resemnare

"...rutina si resemnare... scanteia s-a stins, frumosul a pierit, eu am plecat, intrebarile au ramas fara raspuns."

Tu afirmi ca rutina si resemnarea...eu intreb de ce rutina de ce resemnare?

Rutina ajuta,intr-o relatie inteleapta,nu ai amintit nimic de intelepciune...unde se afla ea...?

Tu esti convinsa ca ai investit totul in aceea relatie?

"PS. intrebarea ce vreau s-o pun nu are legatura cu nici unul dintre forumuri."
Referitor la intrebarea ta,messengerul meu este public,te astept acolo sa vii cu aceea intrebare.

Astept,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

şi resemnaţi
ca în faţa unuia la care ne aşteptam să plece
ne rugăm
pentru o mai bună înţelegere a noului alfabet uman,
ce va apărea într-o ediţie îngrijită,
în primăvară, devreme.

resemnatul nu se roaga, doar asteapta... sa asteptam, deci!

"Ma intreb resemnarea e un lucru demn sau e o lasitate??"


Consider ca resemnarea nu este un lucru demn sau las... poate undeva intre. Esti las cand nu ai curaj sa faci ceva, esti resemnat cand incerci sa faci ceva si la un momentdat renunti pt. ca realizezi ca nu se poate face. Resemnarea poate fi o dovada de curaj, curajul de a renunta la un vis imposibil de realizat, inainte de a te consuma urmandu-l orbeste.
Cu toate astea, resemnarea vine intotdeauna insotita de un sentiment de infrangere, de vina, "poate totusi puteam, daca mai incercam, acum e prea tarziu... altii cum pot, exista acrobati, as vrea sa fiu ca ei..." . Exista intr-adevar "acrobati", cum zici tu, si sunt de admirat, nu de invidiat si de urmat orbeste, acrobatiile lor pot sa nu fie si ale mele, poate imi rup gatul, poate eu stiu alte miscari!

suna atat de pesimist...hmmm. Sincer sa fiu, nu-mi plac MARILE vorbe, dar poate in loc de resemnare as pune "efort de a intelege" si de ce nu "credita ca totul o sa fie bine" pentru ca nu (vreau sa) cred in stari sterpe! Uneori ne autoprogramam (limitat la universul nostru stamt) si nu mai stim/intelegem/acceptam/credem sa fim rebeli/universali (in sensul bun al cuvantului).
Imi aduc (relativ) aminte de un mare rebel si/sau pesimist ...CIORAN...parca era cam asa: sa luptam impotriva gandurilor noastre ca ne creem o alta moarte cand hoitul nu mai este hoit. daca te intereseaza o sa incerc sa copiez fragmentul respectiv.
Hmmm...mult bla bla pentru nimic clar...dar la un asemenea subiect, sper ca nu te astepti la VERDICT sau RETETA A FERICIRII!

Mi-a placut ce ai scris pentru ca este sincer si de apreciat ca ai simtit nevoia sa impartasesti.
Nu detin o reteta pentru situatia pe care tu o traiesti dar poate din ceea ce spun gasesti anumite repere.
Lumea a fost creata si este condusa dupa anumite reguli stabilite de Creator. Daca tu crezi in asa ceva este un pas important. Totul este sa intelegi cum functioneaza Creatia si apoi sa incerci sa aplici si sa vezi de ce apar disfunctionalitatile la tine. Priveste situatia in care te afli in mod obiectiv. Ce vei observa?
Ca anumite lucruri, intamplari se repeta, in general la fel, cu acelasi deznodamant. Cam asta am inteles din ce ai descris tu.

