comentarii

reguli de ortografie a cuvintului s-a făcut


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
shibipot - de donquijote la: 15/01/2006 17:24:46
(la: Sa-i demascam pe cei ce batjocoresc LIMBA ROMANA)
limba e un organism viu si evolueaza odata cu dezvoltarea societatii si mai ales a tehnologiei si interactiunilor dintre popoare (cultura, comert, turism). regulile gramaticii trebuie respectate, dar pana aici amestecul academiei. un cuvant nou, sau un sens nou, daca e folosit si intra in limba de zi cu zi, nici un dictionar sau academie nu-l pot oprii sau intrerzice.
rolul dictionarelor e de a consemna un anumit stadiu de dezvoltare a limbii si a academiei sa defineasca regulile de ortografie, in cazul de fata cum se scrie corect un cuvant de origine straina (cum ar fi 'weekend') - adica se scrie in ortografia originala sau se 'romanizeaza'.
in perioada dintre editarea si tiparirea unui dictionar, poate deveni 'invechit' pentru ca s-au mai introdus cativa termeni noi sau intelesuri noi unor cuvinte deja existente.
sa nu uitam ca dinozaurii au pierit pentru ca erau inadaptabili. :)
si apropo care-i legatura cu poezia lui eminescu?
#100427 (raspuns la: #100191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zarazei, cu scuze pentru ...lungimea raspunsului:))) - de maan la: 22/09/2005 23:26:44
(la: ai carte, ai parte (?!))
:)) nu i-as zice “moda”, dar adevarul e ca pustanii-s agramati … “anagramati”, vor zice ei!
Totul incepe de la abecedar. Daca plodul nu stie sa foloseasca bine cratima e exclusiv vina invatatorului! E drept ca nu-i poti invata pe toti in aceeasi masura, dar reguli de ortografie ar trebui sa cunoastem toti.
(sunt aici voci care dau vina pe lipsa indelungata din tara cand le atragi atentia ca n-au scris corect! Ei bine, scrisul in limba materna e ca mersul pe bicicleta – functioneaza reflex! Nu stii acum sa scrii, deduc ca n-ai stiut niciodata! Lucrul acesta mi-a tot fost verificat, intrucat am intalnit zeci de persoane care, dupa 20 de ani de ‘diaspora’, se exprima excelent in romaneste si scriu perfect!)

povestea-i simpla si-i cam asa:
copiii se inscriu fara examen in clasa a V-a – profesorii de romana ‘mostenesc’ atunci elevi pe care ar trebui mai intai sa-i invete sa scrie. Daca intr-o clasa de 30 doar 15 stiu sa citeasca fluent, omul de la catedra e-n mare impas: pe de-o parte ar trebui sa-si urmeze programa de-a cincea (esti obligat s-o faci si pedepsit daca n-o respecti punctual) cu primii 15 si pe de-alta e silit sa-i invete pe ceilalti ce n-a vrut/ putut invatatorul.
Demersul asta e cumplit de dificil, intrucat dascalul e atat de strivit intre respectarea deciziilor ministeriale si constiinta profesionala, incat de multe ori ajunge sa le explice superficial ambelor categorii, si-n acest fel nici tolomacii nu vor ajunge sa scrie, nici ceilalti nu vor primi suficiente informatii, ca sa poata promova-n mod ideal intr-a VI-a.
In acest fel, in urma examenului de capacitate, procent covarsitor din copilasi, n-ar trebui sa mai fie scolarizati, dac-ar fi sa se respecte intocmai criteriile de care vorbeam mai jos. In acest fel nici catedre n-ar mai exista.
Asa ca se face al doilea mare compromis, magareata picand trosc in capul profesorului de liceu care are si ala o programa OBLIGATORIE si care se vede-n ipostaza sa repare ce n-au reusit invatatorul si profesorul de gimnaziu.
Daca peste acestea vom suprapune un dezinteres cras din partea parintilor care asteapta ca scoala sa rezolve intreaga eduacatie a odraslei si s-o desavarseasca, atunci tabloul este complet.

Cum vad eu ca s-ar putea rezolva? Simplu!
Ministerul ar trebui condus de persoane cu experienta la catedra, care au avut contact cu aceste probleme, iar nu de profesori universitari, care habar n-au cu ce se haleste munca dintr-un liceu plin cu odrasle de oameni simpli, care mai au si probleme materiale serioase.
Programele ar trebui sa-i permita profului sa adapteze cerintele la nivelul clasei, stabilind totusi criterii minime, obligatorii, de promovare.
Aceste documente n-ar trebui in nici un caz elaborate in functie de acel elev model (ideal) despre care credem ca si-a insusit perfect informatiile din anii anteriori, ci trebuie sa tina cont de profilul unui elev mediocru.
In acest fel, dascalul nu va mai fi obligat sa predea functia de gradul al II-lea, daca jumate din elevii lui nu stiu tabla inmultirii (asa cum se-ntampla azi ) dar va putea fi tras la raspundere, daca nici in anul urmator copilul nu stie sa socoteasca!

