comentarii

relatia mea cu natura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
maan, - de Tot Areal la: 11/11/2009 16:07:52
(la: Daniel Martin)
JF= un scriitor controversat si mai greu de digerat!
JF= un scriitor care se preteaza la jocuri textuale, impunand luarea in considerare a mai multor niveluri de lectura, stratificand cititorii.
El declara:
"Adevarata cheie a prozei mele, in ce are ea mai bun,se regaseste in relatia mea cu natura,cu arborii, in special. Dar mereu am observat ca aceasta replica a fost considerata politicos ca o afirmatie excentrica, irelevanta, evazionista si deviata de la adevarul-adevarat....."
#498812 (raspuns la: #498800) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vinovatie?!normalitate sau nu... - de sunny la: 16/02/2005 15:10:29
(la: Viata gay romaneasca)
va salut! interesanta tema, chiar ma gandeam ca inca nu am intalnit o asemenea tema de discutie pe un site romanesc.
nu am citit tot ce s-a scris aici, numai ultimele comentarii, dar deja as avea ceva de spus...
ma surprinde neplacut radicalitatea cuvintelor, usurinta de a condamna ("impusca", comentariu vulgar etc) si convingerea ca persoanele gay ar fi neaparat vinovate, problema ramanand in a stabili cine e responsabil de vinovatia lor sau care sunt cele mai elocvente norme incalcate de cei care "pacatuiesc":bisericesti? divine? morale? legile naturii?etc
in primul rand, frica de "contaminare" a copiilor la simpla vedere a unei parade gay este hilara:)
daca e sa fie ca acei copii sa aiba tendinte bisexuale sau homosexuale, se va intampla chiar daca ar fi izolati intr-o biserica:)
pot vorbi in numele experientelor mele.
acum cativa ani eram ferm convinsa ca homosexualii sunt bolnavi, imi provocau mila si ii socoteam niste "rebuturi" umane. apoi un foarte apropiat preiten imi spune ca este homosexual...m-a socat, mi-a parut rau pentru el, m-am distantat...apoi am vazut ca el tot acelasi ramane, cum era si inainte de "destainuirea cea mare".
apoi, intr-un concediu, am fost timp de o luna numai intre persoane gay. femei si barbati. asa am vazut ca arata normal, ca au relatii normale, cupluri care se comporta ca un cuplu hetero, cu aceleasi probleme si crize, am vazut ca orientarea lor sexuala - intr-o societate mai avansata ca cea din romania...-nu are absolut nici o importanta, atat pentru ei, cat si pentru cei din jur.
apoi am cunoscut o femeie tanara care mi-a vorbit de dragostea pentru om, indiferent de sex. bineinteles nu putut sa o inteleg. ea m-a convis ca frumusetea unei persoane nu depinde de sexualitatea ei, ca iubirea e cea care conteaza.
apoi m-am aflat in situatia de ma ma indragosti de o femeie, de a admira tot ce face, felul ei de a fi si mi-am dorit sa fie mereu langa mine.
suntem de un an impreuna si imi doresc sa fim si pe viitor mult timp impreuna. prietenii mei apropiati stiu despre alegerea mea; unii mi-au zis ca "este penibil sa te indragostesti de o femeie", altul mi-a zis ca imi distrug viata, iar cel mai apropiat mi-a zis ca se mira si el de usurinta cu care a trecut cu vederea faptul ca partenerul meu actual este o femeie si nu un barbat iar acum nu poate decat sa se bucure ca am o relatie fericita.
ar trebui sa ma simt vinovata de iubirea mea? deranjeaza pe cineva asta? pana acum, nimeni nu mi-a spus ca s-ar fi simtit deranjat de relatia mea. bineinteles, nu traiesc in romania...
paradele gay sunt o exagerare, dar si un prilej de distractie unde orice exagerare isi are farmecul ei:)
eu nu duc o viata tipica gay, nu frecventez localuri specifice, nu merg la astfel de parazi, am numai prieteni "normali", iar eu in ochii lor sunt la fel de "normala". si asa cum traiesc eu traiesc foarte multi oameni.
imi dau seama perfect ca societatea romana nu este deloc pregatita pentru un astfel de mod de acceptare, dupa cum nu este pregatita pentru multe alte moduri de acceptare...
cum mi s-a intamplat sa iubesc un barbat, de atatea ori, acum mi se intampla sa iubesc o femeie - prima oara in viata mea de aproape 30 de ani, si ma simt bine asa.
cum a zis primarul berlinului "sunt gay, si este bine asa":)
va salut
giordi - de anitzasmile la: 20/06/2008 21:54:06
(la: nu are orgasm)
dreptatea mea nu rezolva prob omului :(.nu vreau nici sa para ca o invinovatesc doar pe ea.aici e vorba de lipsa acuta de comunicare si asta se stie ca e dusmanul nr.1 al unei relatii, de orice natura ar fi.pana si faptul ca ea refuza orice colaborare denota ca lucrurile sunt grav avariate, daca pot spune asa.acum, 5 ani si tu sa nu-ti dai seama ca sotia nu are orgasm!!!!eu cred ca el ascunde ceva totusi...

