comentarii

respect pe cei care au defectele mele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Yuki si defectele mele (fara vreo legatura):) - de Honey in the Sunshine la: 27/10/2005 15:05:56
(la: sa ne recunoastem defectele)
Yuki.. ma bucur ca mai e cineva de acord in legatura cu porcaria aia de carte...

Defectele mele:
Ma "reinventez" si "reinventez" totul in jurul meu incontinuu. Sunt o maniaca a schimbarii, incepand de la mobila pana la gusturile mele. Deasemenea imi schimb des "imaginea", nu doar aspectul fizic ci absolut tot. Intr-o zi ceva mi se poate parea teribil de pasionant, in urmatoarea ma plictiseste la culme. Nu reusesc sa fiu constanta in sentimente, caut mereu "ceva mai bun" in jurul meu. In mai putine cuvinte sunt intruchiparea nestatorniciei pe pamant.. Pana si modul de-a vorbi mi-l schimb o data la cateva luni. Cu siguranta e un defect pentru ca toti din jurul meu s-au declarat dezorientati de comportamentul meu si mi-au reprosat succesiunile "cald-rece"...Sunt convinsa ca e gresit, dar asta e : singura constanta din viata mea sunt eu.

Sunt incapatanata: uneori trece drept ambitie, drept forta interioara... Dar e de suprafata.. De fapt e doar incapatanare si fixism prostesc. De aici se trag alte defecte: nu suport sa fiu refuzata cand am hotarat ca am nevoie de ceva, nu suport sa nu am ultimul cuvant sau sa nu conving pe toata lumea de dreptatea mea absoluta, de necontestat.

Sunt foarte ordonata, pana la perfectiune si meticuloasa in orice fac, mai ales din punct de vedere al aspectului. Toate lucrurile din jurul meu trebuie sa fie frumoase si curate (bineinteles, ma refer la ceea ce inteleg eu prin frumos). De multe ori ajung sa-mi impun standardele celor din jur... Care, bineinteles sunt grozav de nemultumiti.Partea buna e ca reusesc sa controlez putin pornirile astea.

Sunt total nereceptiva la critici, mai ales cand se refera la punctele slabe pe care mi le cunosc si eu... Le accept doar cand sunt insotite si de un numar egal de complimente si aprecieri.

Sunt un "compulsive buyer" adica cumpar tot ce-mi pica la mana si cred ca as avea nevoie. Recent mi-am dat seama ca sufar organic daca nu ma duc la cumparaturi si am ramas socata.