Exista, ai sa te miri, profi care pot face munca asta sisifica, ajutand elevii sa recupereze, sa umple goluri uriase, in acelasi timp predandu-le si materia obligatorie din anul respectiv.
Oamenii aceia, determinati exclusiv de respectul pentru munca proprie si de pasiunea pentru meserie, trebuie cautati, gasiti si recompensati.
E, din nou, simplu: se vor elabora teste comune pentru fiecare nivel de studiu, la inceputul fiecarui an si se vor centraliza rezultatele pe scoala.
La sfarsitul aceluiasi an scolar, testele se vor repeta iar prin comparatia notelor obtinute, se va avea clar oglinda capacitatii profesorilor din liceu, care vor fi salarizati anul scolar urmator, in functie de acestea.
Care reuseste sa-si creasca si olimpici – foarte bine!
Vor primi premii, bonificatii, asa cum am mai zis, dar dincolo de leafa.

Din pacate, legiuitorul n-are problema salarizarii corecte, ci e interesat cum sa scoat-o pacoste de ordonanta de urgenta care sa-i permita sa plateasca profesorii din ce in ce mai prost.
Daca se plateste conform olimpicilor, e-n avantajul statului, care va cheltui mai putini bani ca acum – cati olimpici pot fi, daca nu-s de castigat decat locurile I, II si III la fiecare materie????

Ce-ntelegem noi de-aici?
Ca pe Statu roman in cur il doare de modul in care cresc odraselele romanilor si le tot da-n cap profesorilor.
Mai mult, aud ca indemnizatia de concediu de maternitate va fi de 3 milioane, din care se sugereaza ca poti plati chiar si-o bona! (:

Hai sa mai dau o informatie de doi lei: in mediul universitar, un asistent care face trei sferturi din munca de la caterda, primeste 6 milioane jumate, iar un profesor ridica de cel putin cinci ori mai mult.
Ultimul mare rahat pe care l-am aflat e ca senatul unei scarbe de universitati a decis ca, de luna asta, tuturor sa li se reduca leafa cu un milion de lei.
Pai, da!
Daca scazi unu din sase, ii la fel cu-a scadea unu din 32 …
Sa nu ma duc io dracului c-o bursa sa-mi fac doctoratul pe undeva unde mi se respecta munca? si sa nu-mi bag io picioarele-n ea de romanica?

Si pe copiii aia cine-i mai educa?
Cine le spune ca mersul la munca necalificata-n Italia, n-ar trebui sa fie visul a jumate dintre-adolescenti?
Ei, fraierii aia care-si pun intrebarile ca mine, nici macar nu cer salarii mai mari, ci doar o bruma de respect, in asa fel incat sa nu se mai simta tratati ca ultimii cretini, care nu situ vedea dincolo de vorbe.
#74094 (raspuns la: #74092) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
yuki - de zaraza la: 20/04/2006 22:35:05
(la: Limba romana e un organism viu)
da, e greseala de scriere, dar nu e greseala de ortografie, toate cuvintele sunt corect scrise, numai ca lipseste "pe". exact asta vroiam sa spun, anume ca "greseala de ortografie" delimiteaza exact domeniul la spelling-ul cuvintelor. cum eu nu stiu greaca veche, chiar nu ma deranjeaza repetitia.

zaraza
#118263 (raspuns la: #118246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Giordano Bruno - de latu la: 27/06/2007 08:57:20 Modificat la: 27/06/2007 08:57:59
(la: Fatum lunar)
Una din primele reguli de care am auzit in legatura cu scrierea de texte a fost, ca formularea "un soare" capata aspecte hilare prin analogia cu "unsoare", captand atentia unui eventual auditoriu in detrimentul valorii intregului text.
A declama intr-o clipa romantica "Iubita mea esti un soare" poate starni un hohot de ras, reactie care cu siguranta are efecte contrare celor scontate in contextul profund al momentului.

Sigur ca mai exista reguli de ortografie si gramaticale care ingreuneaza suplimentar comunicarea mesajului intr-o poezie, dar despre astea se pare ca mai avem timp sa vorbim, daca e adevarat ca te-ai hotarat sa scrii o poezie pe saptamana.

Pana una alta, probabil sufletul tau s-a ushurat si doar asta e important. Nu-i asa?

Juniorule - de Sancho Panza la: 07/11/2007 19:11:09
(la: scoala..loc de popas si recreere?)
n-ar strica sa fii ceva mai atent la modul in care iti redactezi mesajele. ortografie, typo, cuvinte intregi, etc.
penurie lucie de cratime in textul tau! le-ai lasat sub banca?

