comentarii

revedicându-si


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Salut Dan, bucuros de "reved - de SB_one la: 19/04/2004 14:38:56
(la: cum iti asterni...)
Salut Dan,
bucuros de "revedere"

...si eu care credeam ca "firma" se ocupa de "servicii speciale" ptr. magnatzii din Dubai...

Referitor la ...pai noi spunem tot din prima sedintza; e adevarat ca -fiind mai trecut" mie-mi trebuie mai mult. O fac batraneste!

In serios acum, noi mai facem glume aici si rog "sefu" subiectului sa nu se supere. Poate sint unii sau unele care pot gasii ceva bun acolo.
Felicitari ptr. limba romana bine invatzata si scrisa.

PS ( ptr. Dan) ...cu catzaratul mai merge; problema e ca se intimpla sa uit ce caut acolo...

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14138 (raspuns la: #14131) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O parere - de bluearisto la: 29/08/2004 00:46:58
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
Cînd am plecat din tara,am sperat ca într-o zi probabil ca voi reveni...Dupa aceea,anii au trecut si m-am întors în mod episodic( tot la tri sau patru ani de interval).De fiecare data , asteptam sa revin acasa ,acolo unde sînt , în Belgia,cu nerabdare.
Fiind departe,si întorcîndu-ma doar din cînd în cînd am putut sa apreciez ,,calitatea''multora.Ma bucur ca v-am întîlnit fiindca sînteti multi care gînditi cum gîndesc si eu,chiar daca uneori îmi spun :din pacate!
Din pacate fiindca în România am constatat ca totul functioneaza în functie de budget.Îi poti interesa atît timp cît pot profita dupa care ,,la revedere!'' Aici,cel putin calitatea persoanelor nu trece tot timpul prin buzunar.Lucrez,si traiesc în mod rezonabil si îmi pare bine ca pot sa constatez ca pot sa apreciez oamenii în functie de calitati înnainte de capacitati!
O seara placuta tuturor si încîntata de a va cunoaste! Pe curînd!
Doru Davidovici - poetul - de Fata Morgana la: 27/05/2005 14:18:38
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dezminţire la mit

Nu m-am întors...
Eu sunt aici, risipit pretutindeni
Întoarcerea mea,
uciderea peţitorilor,

Simplu mit
Din care Homer şi editorii trag profit.
Nu m-am întors...
Eu sunt aici, risipit printre pietrele arse
Sirenele
Circe
Penelopa
Sunt farse
Născocite de un orb zdrenţăros
Pentru un happy-end fermecător şi duios.
Nu-mi voi revedea niciodată patria
soţia
fiul
câinele
Arcul, patul din trunchi de măslin, ogoarele, turmele
Itaca stâncoasă şi marea albastră - căci asta mi-e voia,
Risipit
- adunat între ziduri surpate,
Ulise rămâne la Troia!
Aţi vrut să îmi luaţi spada şi coiful
Şi scutul zgâriat şi lovit
În cărţile voastre Ulise-i un biet rătăcit
Mă reneg pentru un plug
Simbol de taur castrat care trage la jug
Nici acum nu-nţelegeţi -
E atâta de greu?!
Că Ulise e Troia, şi că Troia sunt eu...

......................................................................

De patru milenii amestec cu spada mortarul pe plajă
Cioplesc lespezi
ridic ziduri
Înălţându-mi în marmură voia.
De patru milenii
Ulise ridică
O nouă cetate la Troia...


DE CE?

Nu cresc copaci şi flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă: "sa mă credeţi pe cuvânt?"

Cum iese planta din sămânţă?
Stejarul dintr-o ghindă atât de mică?
Când eraţi mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frică?

Unde-i cişmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile în ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mamă?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcoduşul plini de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Când un avion în aer explodează
Şi arde, ce se întâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să ştie totul?



Pe o piatră încălzită de soare

Mai bine aşează-te strâmb pe o piatră încălzită de soare
Şi judecă-mă drept.
Nu încerca să fii prea înţelept
Mai bine decât binele, binelui strică
Şi orice lucru judecat în pripă
Se-ntoarce împotrivă-ţi.

Eşti încă prea crud să ştii ce e de ştiut,
Ce se întâmplă, şi cum se întâmplă,
Apa din alţii cât e de adâncă
Vârtejul nebun cât e de nebun
Cum vine pârjolul, cum lasă doar scrum,
Cum trebuie din scrum să renaşti, pocăit
Şi iar te întorci de unde ai pornit
Când trebuie să uiţi, sau să-ţi aminteşti
Când trebuie să ierţi, sau să pedepseşti
Trecând peste tine.
Când singur râmâi, până unde să ajungi
Când spui ce ai de spus, sau când praf să arunci
În ochi de prieten, de părinţi, de soţie -
Ce ţii pentru tine, ce alţii să ştie
Ce-i bun şi ce-i rău, eterna problemă.
Să poţi rezolva savanta dilemă
În care,
Prin legile firii, atât de încurcate,
Pe rând şi deodată, cu toţii au dreptate.

Cu omul din tine, pustiit, fărâmat
Să poţi să te scoli de nimic rezemat,
Doar de omul din tine - care încă rezistă.
Să poţi să prefaci în surâs ziua tristă
Să treci marea-not, chiar de nu ştii să-noţi
Când pleci, să nu laşi doar urme de roţi.

