comentarii

reguli de ortografie a cuvintului nu-ma-uita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ninel - de Little Eagle la: 03/07/2004 00:43:15
(la: Derbedei sau artisti?)
Dear Bro,

Stiu ce vrei sa spui....Am cunoscut pe Andy Warhol personal pe vremea cand avea un loc la East River...spre 13 St. in NY numit de el "The Factory".
Sotia mea a fost colega de clasa si facultate cu varul lui,ei se numeau de fapt Varhola fiind polonezi la origini.
La fel in clasa cu ea a fost colega si cu Jerry Seinfeld si Judie Foster.Ele 2 au avut diploma in lb. franceza,master Degree.

Imi place multa din arta lui si a altora,Rauschenberg,Jasper Jones...the old elite,stiu ca Andy era cam excentric(ca un artist)si poate plin de ego.....dar daca apucai sa vorbesti cu el intre 4 ochi...era ..el insusi!!!!!
Sa zic,avea un alter ego,si ii placea sa fie ascultat,sa -si auda cuvintele,Nu suporta sa-l contrazici deloc,ce zicea el era regula spusa de un King!!!!
Parca.....ma uit in oglinda acum....NU stiu,unii artisti suntem megalomani,vrem atentie sau suntem in final doarniste BABIES!!!!!

Am mai cunoscut alt artist pe nume,Armand,are sculpturi de instrumente peste tot in NYC,am fost in atelierul si vila lui,nu departe de a lui Warhol.
Nu-i consider derbedei,uneori sunt de neinteles dar HEY people...artistii sunt cum sunt...si am o oarecare experienta,si eu sunt si v-ati dat deja seama de iesirile mele ...Brancusi era un opium addict si betiv de absinth cu prietenii lui Modigliani,Picasso,Soutine,si chiar la un moment dat....LENIN...prin 1924...cand a capatat el acel...sifilis.....si era mare revolutionar si statea la masa cu acesti artisti...asa a devenit Picasso ...comunist!!!Modigliani l-a scuipat in ochi si a rasturnat masa pe el...mai vorbim despre astea ce-s putin cunoscute de multi!!!!!

Erau cu totii...artisti...derbedei??????Daniel te credeam altfel my friend...!!!!
Poate gresesc?Mai vorbim

Love&peace,
Ozzy





























shibipot - de donquijote la: 15/01/2006 17:24:46
(la: Sa-i demascam pe cei ce batjocoresc LIMBA ROMANA)
limba e un organism viu si evolueaza odata cu dezvoltarea societatii si mai ales a tehnologiei si interactiunilor dintre popoare (cultura, comert, turism). regulile gramaticii trebuie respectate, dar pana aici amestecul academiei. un cuvant nou, sau un sens nou, daca e folosit si intra in limba de zi cu zi, nici un dictionar sau academie nu-l pot oprii sau intrerzice.
rolul dictionarelor e de a consemna un anumit stadiu de dezvoltare a limbii si a academiei sa defineasca regulile de ortografie, in cazul de fata cum se scrie corect un cuvant de origine straina (cum ar fi 'weekend') - adica se scrie in ortografia originala sau se 'romanizeaza'.
in perioada dintre editarea si tiparirea unui dictionar, poate deveni 'invechit' pentru ca s-au mai introdus cativa termeni noi sau intelesuri noi unor cuvinte deja existente.
sa nu uitam ca dinozaurii au pierit pentru ca erau inadaptabili. :)
si apropo care-i legatura cu poezia lui eminescu?
#100427 (raspuns la: #100191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draguta! uite care-i treaba... - de proletaru la: 02/01/2009 01:10:36
(la: Batuta de la Ieshiiiiiiiiiiiiiiiii)
ultimul comentariu eu l-am moderat si nu mi s-a parut in regula sa folosesti asemenea cuvinte. faptul ca ai crescut pe maidan sau ca n-ai citit pana acum, e problema ta. problema noastra, aici, e ca nu trebuie sa-ti suportam dejectiile. in consecinta, am trimis mesajul tau unde trebuia. daca cel ce il va citi considera ca e ok, e liber sa il lase la publicare, e site-ul lui, nu al meu.
te avertizez ca n-am sa mai comentez nimic din ce iti apartine daca nu pastrezi o decenta a expimarii.
nu ma deranjeaza cu absolut nimic sa polemizezi pe ce teme vrei, atata timp cat nu iesi in decorul mirific al "expresiilor frumoase".
#380706 (raspuns la: #380685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iko - de Belle la: 16/09/2004 20:50:41
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
nu era nevoie sa-mi confirmi convingerea ca pe baieti nu se poate pe baza :)

in orice caz, "imposibilii" tai mi se par ridicoli.

