comentarii

renuntand


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
http://www.cotidianul.ro/eveniment/even1824aug.htm - de Ingrid la: 11/10/2003 15:19:10
(la: A existat holocaust in Romania?)
Povestea evreilor din Iasi, dupa batranul Finkelstein

Felul in care Romania incearca sa se impace cu propriul trecut, in special in chestiunea Holocaustului, revine in atentia presei internationale printr-un reportaj usturator al reputatei Agentii Reuters, referitor la trecutul, prezentul si viitorul comunitatii evreiesti din Romania. Pornind de la povestea batranului evreu Leizer Finkelstein din Iasi, „caruia ii place sa bea bere rece si sa spuna glume cu evrei“, dar care-si aminteste chinurile prin care a trecut in urma cu 60 de ani, cand a fost fortat sa „bea urina“ intr-unul din „trenurile mortii“ ale fostului regim Antonescu, articolul cu pricina ajunge la concluzia ca, desi incearca sa-si curete imaginea renuntand la simbolurile fasciste, Romania a facut putine pentru a dezvalui adevarul despre rolul sau in Holocaust.
Reuters il citeaza pe Finkelstein, in varsta de 79 de ani, amintindu-si ca, „la 17 ani, cand ma urcam pentru prima data intr-un tren, era un tren al mortii... Acum beau bere, dar atunci beam si urina“. Personajul este prezentat drept unul dintre putinii supravietuitori ai deportarilor in masa si ai pogromurilor organizate de regimul Antonescu impotriva evreilor din Romania. Batranul povesteste cum, intr-o dimineata de duminica, in iunie 1941, soldatii romani au intreprins un raid in cartierul evreiesc din Iasi, fortandu-i familia sa-si paraseasca domiciliul, alaturi de alte mii de evrei, la sectia locala de Politie, unde-i asteptau ofiteri SS. A doua zi, toti au fost ingramaditi in vagoanele inchise ermetic ale trenurilor ce urmau sa-i transporte in Transnistria: „Cine a avut ideea sa faca astfel de camere de gazare, fara foc sau fum, nu-mi pot imagina“, comenteaza Finkelstein, precizand ca el si cei 22 „colegi de vagon“ care au supravietuit transportului, din totalul de 120, au fost fortati sa sape groapa comuna in care sa-i ingroape pe ceilalti, pe un camp din apropiere de Iasi.
Peste 10.000 de evrei din Iasi, continua Reuters, au fost ucisi in trenurile mortii, multi altii pierind in lagarele de concentrare si munca silnica din Transnistria. Agentia citeaza Enciclopedia Holocaustului, potrivit careia aproximativ 420.000 dintre cei 750.000 de membri cat numara comunitatea evreiasca din Romania, inainte de razboi, au pierit. In reportaj se precizeaza ca, in timp ce, inaintea pogromurilor, in Iasi traiau peste 50.000 de evrei, orasul mandrindu-se cu 127 de sinagogi, la ora actuala, Iasiul mai numara doar 480 de evrei, majoritatea varstnici, frecventand o singura sinagoga. Liderii comunitatii precizeaza ca, in timp ce „peste 60% dintre noi avem peste 60 de ani si murim circa 20 anual“, nu s-a mai inregistrat o nastere de opt ani.
Profesorul Silviu Sanie, director al Muzeului Evreiesc din Iasi, este la randul sau citat in privinta faptului ca Antonescu, vazut inca de multi romani drept un erou care a luptat impotriva Armatei sovietice, este principalul motiv pentru care Romania este sovaielnica atunci cand vine vorba de impacarea cu trecutul.
de ce atat de putini romani citesc ziare - de (anonim) la: 19/10/2003 16:08:19
(la: de ce atat de putini romani citesc ziare?)
dupa cum vorbesti "de numai cateva beri" ai totusi o viata bunicica si nu intelegi pensionarul care nu are bani sa-si plateasca gunoiul sau apa la casa dupa o viata de munca si fara ajutorul copiilor ar muri de foame si ma repet au muncit o viata,chiar crezi ca renuntand la lapte sau medicamente,ziarul le va oferi o viata mai buna?Nici eu nu credeam....
In cele mai multe cazuri deci - de Daniel Racovitan la: 12/01/2004 03:09:36
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
In cele mai multe cazuri decizia nu e grea, in special atunci cand ai o meserie care nu e cautata in occident. De la bun inceput vei fi perfect constient ca nu ai prea multe sanse de a razbi, si capitolul e astfel incheiat. Este cazul majoritatii fostilor mei colegi de facultate. Atentie, in nici un caz nu-s de parere ca persoanele aflate in aceasta situatie ar trebui condamnate!

Apoi, presupunand ca ai o meserie cautata in vest, e posibil sa intervina atat frica de necunoscut, cat si comoditatea: e mai simplu sa stai la mamica acasa si sa mananci cartofi prajiti cu salata, decat sa te arunci cu o valiza si cativa bani in buzunar in negura necunoscutului, la mii de kilometri de casa, pe nisipuri miscatoare, renuntand la toate reperele solide pe care le-ai avut pana atunci, amici, prieteni, rude, cunostinte, intr-o tara straina unde abia daca cunosti limba (chiar si cu ce ai invatat in liceu vei constata ca pus sa faci fata limbii vorbite esti cvasi-nul), printre oameni nu neaparat bucurosi ca le ocupi un job...
Nici acestia nu sunt de condamnat.