De ce ne sunt date aceste experiente si de ce ele se tot repeta?
Este foarte important sa intelegi si sa ACCEPTI ceea ce ti se intampla. Acceptare nu inseamna resemnare. Este o greseala sa pui semnul egalitatii. Acceptarea inseamna intelegere, iar intelegerea inseamna intelepciune, evolutie.
Resemnarea este opusul, inseamna ca nu ai inteles nimic, sau ce ai inteles nu este de acceptat, nu gasesti solutia, asa ca nu poti merge mai departe.
Tot ce ne este dat in viata este pentru a invata si a trece mai departe.
Daca se repeta inseamna ca nu ai invatat, asa ca nu poti "trece clasa".
Cauta sa intelegi sensul a ce ti se intampla.
Cauta sa intelegi iubirea.
Poate nu vei fi de acord, dar daca iubesti nu te poate afecta nimic, iar singuratatea poate fi si in doi nu numai in unul.
A fi singur nu insemna NIMIC, a fi singur inseamna a-ti acorda tot timpul tie insuti. Si este foarte bine.
Daca nu poti fi singur esti dependent.
Exista o vorba "de ceea ce-ti este frica nu scapi".
Singuratatea ti-o atragi singura. Tot ce ti se intampla este meritat, este cum sa spun, efectul a ceea ce oferi. Si aici poti sa-ti analizezi oferta.
Nu trebuie sa te compari cu nimeni, absolut nimeni. Oamenii sunt toti la fel dar ceva face diferenta. Si asta vine din istoricul fiecaruia.
Nu te mai gandi la trecut. Elibereaza-l.
NU te mai gandi decat la prezent. Traieste momentul prezent, cumva ca simplu observator al propriei vieti, si incearca sa nu mai ai nici o pretentie.
Daca ai pretentii inseamna ca iubirea nu este corecta. Notiunea de iubire, de care am vazut ca se cramponeaza toti este distorsionata.
Noi nu stim sa iubim. Trebuie sa invatam sa iubim. Oamenii se simt jigniti cand le spui ca nu stiu sa iubeasca. Dar nu trebuie sa fii jignit daca este nevoie sa inveti. Numai asa putem evolua. Singurul exemplu de iubire ni-l ofera Isus.
Cum identifici iubirea adevarata: iubirea nu are pretentii, nu are ura, manie, orgolii, este NUMAI daruire.
Invata sa daruiesti fara a avea pretentia sa primesti ceva in schimb. Absolut nimic. Si atunci, tot ce-ti doresti va veni catre tine.
Daca ceva ti se pare adevarat, pot sa te ajut sa inveti sa-ti aduci in viata tot ce-ti doresti. Dar totul depinde numai de tine, de cat de deschisa esti si sincera cu tine insati.

Ma surprinde cum, de fiecare data cand am senzatia ca s-a umplut paharul, urmeaza o noua picatura, si alta, si din nou alta. Se-ntampla ca subiectul discutat aici sa coincida, din pacate, atat de bine cu starea mea prezenta, cu povestea a carei protagonista sunt.
M-am revoltat intotdeauna impotriva resemnarii, de multe ori am fost pe punctul de-a cadea, si uneori am si cazut in capcana in care multi ajung, de-a renunta, de-a capitula doar pentru ca unele palme pe care viata, sau mai bine spus, oamenii mi le-au dat au fost prea aspre.
M-am intrebat daca noi alegem singuratatea sau singuratatea ne alege pe unii dintre noi. Am renascut de cateva ori din cenusa, mi-am spus si mi s-a spus ca "nu poate sa ploua tot timpul", ca intotdeauna dupa nori voi zari si-o raza de soare, am stiut mereu ca nimeni nu poate trai singur, am simtit mereu ca m-am nascut din iubire si ca intaia mea menire pe lume este iubirea, fara ea m-am simtit seaca, pustie, si asta m-a facut mereu sa continui sa cred, am incercat sa nu las sa moara speranta..Am invatat ca foarte rar gasesti Oameni, si ca atunci cand se-ntampla, te poti considera norocos si trebuie sa lupti ca sa-i pastrezi langa tine. Si-atunci cand, dupa atatea picaturi amare in paharul vietii, ajungi sa intalnesti un astfel de om, al carui suflet vibreaza la fel cu al tau, si dintr-un motiv care nu tine de nici unul dintre ei, cum ar fi o boala, cei doi totusi nu pot fi impreuna..cazi din nou, si disperi...si te gandesti ca poate ar trebui sa te resemnezi..sau nu..?
Poate ca n-am invatat inca sa ma resemnez, poate sunt prea tanara ca sa fac asta...si nu stiu de ce-i viata atat de nedreapta si dureroasa de multe ori. Si-atunci incep s-astern cuvinte in fata unor necunoscuti, intr-un spatiu virtual, desi ma tem de patetism..dar oare ce poti face?
Renunti la cineva pe care stii ca nu-l vei mai intalni vreodata, pentru a te proteja, pentru ca stii sigur ca-n viitor vei suferi din cauza suferintei lui? Te resemnezi? Si-apoi, c-un suflet "ciuntit" te resemenzi a doua oara si alegi sa fii singur?Da, trebuie sa lupti, dar uneori devine prea greu. Da, ne putem bucura de gustul dulceag al atator lucruri marunte care dau farmec vietii, dar gustul celalalt, al iubirii pierdute, strigatul sufletului ce-are nevoie doar de ceva si cineva anume pentru a nu se ofili, acestea din urma devin mai puternice..
Poate ca-n clipa-n care te-ai resemnat, incetezi sa mai existi cu-adevarat, pentru ca-ti moare mare parte din suflet. Ar mai fi multe de spus, dar mi-as dori sa aflu si parerea voastra..

