schimbe biserica(oricare ar fi ea) sa le accepte stilul de viata. Biserica are regulile ei si acestia ar trebui sa le respecte. Dar in fata legii, independent de invatamintele si condamnarile religiei, nu gasesc un argument convingator care sa trateze acesti oamnei altfel decat pe altii, bazat numai pe aceasta preferinta sexuala.

Te citez:
Pentru unele persoane ce au dubii si nu prea ar intra in categoria amintita de tine, hotarirea unei tari de a-i pune in afara legii "ca cupluri normale", este poate singurul motiv pentru care sint heterosexuali si asa vor merge pina la moarte.

In primul rand nu sunt sigur ca inteleg la ce categorie te referi. Ajuta-ma.
Cat despre a doua parte a remarcii tale - din ce am observat eu, cei care de frica legii si a societatii traiesc o viata "normala" pana la moarte, sunt nefericiti si ne-inpliniti pana la moarte. Atata timp cat viata lor nu o afecteaza direct negativ pe a mea, de ce le-as interzice eu (sau guvernul meu) dreptul la "life, liberty, & the pursuit of happiness" (viata, libertate si cautarea fericirii), baze pe care a fost cladita aceasta natie.

Indulgenta si acceptarea diferentelor dintre oameni si dintre culturi diferite cred ca ne deschide orizonturi mult mai largi de intelegere. Ostracizarea altora, bazata numai pe mitul corectitudinii noastre ne face pe noi cu ceva mai buni?

Cand traia in Romania, tatal meu s-a dus o data in vizita la "o gashca" de tigani cu cortul. S-a anuntat ca vizitator si si-a depus ofranda de cadouri(marunte, dar gestul conteaza, nu?). Acolo a cunoscut proverbiala ospitalitate romanesca. A fost tratat regeste, cu deferenta si respect. I-au aratat dansurile si muzica lor. I-au povestit legendele si poznaile lor. Si a invatat ceva despre tigani. Chiar daca a doua zi a fost jefuit de unul dintre ei, mi-a spus ca nu a regretat niciodata ce a facut.
Si cand vorbea despre tigani, nu am vazut sau auzit niciodata in cuvintele si gesturile lui dezgustul sau dispretul romanului care nu i-a cunoscut.
Putem fi mai buni, mai toleranti, mai ingaduitori, putem.
#19256 (raspuns la: #19053) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Corect"pentru admin, - de DESTIN la: 07/08/2004 03:28:06
(la: Sectiune noua: Ajutor)
Buna intrebarea lui Belle,la care raspunsul dat oficial, clarifica functionarea acestui forum.

Intrebarea mea este : Cand si cum poti deveni utilizator gazda?aceasta intrebare ma simt obligat s-o adresez din necesitatea de a imi permite sa folosesc "banarea".

Atunci cand bunul simt si alte reguli de conduita in comunicare dispar.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19269 (raspuns la: #18986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Cine pe cine schimba ?"pentru Radu Herjeu si noi toti, - de DESTIN la: 12/08/2004 03:27:20
(la: E vina noastra!)
"Exista insa, un paradox al civilizatiei umane. Fiecare societate se schimba prin tinerii sai. Iar acestia sunt produsul implicit al acestei noi constructii sociale. Cine pe cine schimba ? Sau, mai bine spus, cine de la cine trebuie sa astepte un imbold spre evolutie ?"

Putem admite :"Fiecare societate se schimba prin tinerii sai."

Dar ne intrebam cat timp este necesar...?

Materialul prezentat este, gandesc prin el insusi, constructiv, punctand in mare aspectele dureroase ale societatii romanesti.

România se afla într-o situatie dificila si complicata, un adevarat moment de cumpana pentru viitorul ei.

Comunismul devastator, unda de soc a iesirii din celula care a aruncat în aer societatea româneasca amestecând bunele si relele ei.

Apoi o succesiune de guvernari cu putine reusite dar cu foarte multe personaje lipsite de patriotism si competenta, sau chiar dezinteresate si corupte, au facut ca natiunea româna sa fie azi în pericol de a deveni o populatie fara identitate, iar România sa fie o tara înapoiata.