Mai sunt cei care au obligatii, de exemplu parinti bolnavi care necesita ingrijire, ori cei cu sanatatea personala subreda, dar aceste cazuri sunt putine. Evident, nici ei nu sunt de condamnat.
Si eu cred ca actualul imn es - de ghionoiul la: 08/04/2004 05:10:01
(la: Imnul national)
Si eu cred ca actualul imn este unul impus artificial, prin decret. Desi este un frumos cantec patriotic, nu ne poate reprezenta in lume ca imn. Sigur, e greu de gasit un imn care sa ii reprezinte la fel de bine pe toti cetatenii acestei tari, indiferent de etnie sau religie. Dar cred ca s-ar fi putut face alegeri mai potrivite. De exemplu: fostul imn regal, cu cuvintele din a doua strofa - "Traiasca Patria". Sigur, ar fi fost aberant sa crezi ca in 1990 Iliescu si clica lui ar fi putut da un decret prin care sa adopte acest imn... Sau chiar "Tricolorul", care a fost imn pe vremea lui Ceasca, dar cu cuvintele originale. De altfel, exista prin vecini popoare, nu atat de jenate ca noi de propria istorie, care isi pastreaza si azi imnul de pe vremea comunismului: Ungaria (care are acelasi imn de peste un secol), Bulgaria si chiar Rusia, care de curand a revenit la vechiul imn din vremea sovietica, renuntand la cel fara personalitate adoptat in '91 parca.
Un imn ca nuca in perete - de ghionoiul la: 08/04/2004 05:11:31
(la: Imnul national)
Si eu cred ca actualul imn este unul impus artificial, prin decret. Desi este un frumos cantec patriotic, nu ne poate reprezenta in lume ca imn. Sigur, e greu de gasit un imn care sa ii reprezinte la fel de bine pe toti cetatenii acestei tari, indiferent de etnie sau religie. Dar cred ca s-ar fi putut face alegeri mai potrivite. De exemplu: fostul imn regal, cu cuvintele din a doua strofa - "Traiasca Patria". Sigur, ar fi fost aberant sa crezi ca in 1990 Iliescu si clica lui ar fi putut da un decret prin care sa adopte acest imn... Sau chiar "Tricolorul", care a fost imn pe vremea lui Ceasca, dar cu cuvintele originale. De altfel, exista prin vecini popoare, nu atat de jenate ca noi de propria istorie, care isi pastreaza si azi imnul de pe vremea comunismului: Ungaria (care are acelasi imn de peste un secol), Bulgaria si chiar Rusia, care de curand a revenit la vechiul imn din vremea sovietica, renuntand la cel fara personalitate adoptat in '91 parca.
Sa mentionez totusi ca, fiind un bun cetatean, cunosc primele 3 strofe ale actualului imn :)
Lucruri ca astea se intampla - de (anonim) la: 14/04/2004 11:49:13
(la: Preoti homosexuali?)

Lucruri ca astea se intampla cand se renunta la singurul reper extra -uman - Biblia, si asta - culmea - chiar de catre cei care ar trebui sa o promoveze, si in locul ei reperul devine "ceea ce simte fiecare", de fapt se renunta la orice reper.



Relativizarea asta a reperelor si a valorilor a dus societatea noastra la ceea ce este ea azi. Ofensiva homosexualismului din ultimul deceniu a avut la baza aceasta conceptie: "daca noi simtim asa, ce vreti, avem dreptul asta!". Au contribuit mult la asta si filmele americane care ii faceau pe homosexuali sa para niste eroi-martiri, niste oameni principiali (sic!) care nu renunta la convingerile lor si sunt persecutati pentru asta.

Cu alte cuvinte, suntem impinsi sa credem ca homosexualismul este doar o alta alternativa, nicidecum ceva rau. Atatea "vedete", cantareti, actori, mai nou chiar preoti, nu se sfiesc, ba chiar se mai si lauda ca sunt homosexuali si o sugereaza si pe scena. Si culmea, asta ii face mai "interesanti" si mai mediatizati. Pe cand zoofilia si restul "-filiilor"? Daca asa simt oamenii?? Ce poti sa le zici, nu?



Ca Biblia condamna homosexualitatea ( cel mai cunoscut episod e cel cu Sodoma si Gomora) cred ca stim toti.


Dumnezeu ii iubeste SI pe homosexuali, dar uraste homosexualitatea. Dupa cum tot Biblia spune, trebuie sa uram pacatul dar sa-l iubim pe pacatos (de obicei facem invers). Dumnezeu ii iubeste pe toti pacatosii, de-asta L-a trimis chiar pe Fiul Sau sa moara pentru noi, dar nu poate permite pacatul, pentru ca ar insemna sa se autodesfiinteze.



Omul si sentimentele lui sunt foarte schimbatoare. De aceea nimic produs de om nu poate fi luat drept reper. Biblia si-a dovedit valabilitatea de mii de ani, ea si numai ea trebuie sa ramana reperul nostru. Avem nevoie de un astfel de reper, de fapt de aici si nevoia de religie, de ceva care este mai presus de uman, de muritor.

Dumnezeu si Adevarul au caracter absolut, nu se schimba dupa cum avem El sau noi chef (sau simtim), altfel n-ar mai fi Dumnezeu/Adevar. Principiile Lui sunt universal valabile, sunt principii ale universului, ele nu sunt influentate de vremuri, moda, nivel de trai, tehnologie, oameni sau simturi.



Nu vi se pare ca renuntand la singurul reper valabil si increzandu-ne numai in simturi tindem sa anulam ceea ce-l diferentiaza pe om de animal?