Tăcerea înseamnă resemnare ... şi acceptare, aş completa eu ... tacerea inseamna si refuz!!!
________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...

ce este resemnarea? parasirea sperantei.
intrebare: ce este cantecul?

Resemnarea nu poate fi o solutie daca sunt alternative.
Te poti resemna pentru pierderea cuiva drag(prin deces) in rest resemnare inseamna moarte iminenta. Daca nu mai exista lupta
traim degeaba si oricat ne-am plange de mila nu rezolvam problema.
Abia dupa ce epuizam toate variantele putem accepta situatia
si merge mai departe. Dealtfel cred ca e si mai comod sa te resemnezi decat sa lupti.
Mie nici nu-mi suna bine definitia resemnarii (acceptare a unei situatii dificile).
Daca vad ca situatia e dificila nu o accept si nici nu sunt de
acord cu ea fara lupta.
"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

scenariu

io-s manechina doctoranda in apa plata cu lamaie si x-ulescu ma cheama la o emisiune despre emin.
po' sa rezist? nu poci, fiindca fara media is moarta.
mi se spune ce-o sa fac acolo? putin probabil. de ce sa stricam stupiza?

asta se numeste manipulare.
ce legatura are asta cu eminescu?
n-are.
dar are cu ratingul.

the end.

de ce m-am declarat manechina resemnata in prostie?

fiindca si io m-am lasat nu o data pacalita de cate o intrabare d-asta capcana.
ma face proasta un raspuns prost?
never.

"...Stam alaturi eu si tu?
Sufletele noastre sunt in noi, cand suntem doi.
Altfel, nu."

Tot "un Blaga" dar parca mai "direct"...


Vulturul nu este metafora raului, pentru mine...Ci a libertatii!

Pretuind clipa, lupta devine una la baioneta, nu una de transee, de uzura, in care finalul pare previzibil...
Resemnarea "mioritica" nu trebuie aleasa in fatza curajului de a pasi in afara iceberg-ului.

sanjuro

Pentru mine libertatea n-are metafore. Cum as putea cand tot ce ma-nconjoara poate oricand muri? Ai sa zici: acelasi lemn, alta flacara. Da, dar cenusa-i tot aceeasi: doar incalzeste, pe cate unii...
Si tu crezi ca ciobanul ala s-a resemnat? Neee!...Sa-ti amintesc ca el privea in alt fel viata? De unde stiu? Iau balada la puricat: iaca, mie oile nu vor sa-mi vorbeasca! Moartea ciobanului (moldovean!ca de-aia zice un ne-nteles ca ei sunt cei mai poeti dintre romani, nu fiindca scrie versuri pe buda la McShit!Ma Scuzati!) moartea ciobanului, ca sa revenim,e o nunta, Sanjuro!

In Budo, codul samurailor, sta scris: "Viata sau moartea sunt la fel. Trebuie respect pentru amandoua". Poate asa a gandit si ciobanul moldovean pregatindu-se de "nunta". Si-a pregatit trecerea intr-o noua lume, sarbatorind evenimentul. Resemnat fiind, n-a facut nimic sa impiedice un lucru ce-l simtea sortit, si asta ma necajit pe mine.
Soarta nu poate fi schimbata in esenta, dar sunt lucruri care depind doar de noi sa le schimbam, si merita incercat oricat de firave se intrevad sansele.
Imi amintesc de un citat celebru al lui McMurphy, ("Zbor deasupra unui cuib de cuci" ) cand si-a insangerat mainile incercand sa ridice o greutate peste puterile lui: "- Dar macar am incercat!"