#253271 (raspuns la: #253266) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pane - de om la: 26/01/2008 15:14:57
(la: Concurs...fara premii)
subscriu la parerea Domnului antevorbitor... = respectos va atrag atentia asupra regulii de baza: 43 cuvinte/mesaj :))
Ia pune matalutza in word count mesajul lui honey si mesajul meu ;) EU am respectat regula de baza!
Cer castigarea coronitei de nepremiere a acestui consurs :)))))))))
Sic, sic honey :))
#278716 (raspuns la: #278554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draguta! uite care-i treaba... - de proletaru la: 02/01/2009 01:10:36
(la: Batuta de la Ieshiiiiiiiiiiiiiiiii)
ultimul comentariu eu l-am moderat si nu mi s-a parut in regula sa folosesti asemenea cuvinte. faptul ca ai crescut pe maidan sau ca n-ai citit pana acum, e problema ta. problema noastra, aici, e ca nu trebuie sa-ti suportam dejectiile. in consecinta, am trimis mesajul tau unde trebuia. daca cel ce il va citi considera ca e ok, e liber sa il lase la publicare, e site-ul lui, nu al meu.
te avertizez ca n-am sa mai comentez nimic din ce iti apartine daca nu pastrezi o decenta a expimarii.
nu ma deranjeaza cu absolut nimic sa polemizezi pe ce teme vrei, atata timp cat nu iesi in decorul mirific al "expresiilor frumoase".
#380706 (raspuns la: #380685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sc-ul - de om la: 10/01/2014 17:02:11
(la: Societatea industriala)
commentez numai rezumatul;)

rezumat: in societatea moderna suntem legati de reguli si regulamente = dpmdv, can spui societate/group (oricare ar fi ea) spui reguli !
De ex animalele au alpha-male rule, so on so forth.

Doar daca esti 100% de capul tau nu ai "sclavagism" impus de regulile unui group, dar si atunci ai regulile naturii ;)

In alte cuvinte, vrem, nu vrem, tot ne reguleaza cineva :)))))
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
*** - de ionbarb la: 20/01/2012 17:06:08
(la: nebunie ?)
Patru cuvinte mi-au plăcut şi reţinut atenţia în acest subiect: tehnocraţie, viziune, stat şi monarhie. Sunt şi eu de acord să fim conduşi de tehnocraţi cu viziuni optimiste însă atunci când lucrurile sunt luate la bani mărunţi lor li se poate retrage cu timpul orice credit. Cât despre stat şi monarhie...mă abţin să zic ceva...nu văd ca monarhia să mai fie reinstaurată în ţara asta...mai ţin minte un slogan afişat la intrarea într-o librărie cu cărţi IT: "n-ai votat, nu vorbi!":)
O regula elementara spune ca - de Daniel Racovitan la: 26/02/2004 04:08:29
(la: "Ceausescu a fost dat jos de CIA")
O regula elementara spune ca atunci cand n-a vazut despre ce e vorba te abtii de la comentarii.

Secundo, documentarul nu a fost realizat de catre presa franceza. Nu e cazul sa-ti defulezi aici ura francofoba. Cine vorbea despre "prostia agresiva"?

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare" (sic)
#10648 (raspuns la: #10640) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ortografia bat-o vina .... - de Muresh la: 14/05/2004 23:38:26
(la: Gramatica si butélia)
Muresh
Care sa fie problema ?
1. Se spune , intr-adevar , "conform afirmatiei facutA anterior"
si nu "conform afirmatiei facutE anterior" ("facutE" se potriveste cu "conform afirmatiilor facutE anterior") . Nu stiu , dar n-am nici o problema "pe chestia asta" . Vorbesc natural , fara sa fiu nevoit sa ma outocontrolez gindindu-ma tot timpul la legile gramaticale .
2. "Sunt" si "sint" :
In primele clase primare si , dealtfel , prin romaneasca vorbita acasa , fusesem instruit a spune si scrie "sunt" . Mai tarziu s-a schimbat macazul si ni s-a spus ca trebuiese trecut la "sint" . Motivul nu-l stiu . Sa fie nevoia de a fi asemanatori cu rusii , sau cu latinii ?
Adica , de ce n-am incerca sa fim noi insine si sa vedem ce se intampla .
Au mai fost si alte schimbari : de exemplu "intr'o" a devenit "intr-o" --s-a eliminat apostroful . Schimbarea a fost motivata de nevoia de simplificare a ortografiei , in special in folosul stradaniilor de a micsora numarul analfabetilor . Am salutat aceasta schimbare desi de atunci simt c-am pierdut din autenticitatea limbii .
3. Ma folosesc de "se datoreste" si nu de expresia "se datoreaza" (prea e caraghios) , "cafeina" si nu "cofeina" , , s.a.m.d .
(Apropo , cum trebuieste spus :
"Doi oi moi " sau "doua oua moua" ?) .
4. Termeni in englezese au intrat in limba noastra . De exemplu chiar la "Cafenea" sintem indrumati sa "afiseaza ultimele mesaje din sit" (mare atentie , "sit" nu "shit") . Probabil ca e in regula . Procesul de globalizare impune . Chestia e ca limba noastra , fiind o limba fonetica , ajungem la contradictii . Sit e si "sit (down)" , etc .
#15424 (raspuns la: #15405) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de AlexM la: 21/05/2004 23:37:37
(la: Gramatica si butélia)
Muresh
Care sa fie problema ?
1. Se spune , intr-adevar , "conform afirmatiei facutA anterior"
si nu "conform afirmatiei facutE anterior" ("facutE" se potriveste cu "conform afirmatiilor facutE anterior") . Nu stiu , dar n-am nici o problema "pe chestia asta" . Vorbesc natural , fara sa fiu nevoit sa ma outocontrolez gindindu-ma tot timpul la legile gramaticale .