Ce-ar putea sa ii invete un preot homosexual pe enoriasi? Ca din Biblie nu-i poate invata, ca nu crede in ea. Sau poate si-a facut o Biblie "custom"-izata, din care scoate ceea ce nu-i convine. In stilul asta n-o sa mai ramana nici cu copertile, in curand.


In Romani cap. 1, 32 gasim: "Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac."

Cititi tot capitolul 1 din Epistola lui Pavel catre Romani si o sa gasiti raspuns la intrebarea de ce s-a ajuns la un asemenea grad de degradare umana.



E curios ca majoritatea oamenilor au totusi o nevoie de spiritualitate, nu vor nici sa lase cu totul religia la o parte, nici sa faca ce spune Biblia. Ca sa-si linisteasca constiinta isi fac ei o religie a lor din care scot tot ce-i deranjeaza. Nu vor sa fie nici cu Dumnezeu, dar parca nici cu Diavolul.
Dar asta inseamna deja ca sunt cu cel de-al doilea.



Robert T.

visul meu - sa ma intorc in romania - de (anonim) la: 15/05/2004 17:28:23
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
am plecat acum 3 ani din Romania ca programator. Nu pot sa spun ca am avut o viata grea in Romania, ci normala, nici bogata, nici saraca . Ceea ma interesa e sa pot face ceva in strainatate, intrucat in Romania, sansele sunt foarte limitate daca nu ai relatii cu oameni din vechiul aparat comunist. Deja mi-am luat o garsoniera la Paris, la margine e adevarat, dar sunt multumit. Oricum vreau sa impartasesc cateva idei care sunt foarte importante pentru a va integra intr-o tara europeana:

1. In primul rand, europenii sunt foarte sceptici vis-a-vis de romani, ii vad ca talhari in momentul de fata (nu uitati ca si italienii erau vazuti asa in urma cu 50 ani, dar intre timp, s-a amerliorat situatia) , asa ca e important sa incercati sa aveti un partener de viata bastinas. Prietena cu care traiesc e frantuzoaica. Un partener de viata roman nu va face altceva decat sa va izoleze.

2. Cercul de prieteni trebuie sa fie bastinasi.

3. Exista o problema cu romani, sunt f. provinciali. Nu este o regula generala, dar statistic, f. probabila. Prin urmare, se intampla sa ii vezi dupa 15 ani ca au trait intr-o tara straina si sunt imbracati tot ca romani.

4. Trebuie sa plecati f. tanar, pana in 25 de ani. Dificultatile pe care le veti intampina depasesc paranormalul, dar tot se merita. Fiind tanar se poate merge inainte. O varsta de 35 de ani e deja prea mult. Stresul acumulat poate duce la multe probleme de sanatate.

5. N-as recomanda sa emigrati in america de nord, ci intr-o tara EU. Mentalitatea din America de nord este f. diferita .In plus daca aveti cea mai mica problema aici in EU, va puteti intoarce acasa la mamica pentru a va relaxa ceea ce nu e cazul cu America, costul transportului este net superior. Emigrand in America, practic rupeti legatura definitiv cu Romania, depinde de voi daca vreti sa o faceti. Traind in EU si obtinand cetatenia EU, puteti sa va mutati cand vreti in Anglia, Suedia sau chiar Grecia. In plus, concurenta in America este de speriat, daca sunteti o bestie si sunteti dispusi sa luptati cu orice pret, atunci America este locul vostru, daca sunteti o persoana mai calma, fara aspiratii colosale, stati in EU.


4. Nu uitati niciodata Romania. Romania a trecut printr-o perioada cumplita, saracie absurda. Asta nu inseamna ca trebuie sa o lasati in urma. Din cate am vazut situatia s-a amerliorat si cu siguranta Romania va intra in comunitatea europeana. Nu cred ca Romania va ajunge vreodata o putere, dar desigur isi va asuma un rol in sud estul Europei. Nu uitati ca Romania era mereu mai bogata decat toate tarile balcanice, inclusiv Grecia care e membru EU. In ceea ce ma priveste o sa ma profilez pe o activitate care sa-mi permita sa ma intorc mereu in Romania. Romania are un potential enorm, are sa devina ceea ce era inainte de venirea comunismului, motorul economic din sud-estul europei.
Populatia descendta EU din Romania e enorma si cuprinda sasi, greci, unguri si evrei care sunt imprastiati in toate tarile EU. Marile orase din Romania sunt construite prin contributia acestor etnii. Renuntand la granite si adoptand o legislatie corecta, nu ar ezita sa se reintoarca sau cel putin sa intemeieze o activitate in tara stramosilor lor. Asta este singura problema, anume vechile cicatrici. Romania e puternica prin minoritatile sale, cu o europa libera, lucrurile se vor pune pe picioare.
Iubesc Romania!!!!!!