apoi, daca a avut pana la un momentdat, dupa care s-a rupt filmul...hm...ceva s-a intamplat, iar raspunsul la problema aici se afla, in acea 'intamplare'.pot spune 100 de voci 100 de metode...nica, daca nimeni nu cunoaste miezul problemei.sunt femei care se nasc frigide si care sfarsesc prin a fi frigide...

e interesant subiectul si ar fi frumos sa fie discutat la modul general.poate intru si maine putin :).acum noapte buna!

#319498 (raspuns la: #319489) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cumpar timp - de (anonim) la: 30/08/2003 21:49:58
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
se pare ca tu,ca si eu nu stim sa ne organizam bine timpul.
La tine e (de iertat) , tolerabil, pentru ca esti mult mai tinara ca mine (ai putea fi fata mea), iar copii mei (3) sint adolescenti in schimb nu stiu cum e sotul tau , dar al meu e de un calm englezesc desii e "mots" de origine, iar eu ardeleanca pur singe.
stii ceva, eu propun sa se mai adauge trei zile la saptamina daca tot sinetm noi europenii in sistemul decimal.

Numestele cum vrei doar da-mi una sa recuperez somnul nedormit si alta sa termin cu spalatul hainelor si curatenia prin casa. iar cea dea treia as darui-o unei case copii handicapati sau neglijati , sau unei scoli care are copii problema, abuzati ,sau ne iubiti de nimenea.

Prima mea solutie pentru mine este sa-mi prioretizez lucrurile.
daca nu te plictisesc o sa-ti impartasesc lista mea de prioritati si sa stii cind ma tin de e ia iese bine.
1. in fiecare zi dis de mineata imi fac timpul sa aud ( citesc din biblie) ce vrea Bunul Dumnezeu sa-mi zica pentru ziua de azi, circa 5-10 min de multe ori " conversatia " continua in timp ce conduc inspre servici si ascult statia de radio cu caracter crestin.
2. Tot dis de dimineata daca sotul e meu e deja la servici il sun
sa-i spun o vorba dulce si sa-i mai aud glasul. Dupa care...
3. de la servici dau telefon acasa sa trezesc copii pentru scoala.
sa vad daca au mincat, daca tot e in regula..... o sa vezi si tu cind va creste fata ta mai mare....

cred ca aceste 3 lucruri sint cele mai importante pentru mine.

Fara una din ele, sau daca s-ar intimpla ceva cu relatia mea cu Dumnezeu, cu Isus Christos, sau cu sotul meu; sau daca s-ar intimpla o nenorocire cu copii mei cred ca as fi complet dezorientata, pierduta cel putin pentru o vreme . deaceea cele mai importante lucruri sint acestea trei.

apoi vin auxiliarele , optionalele...,
grija casei, curatenie, mincare, spalat haine,
serviciul si obligatiile legate de nevoia de aduce bani in casa in plus fata de sotul meu
activitatile crestine din cadrul bisericii
activitaile sportive ale copiilor unde trebuie sa " bat Fisa"
rudenii si relatii de prietenie, telefoane, e-mail-ul, mesaje, mersul la biblioteca ceea ce e o delectare pentru mine cum e golf-ul pentru unii.
daca ai o biblie in casa citeste in cartea proverbe la capitolul 31 incepind cu versetul 10 pina la 31, cam asa e o femeie care e placuta lui Dumnezeu si barbatului ei.
ceea ce vrem noi e sa fim wonder woman!!! admite!!!
dar stii ceva ? vrei sa-ti vezi nepotii? sau vrei sa le spuna altii despre tine ... cit de wonder woman AI FOST si.... nu mai esti.....
Sint multe presiuni pe noi pe femeile si nu am sa intru in capitolul asta acum , dar cineva mi-a spus asa: sa intreb pe Dumnezeu Tatal cam asa : Esti de acord ? Chiar vrei sa ma apuc de proiectul asta / treaba asta? o sa ma ajuti sa o scot la capat cu bine? apoi fac liniste si ascult ce-mi spune .