P.S. cele de mai sus nu sunt concluzii personale,ci ceea ce am auzit de repetate ori de la cei din jurul meu. Pana la urma m-am convins si eu ca un pic de dreptate au:) Si da, astept si eu conferinta cu calitatile, prea e infioratoare imaginea asta a mea.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
Mie imi plac defectele mele.D - de sory la: 04/11/2005 19:39:14
(la: sa ne recunoastem defectele)
Mie imi plac defectele mele.Dau farmecul personalitatii unui om.Altfel ne-am plictisi.
draga Daniela, - de desdemona la: 25/10/2004 13:18:20
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
In weekendul asta am avut oaspeti (si a trebuit sa spal vasele mai des, si in timp ce faceam asta), mintea mea s-a luminat si mi-a picat o fisa mare de tot, legata de acest subiect. Din pacate, ideea e cam subtila, si chiar daca am inteles-o nu stiu daca voi reusi sa o explic (incerc!).
M-am vazut pe mine, ca persoana care sunt, singura si aparte fata de sotul meu. M-am vazut, cu calitatile si defectele mele, cu ceea ce pot face si ce nu, cu ceea ce imi place si ce nu, cu ce imi doresc si ce nu. L-am vazut si pe sotul meu, alta persoana, cu alte calitati si defecte, cu alte dorinte si putinte. Fiecare in parte putem sa traim si singuri, fiind adulti capabili si valizi. Totusi, am ales sa constituim o familie, devenind impreuna o personalitate foarte sudata, in care se regasesc parti din noi amandoi si unele completandu-se altele anulandu-se. Suntem (in mod clar) persoane diferite in cuplu decat suntem singuri. Totusi, datoria si meritele noastre sunt aceleasi (fie in cuplu fie singuri, si nimeni nu e 'mai egal' decat celalalt). Cand vom fi judecati (de altii din afara, sau poate chiar de copiii nostri (cand ii vom avea)) nu vom putea ascunde cine suntem, si nici sa il folosim pe celalalt ca o scuza. Lipsa de respect, o atitudine necorespunzatoare, nici fuga de munca in casa (de nici o parte), nu vor scapa judecatii altora. Deci daca el e lenes si nu isi face datoria in 'cuib', acest lucru nu imi justifica mie lipsa de respect sau afectiune, represaliile si cicaleala. Eu trebuie sa imi fac datoria (pe care o faceam la fel si fiind singura, insa fara beneficiul adus de prezenta lui) si sa ma comport corect. Daca el isi face 'datoria' sau nu, nu e caderea mea sa judec.
In ce priveste reversul monedei, cum spui tu, cu abilitatea femeii de-a primi, si-a barbatului de-a da, nu cred ca o femeie va refuza ceva oferit ei. Nu ar trebui s-o faca. Dar nu ar trebui sa faca presiuni emotionale, reprosuri sau sa domine in scopul de-a primi lucruri la care se asteapta. Aceasta e o greseala pentru care nu va fi iertata, fiindca strica atmosfera din familie. Ce importanta are daca vasele sunt spalate, cat timp pluteste furtuna si neincrederea in aer ? In cuplu, ca si in prietenie, trebuie sa intri doar cu dorinta de-a darui, fara sa astepti ceva in schimb. Totusi, daca viata in cuplu e prea grea si nu ai puterea sa o duci, ar trebui sa renunti la ea, si mai bine sa traiesti singur. Dar acest lucru ar trebui facut inainte de-a avea copii, fiindca copiii intr-un cuplu sunt o foarte mare responsabilitate, care transforma o persoana din individ in parinte (care e alta specie, din care ar trebui sa faca parte doar cei capabili de a duce responsabilitatea si greutatile acestei calitati).
Te rog sa ma ierti daca daca ideile mele te ofenseaza si daca in incercarea mea de-a-mi exprima ideea am adoptat un ton pedant si atotstiutor. E unul din defectele mele usor ridic nasul pe sus, greu il mai cobor).
Desdemonitza
#26151 (raspuns la: #26127) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am si eu defecte... - de alura la: 09/02/2005 12:18:30
(la: Ce defecte aveti?)
...si iata vin sa ma etalez pe aici cu defectele mele, ca doar nu sunteti voi singurii care aveti! sic!
Principalul meu defect, recunosc, e superficialitatea, urmata indeaproape de comoditate, inconsecventa, uneori delasare... bine, asta nu-i valabil in orice situatie - daca imi place intr-adevar ceva atunci perseverez, dar daca nici nu-mi place, nici nu sunt presata ... o las pe maine.
Altfel - sunt cam anxioasa si de multe ori bravez ca sa-mi ascund anxietatea; sunt un pic dependenta afectiv si nu pot scapa de chestia asta nicicum; sunt uneori ranchiunoasa (formal iert, dar nu uit si cand se iveste ocazia ma razbun - pentru linistea mea sufleteasca), cred ca sunt exigenta cu cei apropiati si ma astept ca ei sa inteleaga ce vreau fara sa le spun; ma ranesc usor cuvintele si sunt mult prea idealista.
Si ca sa completez lista, ca tot nu prea ati vorbit de defectele voastre fizice, am sanii mici :)
Defectul meu - de fefe la: 10/02/2005 01:35:44
(la: Ce defecte aveti?)
M-am tot gindit, si m-am gindit bine, bine de tot, care imi sint defectele mele sa va pot spune si voua aici la masa rotunda. Ce-am constatat este ca am numai un singur defect: procrastinez prea mult. Toate's bune si frumoase la mine, in afara de faptul ca sufar de procrastinare acuta. In rest pot sa zic ca mis multumita de mine insumi, nu sint perfecta binenteles, dar nici nu ma lamentez pentru orice timpenie care nu se potriveste cum trebuie. Din contra pot sa rid de mine insumi si nu ma iau in serios decit numai cind trebuie. Eh, si cind zic procrastinare, hai sa va dau exemplu. La ora actuala am un munte de hirtoage care trebuie sa le rinduiesc si sa le pun la locul lor, si muntele asta creste pe zi ce trece ca hirtoagele se tot aduna. Imi tot pun in plan sa ma apuc de ele dar nu-mi vine sa ma urnesc din loc. Probabil e de vina monotonia cu care trebuie sa am de-a face, probabil ca-mi gasesc altele de facut, nu stiu exact motivul procrastinarii. Eh, chestia asta mi se intimpla tot timpul, si nu-i gasesc solutia nicicum. Dar sa stiti ca odata ce m-am apucat de ele fac rinduiala cum scrie la carte, nu ma dau in laturi. Deci, pe mine sa ma puneti pe lista cu defectul "procrastinare".
Lista e scurta, stiu, dar va promit asta e singurul meu defect.
Mereu incerc sa-mi placa oame - de Mihai B la: 20/10/2005 02:01:46
(la: avem puterea de a schimba un om?)
Mereu incerc sa-mi placa oamenii asa cum sunt ei, sa gasesc in ei ceea ce cred eu ca este bun.
Sunt resemnat ca nu voi gasi pe cineva care sa-mi placa 100%. Pentru mine imperfectiunea are farmec.
Si eu am defectele mele si astept ca fiecare sa ma accepte asa cum sunt eu. Nu vreau sa ma schimb ca sa plac cuiva; poate 'acel schimbat' ii va displace altcuiva. Nu poti impaca pe oricine.