Cu o economie înca majoritara de stat, tinuta astfel pentru a fi jefuita sistematic, cu un sector privat construit în buna parte prin hotie si coruptie, cu o polarizare excesiva si în crestere a banilor, o infractionalitate care se diversifica si se amplifica acoperind ca o pecingine statul si societatea.

Multi români si din pacate multi tineri ...vor orice si oriunde, dezorientarea si deznadejdea lor sunt tot mai mari.

Statul s-a rupt complect de societate,unde este clasa de mijloc?cine si cand trebuia s-o formeze, daca nu statul?

Nu amintesc mai mult,consider ca un alt "coleg de cafenea"Omuletul Goma, a punctat in mare si la obiect.

Vina pentru aceasta situatie apartine celor care au ocupat fraudulos, în politica sau în societatea civila, locurile elitei responsabile de organizarea si conducerea societatii, personaje indiferente la soarta natiunii, sau care chiar o dispretuiesc, si care au functionat adesea deliberat împotriva ei.

Acest lucru a fost posibil pentru ca intelectualitatea, grupul social din care s-au extras aceste personaje, s-a dovedit, pe ansamblu, cu mult mai dezorientata si mai atomizata decât masa însasi, careia, în loc sa-i ofere un sens, i-au sporit dezorientarea, criza de identitate.

Reprezentantii elitei veritabile, preocupati de soarta semenilor lor, de cea a natiunii si statului, care considera criza spirituala si morala drept baza a lipsei de sens a individului si societatii si deci fundament pentru toate celelalte crize, care înteleg apartenenta la elita ca pe o servitute esentiala, a caror viata este caracterizata de exigenta, responsabilitate, eforturi si autodepasire, au fost adesea respinsi, atacati si izolati ca persoane sau mici grupuri fara influenta semnificativa asupra deciziei politice sau administrative si implicit si asupra vietii comunitatilor carora le apartin sau a celei nationale.

Pentru ca starea natiunii sa se schimbe este esential ca noi românii sa ne cunoastem cu bunele si relele noastre, primele pentru a le folosi, ultimele pentru a le elimina.

Sa nu clasificam romanii in:romani din tara si romani din afara(plecati)si mai grav pe cei din urma, lipsiti de respect pentru tara si insemnele ei.

Sa ne identificam marca de unicitate pentru a stii si care este rostul nostru în lume, sa ne întelegem trecutul si sa organizam constructia viitorului, astfel încât, în lumea de azi si de mâine, sa fim un partener sanatos, responsabil si respectat.

Integrarea în N.A.T.O. este un fapt real azi, urmeaza U.E., de exemplu, nu înseamna numai fraternizare si ajutor, ci si competitie pentru intrare si pentru rolul pe care fiecare urmeaza sa îl joace în viitoarea structura comuna, pentru a fi subiect si nu obiect al politicii europene.




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Argumentul - de OmuletulGoma la: 13/08/2004 21:59:20
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
-care este/sânt argumentul/ele care vorbesc despre neexistentsa lui Isus ca persoana fizica?

Nici unul. Pur si simplu incerc sa functionez pe principiul "Pune totul la indoiala". Nu accept "opinii incetatzenite" decat dupa ce m-am convins ca au o baza reala.

I am only one, but I AM one!
#19740 (raspuns la: #19739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. OmuletulGoma - de Paianjenul la: 14/08/2004 17:21:04
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
"Pur si simplu incerc sa functionez pe principiul 'Pune totul la indoiala'."