am realizat multe in 44 de ani de viata si toate pentru ca Dumnezeu a fost bun cu mine , nu ca as fi meritat, dar nici una nu ma satisface ca si relatia cu EL!!! incearca si vei vedea.
Lidia Nicoara
Am citit multe comentarii pi - de (anonim) la: 05/02/2004 05:48:53
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am citit multe comentarii pina acum si ideea generala{98%} este IN Ro este rau, afara este bine. Evrika!!!
Cum se simt romanii care traiesc in Ro, la asta v-ati gindit? Toti vorbesc de egoismul din Ro dar ceea ce am citit pina acum este PUR EGOISM.
Si eu sint plecat de mult si ce? Personal incerc de fiecare data sa vorbesc frumos de tara mea de natura de la noi de Marea Neagra de tot ce ar putea atrage turisti. Pot spune cu mindrie ca am resit sa trimit oameni de aici in calatorie in RO, au lasat ceva bani acolo. Stiu ca marea majoritate a acestor bani ajung in buzunare deja doldora, dar o mica parte ajunge si la romanul obisnuit{este cazul sa expic cum?}. Asa puteti ajuta toti tara. Nu sint patriot sint un pic realist. Nu-mi luati in nume de rau aceste rinduri va rog.
#8919 (raspuns la: #8479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lui Daniel Racovitan #4116 - de schitroc la: 10/02/2004 12:22:41
(la: Este posibila pacea in Palestina?)
Citez: "Fiind crestin, inclin sa iau in considerare profetiile biblice[...]"
Ma intreb cum poate un individ inteligent (cel putin asa te percep) sa creada tot ce este scris in Biblie? I.e. Biblia este un document scris acum cateva mii de ani de niste persoane care "vedeau" lumea cu ochii timpului lor (superstitii, etc.).

Pt. informatia ta personala: Si eu sunt un crestin dar consider ca relatia mea cu Dumnezeu este una de tip intim-personal (nu am nevoie de o carte ca Vechiul Testament sau de o biserica sa-mi spuna mie ce sa fac ca sa plac lui Dumnezeu). Isus insusi a spus ca legea veche este moarta; evident legea veche fiind Vechiul Testament. Parerea mea personala este ca religia (adesea) spala creierul (brainwash) credinciosilor inloc de a le deschide noi orizonturi :-)

Sil
#9375 (raspuns la: #4116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iorga - de Alice la: 05/03/2004 02:58:18
(la: Pentru femei)
Nu cred ca se referea la cei patru pereti ai casei, ci la 'casa' ca simbol, aici incluzand si suma unor valori centrate pe ideea de familie.
N-am fost vreodata impotriva emanciparii femeii, dar ceva mi-a devenit , cu timpul, clar - barbatul si femeia nu vor fi niciodata 'egali'.
Iar ideea asta despre 'egalitatea' sanselor cred ca e un vis de frustrati - nu ne nastem egali.

Dar sa revin.
Cred cu putere insa in 'omul care-si faureste propriul destin'.
Zic OM!
O femeie poate astazi sa devina orice isi doreste.
Chiar si in Romania.
N-as spune decat ca, de la un anumit punct, femeia incepe sa se masculinizeze. Cineva care-i obisnuit sa razbata in lumea biznisului, a politicii, pierde ceva din gingasie, din tandrete.

Cine spune ca se poate face si cariera avand grija de familie, are dreptate. Nu insa orice meserie suporta definitia.
Copiii acelei femei vor fi crescuti de altii - iata un lucru pe care eu nu-l pot accepta.
Veti spune ca oricum, ceilalti ne marcheaza viata - da, dar nu cei 7 ani de-acasa. Legatura dintre mama si pruncul ei e sfanta si se sprijina pe relatia celor doi din primii ani de existenta a odraslei.