cunosc si eu astfel de oameni (nu romani) cu care dau nas in nas la o pauza de tigara de ani de zile, si care nu se deranjeaza nici macar sa salute, de regula se-ntorc cu spatele sau se uita-n alta parte. recunosc, sunt multi care in timp au intrat in vorba si de-atunci trancanim de cate ori ne vedem, da' nu-i inteleg pe ceilalti care nici sa dea buna ziua nu se deranjeaza.

da' hai c-am deviat de la subiect ....ce zici, te oferi sa negociezi tu cu ceva "imposibili" de-aici?

#22539 (raspuns la: #22534) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zarazei, cu scuze pentru ...lungimea raspunsului:))) - de maan la: 22/09/2005 23:26:44
(la: ai carte, ai parte (?!))
:)) nu i-as zice “moda”, dar adevarul e ca pustanii-s agramati … “anagramati”, vor zice ei!
Totul incepe de la abecedar. Daca plodul nu stie sa foloseasca bine cratima e exclusiv vina invatatorului! E drept ca nu-i poti invata pe toti in aceeasi masura, dar reguli de ortografie ar trebui sa cunoastem toti.
(sunt aici voci care dau vina pe lipsa indelungata din tara cand le atragi atentia ca n-au scris corect! Ei bine, scrisul in limba materna e ca mersul pe bicicleta – functioneaza reflex! Nu stii acum sa scrii, deduc ca n-ai stiut niciodata! Lucrul acesta mi-a tot fost verificat, intrucat am intalnit zeci de persoane care, dupa 20 de ani de ‘diaspora’, se exprima excelent in romaneste si scriu perfect!)

povestea-i simpla si-i cam asa:
copiii se inscriu fara examen in clasa a V-a – profesorii de romana ‘mostenesc’ atunci elevi pe care ar trebui mai intai sa-i invete sa scrie. Daca intr-o clasa de 30 doar 15 stiu sa citeasca fluent, omul de la catedra e-n mare impas: pe de-o parte ar trebui sa-si urmeze programa de-a cincea (esti obligat s-o faci si pedepsit daca n-o respecti punctual) cu primii 15 si pe de-alta e silit sa-i invete pe ceilalti ce n-a vrut/ putut invatatorul.
Demersul asta e cumplit de dificil, intrucat dascalul e atat de strivit intre respectarea deciziilor ministeriale si constiinta profesionala, incat de multe ori ajunge sa le explice superficial ambelor categorii, si-n acest fel nici tolomacii nu vor ajunge sa scrie, nici ceilalti nu vor primi suficiente informatii, ca sa poata promova-n mod ideal intr-a VI-a.
In acest fel, in urma examenului de capacitate, procent covarsitor din copilasi, n-ar trebui sa mai fie scolarizati, dac-ar fi sa se respecte intocmai criteriile de care vorbeam mai jos. In acest fel nici catedre n-ar mai exista.
Asa ca se face al doilea mare compromis, magareata picand trosc in capul profesorului de liceu care are si ala o programa OBLIGATORIE si care se vede-n ipostaza sa repare ce n-au reusit invatatorul si profesorul de gimnaziu.
Daca peste acestea vom suprapune un dezinteres cras din partea parintilor care asteapta ca scoala sa rezolve intreaga eduacatie a odraslei si s-o desavarseasca, atunci tabloul este complet.