- Ai vrut cumva sa zici "Verifica, inainte de a crede"?...
#19784 (raspuns la: #19740) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici 6 nici 11 - de Petre Buzoianu la: 17/08/2004 16:25:37
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sunt o serie intrega de photoeditori, mai ales din cei din generatia mai veche care prefera fotografia clasica celei digitale.
Motivul : nimic de a face cu calitatea numai ca de atitia ani ei sunt obisnuiti sa arunce pe un light table un pumn de slide uri si sa le vada pe toate dintr-o privire si sa aleaga unul. Mental nu sunt capabili sa se uite la o imagine una dupa. Chiar daca le pui in fata un contact sheet cu imagini digitale, ei tot nu pot functiona, caci trebuie sa simta slide ul, sa poata sa il pipaie sa poata sa il mute intr un colt al light table ului si cu un ochi sa il priveasca si cu celalat ochi sa poata vedea gramada de imagini rejectate.
Acelasi fenomen se intimpla si cu printurile. O alta categorie de photoeditori care prefera fotografia clasica ( am o clienta din categoria asta ) sunt cei carora lipsa de materialitate a unei imagini digitale le creaza niste stari cumplite de anxietate. Unde se duc fotografiile cind computerul este turned off ? Vor mai fi ele acolo cind computerul va fi deschis data viitoare ?
Sunt editoari la care procesul de a percepe o imagine este nu doar vizual ci au nevoie de a percepe si materialitatea acelei imagini , nu doar un concept atit de abstarct cum ar fi bombardamentul cu fotoni al unui ecran.
Astia sunt photoeditorii care in general prefera filmul .
Cit despre calitate, indiscutabil fotografia digitala mai ales cea color este superioara celei pe film.
#19910 (raspuns la: #19895) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E foarte interesant sa citest - de (anonim) la: 19/08/2004 17:14:52
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
E foarte interesant sa citesti opinii atat de contradictorii despre un subiect care la prima vedere ne e comun; adica cel putin asa s-AR DEDUCE DIN intrebare- de ce nu "vrem" inapoi, "ne" e dor-adica ar exista un "noi", nu-i asa, un personaj colectiv-simbol ("romanii plecati in strainatate") care ar trebui sa aiba un punct de vedere cat de cat omogen intr-o problema care ii priveste...De fapt imi dau din ce in ce mai mult seama ca acest personaj nu exista; exista experiente foarte diferite, situatii foarte diferite. Sunt cateva imagini cliseu (olimpicul la biologie plecat la doctorat in state, omul de afaceri de succes, capsunarul, medicul reconvertit in vanzator, clasicul inginer) care revin mereu, dar, in afara de faptul ca nu toata lumea se incadreaza in astfel de imagini,este mai mult ca sigur ca poti gasi s-un olimpic la biologie care sa vrea sa se intoarca, si unul care sa vrea sa ramana, s-un inginer multumit in state, si unul care-si afce bagajele si pleaca, etc,etc...Cred ca trebuie privite lucrurile cat mai subiectiv cu privinta, adica fiecare sa-si analizeze propria situatie si sa decida ce e mai bine pt. el, fara sa mai ia o suta de mii de exemple de la unul si altul acre au plecat si au reusit, s-au intors si au esuat sau invers... povesti si triste si fericite se gasesc de ambele parti ale baricadei, si la "plecati" si la "intorsi". Personal, cred ca nimeni nu-i poate pretinde cuiva care are de ales intre a trai cu trei milioane de lei in tara si cu trei mii de dolari in state sa se intoarca in tara; dar in acelasi timp, cred ca o oarecare diferenta de nivel de trai merita suportata pt. partea "cealalta", a prietenilor, a limbii, a parintilor...as spune insa ca argumente de genul ma enerveaza ca nu sunt amabile functionarele la banca sau nu suport mizeria de pe strazi, manelele, jeep-urile etc sunt un pic cam...stupizele asa. si-n romania ca si-n toate tarile civilizate exista zone si zone, medii si medii, si daca iti poti crea un statut social decent, care sa nu te oblige sa stai in ferentari, chestiile astea nu te afecteaza exagerat; si un psihic echilibrat si optimist ajuta-ca, pana la urma, daca nu poti suporta un pic de praf, o enervare cu un jeep la semafor sau o injuratura mai colorata, nu stiu cum poti suporta adevaratele incercari pe care ti le poate oferi viata...bine ar fi, iarasi, sa nu ne mai dam pe noi insine sau pe cunoscuti atata de exemplu, ca pe niste gasitori ai adevarului absolut; si sa nu-i mai criticam cu atata vehementa sau ironie pe cei care fac o alegere diferita de a noastra;
Herzeule - de Jay la: 21/08/2004 20:40:09
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Am citit asta si am ramas masca:( Radule esti si un mare filozof)