Ce sa mai spun, fiecare e liber sa fie oricat de egoist doreste.
Personal imi place ca barbatul meu sa-mi fie 'cucos' in casa, sa-mi deschida conserva de ton, si sa-mi raspunda la dragalasenii. Imi place sa-i impaturesc pulloverele si sa-l spal pe spate.:)
De cealalta parte, mi place enorm meseria pe care o fac, e plina de satisfactii.
Am norocul sa pot face tot ce vreau, fara sa renunt la relatia mea cu familia.

#11395 (raspuns la: #11348) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Hypatia - de Little Eagle la: 19/03/2004 14:54:15
(la: Credinta si religie.)
Nu stiu de unde ai tras concluzia finala si parafrez cuvintele tale:"Ca si Ozzy multi sint cei care il incaracereaza pa Dumnezeu in inimile lor impietrite de pacat si neputinta,si din acest "beci" vor sa strige catre Dumnezeu,fara a-L lasa sa le raspunda..."
Oare ai citit cu atentie ce am scris in textul meu?Oare ai inteles ce am vrut sa comunic?Se pare ca nu,pt. ca esti prea mult cuprinsa de propria ta parere si evident sub influenta ego-ului.
Eu NU am nici o religie, de nici un fel si nici nu consider deloc necesar asta!Religia nu are nimic in comun cu Dumnezeu,ceea ce poti avea in comun cu EL este credinta in EL si asta o poti practica fara a apartine vreunei credinte si religii,ceea ce este intre mine si Dumnezeu este ceva intim si nu-i neaparat necesar sa cunoasca lumea toata cum cred eu si de ce cred in felul meu in EL!
Tu consideri ca vreau sa strig la EL din..."beciul" meu si nu-L las sa-mi raspunda....ce te face sa fii atit de SIGURA ? De unde stii tu ce fel de experiente spirituale pot avea ,fara a merge la biserica ori face inchinaciuni zilnice ? De unde STII ca Dumnezeu nu-mi vorbeste zi de zi in diferite feluri si ca POT avea o reala conversatie cu EL pe care IL consider in plus si un PRIETEN f. bun?Probabil pt. tine EL este undeva pe un nor,un mosulica care abia asteapta "sfirsitul" lumii ca sa pedepseasca omenirea toata.Halal Dumnezeu care poate gindi asa!Dca nu stiai,Dumnezeu este NUMAI DRAGOSTE,in EL NU exista dualisme,de ar fi NU ar fi EL!
Si DA din pacate exista NU doar in cei buni dar si in cei rai,e greu de asimilat asta dar in alta viata poate vei descoperi adevarul cind va veni vremea ta sa te trezesti.De ce crezi ca exista reincarnare si e parte din planul divin al creatiei?Sa ajungi sa te redescoperi si sa redevii ceea ca ai fost si esti de fapt:DUMNEZEU!Atentie insa,trebuie sa FII CONSTIENT in aceasta devenire si NU e usor!!!!Cu fiecare viata prin care ai trecut si vei trece vei face un pas in acest lung drum,este o experienta prin care trece sufletul pt. a se recunoste si a se descoperi,cu timpul si un criminal va ajunge la asta,poate si desigur prin mult mai multe vieti dar toti avem o sansa si NU TOTI vom ajunge la destinatie ...deodata!Crezi ca in trecutul vietilor tale nu ai facut nici un rau?
Toti am facut,la fel poate am facut si un bine ce a mai redus din povara KARMICA ce o purtam in spate si o ducem cu noi in urmatoarea viata.
Viata asta in care azi traiesti NU e UNICA!!!!La fel am fost si trecut prin diverse credinte si religii in trecut,creatia a fost gindita sa existe in eternitate.
Dar desigur ca tu fiind in viata asta ortodoxa si crezind in Isus vezi din perspectivele tale,dar NU critica pe altii pt. credinta lor si NU crede ca ai autoritatea de a trage concluzii imediate despre cineva ce nu cunosti deloc.