#15450 (raspuns la: #8027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arta e undeva in adancuri ingropata!... - de enigmescu la: 19/06/2004 07:01:39
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me
vad ca acest - de souris la: 07/10/2004 14:43:04
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
vad ca cest subiect a suscitat interesum multora dintre cei care "frecventeaza" acest site;a starnit chiar unele pasiuni....
in postura mea de nou-venita pe acest site poate ma hazardez spunand ca am fost dezamagita de turnura pe care a luat-o, pe alocuri ,dicutia.Imi vine in minte un pasaj din Biblie la care am sa fac o parafraza:"Eu nu am venit sa adun pacea ci sabia.."(imi cer scuze daca nu am redat fidel)-desigur aplicat la o scara mai mica...

eu gandesc ca acest subiect se dovedeste deosebit de delicat atunci cand il abordam altfel decat avand predispozitia de a CREDE...

la un moment dat initiatorul temei de discutie a fost suspectat de intentii "oculte"datorita numeroaselor citate si trimiteri pe care le-a supus atentiei participantilor la forum.Eu ma gandesc la un lucru:un om care crede cu adevarat in existenta lui Dumnezeu si in nemurirea sufletului,asa cum reiese ea din textele biblice,nu va putea fi deturnat in aceasta convingere a sa de sute si mii de citate...Doar acela care are inca dubii,care bajbaie ( imi vine in minte Arghezi:"Vreu sa-L pipai si sa urlu:ESTE!") doar acela,ziceam,poate fi inclinat sa foreze inca prin diversele teorii si sisteme care si-au disputat acest subiect ....
dar asupra aceluia va veghea Duhul lui Dumnezeu ,singurul care il poate ajuta,daca doreste a fi ajutat, sa afle Calea.

ma gandesc la faptul ca, in viata, credinta noastra este de multe ori pusa la incercare prin "cataclisme" pe langa care niste citate si niste sugestii bibliografice ,venind de la un semen al nostru care poate isi cauta inca drumul, sunt mici adieri de vant...
vedem petrecandu-se sub ochii nostri atatea atrocitati care ne zguduie si care ne fac sa ne ridicam nauciti ochii spre cer intr-un semn mut al intrebarii.....Si totusi cei care cred continua sa o faca ,renuntand benevol la a mai gasi ei insisi raspunsuri.

aceasta am vrut sa spun,am simtit nevoia sa spun .Nu trebuie sa ne fie teama:in viata omului aceluia in care sfaraie,chiar pe terminate, un ultim muc de lumanare ,Dumnezeu nu va lasa sa patrunda atat de lesne intunericul.
PASAGERULUI-HARTA CREATORULUI - de LUCIUS la: 04/11/2004 11:26:17
(la: Harta Creatorului)
Am avut niste schimburi de opinii cu in legatura cu religia cu CARAPISCUM si cu HYPATIA. In general cei care cred ca singurul creator ar fi Dumnezeu nu accepta si alte variante. I-am intrebat care ar fi fundamentele pe care s-ar putea sprijini atunci cand declara cu siguranta ca numai o entitate spirituala ar fi putut fabrica viata pe Terra si in afara de citate din biblie nu am obtinut nimic. Uneori ma intreb daca credinta asta obsesiva si fara argumente ajunge sa-si influenteze adeptii intr-un anumit fel care sa-i indentifice intr-o societate din ce in ce mai inaintata tehnologic.
Deasemenea am sustinut ideea ca generatiile care vor urma nu vor mai fi nevoite sa duca mai departe povara genetica a parintilor. Este vorba de clonare, prin care se intervine pe harta genomului uman. Se indentifica asfel un anumit "cod" al bolii care are cele mai multe sanse sa fie mostenite, si se elimina inca din conceptie. Din pacate, un asemenea punct de vedere nu a fost acceptat pentru ca, in conceptia acestor sustinatori ai "minunilor divine" toti oamenii trebuie sa-si duca crucea, pentru ca asa e ordin de la Dumnezeu. Nu inteleg de ce exista atata obtuzitate cand progresul tehnologic este atat de evident si nu implica in nici un fel biserica ?