corect este intradevar "conform afirmatiei facutã anterior (ce afirmatie? aia "facutã") Mai frumos este cu "anterior" care, ar trebui sa fie "afirmatie anterioarã" dar care printr-un necunoscut mecanism de hiper-correctie involuntara este folosit ca "afirmatiei anterioare":-)Desigur ca acest exemplu nu a pornit de la "afirmatia facuta anterior" unde anterior este folosit corect ci numai de la observatia despre cum se foloseste cuvantul "anterior" in anumite contexturi cand acest cuvant joaca rolul de adjectiv si trebuie acordat cu substantivul ce'l insoteste.
2. "Sunt" si "sint" :
In primele clase primare si , dealtfel , prin romaneasca vorbita acasa , fusesem instruit a spune si scrie "sunt" . Mai tarziu s-a schimbat macazul si ni s-a spus ca trebuiese trecut la "sint" . Motivul nu-l stiu . Sa fie nevoia de a fi asemanatori cu rusii , sau cu latinii ?

hai sa tinem politica departe de lingvistica. Forma româneasca este "sânt" cu "â" ; ca acest sunet este redat grafic prin "â", sau "î", asta nu este numai o chestiune minora de "gust" al celor ce decid. Aparent numai "a" si "e" devin "â" in limba româna si nu si "i". Din punctul meu de vedere, justificat ar fi deci scrierea cu "a" ->"sânt"

Adica , de ce n-am incerca sa fim noi insine si sa vedem ce se intampla .
Au mai fost si alte schimbari : de exemplu "intr'o" a devenit "intr-o" --s-a eliminat apostroful . Schimbarea a fost motivata de nevoia de simplificare a ortografiei , in special in folosul stradaniilor de a micsora numarul analfabetilor . Am salutat aceasta schimbare desi de atunci simt c-am pierdut din autenticitatea limbii .

o schimbare minora dar totusi apostroful joaca rolul sau si cratima rolul ei.

3. Ma folosesc de "se datoreste" si nu de expresia "se datoreaza" (prea e caraghios) , "cafeina" si nu "cofeina" , , s.a.m.d .
(Apropo , cum trebuieste spus :
"Doi oi moi " sau "doua oua moua" ?) .

Doua oua moi; Neutrul este caracterizat prin sg = terminatie masculina, pl= terminatie feminina. Asa invataram la shcoala. Pentru cazul in discutie, discrepanta vine de la cuvantul "ou" care are forma de plural in "ã" si de toate numeralale care sint compuse cu "2" care cer si ele acordarea lor la substantivul langa care sint. Deci:
-doua oua moi (moi pentru ca-i pluralul lui moale unde vedem ca transformarea li > i via li > l'i ( prezent inca in Aromâna ) > i
(doua, dozecisidoua,treizecisidoua -douajdoua, treijdoua etc:-)


4. Termeni in englezese au intrat in limba noastra . De exemplu chiar la "Cafenea" sintem indrumati sa "afiseaza ultimele mesaje din sit" (mare atentie , "sit" nu "shit") . Probabil ca e in regula . Procesul de globalizare impune . Chestia e ca limba noastra , fiind o limba fonetica , ajungem la contradictii . Sit e si "sit (down)" , etc .


"sit" nu este prezent nici in DEX 1998; neologisme care intra in limba in mare parte cu circulatie redusã in ciuda incercarilor (snobiste?) de a le impune. Un utilizator normal foloseste mai mereu " am vazut pe o pagina de web" in loc de "pe un sit de web".
De fapt este foarte interesant aceste gen neutru in lb. româna care cere o terminatie feminia aiurea. De ce spun "aiurea"? Pentru ca inca nu stiu de o explicatie acceptabila a pluralului românesc in "-uri".
Nu se explica prin Latina si nici prin slava si este un sufix care a jucat un rol de sufix "colectiv" in IndoEuropeana; acest sufix aparent vine din substrat unde avem si formele sale de feminin singular "-urã" si masculin singular "-ure"; pentru unele cuvinte intalnim o reducere a sufixului masculin "-ure" in "-ur" ( veizure/viezur, strugure/strugur, mugure/mugur) iar pentru unele cuvinte intalnim aceasi forma de -ure/urã numai pentru feminin ( buturã/buture).
Un sufix foarte, foarte interesant dat fiind ca multe cuvinte Latine fac plural in "-uri"; asta ar arata o "adaptare" a cuvintelor din Latina la "modul de a vorbi" al unei anumite populatii. Dar ma opresc aici pentru ca urmarirea unei astfel de idei ar ridica un mare semn de intrebare asupra sintagmei "cuvinte mostenite din Latina" si ar arata ca de fapt nu sint cuvinte mostenite ci "imprumutate". Iar sa sustii ca limba româna a imprumutat cuvinte din Latina si nu ca a mostenit, ar insemna sa negi ca limba româna ar fi o limba NeoLatina precum "surorile" ei. Or, asa cea, este pentru multa lume intelectuala au ba asemanator unei crime a la les majeste:-))