Ne mor mereu fiinte dragi, dar cat de pretioasa ne este amintirea lor. Sunt lucruri de care iti amintesti cu drag, si care-ti incalzesc inima in serile lungi de iarna: un bunic, un parinte, un caine, un copac...
La nivel "macro" nu inseamna nimic, dar luat la nivel de individ, fiecare isi traieste propria-i drama.


sanjuro

La nivel de individ fiecare ne traim propria drama...dar dupa ce jelim unii mai mult altii mai putin, nu ne resemnam cu aminitirile si ne lasam soarta sa ne decida viitorul ci dimpotriva mergem mai departe cu amintirile frumoase-n gind....viata nu se opreste la resemnare ca-n balada ce ne-a caracterizat mereu prin proverbul "capetele plecate...", care credeam noi ca sabia nu le taie....
Cel putin am incercat ...:)

...eu zic ca nu e resemnare. Ciobanasul ala isi implinise misiunea pe pamant. Trebuia sa dispara. Dar "soarele si luna/ i-au tinut cununa", "pasarele mii/ si stele faclii"...cine a mai murit asa, Sanjuro?!O stea la capataiul meu, ca lumanare...Da-mi tu un epitet aici, ca n-am!
"Sabia nu taie capul ce se pleaca" dar umilinta-i schingiuirea sufletului. Traieste tu asa daca poti...mutilat.
Un vecin a murit ieri. O sa-mi lipseasca felul special in care-mi spunea "saru’mana", mi-am zis. Ce punct de vedere egoist!

Nu sunt ce par a fi-
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!...
Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,
Sau prea curand,
Sau poate prea tarziu...
M-am resemnat, ca orice bun crestin,
Si n-am ramas decat... Cel care sunt!...


Sunt cel din urma strop de vin
Din rustica ulcica de pamant
Pe care l-au sorbit pe rand
Cinci generatii de olteni-
Cei mai de seama podgoreni,
Dintre mosteni
Si oraseni-
Stramosii mei,care-au murit cantand:
"Oltule... rau blestemat...
Ce vii asa de turburat?"...
Dar Oltul i-a platit la fel
Cum l-au cantat si ei pe el...
Si cum-- mi-e martor Dumnezeu-
Astazi,nu-l mai cant decat eu!...

Ion Minulescu

Esti revoltata...E inca bine.In mine iertarea a suprimat orice revolta. In cuvinte elementare, pe fratele meu de 18 ani l-a omorat, intr-o joaca stupida, prietenul lui. Si culmea e ca nu il pot uri pe baiatul asta... total inexplicabil si dureros, sufletul meu nu a avut nici o reactie vis-a-vis de el. Nu cred totusi sa fie iertare, cred ca e mai degraba o resemnare, un inghet, care ma macina in orice secunda.M-a mirat reactia ta.Care mi-a aratat inca o data nefiresul (totusi atat de firesc) al atitudinii mele...
Am creazut ca as putea vota pentru pedeapsa capitala.Dar nu e asa.

> Nu a specificat ajutorul pentru Israel deoarece acest lucru e
> inteles de la sine!Nu e acuzat tot timpul Israelul ca "traieste pe
> spinarea contribuabilului american"/

Dezagreez cu amandoua punctele. Cu primul, pentru ca nu-mi place sa fie lucruri intelese de la sine. Toate datele importante trebuie enumerate intr-o discutie, mai ales faptul ca ajutorul dat Israelului este neconditionat pe cand ajutorul dat Egiptului si Iordaniei este conditionat exact in sensul opus celui implicat de Tolanici. Ca sa nu mai zic ca palestinienii nu primesc miliarde de la americani nici macar in vis! Cu al doilea punct dezagreez pentru ca acuzatia pomenita de tine nu a fost facuta in discutia prezenta chiar daca poate multi o gandesc si a fost spusa de nenumarate ori altundeva. Deci asa cum am mai zis, prefer enumerarea tuturor faptelor pertinente in locul presupunerilor si subintelegerilor.

> Din motivele expuse inteleg ca esti un "romantican" care inca mai tine cu "cei slabi"

Intre "romantican" si pragmatist prefer sa fiu categorisit ca primul, pentru ca cel putin eu cred, cer si suport schimbarea stats quo-ului stramb si nedrept, pe cand ultimul accepta cu resemnare situatia, poate chiar participa fara remuscari la propagarea nedreptatii. De obicei primii au adus schimbari in mai bine pentru omul de rand (si cateodata si in mai rau), pe cand ultimii doar au trait fara scrupule o viata egotistica.