Dar de ce nu am prefera o varianta ? Poate, intr-o buna, zi s-ar putea pune bazele unei noi religii, mult mai moderne, care sa depaseasca conceptiile invechite ale celei vechi si care ar putea sa explice fenomene si istorii ale civilizatiilor, renuntand la sustinerea existentei unor minuni care se pot realiza chiar cu tehnologia de azi. Cred ca tipii m-ar fugari pe strazi din cauza emiterii unor asemenea teorii dar omul modern nu mai aplica de mult linia impusa de o oarecare carte sfanta. Apoi sa nu uitam ca vom ajunge pe alte planete, le vom "terraforma" adica le vom amenaja, daca va fi necesar, pentru a pune bazele dezvoltarii unei civilizatii de tip uman. Sa nu uitam ca in univers ar exista milioane de alte civilizatii care habar n-au de existenta unui Cristos sau Dumnezeu avind alte conceptii care ar putea sa nu atinga latura spirituala. Este o ipoteza pe care ar trebui sa o avem in vedere, pentru ca, chiar pe suprafata planetei noastre exista civilizatii pe care nu le intereseaza Cristos sau Dumnezeu. Sa nu uitam teoria prin care o civilizatie trebuie sa ajunga la deplina maturitate numai daca e pasnica, pentru ca si-a putut directiona, in acest sens, dezvoltarea tehnologica. Mai tarziu ar putea aparea conflicte intre aceste civilizatii datorita extinderii si nevoii unui spatiu vital. Atunci, in istoria unei planete, aceste conflicte vor ramane, in memoria scrisa sau verbala, sub forma unui lupte intre BINE si RAU. Dar civilizatiile se vor succeda, pe aceea planeta, timp de sute de mii sau de milioane de ani. Acea lupta dintre bine si rau va fi preluata de supravietuitori si dusa mai departe dar cu multe alterari, pentru ca totul va trebui luat de la capat dupa o serie de autodistrugeri sau alte cataclisme care au decimat populatia. Dupa mai multe succesiuni o alta civilizatie se apropie de acel echilibru necesar intrarii in randul entitatilor galactice, un pionier la inceput de drum. Ea are acum posibilitatea sa interpreteze descoperiri sau semne ale trecerii sau de succesiune ale altor existente anterioare, pentru ca tehnologia ii permite. Undeva sub muntii de la suprafata, in adancul oceanelor, poate mai exista semne ale trecerii LOR. Unele semne sunt tablite, obiecte( ca cel gasit linga Mures, din aluminiu si vechi de 13 000 de ani si care e expus la Muzeul Tehnic din Sibiu) Din pacate, dominati inca de ridicol si religie se evita sa se dea un raspuns clar de genul: ACEST OBIECT NU APARTINE RASEI UMANE PENTRU CA NU ARE LA BAZA PROCENTUL DE ELEMENTE CUNOSCUT. ACEST OBIECT AR FI PUTUT FACE PARTE DINTR-O STRUCTURA MECANICA DIN CAUZA PRELUCRARII SI ALEZAJELOR ,DOVEDINDU-SE, IN ACEST FEL, PRODUCEREA SI PRELUCRAREA SA CONSTIENT SI INTELIGENT. Fiind pusi in fata unor astfel de situatii majoritatea cercetatorilor vor spune ca oamenii dintr-un trecut atat de indepartat nu ar fi fost in stare, cu tehnologia lor empirica sa-l produca, deci are origine naturala, sau e o minune dumnezeiasca.
DAR TIMPUL SE SCURGE. Se pare ca deja se cunoaste ADEVARUL dar recunoasterea lui publica ar putea sa revolutioneze conceptele care au insotit istoria omenirii si poate ca civilizatia noastra nu e pregatita sa-l primeasca. DEOCAMDATA...
LUCIUS
Limba auxiliara - de giocondel la: 22/11/2004 20:37:19
(la: necesitatea unei limbi internationale)
pai..eu nu ma refeream la situatia in care toate popoarele ar renunta la propriile lor limbaje si dialecte, renuntand astfel la mare parte din chiar identitatea lor..ci la posibilitatea adoptarii universale a unei Limbi Auxiliare, pe langa cea specifica, fapt ce ar face mult mai usoara comunicarea intre persoane provenind din culturi diferite si parti opuse ale planetei.