Cred eu oare ca iubirea te poate orbi sa nu vezi defecte? Bineinteles.:)
Daca tu insa ai respect pentru persoana la care te referi atunci respecta-i asa cum sunt.
Ah, defectele mele! - de TeodoraPA la: 28/10/2005 12:44:47
(la: sa ne recunoastem defectele)
De m-ar ajuta marturisirea lor sa scap de cateva dintre ele...

Uneori sunt ingrozitor de dura, de aspra. Familia mea ma cearta foarte des pe chestia asta. Ei imi zica ca am limba taioasa pentru ca spun unele lucruri fara a ma gandi daca jignesc pe altii sau nu.
Sunt o criticoasa. Critic pe toata lumea si tot ce e in jur. Se intampla sa fiu foarte pretentioasa cu oamenii, si ii ranesc prin asta, pentru ca se vede limpede ca lumina zilei. Unele persoane mi-au zis ca se simt asa de nelinistite in preajma mea pentru ca eu organizez si planific si calculez toate lucrurile si asta ii face sa se simta nesiguri si amenintati oarecum. Nu stiu.
As vrea sa fiu mai blanda si mi ingaduitoare. lucrez la problema asta.
De curand am trecut printr-o perioada grea si am avut impresia ca mi-am pierdut mintile si rabdarile si tot, ca am luat-o putin razna. Sunt ingrozitor de stresata si strasanta pentru cei din jur. Ma enervez repede, nu zic nimic, dar creez o stare de iritare in jur, de-ti vine sa ma lasi si sa pleci si sa nu ma mai vezi.
Am mare talent la brodat. Adica - am o problema mica si ma apuc sa brodez in jurul ei si in doar cateva minute ma trezesc ca am o problema mare mare de tot...
Nu pot sta locului. Nu stiu sa ma odihnesc, sa ma detasez, sa ma relaxez. Ma misc intruna, intreprind tot timpul cate ceva. Cand stau mai mult de o zi doua ma loveste depresia si disperarea. Am impresia ca nu mai stiu sa am liniste, sa-mi fac liniste si sa ma bucur de ea.
Sunt obsedata de ingrasat. N-am fost niciodata grasa, nici macar plinuta, dar ma obsedeaza chestia asta ingrozitor de tare. Lucrez la problema, in sensul ca imi fac planul zilei cu ce voi manca siin ce cantitate ca sa nu ajung sa ma infometez.
Mai am? Vai, ca ma sperii...
Ma deranjeaza uneori sa fiu criticata si certata.
Mi-e frica de unele lucruri - de relatia cu iubitul meu, de casatorie, de faliment, de rutina, ... Uneori frica asta devine vizibila, imi afecteaza viata de zi cu zi si relatia cu cei din jur.