Cum vad eu ca s-ar putea rezolva? Simplu!
Ministerul ar trebui condus de persoane cu experienta la catedra, care au avut contact cu aceste probleme, iar nu de profesori universitari, care habar n-au cu ce se haleste munca dintr-un liceu plin cu odrasle de oameni simpli, care mai au si probleme materiale serioase.
Programele ar trebui sa-i permita profului sa adapteze cerintele la nivelul clasei, stabilind totusi criterii minime, obligatorii, de promovare.
Aceste documente n-ar trebui in nici un caz elaborate in functie de acel elev model (ideal) despre care credem ca si-a insusit perfect informatiile din anii anteriori, ci trebuie sa tina cont de profilul unui elev mediocru.
In acest fel, dascalul nu va mai fi obligat sa predea functia de gradul al II-lea, daca jumate din elevii lui nu stiu tabla inmultirii (asa cum se-ntampla azi ) dar va putea fi tras la raspundere, daca nici in anul urmator copilul nu stie sa socoteasca!

Exista, ai sa te miri, profi care pot face munca asta sisifica, ajutand elevii sa recupereze, sa umple goluri uriase, in acelasi timp predandu-le si materia obligatorie din anul respectiv.
Oamenii aceia, determinati exclusiv de respectul pentru munca proprie si de pasiunea pentru meserie, trebuie cautati, gasiti si recompensati.
E, din nou, simplu: se vor elabora teste comune pentru fiecare nivel de studiu, la inceputul fiecarui an si se vor centraliza rezultatele pe scoala.
La sfarsitul aceluiasi an scolar, testele se vor repeta iar prin comparatia notelor obtinute, se va avea clar oglinda capacitatii profesorilor din liceu, care vor fi salarizati anul scolar urmator, in functie de acestea.
Care reuseste sa-si creasca si olimpici – foarte bine!
Vor primi premii, bonificatii, asa cum am mai zis, dar dincolo de leafa.

Din pacate, legiuitorul n-are problema salarizarii corecte, ci e interesat cum sa scoat-o pacoste de ordonanta de urgenta care sa-i permita sa plateasca profesorii din ce in ce mai prost.
Daca se plateste conform olimpicilor, e-n avantajul statului, care va cheltui mai putini bani ca acum – cati olimpici pot fi, daca nu-s de castigat decat locurile I, II si III la fiecare materie????

Ce-ntelegem noi de-aici?
Ca pe Statu roman in cur il doare de modul in care cresc odraselele romanilor si le tot da-n cap profesorilor.
Mai mult, aud ca indemnizatia de concediu de maternitate va fi de 3 milioane, din care se sugereaza ca poti plati chiar si-o bona! (:

Hai sa mai dau o informatie de doi lei: in mediul universitar, un asistent care face trei sferturi din munca de la caterda, primeste 6 milioane jumate, iar un profesor ridica de cel putin cinci ori mai mult.
Ultimul mare rahat pe care l-am aflat e ca senatul unei scarbe de universitati a decis ca, de luna asta, tuturor sa li se reduca leafa cu un milion de lei.
Pai, da!
Daca scazi unu din sase, ii la fel cu-a scadea unu din 32 …
Sa nu ma duc io dracului c-o bursa sa-mi fac doctoratul pe undeva unde mi se respecta munca? si sa nu-mi bag io picioarele-n ea de romanica?

Si pe copiii aia cine-i mai educa?
Cine le spune ca mersul la munca necalificata-n Italia, n-ar trebui sa fie visul a jumate dintre-adolescenti?
Ei, fraierii aia care-si pun intrebarile ca mine, nici macar nu cer salarii mai mari, ci doar o bruma de respect, in asa fel incat sa nu se mai simta tratati ca ultimii cretini, care nu situ vedea dincolo de vorbe.
#74094 (raspuns la: #74092) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salut tuturor.Am citit un pic - de Alcantara la: 15/11/2005 10:27:47
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Salut tuturor.Am citit un pic "pe diagonala" discutiile de pe forumul asta si m-am hotarat sa ma inscriu si eu.

Am sa raspund la acest subiect pt ca e o tema ce ma atinge intr-un anumit fel.
In sensul ca eu de exemplu,am plecat din tara impreuna cu copilul meu la vremea cand el (copilul) trecuse cu putin peste varsta de 10 ani.
A invatat italiana foarte repede ,as putea spune chiar aproape fara niciun efort si nici nu e o minune treaba asta,doar se stie ca romanii invata italiana in ritm accelerat.