cat despre globalizare, nici acest fenomen nu implica, in mod necesar, renuntarea la propria identitate ca si natiune, ci mai degraba invita la o unificare a planetei, a aceleasi specii, intr-o mare si diversa gradina a existanetei: UNITATE IN DIVERSITATE!!! exact ca si florile unei gradini, diferite culori, arome si forme, insa impreuna creaza o armonie si unitate ademenitoare.

cam atat ,deocamdata.

When the fire of love is ablaze, it burneth to ashes the harvest of reason… And when the fire of love is become ablaze, the harvest of reason will be wholly consumed.” -Seven Valleys
Inainte sa te ia valu' pentru - de cireasa la: 17/01/2005 14:27:24
(la: Oare ce sa fac???)
Inainte sa te ia valu' pentru aceasta fata aduti aminte de cate ori pe zi te gandeai la prietena ta, fosta prietena. Daca te gandeai des inseamna ca de ce nu o iubeai? Ni se intampla tuturor in viata sa ne mai ia valul dupa alticineva. important este sa punem in balanta ce castigam si ce pierdem daca facem o schimbare majora. E vorba sa fii putin rational si sa-ti controlezi fanteziile care iti acapareaza mintea. Daca treci cu bine de perioada asta "fierbinte" si te racoresti poti descoperi ce greseala era sa faci renuntand la persoana pe care de fapt o iubesti. incepi sa o iubesti si mai mult. poti incerca. sau...te poti arunca cu capul inainte ca...prietenii nostrii berbecii. Iubirea navalnica pe care o simti pentru aceasta fata-care are prieten se va estompa la un moment dat si atunci te vei indragosti din nou de alticineva fara sa ajungi sa iubesti si sa ramai cu cineva. Acest proces prin care cred eu ca ar trebui sa treci l-as numi chiar maturizare emotionala. Daca crezi ca te-am ajutat in vreu fel as vrea sa-mi scrii... Mult succes oricum.
R.B.
Nici doctorii nu va mai pot ajuta... - de Reallifehunter la: 20/02/2005 13:58:08
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)
Dragii mei,parerea mea este ca ati pierdut contactul cu realitatea(unii din voi),si,din greseala,intrand pe acest site,am realizat ce se intampla cu oamenii care nu si-au depasit frustrarile copilariei ,lipsa de bomboane cubaneze.Sicer,ma indreb de ca mai scriu,PENTRU CINE de fapt?
Pai dragutilor soricei de birou,voi chiar nu realizati ca orice natie are stricaciunile lor?Occidentalii cu pedofilie generalizata,popoarele nordice-germanice cu nationalismul-neonazisto-persecutor,farncezii cu specifica curvenie burboniana si francofona,americanii...nu mai zic.despre mancare?
Pai mai compari buna branza telemea cu branza cu mucegai din Franta,cu vanatul stricat si imputit,din Marea Britanie,cu porcariile de mancare din belgia(Supa=voma)de spanac cu paine muiata??!!
de ce va considerati complecsati de propria apartenenta?Nimeni nu e perfect,faptul ca,e drept,romanii sant mai putin civilizati in anumite privinte,nu inseamna sa ne renegam sorginte.
Iar cu plecatu'afara...io m-am intors din Elvetia(renuntand la gru-obtinuta rezidenta) cu urlete imense,o natie de consangvinici spelbi si amorfi!Nici in excursie nu mai merg pe acolo.Acu,daca comunismul v-a modelat astfel incat nu mai puteti trai decenti in tara,e alta probleme.Ati devenit ingineri,mai stiu eu ce,si normal ca nu puteti trai in multumire.Nu ati stiut ca la vremuri noi se aplica metode noi.(cu furatul,vor spune cei mai pierduti),ca cu inginerismul si faculta se cam moare de foame.ca statul nu va mai da,ca parintilor vostri,casa pe moca.Si acum dati cu noroi in mod GENERALIZAT in toti cei care nu au fost ,ca voi,marionetele parintilor,in toti cei cae,desi pare incredibil,sant fericiti si realizati,nu cu case cu etaj,ca in state,e drept,dar cu o viata faina si implinita alaturi de cei dragi si multi.Si cu seri,nopti,zile si momente de traire extraordinare la munte,la mare,la tara,seara sub bolta de vita de la tara,intr-un club poate,razand de adevaratele glume si aluzii inteligente,sarutandu-si frugal iubita cu pasiune.si chiar poate mancand o paine cu parizer pe faleza de la 2 mai,intr-o dimineata frigurosa,parasit chiar de iubita negasita...Toate aceste "barbarii"se numesc viata traita si nici un milion de "parti-uri" si case cu livig si upstears,de autostrazi spalate cu sampon si de doctori zambitori nu compenseaza asta.
Dar va inteleg.Trebuie sa credeti in ceva,de vreme ce nu va gasiti locul in mizeria in care ati intrat de bunavoie,dedicandu-va tineretea invataturii furibunde de la ASE,sau Politehnica sau medicina.
Asa ca,credeti si nu cumva sa va dati seama ca va automotivati sa credeti.Sustineti-va ideile,accesati chiar un forum(ca acesta),pt a gasi sustinatori,consolatori,pt.a va citi apoi propriile mesaje si a crede in ele.
Caci cam bag seama ca nu prea credeti nici voi ceea ce scrieti.De vreme ce scrieti aici,de vreme ce predicati asta(plecarea).De,ca parintele Freud avea dreptate cu autosugestia care va lua locul constiineti active.va pup pe toti cu drag.Idealistilor.