Eu NU te critic,imi apar relatia mea cu Dumnezeu credinta si prietenia ce am cu EL!Eu NU pun pe Dumnezeu undeva departe de creatia LUI,ci CHIAR IN MIJLOCUL EI!!!!EL este in fiecare secunda partas la orice se petrece in ea,pt. ca in fapt EL este creatia toata si prin ea se si recunoaste.Daca am gindi asa,
nu am mai avea razboaie si foamete si saracie si nici egoism,dar ....intre noi si Dumnezeu sta un val al ignorantei in spatele caruia zace eternul EGO,cel de care trebuie sa scapam pt. a inlatura valul de pe ochi.
Crezi in cine vrei tu,important e sa nu faci din credinta ori religia ta un mijloc de expresie a egoului tau sau ceva papagaliceste,sa impui altora parerile tale si sa le consideri in plus drept cele"adevarate".
E bine chiar sa cauti sa descoperi si alte credinte si sa le studiezi pt. a le intelege,toate au in final acelasi numitor comun,dar egoul uman le-a transformat in expresii personale si chiar indepartat de la realul inteles si precepte devenind chiar arme ale teroarei in ...numele LUI ...Dumnezeu!NU e nevoie sa dau exemple.
Si in nici un caz NU sint neputincios si am o inima impietrita.Cred in Dumnezeu
fara a fi religios si fara a-mi face zilnic cruci sau plecaciuni,nu am nevoie de ele
pt. a avea o relatie cu EL.Cum am spus mai sus,e ceva intim si nu consider ca e necesar sa fac parada din asta.Si in plus nici nu vad ce legatura are doctrina,morala sau cultul cu Dumnezeu?
A-L pune in orice din categoriile astea ori toate inseamna ai reduce pozitia LUi
care este dincolo de orice dezbateri teologice de orice fel,Dumnezeu nu apartine vreunei biserici anume ori credinte sau religii in schimb daca e sa fie asa,toate ii apartin LUI!
Si sa nu mai discutam despre ..TRECUT!Despre vechiul testament etc.Au fost ALTE vremi si timpuri ce azi NU mai sint,traieste in PREZENT caci asta e cel ce poti simti si percepe in viata asta!!!!
Inveti de la trecut dar NU trai in el si povestirile lui,foloseste invataturile pt. a le trai in acest prezent si pt. viitor pt. ca te vei reintoarce in lume in viata urmatoare cu siguranta!!!
Nimeni nu ajunge sa zicem un perfect master intr-o singura viata!!!!Drumul i-a fost creat prin alte vieti trecute.
Si odata ce esti fiinta umana,NU te vei reincarna niciodata mai jos ca specie a creatiei.Crezi ca e deplasta sa stii ca odata in marele trecut ca suflet ai fost o simpla piatra din creatie?Si ca ti-au trebuit milioane de vieti sa ajungi azi om?
Trecind prin toate formele creatiei?ca i fost vierme,peste,pasare,animal etc???
Totodata si Dumnezeu a trecut si trece si azi prin toate aceste manifestari ale sufletului SAU,pt. a se recunoaste si a redeveni EL insusi din nou,deci e alaturi cu noi si IN noi in fiecare secunda,pt. ca NU se poate desparti de creatia LUI,o iubeste prea mult,si atunci cind tu suferi si EL sufera,atunci cind esti fericita si EL e fericit.Niciodata nu va fi mai departe de tine ,fiind insasi in propria ta rasuflare.
Si mai crezi ca vreau sa strig la EL sa ma auda,cind vorbesc cu El in mine mereu si IL vad in jurul meu si in firul de iarba?Asa IL gindesc si asa cred eu in EL!
As putea scrie milioane de rinduri dar pe alta data si sper ca te-am edificat putin despre mine,nu e necesar sa fii asa de sarcastica,nu e nevoie.Sintem in final acelasi suflet!