Cat am fost in tara vorbeam doua limbi,familia mea fiind una mixta.
Venind aici,am invatat italiana plus dialectul regional care si asta are pe tot atatea similitudini cate deosebiri in limba italiana si chiar in limba romana .E un soi de mixtura asemanatoare si totusi deosebita.
Acum o sa ajung la miezul problemei mele.
Copilul meu vorbeste cu mine zilnic romaneste (dar doar cu mine ,caci in zona asta sunt foarte putini romani) si zilnic observ ca unele cuvinte ,le inlocuieste cu cuvinte din limba italiana sau din dialectul regional de aici.Dar inlocuieste doar acele cuvinte ce se aseamana izbitor de mult cu cuvintele din limba romana.
Il vad uneori ca atunci cand ii atrag atentia,la propozitia urmatoare inainte de a rosti un cuvant "stalcit" se opreste pt cateva fractiuni de secunda ca sa "caute" cuvantul romanesc corect.
Eu nu cred ca copilul meu vrea sa-si dea "aere de occidental" .Pur si simplu vorbind toata ziua la scoala in italiana si in dialect,limba romana fiind foarte asemanatoare,face confuzie si "in viteza" mai scapa cate un cuvant .
Sunt convinsa ca daca am merge in tara in scurt timp n-ar mai face aceste mixturi.

Nu-mi place sa aud chiar si de la rudele mele reprosuri "aa pai a uitat sa vorbeasca romaneste,ati uitat de unde ati plecat".
Nici eu si nici copilul meu nu am uitat de unde am plecat,n-am uitat nici limba ca noi doar ne-am mutat din tara,nu ne-am spalat creierul.
I-as provoca pe fiecare sa incerce o atfel de experienta:sa invete si sa vorbeasca in fiecare zi 6 ore italiana(la scoala),2 ore dialect (cu amicii) si 4 ore romaneste (o singura persoana pe cativa kmp) si sa vedem daca dupa cativa ani nu fac confuzie intre cuvinte.
Sa nu uit sa le reamintesc ca asemanarea dintre romana si italiana nu e egala cu cea dintre romana si engleza sau germana sau mai stiu eu ce limba.
Nu cred sa uitam vreodata sa vorbim romaneste,poate sa scriem corect ar fi posibil dat fiind ca iar s-au facut modificari in gramatica limbii romane,dar ma irita sa aud cum scapam cate un cuvant stalcit la telefon cum sar pe noi ai mei "ca ne-am denaturat"...




yuki - de zaraza la: 20/04/2006 22:35:05
(la: Limba romana e un organism viu)
da, e greseala de scriere, dar nu e greseala de ortografie, toate cuvintele sunt corect scrise, numai ca lipseste "pe". exact asta vroiam sa spun, anume ca "greseala de ortografie" delimiteaza exact domeniul la spelling-ul cuvintelor. cum eu nu stiu greaca veche, chiar nu ma deranjeaza repetitia.

zaraza
#118263 (raspuns la: #118246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsuri - de casandra_radu la: 24/07/2006 20:46:39
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
pentru everlast
Nu stiu nimic, ai dreptate. Nu am incercat sa explic, ci exactinvers, am incercat sa exprim ceea ce am simtit. Fireste ca am esuat lamentabil, neexistand o posibilitate reala de a tanspune in cuvinte iubirea. Normal ca ma contrazic. Sunt o fiinta contradictorie.
Nici eu nu am avut rabdare sa citesc ceea ce ai scris tu in intregime.
Prima oara a fost dezamagire, a doua oara si tristetea a fost divina.
A treia oara a fost total si cand s-a terminat, s-a terminat cu totul, fara pareri de rau, fara tristeti, fara nimic.

pentru unicul
Ai dreptate, pe femei le fascineaza iubirile neimplinite. Unele chiar au un cult pentru asa ceva. Poate ca ele simt ca in acest fel iubirea atinge culmile, poate ca masoara iubirea dupa “cantitatea” si intensitatea suferintei.
Si esti simpatic cu femeile sunt vinovate pentru moartea masculilor.. :) Intotdeauna a fost asa.