hasta la victoria siempre!Che-rsetorul.

Draga mea lalea neagra - de Grettel la: 02/03/2005 12:01:51
(la: suflet ratacit)
sa stii ca am trecut exact prin aceeasi poveste, desi suntmai mare decat voi cu 6 ani. La 28 am plecat in Ge renuntand la tot: serviciu, familie, prieteni, casa, masina, obisnuinte, anturaj, stil de viata, doar cu cartile, muzica si hainele mele. Am plecat sa traiesc cu iubitul vietii mele, cu sufletul meu pereche, cu omul cu care ore in sir vorbeam la telefon, de mii de euro pe luna. Am plecat constienta fiind ca am deja 28 de ani si ca imi va fi destul de greu sa o iau de la capat, nici macar nu stiam limba decat la un nivel superficial. Am plecat insa fericita si increzatoare, constienta fiind ca orice ar fi vom izbandi impreuna, ca dragostea va amortiza toate hop-urile...
ei bine, din secunda in care am ajuns la noua casa (care acum era a noastra), lucruile s-au schimbat fundamental... adica exact opusul: nici macar buna seara nu-mi spunea cand intra in casa. In Romania nu-mi lipsea nimic, in afara de EL - acolo imi lipsea totul, inclusiv EL...si m-am incapatanat sa raman, sa ma schimb, sa fac mai multe eforturi, sa muncesc mai mult (am muncit in casa in care ne-am mutat ingrozitor de mult), am fost si la scoala sa invat limba, 2 module din 6, la al treilea m-a oprit. A urmat oprirea accesului la internet si la telefon (desi aveam conventie ca pot vorbi in max 50 de euro pe luna), nu am vazut decat magazine de mancare (cele mai ieftine, nu super-marketuri)... am stat singura, am citit si recitit cartile mele si am sperat ca n-o sa se razgandeasca in urmatoarele 3 zile si n-o sa-mi spuna sa plec, pentru ca tot el, cand ma vede cu bagajele pregatite sa plange in genunchi sa raman.
Desigur, dupa 6 luni am cedat psihic si am plecat acasa. La mama, pentru ca nu mai aveam nici casa, nici masina, nici job...
Ajunsa in ro, dupa 2 saptamani de plans m-am apucat sa-mi fac planul de supravietuire, si in intr-o luna am obtinut un job mai bun decat cel de la care plecasem, casa si masina (de la sora mea care a primit un contract de munca in strainatate)...
Acum, dupa un an de cand m-am intors si de terapie, pot sa spun ca sunt o alta persoana: am mai dat niste examene care imi lipseau, am un job pe care il controlez perfect, am tot ce imi doresc desi inca sunt singura. Dar sunt linistita si fericita... stii ce am inteles? ca Dumnezeu tine cu oamenii curajosi!
Va imbratisez si va doresc sa aveti curajul si puterea de a fi fericite!
#37890 (raspuns la: #37293) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'compromis de nevoie' - de RSI la: 19/06/2005 11:59:21
(la: Un compromis, doua compromisuri..."n" compromisuri?)
se numeste dictat !...
Compromisul, pentru a fi eficace trebuie sa fie negociat, partile renuntand deliberat la implinirea unor anumite dorinte pentru a obtine implinirea altor dorinte pe care le percep ca fiind mai importante. O premisa a unui compromis eficace este buna credinta a partilor implicate.
==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
#55525 (raspuns la: #55524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Similitudini cu satul romanesc. - de Photodesign la: 17/02/2006 17:21:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu cred sa fie nevoie de un compromis, e nevoie doar de mai multa demnitate si convingere in principii personale, in educatie elementara, e nevoie de mai mult umanism, e nevoie de mai multa impacare cu sine, e nevoie de mai multa cunoastere a nevoilor intelectuale si a celor materiale.
E nevoie de un pic de... intors capul in urma, renuntand la jokingul psihic futurist imbuibat de viteza luminilor colorate ce-ti ataca retina la fiecare clipit, ori la zgomotul de fond al muzichiilor aproape interlope.
Am baut un vin ori un rachiu cu oamenii locului din satele maramuresene, am ras impreuna de povestile de pomina din copilaria lor cruda, ne-am bucurat si am facut misto de dacia lu` Pandelica, am amutzit la suspinul amar al batranelor bunicute, am adormit in shura de ma gadilau paiele prin nas la fiecare adiere de vant. Am calarit murgu` in picioarele goale pe dealuri, am dus vaca la pascut pe islazul dinspre padurea din Lucacesti, si cate si mai cate... ca nici mintea mea de acum nu le mai poate cuprinde pe toate.
Insa asa cum este si firesc lucrurile frumoase sunt scoase in evidenta de lucrurile mai putin frumoase.
In vara anului trecut am avut placerea sa intru in contact pentru cateva saptamani cu o alta lume ... identica in parte cu lumea noastra a vechiului sat romanesc. Desi "haituiti" de cuceritorii spanioli, credinta in principii, demintatea, bunul simt exagerat, frumusetea nebuna a sufletelor lor, educatia simpla dar solida au facut ca identitatea satului din Peru sa ramana aproape intacta.
Si ei sunt saraci, umbla desculti (nici macar opinci), unii oameni sunt atat de saraci ... de....... dar niciodata nu si-au vandut vesul cel vechi de pe cap...(cusut de strabunica lui... femeie respectata in sat) pe care eu il doream cu nebuna staruinta. Concluzia o trage ficare.
Noi sa fim sanatosi.
#106679 (raspuns la: #106635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sinuciderea este un act de lasitate - de Shtefy la: 25/02/2006 00:34:57
(la: cum ii vedeti pe cei deprimati?)
Nu stiu daca vreodata am fost cu adevarat deprimata dar au fost destule momentele in care simteam parca toate problemele napustindu-se asupra mea. Eram parca sufocata de toate. Nici un moment nu m-am gandit la sinucidere. O singura data am stat si mi-am imaginat ce s-ar intampla daca eu as muri. I-am vazut pe ceilalti suferind. Atunci mi-am dat seama ca moartea nu ne ia doar suferintele. Moartea ne ia totul iar eu iubesc ceea ce am. Am vazut lacrimile din ochii celorlalti dar mi-am dat seama ca pentru toate exista uitare si va veni un moment in care nu voi mai fi decat o amintire uitata intr-un mormant de care prea putini isi vor mai aduce aminte. Am vazut viata trecand pe langa mine. Dupa ce mi-am imaginat toate acestea mi-am dat seama cat de importanta este viata cu tot ceea ce avem. Abia atunci am inteles ca am tot ce imi doresc si ca insasi viata este un dar peste care nu trebuie sa trec niciodata. Sunt prea putine si neinsemnate necazurile, pentru ele va exista mereu cate o solutie iar acea solutie nu este in nici un caz sinuciderea. Viata e o lupta pe care nu o pierzi decat renuntand. Sa nu renuntati niciodata chiar daca va fi greu. Ganditi-va ca victoria e cu mult mai dulce daca lupti pentru ea. Insasi faptul de a trai este o victorie.
Mesaje private - de doctors la: 26/02/2006 19:03:10
(la: Libertatea de a trimite mesaje private...de a deranja...)
Nu pot spune ca m-ar deranja daca as primi mesaje private pana la un anumit punct,si asta pentru ca acest tip de mesaje au rolul lor-acela de a discuta cu o anumita persoana subiecte cu un continut mai intim,care nu pot fi postate pe o conferinta oarecare.Daca insa se depaseste o anumita limita,fie prin numar,fie prin agresivitate,s-ar putea intr-adevar sa apara o oarecare intoleranta,un sentiment de deranjare.Intr-o prima faza,as putea foarte bine sa ignor autorul mesajelor-si uneori aceasta metoda da roade,persoana care agaseaza uneori renuntand la trimiterea de mesaje.Daca nu merge,s-ar putea sa trec "la atac",incercand sa ironizez din ce in ce mai dur persoana respectiva.De multe ori si aceasta metoda are efect.Nu stiu insa cum as proceda daca m-as simti depasita de situatie,probabil ca as cere ajutorul celor care administreaza site-ul.
doctors - de Homo Stultus la: 05/03/2006 10:49:40
(la: Unde ne sunt valorile?!)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