"Fiind asa cum sunt si avand viziunea asupra vietii pe care o am, evident ca relatiile umane sunt mult mai importante decat functionarea fara sincope a unui sistem. De aceea, n-as putea trai niciodata acolo. dar imi dau seama ca pentru cei construiti altfel, pentru care realizarea individuala este pe primul loc, si, implicit, doresc o societate care sa le-o faciliteze, superficialitatea relatiilor umane este o facilitate si nu o piedica in atingerea acestui scop. Nu stiu cum s-ar putea construi o societate care sa le aiba pe amandoua."

Doamne,daca vorbele s-ar exporta pe bani grei,Romania ar fi cea mai
bogata tzara din lume.Si Radu multimiliardar.:-)

Zice Radu ca el nu e ca altii.Realizarea individuala la el nu e pe primul
loc si cam de aia nu i-ar place sa traiasca in America.Relatiile umane pentru el,sunt mai importante ca orice.In Romania,dansul, intretine relatii umane si noi trebuie sa intelegem ca in America nu ar putea sa le intretina.De ce? In America oamenii sunt mai putini umani? Stiu mai multa engleza dar in rest sunt oameni ca toti oamenii, unii chiar mult mai corecti ca romanii.Relatiile in America sunt superficiale,asta e o mare noutate pe plaiurile mioritei.Mai tii minte domnu' Herjeu ,pe vremea lui Ceausescu, ne aratau cersetori in America,sa credem ca asa traiesc toti acolo? Ne aratau superficialitatea relatiilor umane in America.

Nu am nimic cu dumneata insa mi se pare cel putin suspecta propaganda dumitale ,directa sau indirecta, sa ne demonstrezi cat de bine e in Romania.Dumitale iti e bine, sa fii sanatos. Sa te vad la fel de entuziast cu 30 de euro pe luna.Sa te vedem daca nesuperficialitatea relatiilor umane mai tine de foame.

Nu stii cum s-ar putea construi o societate sa le aibe pe amandoua?
Iti spun eu: DACA DISPARE CORUPTIA SI PARVENITISMUL IN ROMANIA.

Lasa vrajelile comuniste.Fapte nu vorbe !!! La vorbe romanul e campion mondial.





#20078 (raspuns la: #18983) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre fumatul in restaurante - de AlexM la: 21/08/2004 21:24:15
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
Dl. Radu Herejeu, poate nu am intseles eu bine mesajul din topic sau ceva da pe dinafara.
Puneti prima intrebare:
-cine ma obliga sa mananc intr-un restaurant unde se fumeaza? Nimeni. Pur si simplu nimeni. Daca in restaurant se fumeaza decideti Dv daca doriti sa intrati si sa mancati acolo.
Faceti comparatia cu a locui intr-un cartier in care se omoara oameni. Peste tot se omoara oameni dar nu asta e raspunsul. Prin aceasta comparatie Dv. ajungeti de fapt unde e durerea. "Cine ii da dreptul sa-mi afume plamanii"? Ai, aici e aici. Deci Dv VRETI neaparat sa intrati in restaurantul respectiv, din diferite motive. Ca va place culoare canapelei, ca nu e altul in apropiere sau pur si simplu ca va e foame. Dar in acelasi timp Dv. vreti sa nu va afume nimeni plamanii. Adicatelea, dupa moto-ul "acolo unde intru sa fie cum vreau eu". Iar daca nu-i asa, atunci obligam sa fie asa.