Alex


#15730 (raspuns la: #15424) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acum ai faci daci-romani de unde pana unde - de makedon la: 19/01/2005 02:21:54
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
dar ce treaba au armanji cu daci-romani nu inteleg si nici istoria nu o intelege,si cand spui :in cazul aromanei din greaca, albaneza si macedoneana, intrate in limba dupa anul 1400.la macedoneana la ce te referi ,sa nu-mi spui la scopia ca nu exista,slavi au coborat foarte tarziu aici din nord,la aromanei din greaca>e aceeasi aromana,doar ca in grecia au ramas cuvintele vechi originale la care tineretul din romania nu le cunoaste doar batranii stiu de ele.si stii foarte bine de unde provine cuvantul a-roman a-romana(This world derives from the "Romanus lives" and it is related to the decree of Karakala (Edictum Antonianium), 212 A.D. According to this decree, the right of the Roman citizen was passed on to all the residents of the whole Roman province. pana atunci era macedona(nu slavii)dupa aceea le spunea makedo-romana din veria si macedonia care este la scopie.si cuvantul Vlahs (Armani)sa auzit pentru prima oara in anii 976 A.D. de la Kedrinos
in Castoria si Veria,the Latin speakers of South Balkans are called with other names too, (Farsiarotes, Tsipani, Miglianiats=Moglenites, Grammoustiani, Mouzikiari or Tsimoureani, Sarmaniotes etc.)

In the 18th century, under specific circumstances like the fall of the empire, successive tension of pashas, Orlophika, internal conflicts, big cities of Vlahs (Armani) like Moshopoli, Nikolitsa, Linotopi, Grammousta and many more were totally destroyed and the inhabitants were scattered towards every direction: Vienna, Budapest, Belgrad, Boukourest, Thessaloniki, Veria, Naousa, Serres, Philippoupoli, Konstantinopolis etc.

Cu tuti câ armânamea shi-azburashti limba tu Peninsula Balcanicâ di pisti 2000 di anji
shi cu tuti câ tricurâ 170 di anji di cându anvitsatlu armânu M.Boiagi adra reguli (normi)
buni trâ scriarea a limbâljei a noastri makedo-latini, noi nu avemu unâ ortografii unitarâ
di cari s-tsânâ tuts atselji tsi angrapsescu armâneashti.

The wallachian language is an autonomous neolatin language, which was already created in the 6th century AD. The phrase (Torna-torna frater) preserved by the byzantine columnist Thephylactus Simocatis (7th AD) is considered to be the first written evidence.

Nowadays scientific research has given an answer to the birth of the makedo-romana language. The formal language of the eastern Roman State called Byzantium many centuries ago, up to the years of "Iraklios" (at the beginning of the 7th century AD), was the Latin language.

After "the first Romanian period" of the neolatin languages (derived from the folk Latin language of Balkans Latinum Balkanicum) four neolatin languages (the makedo-romana and the Moglenitiki in the axis of Egnatia and Istroroumaniki and Dakoroumaniki in the axis of Dounabe). In an exactly similar way the modern neolatin languages (Italian, French, Spanish, Portuguese) derived from the western neolatin language. In this way, we can explain the similarities among the makedo-romana, the previously mentioned European languages and simultaneously with the corresponding neolatin languages of the Balkans.
The first written signs of the makedo-romana language have their roots in the mid of the 18th century and they are mainly inscriptions of the Greek alphabet and texts, by scholars and lexicographers who used Greek and Latin alphabet.

The first grammar of the makedo-romana language of M.Boyiatzi, was printed in 1813 in Vienna. This grammar proposes the Latin alphabet so that the language would acquire a literate form. This was also previously supported by other "daughters" of the Latin language. In the recent makedo-romana grammar of academic N.Katsani-K.Ntina (Thessaloniki 1990), the makedo-romana language was written in Latin letters completed with letters from the Greek alphabet.

The choice of the alphabet of course even today, is not very simple as there are many parameters (historical, religious, cultural, political) that must be taken into account. However, an unbiased and without expediency approach to science cannot deny that a neolatin language like the makedo-romana one, can be written more efficiently in the Latin alphabet.