NU m`am gandit niciodata in felul asta. Eu consider ca imi insusesc un sistem de valori pentru ca ma ajuta sa obtin o implinire interioara. Crezul personal e bun atat timp cat iti imbunatateste relatia pe care o ai in primul rand cu tine si mai apoi cu ceilalti. Daca eu consider ca e bine sa fiu onest asta nu inseamna ca astept vreo recunoastere sau vreo apreciere din parte celorlalti, cu atat mai putin nu astept sa mi se promita un loc de munca mai bine platit. Aici e o mica problema. Daca sunt bun pentru ca astept ceva de la ceilalti mai sunt cu adevarat bun? In esenta vreau sa zic. Tocmai de aceea sunt foarte rari oamenii care chiar experimenteaza in fiinta lor valorile pe care le afirma. Cu alte cuvinte valorile sunt un "bun" in sine. Ele sunt obiective de atins nu mijloace catre altceva. Deci tanarului trebuie sa i se propuna anumite valori ca bune in sine. Altfel ar fi o mare pacaleala avand in vedere tipul de societate in care ne manifestam si tanarul respectiv s`ar simti mai apoi tradat renuntand la niste valori pe care nici macar nu a apucat sa si le improprieze in sinele launtric.
#109674 (raspuns la: #109669) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru umanitate si din constiinta - de cosmiK la: 23/03/2006 19:36:47
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
" Cat facem pentru noi si cat pentru altii?"
De cand ma stiu am facut totul pentru semenii mei. De exemplu daca cineva mi-a cerut ajutorul pentru a realiza un proiect l-am sprijinit in masura posibilitatilor mele, renuntand la unele placeri personale si chiar daca acel proiect nu avea relevanta pentru mine. Am facut-o pentru ca persoana in cauza isi dorea realizarea proiectului respectiv si lupta pentru implinirea lui, dar mai ales pentru ca stiam ca acest il facea sa se simta mai bine si ii aducea o oarecare siguranta.
"Pentru cine ne imbracam frumos? "
Nu stiu daca ma imbrac frumos. De obicei atunci cand imi aleg garderoba sau pun pe mine o haina, ma gandesc la ceva cat mai practic, mai comod si care sa ma faca sa ma simt in largul meu.
"Pentru cine folosim machiaje?"
In ceea ce priveste machiajul recurg rar la acest artificiu de imagine. Ma machez dar discret, in limita bunului gust cand trebuie sa merg la un interviu pentru un job sau la locul de munca pentru ca din nefericire traim intr-o lume care pune mai mult accentul pe felul cum arati si nu atat pe modul in care gandesti sau actionezi. Am incercat sa fiu naturala si sa nu recurg la artificii de imagine pentru ca mereu am considerat ca sunt frumoasa prin ceea ce sunt ca persoana.
"Pentru cine dam cel mai frumos parfum"?
Folosesc parfumuri rar. Pentru mine e mai important sa miros a curatenie. Asa ca folosesc mijloacele traditionale pentru a realiza acest lucru: apa si sapunul. Recunosc ca folosesc si antiperspirante, dar nu abuzez de ele. Si apoi fiecare are un miros specific, de ce sa-l atenuez folosind chestii artificiale care pot avea chiar un impact negativ asupra celorlati?
"Pentru cine ne cumparam o masina "tare"?"
Achizitionarea unei masini nu e una din prioritatile mele. Din ratiuni practice mi-as lua o masina dar in nici un caz una "tare". Pentru nevoile mele ar fi suficienta o Dacie. Si daca mi-as putea permite cumpararea sa zicem a unui Rennault Clio, eu tot o Dacie mi-as lua pentru ca nu vreau sa produc nici invidie, nici admiratie. Vreau doar ceva practic, simplu si cat mai util.
"Pentru cine ne facem o casa mare si mai luxoasa decat avem nevoie?"
Pot spune ca sunt norocoasa pentru ca desi am numai 30 de ani am deja o locuinta proprie. O locuinta modesta dar in care ma simt bine. Micul meu paradis. Si nu imi doresc mai mult decat am acum. Nu am reusit si nici nu stiu daca voi reusi vreodata sa inteleg de ce unii oameni aspira la masini sofisticate ori la locuinte care depasesc cu mult nevoile lor. Cred ca aici e vorba de grandomanie, imagine si pozitie in societate. Dupa mine, unii considera ca daca au o masina "tare" ori o locuinta luxoasa, sunt cineva, sunt valorosi pentru ca au realizat toate acestea. In opinia mea a fi om de valoare inseamna cu totul altceva. Calitatea umana e cea mai importanta.
Si apoi pentru ce sa acumulez atatea bunuri materiale cand stiu ca toti suntem tributari mortii, iar cand nu vom mai fi nu luam nimic in lumea de dincolo ci mergem cu mainile pe piept?
Exista conceptia de a lasa urmasilor nostri ceva material, dar nu cred ca e o conceptie prea buna. Dupa parerea mea e mai important sa-i ajutam pe acestiasa isi procure prin mijloace proprii bunuri materiale daca asta isi doresc. Si apoi ar mai fi un aspect. Poate urmasiii nostri nu se bucura de bunurile lasate de noi lor ci au alte nevoi, aspiratii, idealuri.
Din punctul meu de vedere e mai important sa ne ocupam de dezvoltarea lor armonioasa, de educatia si formarea lor ca fiinte capabile sa obtina prin forte proprii ceea ce isi doresc.
Cat priveste ultima parte a subiectului pus in dezbatere cred ca daca ar fi sa ma trezesc izolata de ceilalti, in primul rand, as lupta pentru supravietuire, deoarece consider ca nu intamplator am fost izolata. Totul are o ratiune, o motivatie.Nu stiu ce as face sau care ar fi prioritatile mele intr-o astfel de situatie, deoarece nu mi-am pus aceasta problema. Insa in acel moment voi face ce imi va dicta constiinta si inima.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...