LOVE&PEACE,
Ozzy
-------------------------------------------------------------------------------------------------
"Do not listen to the voice of the mind.Listen to the voice of the heart.
The mind wavers.The heart does not"
Avatar Meher Baba
--------------------------------------------------------------------------------------------------
#12438 (raspuns la: #11236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Sunt afara de 15 ani (aveam 1 - de (anonim) la: 29/12/2004 20:55:54
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
Sunt afara de 15 ani (aveam 15 când am plecat), de atunci m-am întors în tara de 3 ori, ultima cu niste prieteni de aici.

Dupa 2 saptamâni, ma întorc mereu cu un sentiment straniu, legat de faptul ca azi ma simt mult mai "turist în România" decât "român în Diaspora"... si nu stiu care e cauza (poate faptul ca m-am integrat destul de bine în noua societate, poate faptul ca nici rude nici prieteni nu mai am prea multi pe-acolo, poate faptul ca dupa atâtia ani relatia mea cu cei ramasi nu mai e aceeasi...) si nici daca e cazul sa ma simt prost pentru asta sau nu.

Odata am avut proasta inspiratie sa comentez acest lucru la o masa cu mai multi români si aproape ca m-au acuzat de tradare de patrie. Au dreptate? Nu cred.
trebuie sa fac o precizare cu - de Horia D la: 28/01/2005 18:02:44
(la: Trancaneala Aristocrata)
trebuie sa fac o precizare cu privinta la animale... kitty-puss (asta e
pisica mea - dar mie-mi plac mult mai mult cainee, dar kitty-puss a venit
cu casa) merita sa fie bagat in aceeasi oala cu oamenii... de la o vreme
face un scandal mosntru pe la 2-3 dimineata ca sa-l las afara... iar dupa
10 minute vrea inapoi inauntru, deci fara a fi un psychic, pot sa spun
ca relatia mea cu kitty-puss e pe muchie de cutit:))
#34813 (raspuns la: #34812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exista! - de Little Eagle la: 02/03/2005 05:59:43
(la: Dragoste prin Internet)
Da Keanu,
Ai perfecta dreptate,contrar unora din cafenea care nu cred,dar ca si tine iti pot spune din proprie experienta ca dragostea prin internet exista.
Iubita mea,Samadhi,a scris cu putin timp in urma o tema legata de o astfel de dragoste real petrecuta intre mine si ea inca de la jumatea lui Nov. anul trecut,poti citi atatea critici la adresa noastra de te si minunezi si nu gasesc ca a fost un fel frumos de a ne improsca pe amandoi cu atat cinism si ironie pt. ca ne-am declarat iubirea pe acest site.Dar in fapt ne-am cunoscut pe acest site!!!Si tema ei a fost in special adresata mie dar si o multumire adusa cafenelei prin care destinul ne-a adus impreuna.
Tema cu pricina se numeste"iubirea mea esti tu doar tu"si tu singur sa tragi concluziile tale.

Unii nu cred in dragostea prin internet pt. ca o elimina automat din gandire ca existenta.Si totusi exista !!Nu este insa ,dupa parerea mea un motiv de a critica si fi de la bun inceput agnostic la ideea macar ca ea ar putea exista.
Azi e mult mai usor sa faci cunostinte prin internet,dar desigur nu inseamna ca-i dat chiar oricui sa aiba astfel de experienta unica ce va schimba cu 360 grade 2 vieti unindu-le in final ca si cum s-ar fi cautat de cand lumea.

Este totusi interesant de observat reactia oamenilor la tema lui Samadhi si la tema de fata...aceasta e mult mai calma si "intelegatoare"pt. unii/unele ,care au dat cu critica in mine fara mila si s-au luat de viata mea particulara si de faptul ca divortez etc...


Cineva scria ca esti curajos ca tu si iubita ta va mutati impreuna.Atunci ce sa mai zic eu???Dupa 23 ani de viata in USA,las TOTUL in urma mea si ma mut definitiv la iubita mea Samadhi in Germania.Asta poate nu-i act de curaj....cati din voi ati face asta???

Iubirea insa nu tine cont de distante si varste si in plus nu are lanturi .Dar unii se complac in situatia ce au si cred ca iubesc....de fapt pt ei e o rutina zilnica precum
si-ar pune zilnic pantofii si merege la un servici pe care-l si urasc in plus!
Dar iubirea e frumoasa si are magia ei anume,iti da acel sentiment ca esti indragostit/a si nimic nu-ti sta in cale,toata lumea e a ta.E cel mai frumos si etern sentiment din univers.
Vreau la fel sa spun ca relatia mea cu Samadhi nu a ramas doar la internet.Am fost la Muenchen la ea acasa,am stat impreuna 3 sapt. deci cum spunea cineva,real a devenit palpabila dragostea noastra.In fapt ne-am dat seama si mai mult cat de mult ne iubim si ca nu putem trai unul fara de celalalt.


Bravo tie de alegerea facuta si va urez la amandoi multa fericire si noroc si multa iubire,restul...nu conteaza,ai sa vezi ca vine de la sine fara macar sa gandesti.
Si in final este iarasi interesant felul in care admin publica o tema scrisa de un utilizator ce-si vrea...anonimatul....