O, vreamu, lea Armâname, shi lai soari,
S-aurlu cu boatsi pâlmunjiljii sâ-nji creapâ
S-cutreamburâ Balcanlu, tutu, câtu-i mari
Ta s-avdâ shi stealili, sh-Luna aleaptâ,
Câ di-adzâ shi-nclo va s-aibâ nâ soru
Ma musheatâ dicâtu eali sh-ma undzitâ
Sh-cu boatsi di câmbanâ tsi-arupi nioru
Sh-va s-hibâ tu lumi ma vrutâ sh-hârsitâ,
Ghini mâtritâ – ca featâ hâidipsitâ,
Ncârcatâ di flurii, tu sirnji-nviscutâ,
Cu crutsi pi frâmti sh-pi fatsâ undzitâ
Cu budzâli dultsi – cânticu eta tutâ.
O, voi, lea Armâname, vrutlu neamu a meu
S-tsâ spunu cu cânticu, cu boatsea câmbanâ,
Armânamea nu cheari. Lumea sâ shtibâ!
Di s-aminta, sh-va s-aibâ lungâ banâ!
Sh-va s-armânâ ti eti shi va s-lutseascâ
Ca Soarli tu dzuâ sirinâ
Sh-va hibâ ti soia armâneascâ
Ma dultsi di njiarea di-alghinâ.
Armânamea nu cheari. Lumea sâ shtibâ!

#33750 (raspuns la: #33692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
INTERNETUL, O ARTĂ A DEFULĂRILOR - de yonten la: 07/05/2006 16:28:09
(la: Internetul, o gaura neagra?)
INTERNETUL, O ARTĂ A DEFULĂRILOR