No acuma dupa ce am terminat de scris, si n-am scris tot, chestiile intime nu le-as pune nici in ruptul capului aici, tot dintr-un defect, acum ma loveste tristetea. Mai am insa si ceva calitati pe aici...
Draga Cassandra - de Nanina la: 30/12/2005 15:43:51
(la: Minoritati)
ai pus un mare punct pe I....,,cand minoritatile nu vor sa se amestece cu majoritatea si tin la credinta lor de minoritate, atunci pot sa apara probleme.''
Eu provin din impreunarea a doua nationalitati. Mama, apartinea ,,majoritarilor''(romanca)iar tata, minoritarilor.
Bunica din partea tatalui, s-a recasatorit cu un roman pe cand tata avea doi ani.I-a interzis bunicii sa vorbeasca in lb. materna cu tata si cu copilul care a aparut in urma celei de a doua casatorii.
In familie s-a vorbit numai romaneste,s-au tinut toate sarbatorile crestin-ortodoxe fara sa primim de la minoritari decat cateva retete de mancare.Legatura cu rudele de peste granita s-a mentinut destul de greu intr-o anumita perioada;parintii si fratii bunicii au trecut prin clipe grele in lagarul de la Tg. Jiu pe la 1900 si un pic.
In concluzie cei care au pus piciorul pe pamantul romanesc au avut probleme datorita nationalitatii lor si a obiceiurilor care ieseau din tipar;tata care s-a nascut in Romania a fost sicanat.A trebuit sa renunte la cetatenia pe care o avea din nastere ca sa se poata casatorii cu mama, apoi a fost un om cu ,,probleme''datorita faptului ca era de alta ,,origine''.Eu nu am avut de suferit.Deja numele tatalui se schimbase la obtinerea cetateniei romane,obiceiurile le-am dobandit de la mama.Am iubit si iubesc tara in care m-am nascut si sunt indragostita- lulea de orasul de bastina-Bucurestiul.Tre'sa marturisesc cu mana pe inima, ca mi se urca sangele in teasta cand aud vorbindu-se despre cea de-a doua jumatate, 'a minoritara, in termeni peiorativi,de genul:broscari, macaronari, mafioti sau alte cuvinte de ,,duh''.
Ce am invatat din aceasta combinatie de nationalitati, este sa respect oamenii, indiferent de grupul din care fac parte.
Mai am un pic de lucrat la capitolul- minoritate sexuala.Nu pot sa fiu senina cand vad la tv.carnavalurile tematice si expunerile cam ,,brutale''.Imi spun mereu ca asta se intampla deoarece vor sa fie respectati si perceputi altfel de cum sunt acum.
M-am intrebat cum as fi reactionat daca unul din membrii familiei mele, sau unul dintre prieteni, ar fi avut o astfel de orientare sexuala si nu am putut sa raspund. Am folosit cuvantul-reactionat in sensul de gandit si nu de actionat. Nu pot sa dau un raspuns sincer la intrebarea pe care mi-am pus-o.Nu am o opinie formata si consider ca este bine pentru mine; mai am o sansa.
Draga mea,am si eu defectele mele. Nu toate mintile sunt ,,destupate''complet.
Am uitat sa mentionez ca cea mai mare confruntare dintre partea romana si partea italiana din mine, a avut loc, cand o echipa de fotbal romaneasca a jucat cu o echipa italieneasca. Sa vezi gazon porti si alte goluri in sufletul meu.Pana la urma greutatea mai mare a avut-o partea romana din mine.Sunt romanca!Paaaaaaaaaaaaa1