Hmmm.. mi se pare ca explicatia a fost deja data. Dar asta are ceva cu acceptanta individului. Adica, hai sa ne facem totul perfect pentru noi un grup si de restul nu ne intereseaza.
Nu e simplu? Daca la intrarea in restaurant scrie "Aici se fumeaza" aveti posiblitatea sa decideti daca vreti sa intrati sau nu. Dar Dv vreti ca una din conditiile de functionare ale unui restuarant este sa indeplineasca una din conditiile Dv. Aceea de a nu se fuma acolo. In acelasi timp individul X vrea sa i se indeplineasca una din conditiile sale. Aceea de a se fuma acolo. Si ajungem la conflictul de interese dintre doi indivizi. X versus Y, nici unul dintre ei neavand drepturi mai mari decat altul. Ce facem aici? Explicatia a fost data in topic. Alegem. Daca vrem intram , daca nu, nu intram in respectivul restaurant. Si mi se pare normal asa. Iar pentru normalitate legile sint numai tembelisme.

Cu stima,

AlexM
#20083 (raspuns la: #20068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paris - mon amour - de Crisa_ la: 21/08/2004 23:31:40
(la: Paris)
De cand am auzit prima data despre alte tari, mi-am dorit sa ajung in Franta. Daca mi s-ar fi spus "ai dreptul sa iesi doar o singura data din tara, alege unde" n-ar fi trebuit sa stau pe ganduri: Paris-Franta. Imi aduc aminte ca in facultate, discutand cu o profesoara care urma sa plece de tot in Franta, i-am spus despre visul meu. La o saptamana dupa discutia asta a venit la mine sa-mi arate ce prospectase pe piata excursiilor catre Franta. Atata doar ca nu-mi oferea si pestisorul de aur sau macar un sponsor :).
La cativa ani dupa asta am avut sansa unei burse. va imaginati unde. De fapt erau doua, una in Paris, cealalalta in Compiegne. Am facut in asa fel incat cealalta castigatoare a uneia din cele doua burse sa fie incantata de preturile mai mici, de gratuitatea transportului in comun din Compiegne, incat sa aleaga "ce trebuie". Si am avut noroc. N-a fost chiar frumos, dar... Deja simteam ca imi e teama. Era prima data cand plecam asa de departe, eram ingrozita de "ce ma fac eu fara prieteni". Asta in conditiile in care imi dorisem asa de mult sa ajung in Paris. Nu s-a intamplat nimic neprevazut care sa ma opreasca din drum (asa cum ajunsesem spre final sa ma rog), nici macar la ambasada, unde toata lumea spunea ca umbla draqu cu furca, eu am avut noroc, m-am conversat cu monsieur G. (ca nu-mi mai aduc aminte cum il chema, da' toata lumea il dadea de al mai rau om d'acolo), intr-un cuvant mi-a mers snur.
Cand am ajuns in Paris, seara, intampinata de o colega ce statea deja de cateva luni aici, am fost din nou ingrozita de hatisul metroului. Imi spuneam ca n-am sa fiu in stare niciodata sa ajung singura acasa. Si la doar doua zile traversam Parisul, mergeam in vizita la... prieteni, fosti colegi de facultate.
De obicei nu ma plimbam singura, mi se parea "incomod" sa ma plimb singura. In Paris n-am avut niciodata senzatia asta. Au urmat sapte luni, weekend de weekend, de plimbari, singura sau nu, dar stiu ca nu reuseam sa stau acasa. Si dupa sapte luni, la plecare, ma uitam cu ciuda pe harta si mi se parea ca n-am vizitat mai nimic, ca n-am ajuns in suficiente locuri, ca inca nu stiu nimic despre Paris. Am plecat cu gandul ferm sa ma intorc, sa termin ce am inceput.
Si m-am intors, dupa doi ani. De data asta n-am mai stat in Paris, (data trecuta locuisem in arondismentul 15), ci in banlieu. Incepusem sa ma intreb unde e mai fain, in Paris sau in jurul lui. Oricum, cat era ziulica de lunga si cat functiona bus-ul sau RER-ul, tot in Paris eram.
Acum, la mai bine de cinci ani de la prima infatisare si ceva mai mult timp stat aici, spun ca e bine sa stai in banlieu, chiar daca e unul mai scumpisor, dar unde sa te simti bine, sa gasesti liniste, si... sa te plimbi cat te tin picioarele prin Paris. Chiar daca te dor, chiar daca faci basici la talpi. Acum va scriu odihnindu-mi picioarele in apa, dar multumita ca mi-am satisfacut un vis mai vechi. Am reusit s-o "vizitez" pe Monica Lovinescu. Pentru ca lucrez in continuare la ceea ce mi-am propus sa termin: sa vizitez Parisul.
"...nu o pot considera decat "umplutura"..."made AlexM, - de DESTIN la: 24/08/2004 23:46:50
(la: Cum gandim?)
Ce afirmi tu:

"Sincer sa fiu, cred ca problema aici nu este nici de natura etica nici de natura logica ci e legata de o anume prisma a ta prin care privesti lucrurile. Iar aceasta prisma nu poate fi alta decat sentimentele tale religioase. Ori discutand prin prisma lor, nu are sens sa vorbim de logica. De etica, da, dar de logica, nu. Sentimentele religioase au un rol obtuzant pentru cel care incearca sa vada lucrurile logica si nu face abstractie de aceste sentimente religioase."

Tin sa precizez ca sunt total gratuite afirmatiile tale,eu nu privesc sub prisma religioasa.

Sentimentele mele religioase sunt firesti,(nu am afirmat a fi logice???!!!)

Unde ai intalnit tu un singur cuvant religios in comentariul respectiv?

Sa mergem mai departe...

Multe procese care au loc acum in viata sunt indreptate spre eliminarea blocajelor dintre constiinta si subconstientul omului. Tot ce patrunde in subconstient constituie un ghid al actiunilor si incepe sa functioneze activ.

Absolutul subconstientului era in principal apanajul artei, filozofiei, al catorva scoli ezoterice, in prezent acestui process i s-a raliat medicina.

Logica constiintei umane este orientata catre supravietuirea corpului fizic. Logica subconstientului, catre pastrarea si dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea incercarile de substituire mecanica a acestora in cele mai multe cazuri duc la disparitia uneia din aceste doua componente.

In continuare la afirmatia mea:

Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si pentru descendentii lui.

Tu zici:
"Aici avem de a face deja cu un subiect de etica."

De ce etic si nu logic?
De ce etic si nu logic/etic?

Pentru tine logic inseamna numai 1+1=2?

In continuare la cele spuse de mine:

Starea pe care medicii o numesc “depresiva” este lipsa dorintei de a trai,de a iubi, uneori ascunsa si care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii destinului, caracterului.

Tu zici:

"aici descrii un anume gen de depresivitate si eventualele sale efecte."

Ai lasat etica si logica...si ai dat-o pe literatura...!!!

In continuare la ce am scris eu:

Pot sa iti amintesc:gandind logic nu eliminam pluralismul critic,in interesul cautarii adevarului orice idee-cu cat mai multe idei cu atat mai bine-trebuie sa fie acceptata chiar daca contine si "etica".

Tu zici"
"si aici incepi sa le amesteci cautand sa faci ghiveci din ele."

Nu se poate...afirmatie gratuita,de ce?pai uite ce zici tu:

"Logica ar spune ca daca e adevarata conditia de plecare..."

Deci vorbesti de adevar...Eu numai de (ghiveci)gandind logic nu eliminam pluralismul critic,in interesul cautarii adevarului orice idee-cu cat mai multe idei cu atat mai bine-trebuie sa fie acceptata chiar daca contine si "etica".

Daca tu atat ai inteles din ce eu am scris(ghiveci)este meritul tau...nu ma supar ca ar trebuii sa imi dai si mie un iepure ,vezi Belle,pesemne este nevoie sa nasca in repetate randuri iepuroaica ta.

In final ,la afirmatia mea:
Discutia rationala a ideilor si eliminarea critica a lor.

Tu,gasesti si ceva bun...
"iarasi un lucru clar si la obiect."

PS Dupa cum se vede nimic despre religie!!!