Spaţiul forumist, sub protecţia anonimatului, procură multora dintre noi o satisfacţie emoţională vecină cu perversitatea, unde nici o deontologie nu-şi poate găsii locul. Spectrul intervenţiilor este larg, foarte larg. Pornind de la ştartul primului clik, unde patru cuvinte anodine sunt de ajuns pentru a-şi afirma prezenţa, trecând prin farse umoristice demne de antologie, prin explozii isterice, cu torente de invective, înjurături şi ure de mare diversitate, până la susţinerea unor veritabile teze, de un serios incontestabil. Temele tabu precum homoxesualitatea, ura anti-etnică, anti-rasială sau anti-semită sunt abordate fără prejudecăţi, de cele mai multe ori în forme abrupte, rudimentare, provocatoare. Când nu te aştepţi „avioanele furtive” îţi aruncă o bombă puturoasă în creştet, după care dispar pentru a reveni altfel nikaţi, dar cu aceleaşi intenţii parşive şi rău intenţionate, ca în cele din urmă să apară după incendiu cu ochii olbaţi de nedumerire, întrebându-se ipocrit, „cine-ar fi făcut una ca asta?”. Această manevră infantilă este pe undeva înduioşătoare, dacă n-ar fi luată de bună şi dacă n-ar produce pagube sufleteşti celor identificaţi cu inexistenta lor personalitate fictivă. Realitatea este că teatrul forumistic nu este cu totul inofensif. Persoanele insuficient structurate sufleteşte devin cu uşurinţă victimele rapacelor fără scrulule care se desfată în a le jumuli ultimii fulgi. Perverşii, sadicii, frustraţii şi alte specimene de acest gen, găsesc pe forum un spaţiu de predilecţie, ocrotiţi de „imunitatea” intrinsecă regulilor jocului. Exigenţele ortografice şi gramaticale sunt aproape inexistente. Din timp în timp apare câte un cerber corector dezabuzat dîndu-ţi de înţeles că nu se face să te prezinţi într-o astfel de stare mizerabilă de ignoranţă şi c-ai face mai bine, sau să încetezi, sau să pui mâna pe carte. E drept că fără regulele, măcar cele ale punctuaţiei, tribuna îţi devine compromiţătoare, dacă nu inaccesibilă, căt de virtual te-ai crede. În faţa propriei conştiinţe, nici un scut nu te poate apăra. Pretinzând cu emfază că nu eşti atins în virtualitatea ta, nu faci decât să-ţi dai un curaj artificial, care-ţi va cădea de îndată greu pe suflet.
Există vicioşi care, pentru a-şi pierde urmele, se dedau intenţionat greşelilor, continuând să-şi practice forumomania pestilenţială, fără speranţe de vindecare, utilizând nikuri dintre cele mai insolite. Exemplele sunt numeroase, precizarea lor ar putea fi luată ca pătimaşe, deci inutil să mai arunc ulei pe foc.
Dar pentru a nu dezespera, trebuie amintite şi virtuţiile terapeutice ale acestei găsenniţe tehnice numite forum. Exaltanta fericire de a te simţi „publicat” este imensă pentru cei care au tânjit o viaţă întreagă la literele tipărite şi reproduse în public. Ciornelor lor, care terminau adesea la coşul de gunoi, li se dau şansa astăzi de a fi împărtăşite şi altora chiar dacă sunt luate în râs şi traduse după bunul plac al lectorului sau, mult prea des, neînţelese.
Legitima apărare, când insolenţa şi măgăria replicilor îţi invadează ecranul, poate fi luat ca o non-asistanţă a omului în pericol de pierdere a raţiunii. Soluţia cea mai onestă ar fi ignorarea sensului pejorativ al interlocutorului şi admiterea lui ca o persoană umană în „comedia informatică” a zilelor noastre.
cred ca stilul e-mail-ist est - de mata masai la: 28/06/2006 08:41:37
(la: Este prea mult sa cerem sa se scrie corect romaneste?)
cred ca stilul e-mail-ist este lipsit de orice norme sau reguli; mi se pare cel mai libertin stil ,descatusat complet de cenzura ortografiei; poate pentru ca ,noi,cei care contribuim la supralicitarea memoriei serverelor nu avem cunostintele necesare de a le transpune corect? nu neaparat...
subscriu pentru bogatia si diversitatea cuvintelor si sensurilor acestora ;ortografia? ma tem ca ne este impusa de tastatura si de soft
De ce sari cuvinte si apelezi la prescurtari? - de DINU IONESCU la: 06/07/2006 19:23:41
(la: Iubirea....?!)
Dece, tocmai cand vorbesti de Iubire, sari litere, parti de cuvinte , apelezi la prescurtari si la ciudata ortografie aparuta doar in astfel de convorbiri?(bine, dar asta e alta tema...).
Iubirea? Ce este Iubirea? E ca si cum ai intreba : ce este Dumnezeu?Iubirea este Marele, Singurul Adevar al Vietii...Este singurul si totodata cel mai frumos lucru pe care ni l-a dat/insuflat Dumnezeu.Doar pentru asta merita sa traiesti...Si cand spun Iubire , nu ma refer doar la cea dintre Barbat si Femeie, ci , in general , la Iubirea de Dumnezeu, Iubirea de semeni ,s.a.m.d.
SAM.
Dar sa nu stam cu mainile in san! - de Neoueau la: 06/07/2006 19:24:19
(la: Este prea mult sa cerem sa se scrie corect romaneste?)
Cateodata ma razvratesc si eu. Ma doare. Urlu in mine. Trece… N-am cum schimba mai nimic, decat la scara foarte mica. Pot macar sa am grija mea, a felului cum vorbesc si scriu eu, pentru ca ma surprind gresind si faptul ca, de cele mai multe ori, pot indrepta greseala, nu-mi da cine stie ce multumire. Imi da doar un semn de intrebare si pe cel al exclamarii (in chip de trezire a atentiei).
Intrebarea ''de ce romanii nu vorbesc si nu scriu corect romaneste?'' pare, la prima vedere, puerila. Totusi, fara a ne-o adresa, nu putem gasi bubele si nu ne oferim sansa sa facem ceva pentru a starpi sau a ameliora raul. Motivele, in linii mari, sunt acestea:
- pe foarte multi asa-zisi vorbitori de limba romana (si romani, in acelasi timp) nu-i intereseaza cum vorbesc si cum scriu… acest lucru nu are prea mare importanta pentru ei, totul e sa fie intelesi (pe linia lor s-ar putea sa fie… ) … ''doar nu ne facem scriitori''…acestia sunt atat de multi, lipsa de cunostinte si indiferenta lor sunt atat de mari, incat daca am fi numiti ''popor de semianalfabeti'', m-as revolta cu calm;
- nu au avut profesori pregatiti si tot ce au invatat la scoala e subred, acoperit de ceata si de panze de paianjen, care se ingroasa si se maresc cu cat trece timpul…
- profesorii au fost in ordine, dar…cam atat. Adica nu s-au dat peste cap sa-i scoata la liman, nu i-au corectat cand greseau, fiind ei insisi lipsiti de interes real si de rigurozitate, i-au lasat in intunericul cu care veneau de acasa si din gangurile blocurilor;
- au stiut ''cate ceva'' pe vremuri, dar treptat, din cauza mediului si a influentelor, au devenit neglijenti in exprimare si, pentru ca limba romana ''se tot schimba de la an la an'', in capul lor e o mare debandada;
- erau asi la scoala, dar acum, din aceleasi cauze, cu toate ca nu se cufunda in nestiinta, le mai scapa ''cate una'', insa nu-i grav, ca fata de altii tot la inaltime sunt: '' si Eminescu facea greseli de ortografie.''*
Faptul ca ceea ce se preda la ore e, in prea multe cazuri, o dara subtire si tremurata de limba romana este, cu adevarat, prima hiba de la care trebuie sa pornim. Daca oamenii aia nu sunt bine informati, nu sunt la curent cu toate noutatile, nu au pasiune si spirit pedagogic, ce poti sa mai ceri?
Limba noastra nu e o limba facila, e drept. E o limba cu prea multe fineturi in care (si de dragul carora) te poti pierde. Unii nu au talent, cu toate ca e limba lor… nu au si pace! Le e greu sa inteleaga, sa se concentreze… ii inteleg. Si mie imi era greu sa ma concentrez la chimie, drept care cunostintele mele in acest domeniu se rezuma la ''alfabet''. Numai ca limba ta, daca-ti este straina, daca esti in afara ei, nu tace! E cu tine peste tot, ca un altoi stramosesc, in ea gandesti, vorbesti, asculti, gemi, razi, te tanguiesti… Limba materna e, dupa mine, prima limita a unui om. Cu cat limita e mai aproape si esti mai strans de ea, cu atat visezi mai timid, te impotmolesti fara ca macar s-o stii, iti negi dreptul de a te proiecta in mai departe, te diminuezi.
Nu judec pe nimeni. Nu am fost din tabara celor la mana profesorilor de la scoala. Am avut din start sansa, prin apetenta si prin parinti. Inaltimea la care se situeaza un vorbitor de limba romana e direct proportionala cu aceasta ''sansa''…pentru ca la sansa se opreste ceea ce ar trebui sa fie garantie pentru fiecare… Invatatorul si profesorul din gimnaziu sunt de asemenea vitali. Orice s-ar spune, daca ratezi momentul cand se pun bazele, perioada de copil-burete, efortul de a cuprinde tot se dubleaza, pe putin. Profesorul de la liceu nu are aceeasi importanta, decat daca dai la o facultate de profil. In rest, poti sa spargi fara grija conducta cu citate false si cuvinte inventate, ca nu-i bai! Dar daca face copilul asta la gimnaziu si ii reuseste, e cazul sa-l transferi la alta scoala!
Revenind la cei trecuti de perioada de sugari de informatie… cati dintre acestia pun mana pe vreo carte de gramatica sau pe vreun dictionar, chiar si pe unul ''expirat'', ca sa-si astupe lacunele sau ca sa se verifice?…cu toate ca nu e rentabil sa stii sa vorbesti romaneste… ''engleza daca as sti''…
Stacheta coboara cu cat trece vremea… oamenii sunt nemultumiti … n-au timp… ''cum??!! in concediu? Doar n-am innebunit! Abia imi trag sufletul!…'' (un fapt ce poate parea anecdotic: sunt absolventi de liceu care nu stiu sa caute in dictionar… )
Sunt atatea de spus ... Ar trebui sa existe si niste solutii, la care sa aiba acces cat mai multi. Am putea sa deschidem macar aici un subiect: ''greseli frecvente…'', pentru ca, n-avem incotro, trebuie sa incepem cu greselile…