pentru victor c
E-mailul este: casandra_radu@yahoo.com



pentru Cri Cri
Textul l-am scris inainte de a citi Osho. Extrasul despre gelozie l-am inserat acuma, cand am trimis textul spre publicare pentru cafeneaua.
Referitor la “confuzii”, perceptia expriamta iti apartine. Perceptia este unica si personala, nu am ce reprosuri sa aduc perceptiei altcuiva.
Cat despre “Nu poti iubi pe cineva si sa-i spui in acelasi timp: "sinucide-te daca asta te face fericit; eu te iubesc prea mult ca sa ma opun dorintelor tale!" - nici nu era vorba despre asa ceva. Era vorba despre :”Vrei sa fii cu altcineva...fii daca asta te face fericit, cine sunt eu sa ma opun dorintelor tale?”
”Ma rog... a face "portretul" iubirii mi se pare deja pretentios. Nimeni nu e chiar atat de intelept.” Nu am intentionat nici o clipa sa fac portretul iubirii. Un portret al iubirii ar putea mai degraba fi realizat prin muzica decat prin cuvinte. Muzica exprima mult mai mult decat cuvantul.

pentru angyal
E foarte bine ca ai trait. Ai avut noroc. Nu stiu cat de multa putere iti poate da o amintire...dar e bine sa nu folosesti o amintire frumoasa ca un refugiu in fata realitatii. Ceea ce a fost, oricat de frumos a fost, nu se mai intoarce. Si cu cat e mai frumos cu atat suntem (sau poate ar trebui) sa fim constienti de ireversibilitatea acelor clipe.

pentru lavdyi
Faptul ca cineva este de acord cu mine nu-mi aduce bucurie. Ma bucur cand cineva ma critica si descopar un element nou, ceva care mi-a scapat. Sau un alt punct de vedere.
Daca dezaprobi ceea ce am scris, te rog, scrie. Nu am venit aici ca sa fim de acord unii cu altii si sa ne laudam reciproc ce grozavi suntem.
Nu am trasat standarde de calitate. Textul e incercarea de a exprima o experienta personala. Subliniez personala. Cel putin in materie de sentimente nimeni nu poate sa spuna ce e bine si ce e rau. Fiecare traieste in felul sau. Poate ca exprimarile noastre se aseamana, dar cel mai probabil trairile sunt pur personale. Poti critica ideile cuiva, dar cum sa critici felul in care simte?
Si crezi ca eu nu alternez in felul descris de tine? Si eu ca orice muritor de rand. Dar cum s-a intamplat, macar pentru cateva momente sa simt altceva, mai presus de aceste lucruri. Si eu am “pesudo-iubit”, si eu am crezut ca iubesc, si eu am confundat pasiunea cu iubirea, si eu m-am atasat, m-am cramponat, am fost geloasa...toate alea. Dar am cunoscut si alte trairi. Asta am incercat sa transpun in cuvinte.

pentru Belle
Uite ce a raspuns persoana careia ii era adresata scrisoarea (scrisoare continand mai putin pasajul citat):
“Am avut o zi grea azi, zi care nu s-a terminat inca. Desi a mers totul bine, am venit acasa obosit, agitat, conectat inca la nebunia de dincolo de ziduri. Primul lucru pe care l-am facut, cu speranta, a fost sa-mi verific mail-ul. Multumesc. M-am adapat din cuvintele tale. Orice ai scrie ar fi pentru mine un dar nepretuit. Dar nu a fost orice. A fost mult mai mult. Profund, neformal, sincer, venit din inima, coplesitor. Nu incerc sa-ti raspund, nu incerc sa comentez, nu incerc sa analizez. Gust. Simt. Ma bucur. Nu ma intreb de ce, nu caut explicatii. Este ceva inedit, prea puternic pentru a fi cuprins in imaginea cuvintelor. Imi aduce liniste. Nu calm. Linistea concentrica unei bucurii profunde. Nu sper, nu astept, traiesc. E clipa. Renunt (n-am mai facut-o) la reprimari, la masti. Si nu ma simt vulnerabil, descoperit. Atins, insa, in strafundurile fiintei mele. As vrea sa stau o vesnicie sa te ascult, sa-ti vorbesc, sa te privesc. Dar clipele astea chiar pot dura o vesnicie. O stiu.”