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20293 (raspuns la: #20277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da si nu... - de (anonim) la: 26/08/2004 23:08:52
(la: Snobismul ieftin in Romania - din punctul de vedere unui Polonez)
Facind abstractie de Romania in alb sau negru, si privindu-ma in oglinda, am ajuns la concluzia ca si eu poate sint ca si prietenul tau.
Diferenta este ca eu am fugit acum mai bine de 20 de ani.
Traiesc in Canada de 20 de ani dupa ce am trecut Dunarea inot.
Am fost in Romania de citeva ori dupa "disparitia comunistilor", si pot sa spun cu mina pe inima ca nu as mai fi in stare sa traiesc acolo. Din simplul motiv ca nu as putea sa functionez. Anii petrecuti in vest m-au facut sa ma obisnuiesc cu un birocratism care functioneaza pentru binele cetateanului, cu o politie care te apara si care nu isi ascunde idiotii, cu un sistem judiciar bine pus la punct si drept, cu politicieni care stau de vorba cu tine si incearca [cel putin] sa te ajute, cu curatenie pe strazi...
Iubesc Romania, dar nu pot sa spun ca-i agreez pe romani.
Atitia ani dupa caderea comunismului, in continuare se uita in "farfuria" vecinului, in continuare sint pusi pe ambitii prostesti - daca ala are BMW, eu de ce sa n-am - iin continuare sint neciopliti, vorbind ca pe maidan, in continuare scuipa pe jos...
Dar nu voi vorbi niciodata de rau Romania.
AAF - de Dinu Lazar la: 31/08/2004 09:58:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Domnule Lazar, credeti ca ar fi vreo sansa ca cele cateva cluburi foto din tara sa puna mana de la mana sa infiinteze o alta asociatie ?"

Sigur, mai exista citeva cluburi in tara, care functioneaza, unele cu bune rezultate.
Problema este ca aceste cluburi sunt duse inainte de niste inimosi, care nu cred ca sunt capabili, din cite ii cunosc, sa faca mai mult, pentru ca azi, pentru a face o asociatie nationala viabila, o uniune de creatie, nu iti trebuie niste visatori care au avut tot felul de meserii, ci cunostinte exacte de management al culturii, marketing, pile, relatii, si o renta sanatoasa ca sa nu bagi mina in borcanul cu gem.
Ori asa ceva printre fotografi eu nu cunosc.
Asa cum de fapt nu exista o asociatie sau o uniune a profesionistilor fotografi din Ro, asa cum si afepereul s-a inecat de facto la mal, tot asa ma indoiesc serios ca numai amatorii ar mai putea face ceva.

AAF din Ro nu era o asociatie de amatori si pentru amatori; desi acestia erau cei mai numerosi, si desi saloanele de amatori ramin cele mai cunoscute, AAF era o intreprindere extrem de profitabila unde fotografii profesionisti aveau numai de cistigat; si munceau dar si cistigau niste mere de pe craca. Nu intru acum in detalii.

Deci sunt extrem de sceptic cind spun ca niste idealisti ar putea crea o asociatie nationala de fotografie - si de creat e simplu, dar de functionat citiva ani si de dezvoltat ideea si de avut multe succese - asta chiar ca m-ar mira ca ar fi posibil.

Si daca un fotoclub national sau o asociatie serioasa de amatori fotografi inca ar mai putea fi, chiar prin absurd, luata in calcul, o chestie a profesionistilor fotografi, stiind dinauntru cum devine cazul, m-ar umple de mirare absoluta.

Momentan fotografii profesionisti romani sunt incapabili sa isi dea seama ca sunt profesionisti si ca din asta ar trebui de fapt sa traiasca; pe acest motiv tarifele sunt de obicei in afara oricarui calcul economic si plata imaginii este foarte jos, iar clientii platesc ca la nunta si se gindesc ca daca un film e o suta de mii ce are asta, s-a timpit de cere shapte milioane pe o poza?

Asa ca nu vad deocamdata nici o speranta pentru o structura in fotografia romaneasca.

Economic la pamint, cu pasiunea la limita, ce sa faci...