> de ce-mi aminteste acest lucru perioada de "sustinere a
> muncitorului oropsit"

Vrei sa zici ca miliardele de oameni care au tras si inca trag cu carca in fiecare zi nu-s oropsiti in general, ci traiesc bine SAU mai degraba ca merita soarta lor deoarece orice schimbare in mai bine pt ei ne-ar scadea noua (intelectualitatii) nivelul de trai? Hai sa discutam exact de ce ne e frica de muncitorul oropsit in loc sa mazgalim cu rosu pe altii!

> Mi se pare ca de la acest stil de gandirea a inceput si chestia
> cu "originea nesanatoasa" din cauza careia a suferit nejustificat
> o multime de lume!

Nu stiu exact la ce te referi cu "originea nesanatoasa". Explica-mi te rog sa inteleg si eu de ce anume ma acuzi, dar daca a fost o alta incercare de a ma ridiculiza ca marxist, te rog fii mai direct in viitor ca subtilitatile imi scapa cateodata, si probabil mai scapa si audientei.

Karina, Romania arata trista si fatalmente resemnata. Oamenii ei merg cu capetele in jos, au uitat ce inseamna solidaritatea. Fiecare pentru el. Sa-ti indulcesc imaginea ei ? Pentru asta ar trebui sa-ti vorbesc despre lucruri care n-au de-a face cu buletinele de stiri: depre Trei Ierarhi de la Iasi, despre Peles, despre Cheile Bicazului, despre oamenii de la tara, sufletisti si deschisi, despre oraselele mici de provincie, curate si cu muscate la ferestre dar imbatranite, despre tinerii minunati care incearca sa faca mai mult pentru ei si despre ceilalti... Autenticul romanesc... Imediat dupa revolutie credeam ca-l simt,ca-l cunosc. Acum simt doar miros de fast food, fast culture, fast life...
Adevarul meu... inseamna ceilalti. Inseamna ce e mai bun in ei, ceea ce trebuie scos la suprafata, ceea ce trebuie indreptat, la randul lui, spre alti oameni. Adevarul meu e credinta in prietenie, in capacitatea oamenilor de a se autodepasi, in "impreuna". Ma opresc pentru ca deja devin pompos :)
Adevarul meu romanesc: credinta ca neamul meu nu inseamna o mana de parveniti, ca neamul meu isi merita locul in istorie si momentele de mare glorie, cu care putine popoare se pot lauda, ca neamul meu va reusi sa dea la o parte zgura si sa evolueze spre o natiune civilizata, dar fara sa copieze simulacrul ei de la altii.

Karina, Romania arata trista si fatalmente resemnata. Oamenii ei merg cu capetele in jos, au uitat ce inseamna solidaritatea. Fiecare pentru el. Sa-ti indulcesc imaginea ei ? Pentru asta ar trebui sa-ti vorbesc despre lucruri care n-au de-a face cu buletinele de stiri: depre Trei Ierarhi de la Iasi, despre Peles, despre Cheile Bicazului, despre oamenii de la tara, sufletisti si deschisi, despre oraselele mici de provincie, curate si cu muscate la ferestre dar imbatranite, despre tinerii minunati care incearca sa faca mai mult pentru ei si despre ceilalti... Autenticul romanesc... Imediat dupa revolutie credeam ca-l simt,ca-l cunosc. Acum simt doar miros de fast food, fast culture, fast life...
Adevarul meu... inseamna ceilalti. Inseamna ce e mai bun in ei, ceea ce trebuie scos la suprafata, ceea ce trebuie indreptat, la randul lui, spre alti oameni. Adevarul meu e credinta in prietenie, in capacitatea oamenilor de a se autodepasi, in "impreuna". Ma opresc pentru ca deja devin pompos :)
Adevarul meu romanesc: credinta ca neamul meu nu inseamna o mana de parveniti, ca neamul meu isi merita locul in istorie si momentele de mare glorie, cu care putine popoare se pot lauda, ca neamul meu va reusi sa dea la o parte zgura si sa evolueze spre o natiune civilizata, dar fara sa copieze simulacrul ei de la altii.