Te cred ca fugeai. Cei mai multi fug, chiar daca ar vrea sa stea. Lasitatea e mereu o optiune convenabila, te scuteste de riscuri, de frica si de emotii.
Subsemnata prefera sa riste, si daca e sa regrete, sa regrete ceea ce a fost si nu ceea ce nu a fost, intrebandu-se ce ar fi putut fi daca...

pentru zaraza sc
Nu este nimic rau in a trai pentru altii. In sensul de –ai iubi, de a face totul pentru ei, de a-i ajuta, de a fi acolo si a-i sustine, la bine si la greu. Poate ca iubirea este poarta mantuirii.
Iubirea e un “loc” bun de unde sa incepem...

pentru Alexandros
Si mie imi place. E oarece afinitate intre ideile noastre.
Ceea ce am scris nu a fost gandit. A fost trait si apoi transpus in cuvinte, cu neajunsurile de rigoare ale exprimarii, desigur. Cred ca asta a fost ultima tentativa a a incerca sa exprim ceea ce nu poate fi exprimat in cuvinte. Cum ziceam mai sus, am scris inainte de a “face cunostinta” cu Osho, extrasul a fost adaugat pentru publicare.
Poate ca iubirea pentru o fiinta umana deschide calea catre iubirea pentru Dumnezeu. Nu stiu cum ar putea cineva sa-l iubeasca pe Dumnezeu daca nu a iubit o alta fiinta umana.
Altruismul nu paote fi intins pana acolo...asa este...dar te poti trezi ca asa simti.
Da, poate ca a inselat. Poate ca a fost cu altcineva de la bun inceput si eu nu am stiut. Poate ca am aflat pe parcurs, dar asta nu a facut sa nu-l mai iubesc, ci doar sa incetez sa ma mai vad cu el.
Nu am zis ca nu as crede in iubirea la distanta. Nu e vorba de a crede sau nu. Se intampal uneori sa nu poti fi cu persoana iubita, sa existe distanta fizica intre voi. In text m-am referit la o altfel de distanta. Distanta care exista intre doi oameni, fizic impreuna, dar sufleteste foarte departe.
Nu e vorba ca pasiunea si atractia sexuala nu ar fi obligatorii sau ca ar fi. Sunt firesti, naturale si eu sunt pentru tot ceea ce este natural. Dar pasiunea inceteaza cand stii ca nu esti singurul/singura. Iubirea nu. Asta e diferenta.
Revino :)
Giordano Bruno - de latu la: 27/06/2007 08:57:20 Modificat la: 27/06/2007 08:57:59
(la: Fatum lunar)
Una din primele reguli de care am auzit in legatura cu scrierea de texte a fost, ca formularea "un soare" capata aspecte hilare prin analogia cu "unsoare", captand atentia unui eventual auditoriu in detrimentul valorii intregului text.
A declama intr-o clipa romantica "Iubita mea esti un soare" poate starni un hohot de ras, reactie care cu siguranta are efecte contrare celor scontate in contextul profund al momentului.

Sigur ca mai exista reguli de ortografie si gramaticale care ingreuneaza suplimentar comunicarea mesajului intr-o poezie, dar despre astea se pare ca mai avem timp sa vorbim, daca e adevarat ca te-ai hotarat sa scrii o poezie pe saptamana.

Pana una alta, probabil sufletul tau s-a ushurat si doar asta e important. Nu-i asa?

Juniorule - de Sancho Panza la: 07/11/2007 19:11:09
(la: scoala..loc de popas si recreere?)
n-ar strica sa fii ceva mai atent la modul in care iti redactezi mesajele. ortografie, typo, cuvinte intregi, etc.
penurie lucie de cratime in textul tau! le-ai lasat sub banca?