____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
#97716 (raspuns la: #97475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe mine ma deranjeaza defecte - de mya la: 31/03/2006 00:28:15
(la: ce va enerveaza?)
Pe mine ma deranjeaza defectele mele si mai putin cele ale alora din jur. Adevarul e ca nu merita sa ma oftic pentru nimica din jur, pentru chestii marunte sau mai importante. Le am eu pe ale mele de care sa-mi para rau.

Defecte - de fabw la: 08/07/2009 20:08:44
(la: Ce defecte aveti?)
Este prea mult de scris, am depasit cele 5000 de caractere, dar am lasat link unde le-am descris detalia ;)

http://fabw.net/defectele-mele/
zaraza sc - de Homo Stultus la: 16/02/2012 09:42:26
(la: de ce dispretuim?)
Eu nu consider ura şi dispreţul similare. Poţi să urăşti pe cineva despre care eşti convins că are calităţi. Poţi să respecţi (în sensul de stimă) şi să urăşti în acelaşi timp o persoană. Ura ta nu îi diminuează cu nimic calităţile.

Ofer un exemplu. Cineva foarte aproape de tine te trădează. Actul trădării nu îi anulează calităţile. Să zicem că în situaţia asta sentimentul de ură este inevitabil. Asta nu înseamnă că nu realizezi valoarea acelei persoane. Din punctul meu de vedere, faptul că îl urăsc nu îi diminuează cu nimic calităţile pe care le posedă în mod real. Chiar dacă îl urăsc, voi continua să îi respect acele calităţi. Orbit pot să fiu de mânie, nu de ură:)Iar mânia e poate cel mai pasager sentiment. (deci nu pot rămâne orb mereu).

Dispreţuirea hibelor proprii nu e negare. Nu ştiu de unde ideea preconcepută că nu cunoşti ceea ce dispreţuieşti. Dispreţul îndreptat către defectele proprii, e tot o formă de asumare. Una neortodoxă, e drept. E firesc a nu fi de acord. Fiecare om e alcătuit distinct. Şi fiecare are "reţeta" lui de viaţă. Eu nu pot să mă mangai singur pe creştet pentru defectele mele.

Cum dispreţuiesc în mine minciuna, laşitatea, invidia, ipocrizia; le dispreţuiesc şi în alţii. E modul în care sunt alcătuit.

Nu ştiu dacă există o cale bună de corectare a defectelor luată în modul. Cred că fiecare are calea lui (asta în cazul în care consideră că are defecte şi trebuie să le "îndrepte".) Desigur că afirmaţia asta e un truism.

P.S. Dispreţul este strâns legat de sistemul de valori. Cred că nu trebuie să scăpăm asta din vedere.