Am cautat cu asiduitate pe net-ul romanesc sa vad si eu ceva fotografi profesionisti romani, ce fac, mai ales ce gindesc, unde si ce mai discuta - dar nu am dat de nici un murmur de discutie.

Daca nu e discutie nu e nici murmur, si atunci ce sa ne gindim la cor...
#20680 (raspuns la: #20628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesaje disparute, etc. - de admin la: 04/09/2004 13:06:15
(la: Sugestii!)
Misterul s-a explicat: este vorba despre articolul (nu comentariul) http://www.cafeneaua.com/node/view/2137 ,pe care l-ai editat ulterior. Subiectele publicate daca sunt editate de autor atunci trec automat din nou in coada de moderare (fiindca evident, continutul initial nu mai e acelasi).

Periada de asteptare a confirmarii are si rolul de a evita mesajele de genul "mi-ati sters mesajul, cenzura, va credeti la Scanteia rusine!" (de un trollism involuntar, asa-zisul trollism al incepatorului), care provin doar din necunoasterea modului de functionare a sitului.
#21003 (raspuns la: #20999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ia te uita.. - de giocondel la: 04/09/2004 13:15:14
(la: Sugestii!)
ce chestie, l-ati gasit!!
nu de alta dar ma obseda un pic ca nu stiam ce am facut cu el.Incepusem sa ma indoiesc ca l-am scris vreodata chiar...

Macar acum inteleg mai bine modul de functionare al sitului si daca am comis vreun trollism involuntar imi cer scuze, desi nu imi amintesc sa fi avut intentii rele in niciuna din opiniile exprimate.

De curiozitate: nu va plictisiti cititind atatea mesaje,care mai de care mai... diferite?Sau impartasiti aceasta misiune si cu alte persoane?


Imagination is more important than knowledge-zice einstein-
#21006 (raspuns la: #21003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns asteptat... - de DESTIN la: 04/09/2004 18:33:28
(la: Sugestii!)
La timpul respectiv mentionat in comentariul postat inaintam catre admin o intrebare ...ce isi asteapta raspuns.

Am constatat o transparenta totala intre administratia site-ului si utilizatori,un lucru bun.

Ca sugestii:

Administratia sa faca public orice incercare de troll,intervenind impartial,autosezizandu-se(ca in ex.Dinu Lazar,Radu Herjeu...)oricum de apreciat.

Cu bine,

"Corect"pentru admin,
#19269, de DESTIN la Sat, 07/08/2004 - 03:28


Buna intrebarea lui Belle,la care raspunsul dat oficial, clarifica functionarea acestui forum.

Intrebarea mea este : Cand si cum poti deveni utilizator gazda?aceasta intrebare ma simt obligat s-o adresez din necesitatea de a imi permite sa folosesc "banarea".

Atunci cand bunul simt si alte reguli de conduita in comunicare dispar.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.




imigratie - de (anonim) la: 05/09/2004 19:22:40
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Am deja 7 ani de cand am imigrat in Canada. Am avut o perioada de 3-4 ani de munca sustinuta pt. invatarea limbii, dar acum nivelul de comunicare i-mi permite sa abordez orice subiect, deci comfortul lingvistic este aproape la nivelul pe care-l aveam cand functionam in limba romana. As putea sa afirm ca din toata imigratia, ceea ce e cel mai dificil de suportat este disconfortul de comunicare. Aviz pentru cei ce au in gand sa imigreze!
In rest, e dificil de suportat faptul ca parintii, rudele apropiate si prietenii
sunt departe. In mod particular eu am sansa de a avea aici doi frati cu familiile ceea ce compenseaza mult comfortul social.
Premiul efortului de integrare e mare pt ca nivelul de civilizatie de aici este incomparabil cu cel din tara, iar asta n-are pret.
Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





speram sa functioneze - de Belle la: 09/09/2004 03:49:54
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
si mai curata-ti din cookies si temporary internet files (including offline ones) inainte sa te deconectezi ..... cu anti-spyware cum stai?
#21494 (raspuns la: #21491) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...