PEACE&LOVE,
Little Eagle
"We don't want wars or ritches.We only want peace and love."
Red Cloud

























#37871 (raspuns la: #37767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hai sa fac abstractie de imaturitatea ta! - de alura la: 22/03/2005 13:10:59
(la: ati insela(ati inselat) persoana de langa dvs?)
Nu vreau sa te mai critic si eu, asa ca iti voi raspunde la intrebare inlocuind 2-3 saptamani cu 2-3 ani. Eu l-am inselat pe iubitul meu, de cateva ori, cu acelasi barbat. Da, si din motivele enumerate de tine, si din alte motive. Dar mai intai am incercat sa-l cunosc pe cel cu care l-am inselat si cand mi-am dat seama ca nu-i mai pot rezista... am facut-o si pe asta, desi el stia de relatia mea si nu a vrut sa fim impreuna decat daca voi renunta la celalalt. N-am fost in stare atunci sau poate el nu a fost suficient de perseverent ca sa ma "rupa". Intai vezi despre ce e vorba si apoi incearca sa faci alegerea corecta, dar incearca sa nu fii duplicitara. Mult noroc!

poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin
revin la "normal" - de skorpionx la: 04/05/2005 20:09:26
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Cand am spus ca am consider normal, m-am referit la relatia mea cu societatea. Nu imi privesc prietenii altfel daca sunt gay, nu ma comport aiurea... Ceea ce fac in dormitor, stiu ca nu e normal din multe puncte de vedere. Numai ca dormitorul inteles drept sex nu ocupa decat o mica parte din timpul petrecut in relatie...Mai exista si sentimentele...Din pacate, acest aspect al relatiilor gay nu prea este luat in considerare de societate...si asta din vina noastra. Daca intrati pe un canal de mirc gay, veti vedea ca toti cauta sex. Din pacate, as vrea ca pe acele canale sa se vorbeasca despre altceva...Si in plus, nu neg ca majoritatea baietilor gay atat doresc...sex. Mai este pana ne maturizam.
Iubite romina - de spinroz la: 04/05/2005 21:50:52
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ai pus punctul pe ,,i''. În fond care este cea mai mare dintre toate plăcerile vieţii? Un om simplu mi-a spus: ,,Două lucruri mi-au plăcut în viaţă: peisajele naturale (ce plăcere estetică mai pură ca cea a naturii, poate trăi omul?) şi femeia (este, ca orice om simplu heterosexual) , dar mai mult decât peisajele mi-a plăcut femeia, iar cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut când m-am iubit cu femeia în mijlocul naturii. Am simţit atunci că mă împreunez cu toată natura, că devin una cu femeia mea şi natura...'' Asta pare să fie adevărata fericire pe pământ, doi oameni tineri care fac dragoste, goi, în mijlocul naturii - o retrăire a fericirii edenice.
Cât priveşte preferinţa bărbaţilor heterosexcuali pentru sexul anal sau oral vorbeşte cât se poate de clar de o homosexualitate mascată. De ce sexul anal sau oral cu o femeie ar fi normal iar cu un bărbat nu? Plăcerea se pare că e cu atât mai mare cu cât fructul oprit e mai imoral. Plăcerea mare pare stimulată de emoţia fricii indusă de imoralitatea condamnabilă : păcatul prea-curviei, cel al homosexualităţii, al incestului, al violului sau cel al pedofiliei. Toată sexualitatea extremă înseamnă o ieşire din ,,calea de mijloc'' , mult prea umană... omul vrea să fie chiar şi numai pentru o clipă - uni zeu. Toate manifestările extremiste par să inducă celui în cauză voluptăţi paroxistice; ele sunt cu atât mai mult căutate cu cât interdicţiile sunt mai draconice; să amintim pe cei care frizează moartea, experimentând sporturi extreme, maşini extreme, etc . Cred că trăiesc voluptăţi similare celor care experimentează sexul extrem.
Nu te supăra pe Rodi: femeile nu pot înţelege bărbaţii , aşa cum bărbaţii nu le pot înţelege pe ele. Bărbatul şi femeia sunt ,,fiinţe în oglindă''
#46995 (raspuns la: #46857) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am o intrebare - de just_me la: 02/06/2005 10:18:00
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
ai face sex oral cu altcineva decat cu persoana cu care ai o relatie?
mi mi s-a intamplat (o greseala imensa)sa fac lucrul asta cu altcineva(din motive atat de tampite incat imi vine sa ma dau cu capu'de pereti)si crede-ma ca m-am simtit oribil dupa aceea.mai ales ca relatia mea inca continua si nu s-a aflat nimic.
deci astept raspuns la enigma :(
#52788 (raspuns la: #51966) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in general... - de Honey in the Sunshine la: 03/06/2005 16:38:13
(la: de ce respecta baietii o fata si de ce nu o respecta)
Mie nu trebuie sa imi "castige" nimeni respectul... fie ei fete, baieti, femei, barbati... Ii respect pe toti, nici nu concept ca ar putea fi altfel...Acord intotdeauna prezumtia de nevinovatie, iar respectul ala e destul de greu de doborat...E o chestie fundamentala in relatia mea cu toata lumea din jur.. Ca de unii oameni ma feresc :) e alta poveste.. dar nu are legatura cu respectul