#629398 (raspuns la: #629392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia - de Radu Herjeu la: 24/03/2004 07:25:24
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Horia, banuiesc ca vorbesti cu mine, desi nu m-ai pomenit.
Nu cred ca ar fi multi oameni dispusi sa-si sacrifice linistea personala pentru a se bate cu morile de vant. Ca sa fiu sincer, nici eu nu stiu daca as rezista in atmosfera viciata a politicii. Sunt un om prea direct si prea corect. AM un cult pentru sinceritate si pentru onestitate. Si oricat de frumos ar suna, nu se poate face politica astfel. Nu sunt deschis compromisului si politica este arta de a face acest lucru.
Eu am ridicat un alt steag. Cel al culturii, cel al evolutiei personale impreun cu ceilalti, cel al schimbarii mentalitatilor, al responsabilizarii fiecaruia dintre noi, al educatiei si al valorilor. N-ai vrea sa stii cati sunt cei care au urmat acest steag. A, beneficiari bucurosi ca face cineva asa ceva pentru ei : o multime ! Chiar acum, la Festivalul de teatru pentru liceeni pe care-l organizam am primit zeci de inscrieri din toata tara si doze mari de entuziasm... Crezi ca s-a gandit vreunul cat de greu e sa organizezi fara bani asa ceva si cat de bien ar fi ca, in loc de 10 oameni, sa lucreze la el 20 ? Am scos acum o a doua revista gratuita pentru tineri. Cati crezi ca au venit sa munceasca voluntar pentru ea ? Asa ca eu sunt destul de nepriceput intr-o zona in care "defectele" mele (intransigenta, corectitudinea etc) nu deranjeaza prea mult. Imagineaza-ti in politica !
#12737 (raspuns la: #12718) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cuiva îi pasa?? - de Coralie la: 07/05/2004 03:25:06
(la: Barfa - un rau necesar?)
poate sa fie bârfa, nu-mi pasa... nu ma atinge cu nimic si n-am nimic de dovedit nimanui!
Critica? la fel! Cred ca eu singura sunt destul de cinstita si-mi fac critica defectelor mele sau a erorilor, singura.

un percept : câinii latra si caravana trece...

matusa spune : "vorbesc despre mine? ah, imi face placere! :)
sa vorbeasca in bine, sa vorbeasca in rau... inseamna ca exist si mi se da o oarecare importanta..:)
m-ar deranja daca as fi complect ignorata"

Si cred ca are dreptate!
Nu bârfesti persoanele sterse, fara importanta, fara merite!
Bârfesti doar persoanele la care invidiezi ceva, o reusita..
#15076 (raspuns la: #14989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
defectele mele - de anisia la: 07/02/2005 23:35:21
(la: Ce defecte aveti?)
1. incapatzanata
2. imprastiata
3. absenta spre superficialitate in diverse situatii
4. prostul obicei de a disparea brusc, neanuntat (si de a aparea tot la fel !)
5. cand apuc sa spun NU, prea greu ma las convinsa de contrariu, indiferent de consecintele ce le am de suportat
6. nu spun usor ceea ce simt, chiar daca stiu ca prin asta pierd (este un proiect in lucru, sper sa-i dau de capat curand)
7. pisaloaga
8. foarte incapatzanata (asta ca sa fiu sigura ca s-a priceput gravitatea gradului de incapatanare)

NB. - daca mai realizez altele pe parcurs, vin si adaug !!
mya!!! - de Ivy la: 08/02/2005 01:56:46
(la: Ce defecte aveti?)
ba am sa spun ca ma amuz...de ce nu m-as amuza?!?!?

Alcatuind o lista "de defecte" e clar un amuzament..adica, cine reuseste sa le puna pe hirtie, atunci reuseste sa vada totul, si deci..poate intr-un fel sau altul sa se si amuze de lucrul asta..altii se pot infuria cred..doar vazind ca lista e destul de lunga

Uneori, atunci cind iti vezi defectele..si deci, daca ajungi sa ti le vezi inseamna ca te deranjeaza vizibil si pe tine, incerci deci sa ti le corectezi..uneori reusesti alteori nu...

ce sa zic, la mine cred ca e o lista luunga..Nu's perfecta din pacate..dar cine e..Dar un lucru am invatat de la al meu partener de viata..am invatat sa corectez cel mai mare defect al meu..si anume, am invatat sa recunosc ca gresesc..sa recunosc ca nu am avut dreptate..pentru ca cel mai mare defect al meu era acela ca aveam impresia ca tot ceea ce spun eu e right, aveam impresia ca numai eu am dreptate..ce mai..aveam impresia uneori ca mis cea mai dasteapta.., apoi defectul asta atragea un altul..si anume..dupa ce realizam ca nu am dreptate..nu aveam puterea sa recunosc ca nu am avut dreptate..si o tot dau cotita...
Deci, din cauza de "dragoste si iubire" am invatat sa corectez citeva din defecte..dar sunt destule necorectate, cum ar fi:
-despicarea firului in ...multe si citirea printre rinduri
-lipsa de diplomatie (crezind ca daca spui ceea ce gindesti atunci ai cistig de cauza...wrong total!!!)
-rapiditate in a ma plictisi de "ceva"
-traitul zi de zi ca in povestea cu drobul de sare..:-) (acum sincer, asta nici nu stiu daca il putem numi "defect"..sau.."defect la cap"..si in cazul cu .."la cap" ar trebui o corectura de la nenea doctorul de cap...:-))