#253271 (raspuns la: #253266) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pane - de om la: 26/01/2008 15:14:57
(la: Concurs...fara premii)
subscriu la parerea Domnului antevorbitor... = respectos va atrag atentia asupra regulii de baza: 43 cuvinte/mesaj :))
Ia pune matalutza in word count mesajul lui honey si mesajul meu ;) EU am respectat regula de baza!
Cer castigarea coronitei de nepremiere a acestui consurs :)))))))))
Sic, sic honey :))
#278716 (raspuns la: #278554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ancutza - de proletaru la: 21/04/2008 11:18:46
(la: sketching regrets)
beton exprimare!
cand mai crosetezi cuvinte destepte, nu uita sa nu scapi din ochiuri.
romglaza nu prea se mai poarta, plus ca denota o saracie de idei.
Diamantul de Galconde*** - de sami_paris75 la: 07/02/2009 22:46:42
(la: Tiganii,aurul si diamantele*2 (vinatorii de carduri))
Astazi pe seara am ametit,mi-am umplut un pahar enorm de Wisky J.B. Cind sunt treaz,sunt timid,rezervat,apatic,ne-increzator.
Nici bogat,da nici sarac!
Ba futui mama lui de Wisky!
Cum incep sa sorb din prima parte a intervalului dintre jumatatea paharului si buza paharului,simt ca incep sa ametesc!:))))
Te iubesc ,alt cuvint nu gasesc.
Uite acum m-am jurat ca nu mai beau partea a doua a paharului.
S-o beau,sa n-o beau?
Sà mor eu dac-o mai beau!
Am spart paharul si-am golit sticla pina la fund.Ahhhhh,ahhhh asa mai da!
Sraluceste diamantul asta?
Diamant descoperit de un copil sarac,mai sarac ca bucatica de paine uscata gasita la gunoi.Intr-o mina tinea bucatica de paine si in cealalalta màna ,diamantul enorm care stralucea ca ochiul unui idol.Indian ori tigan?
Cred ca era tigan,ca noi tiganii venim exact din localitatea Galconde din India.Stiti? Aprope de Nasik nord-est, lànga Bombai.
Ce sa stie un copil de 5 ani, ce este un diamant de Galconde?
Aprope ca si-a rupt dintisorii in coaja de paine,da tot a reusit sa strige la unchiul Tajmall.
Unchiuuuleeeee,unchiuuuleeee!
Uite ce-am gasit!
Tajmall a privit neincrezator piatra enorma.
Sigur in noaptea asta n-o sa mai doarma toata familia de bucurie.
In citeva zile toata familia lui, cu mic cu mare,or sa devina ce-i mai bogati si ce-i mai respectati oameni din Galconde.
Tajmall a fugit repede la un camatar sa lase piatra amanet pentru 200 de rupi,numai pentru o zi si-o noapte,apoi o sa imprumute el de la o ruda mai bogata si-o sa recupereze piatra.
A cumparat faina proaspata,fructe,lapte si citeva bucatele de carne.
Din faina nevasta lui Taj,a preparat turte de faina de griu pe plita,un castron urias de salata si carne prajita in ulei de porumb.
Toata noaptea ,intreaga familie a mincat pe saturate.
Tàrziu spre dimineata,o umbra s-a strecurat aprope de rogojina unde dormea Tajmall si in citeva secunde i-a retezat gitul.
A doua zi si camatarul a fost gasit cu gitul taiat.
Asa au murit majoriatatea celor care intrau in posesia diamantului.
Intr-o buna zi,diamantul a ajuns intr-o minastire.
Preotul l-a numit "Nassak",asa s-a dus vestea in toata india de marele diamant Nassak.In 1818 trupele engleze au ocupat orasul, furind in acelasi timp si marele diamant.Nassak,un diamant de 70,2 karate,astazi poarta numele de ochiul de l'Idole si face parte din colectia R.Mouawad.
Diamantul este inchis intr-un seif confectionat din otel Krupp,codul seifului este 21008TTW.
Seiful este montat intr-o camera cu 18 senzori de prezenta,4 senzori de depistare a temperaturii.Camera unde se afla seiful este plina cu wisky.Urgent am nevoie de patru specialisti de pe cafenea,ingineri mecanici si electronisti,iubitori de bauturi tari.Inainte de' a ajunge la seif,trebuie sa bem tot wiskyul.hailaviu cafe.









