P.S.: anisia, zi-le! :) Ce?.. ce vrei tu :)

P.P.S.: sper ca asta sa nu fie luata de ironie.. chiar nu e .. o sa anunt eu cand va fi
____________________________________
Der Zeit ihre Kunst, der Kunst ihre Freiheit
#53071 (raspuns la: #53062) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. cico - de Paianjenul la: 26/06/2005 06:18:24
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"oameni care se duc si ajuta frecvent la biserica, ce-si duc viata poate chiar mai cu evlavie sau credinta in Dzeu ca tine. Vrei sa-i iei la bani marunti si sa-i judeci Tu? n-ai decit"


- Intimplator nu apartin nici unei denominatiuni religioase... si cum in momentul de fata nu am nici sentimentul ca relatia mea personala cu Dumnezeu este cit de cit satisfacatoare, ultimul lucru care mi-ar trece prin minte ar fi sa "iau la bani marunti" si sa judec pe unii ca cei la care te referi mai sus.

Dificultatea mea consta totusi in a intelege cui ii sint devotati acesti religiosi? Unui dumnezeu pe care teoria evolutionista (pe care ei o accepta ca explicatie a originii vietii pe Pamint!) il elimina din schema ca IRELEVANT?!... Sau... pentru ei Biblia nu e mai mult decit cartile de povesti cu Harry Potter, pentru copii: literatura in care nu cred cu adevarat, ci o citesc doar pentru divertisment?...
#56785 (raspuns la: #56781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. irma - de Paianjenul la: 20/09/2005 08:03:40
(la: Curiozitate)
"Nu exista elevi dezinteresati si indisciplinati. Exista doar dascali care nu stiu sau nu-i intereseaza sa trezeasca interesul copilului. Odata ce ii trezesti interesul, va fi si disciplinat."


- I respectfully disagree.

Dupa 25 de ani lucrati in invatamint - si inainte, si dupa revolutie... si la tara, si la oras... si-n scoala generala, si-n liceu - una dintre surorile mele iti putea povesti ore-n sir despre puslamale, fitzangii, "vedete"... sau pur si simplu mucosi... care veneau la ore doar ca sa faca act de prezenta, inchipuindu-si ca relatiile si "finantele" parintilor... protectia unor profesori... si presiunea care se facea la un moment dat asupra cadrelor didactice de a promova anul pe toti imbecilii... etc... vor fi suficiente pt. a trece clasa. Amara era insa experienta acestora... si a parintilor acestora... si a profesorilor care-i protejau... cind, la incheierea anului scolar, constatau cu disperare ca cea pe care o ignorasera timp de 9 - 10 luni de zile la cursuri nu stia nici de concesii nici... de compromisuri... ci-i pica cu glorie...

Natural, pt. atitudinea ei sora mea si-a atras respectul si admiratia unora... si, deopotriva antipatia altora... (...Oprindu-ma la un moment dat pe strada, un tip ma intreaba: "Esti cumva fratele lui X-uleasca?..." Dupa ce confirm relatia mea de frate-sora cu "X-uleasca", tipul imi spune ca i-a fost elev la seral, la un liceu industrial din judetul nostru - liceu celebru pt. anarhie si debandada... unde predase sora-mea cu ceva vreme in urma... Apoi adauga: "Cit timp am fost elev in liceul acela, a fost singurul an in care imi amintesc ca s-a invatat si franceza... si se stia si de disciplina..."...)...


"Eu am avut dovada a ceea ce spun observand atitudinea copiilor mei fata de anumite materii/profesori."

- Posibil ca - spre deosebire de alti copii - copiii tai sint educabili (si "good natured" - cum zic englezii...)...

#73291 (raspuns la: #73153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...