siii ar mai fi citeva..:-))

dar cred ca e deajuns..

..si stii, si eu mi-am intrebat sotul sa-mi spuna daca am defecte..A stat un pic pe ginduri ca si al tau si mi-a raspuns ca am, asa cum si el are destul..dar ca ma iubeste pentru cine sunt..deci si pentru defectele mele....pe care probabil a inceput sa le vada drept calitati..:-))dulce, right?
#35638 (raspuns la: #35606) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
succes - de donquijote la: 08/02/2005 19:46:43
(la: Ce defecte aveti?)
Mya, vad ca ai mare succes cu subiectul, relativ multe postari pe unitatea de timp.
citindu-le nu pot sa nu constat ca se procedeaza ca la interviuri pentru slujbe: la clasica intrebare care-ti sunt defectele mai toti etaleaza 'defectele' care sunt de fapt trasaturi poziteve in majoritatea circumstante si nu defecte 'absolute'. daca exista persoane avand defecte 'absolute' (de neiertat) cel mai probabil ca nu sunt constiente de existenta lor sau categorisirea lor ca defecte, in nici un caz nu le vor expune in mod public.
defectele mele?
fumez, mai gust un paharel doua, limita de viteza legala e viteza minima cu care circul, consider porunca a 7-a ca fiind nerelevanta in secolul XXI si actul casatoriei ca fiind imoral - cel putin pentru tarile/comunitatile religioase in care divortul e foarte complicat sau costisitor - pentru ca perpetueaza starea de dominare, agnostic, n-am rabdare la prostii si ma enerveaza aia de vorbesc tampenii, cand cer imprejurarile mai inventez cate un adevar neconfirmabil (adica minciuna alba - de alea care nu dauneaza nimanui si nu pot fi verificate), samd
eu as spuna ca... - de roksanochka la: 17/02/2005 11:22:55
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
"gras" este un cuvant mult prea dur si mult prea jignitor..
fiecare om are defectele lui, fie ca este mai plinut,mai slab,mai uratzel etc.
nici eu nu pot sa spun ca sunt perfecta..in fond si la urma urmei cine e?
am si eu defectele mele...cateva kg in plus pe ici pe colo..
am 1.66 si putin peste 60kg..nu e foarte mult..dar oricum...nu ma complac in postura asta..
si nici mie nu imi convine..si cu putina vointa se poate face orice..
eu una m-am apucat de sport, m-am inscris intr-o echipa de fotbal fete si de atunci am inceput sa slabesc de la sine, fara sa tin dieta sau asa ceva...trebuie doar sa gasesti un sport care iti place si sa te tii de el!
oricum...pa mine nu ma deranjeaza foarte tare ce cred oamenii despre mine pentru ca stiu care imi sunt prietenii si care nu..si cei care ma cunosc cu adevarat stiu cum sunt si nu au avut niciodata de spus un cuvant rau la adresa mea...
asa ca...nu conteaza exteriorul..doar interiorul, si cine tine la tine cu adevarat nu este interesat de aspectul fizic...parerea mea...
depinde de uzante si de obiceiuri - de lostone la: 14/06/2005 23:27:40
(la: Conformism si nonconformism in mileniul III)
unele le respect ,altele nu(cele care mi se par depasite).in general cele legate de morala le respect(cele ce nu contravin principiilor mele). in principii sint destul de conservatoare.in materie de vestimentatie sint mai neconformista,in sensul ca-mi place cam ce-i la moda si desigur mi se potriveste.in general prin vestimentatie epatez,asta poate pentru a -mi ascunde timiditatea.nu stiu sigur.
(...)''Dumnezeu locuieste in Prietenie.'' - de Intruder la: 04/07/2005 09:59:48
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
cred ca Prietenia nu trebuie sa stea pe un postament...sa nu devina inaccesibila...coboar-o la inaltimea ta si priveste-o in ochi.
si eu STIU ce inseamna prietenia si din cauza asta ma cred un om norocos...
iti intentezi un proces unde nu exista avocat si nici circumstante atenuante...
probabil ai pornit pe un drum inchis...de ce sa nu te intorci cu 180 de grade si sa nu cauti drumul cel bun? sunt convins ca exista...