''Greseli de scriere'' e sintagma corecta, pentru in limba greaca orthos=drept, corect, iar graphein=a scrie; deci ''greseli de ortografie'' e ca si cum am spune ''greseli de scriere corecta'';
 Pe vremea lui Eminescu, multe din regulile gramaticale erau altele;
nu putem numi ''greseli'' licentele poetice;
''poate'' mai gresea, dar nu de asta e vorba aici.




i'm a cool girl in a cool town it takes a real mother fucker to put me down
#131935 (raspuns la: #131418) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anadaria, - de proud la: 13/01/2014 20:29:01
(la: Munca voluntara!)
pun eu fragmentul indicat de tine:
• "principiul morfologic.
Regulile ortografice reliefează anumite trǎsǎturi ale structurii
morfematice a cuvintelor (radical, sufix, desinenţǎ) şi ale modificării
lor în cursul flexiunii.

Exemple: Scriem cu ea şi nu cu ia după ch, gh atunci când
există forme alternante cu e:
cheamă / chem, încheagă / încheg;
gheară / gheruţă, gheată / ghete/, gheaţă / gheţuri.
Principiul fonetic este în mod fericit împletit cu cel morfologic:
aceeaşi - fem. sing. şi aceiaşi - masc. pl.;
aceea - fem. sg. şi aceia - masc. pl."

ca sa nu existe dubii ca l-am gasit si citit.


iti spun si tie ca stiam despre aceasta argumentatie mai demult. Poti sa-mi spui de ce sa-i acord mai mult credit decat celei care-mi demonstreaza ca 'ghiara' este mai aproape de limba latina? Plus ca in linkul (nr. cinci, cum zice monte) chiar se specifica, ca 'gheara' este o varianta.
Scriem cu "ea" nu cu "ia" dupa ch,gh ... nu inlocuim cu "e" pe "i existent din latina". te rog sa-mi zici unde gresesc ...
#649181 (raspuns la: #649179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvinte - de (anonim) la: 21/08/2003 09:30:33
(la: Cuvantul, ca prieten !)
Sunt de acord, insa chiar daca Diana face erori asta nu inseamna ca nu poate fi o "pasionata"! Poate nu erudita, dar de ce nu pasionata?
In ce priveste radacinile comune ale unor cuvinte in diferite limbi, exista asemanari , si nu numai in cazul neologismelor. Dar e un subiect foarte vast.
Va trimit un zambet sperand sa fiti mai ingaduitor(oare).
#28 (raspuns la: #26) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...