#403497 (raspuns la: #403447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
g.o - de proletaru la: 26/04/2009 18:25:24
(la: Cu cagula pe fata )
o imagine face cat 1000 de cuvinte. sa nu uiti asta in tot ce faci!
daca mi-ai da sa citesc cartea, n-as citi-o. filmul e ok.
#430563 (raspuns la: #430547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Zaraza "sunt pentru o europa libera de considerente religioase" - de cosmacpan la: 09/05/2009 01:08:29
(la: Cristofobia)
din pacate Monte_oro are dreptate si incet incet devenim mai catolici decat Papa...
nu despre multiculturalitate si etnicitate este vorba ci despre "copacul cu radacinile in aer"; nu despre exhibarea credintei pe strada este vorba ci despre extirparea a ceva ce este intim legat cu mentalitatea mea; europenii ca orice alti localnici si-au avut credintele, zeii si obiceiurile lor pe care s-au altoit crestinismul (in cele cateva forme catolic, ortodox, protestant...) si/sau islamismul (indus fortat)...in momentul in care ti se sugereaza sa-ti ascunzi radacinile sa insemne rusine fata de trecut, dorinta de a uita acel trecut sau... nici eu nu stiu cum as putea spune mai bine ceea ce simt, dar imi vin in minte cuvintele "cine-si uita trecutul risca sa repete aceleasi greseli..." sau parca asa ceva...
e drept ca-n numele crestinismului s-au comis atrocitati dar cred ca e uman sa-ti asumi greselile si sa le recunosti nicidecum sa te faci ca le uiti, uitand totul...
#435602 (raspuns la: #435528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosma - de zaraza la: 09/05/2009 13:27:12
(la: Cristofobia)
.in momentul in care ti se sugereaza sa-ti ascunzi radacinile sa insemne rusine fata de trecut, dorinta de a uita acel trecut sau... nici eu nu stiu cum as putea spune mai bine ceea ce simt, dar imi vin in minte cuvintele "cine-si uita trecutul risca sa repete aceleasi greseli..." sau parca asa ceva...

eu nu vad rusinea si nici uitarea trecutului. vad doar o constitutie laica, ce-si propune sa nu discrimineze cetatenii pe criterii religioase.

#435699 (raspuns la: #435602) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sc-ul - de om la: 10/01/2014 17:02:11
(la: Societatea industriala)
commentez numai rezumatul;)

rezumat: in societatea moderna suntem legati de reguli si regulamente = dpmdv, can spui societate/group (oricare ar fi ea) spui reguli !
De ex animalele au alpha-male rule, so on so forth.

Doar daca esti 100% de capul tau nu ai "sclavagism" impus de regulile unui group, dar si atunci ai regulile naturii ;)

In alte cuvinte, vrem, nu vrem, tot ne reguleaza cineva :)))))
zaraza... - de httbogdan la: 12/11/2014 18:52:50
(la: Dilema)
Ca intotdeauna, o scumpa. Multumesc pentru cuvintele frumoase si uite cum dilema, se transforma usurel in ceva creativ, din care mai invat cate ceva.
#652886 (raspuns la: #652872) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ion Zupcu: „Nu poti sa uiti cuvintele cu care te nasti” - de Dragos Bora la: 24/12/2006 20:29:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dupa 16 ani de celebritate americana, un artist fotograf se intoarce acasa, la Slobozia, fript de dor si uluit de transformarile petrecute in Romania. Americanul din Slobozia

http://www.formula-as.ro/revista_747__7893__ion-zupcu---%EF%BF%BDnu-poti-sa-uiti-cuvintele-cu-care-te-nasti%EF%BF%BD.html
A ierta fara sa uiti este un soi de iertare egoista - de (anonim) la: 07/10/2003 02:19:15
(la: Iertare - Uitare)
Cineva a citat: 'A ierta nu inseamna a uita caci a uita este de neiertat.." Desi este un frumos joc de cuvinte nu cred ca de dragul lui sa aderam la acest principiu. In Biblie scrie ca Dumnezeu atunci cind iarta uita de pacatele omului si nu isi mai aduce aminte de ele.
Decaceea a ierta si a tine minte in acelasi timp sint 2 actiuni contradictorii. Apostolul Petru L-a intrebat odata pe Isus de cite ori sa iert de 7 ori cite sapte probabil ca Petru a pus aceasta intrebare deoarece el nu cunostea prtea bine tabla inmultirii sau a considerat ca cifra 7 trebuie sa fie o cifra sfinta si a si ridicato la patrat crezind ca sfintenia rezultatului este proportionala cu valaoarea lui.
Dar Isus ii raspunde: Eu nu zic de 7 ori cite sapte ci de 70 de ori cite sapte daca regreta.
#822 (raspuns la: #811) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...