sa vorbesc despre prietenie ar insemna sa vorbesc despre tot...
despre mine, despre incredere, despre ''raul'' ce-l am asupra-mi dar care sta inchis ermetic...sau doar am impresia ca sta...nu eu sunt cel care a inchis ''raul'' ci altii...''binele'' il las sa zburde printre prieteni...este primit si privit ca atare...
crezi ca eu n-am incercat sa redevin prieten?
am incercat si am reusit...pentru ca am vrut!...pentru ca am fost ajutat...nu am reusit sa ma urc pe postament si atunci am coborat prietenia langa mine...privita mai de-aproape devine UMANA...si mult mai accesibila...am ajuns la concluzia ca nu este un idol ce trebuie sters de colb...nu-i ard jertfe, nu-i cant imnuri...
prietenia e vie, e adevarata...o miros, ii vorbesc, o ating...ma ajuta sa nu-mi uit copilaria si adolescenta...ma ajuta sa las urme pe unde trec...ma ajuta sa ma indrept, sa nu-mi fie frica si sa pot invata.

nici eu nu sunt cel mai bun om din lume...nici nu tind spre asta...
prietenia m-a ajutat sa ma impac cu defectele mele...sa le ignor sau sa le disciplinez cat de cat...sa le tolerez la ceilalti...
prietenia ma face sa-mi fie dor de unii oameni, de unele lucruri si de unele stari...adesea ma coplesesc dorurile astea dar nici nu pot trai doar cu aer, apa si mancare.

cred in prietenie...de ce?...nu stiu, dar cred!...este ''gradina'' mea unde am cultivat plante rare...n-am sa las ''buruienile'' sa-mi invadeze ''straturile''...asta nu-nseamna ca nu mai apar din cand...ei si?
sunt ''gradinari'' priceputi in juru-mi care ma vor ajuta...e gradina mea, e gradina lor...

ia-ti mistria si caramizile si apuca-te de reconstruit...probabil ca ce a fost construit inainte nu a fost prea durabil...vorbesc acum cu tine, cu mine, cu el, cu ea, cu ei...s-ar putea ca mitul Mesterului Manole sa aiba un sambure de adevar...
nu avem nevoie de o "Ana" zidita ci doar de o mana intinsa.

un prieten cu alti cativa prieteni,
intruder.





pt. maan - de maimuta la: 19/07/2005 18:02:38
(la: Posturi intarziate)
sa stii ca nu m-am suparat pe tine, unul din defectele mele e nerabdarea. insa stau si ma intreb, cat trebuie sa mai astept pana la statutul de confirmata. eu zic ca pana acum in tot ce am scris nu am jignit pe nimeni si nici nu am de gand s-o fac. "ce mie nu-mi place altuia nu-i fac". la mesajele care nu au aparut m-am gandit ca adminului i s-a parut ca am scris vreo prostie sau ca am vorbit urat la adresa cuiva.
in ceea ce priveste locurile primitoare sa stii ca o sa-ti raspund asa:
"daca voi cafegii nu ma vreti, eu va vreau".
#60331 (raspuns la: #60262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...