...Şi eu aş vrea să fiu turnat
În bronzul tare şi durabil
Ce corespunde admirabil
Solidului portret de tată
Din mintea ta întortocheată...

......................................................................

Hai, dă-te jos de pe piatră...
va zic si eu la revedere, ca - de cico la: 30/07/2005 03:40:37
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
va zic si eu la revedere, ca de miine o stergem la camping, pt vreo 3 zile :)
la revedere Lascar, salut Pas - de RSI la: 26/11/2005 17:02:30
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
la revedere Lascar, salut Pasagerule !
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#90790 (raspuns la: #90789) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ne alegem moartea - de thebrightside la: 19/05/2008 14:21:15 Modificat la: 19/05/2008 14:28:06
(la: ora de des-compunere)

Am vrut să nu mă doară şi să nu dureze fulgerător de mult.
Mi-am alocat o asfixiere. Presupun.
Altfel de ce aş sta aici spunându-mi cu frecvenţa ticăitului căcăcios al ceasului că n-am aer şi-o să mă sufoc?! Mă voi sufoca pentru că îi iubesc pe nebunii aştia care mişună pe lângă trupu-mi vineţiu şi pielos, prin duhoarea asta de carne putredă. Nu-i mai vreau aici şi nu mă vreau nici pe mine aici. Nu ştiu unde dracu’ m-oi duce, însă sunt gata să decolez, indiferent ce vor ei. Ce ştiu ei cum e sa ins/expiri
[era sa zic in/sexpiri… sexul, ce fotografie îngălbenită hepatic, cu urme de forme… mirosul atâta-mi amintesc, pluralul de secreţii şi mintea spânzurată de baierele orgasmului, legănându-se ca-ntr-un hamac, ca-ntr-un sfârşit …. n-am făcut destul sex, asta-i un regret.]
ciulini la fiecare dilatare de torace?! Ţepi care-ţi ciuruie căile respiratorii şi tusea care permută organele scofâlcite de colo dincolo, ping – pong doare – numai doare, futu-i da’ doare rau – gata, nu mai doare … nu ştiu, eu ştiu.
Ce n-am ştiut să vreau a fost o minte tulbure ca vinul răsuflat, ala prieten la nevoie. C-o minte tulbure, moartea-i un tablou suprarealist care te soarbe limpede, pe nesimţite în culori de carnaval, confeti, urşi împăiaţi The end Fin Sfârşit. Uită-te la ăsta, iubitule, în mijloc parc-ar fi un cap de femeie, nu-i aşa? Uite aici! Ochii, holbaţi şi goi, vezi?
Asta n-am ştiut, c-aş fi cerut.
Ce ‘la revedere’, cui?! Dacă ai ceva de spus spui când îţi arde gura, nu când te ustură curu’ că vine Styxexpresu’.
Nu (mai) am nimic de spus, vreau numa’ să închid robinetul asta
cu dejecţii
cu injecţii
cu zile de concediu premortal forţate-mi pe gât
martor ocular la… naiba!
(tuse prelungă)
Să n-o mai lungesc. Poziţia pe burtă, să fac piftie moluştele astea negricioase scuipătoare de ciulini din piept. Nasu’ meu a funcţionat mereu la parametri reduşi, avantaj colţu’ pernei în gură
Ahşaa
Nh-ahr htrehbui hă hduhreze hmult…
Hcei ahsatha? Ahşa o hi hcânhd hmori…
hparhcă hte hcerne, nhui hrău…
ha, hce hrehpehde..
ah, hce hgreu…


Dupa un număr irelevant de ani, într-un dialog despre rude decedate

- … O mutasem în camera mică de la drum. Aşa a vrut ea, zicea că mereu a vrut să trăiască acolo şi n-a putut, să moară măcar… A căzut tavanu’ pe ea la cutremur.. Mai bine, cred că nu mai avea plămâni, numa’ se chinuia…



Aş fi vrut să scriu altceva azi, însă cuvintele mi se opresc în gât…
Le inspir ca să le cern prin suflet, dar nu e loc pentru ele. De vreo două săptămâni acolo s-au cuibărit Ilie, Bogdan, Marius, Costel, Gilbert, băieţii de la subsol.
Între ei şi mine, cea care am fost, între ei şi mine, cea care voi fi, sunt doar durere şi ciulini. Un deşert locuit de ciudă, revoltă şi alter ego-uri ale mele, cu mâinile legate fedeleş şi ochii goi.
Am deschis o uşă grea, ce stătuse ferecată un timp, un timp în care s-au scurs peste ea fel şi fel de lichide, de la licori până la lacrimi oxidându-i încheieturile. Acum n-o pot închide şi, conform teoriei uşilor deschise, nici nu voi reuşi până nu-i trece timpul. Teoria asta zice că sunt lucruri, locuri ori oameni pe care simţurile noastre le străpung, desfiinţându-le. Trec prin, peste şi pe sub ele, dematerializând, concentrându-se către orice altceva dimprejur, orice altceva decât acele lucruri, locuri, oameni anume. Circumstanţele concură, obstrucţionându-ne accesul, însă sunt momente în care şi tu şi circumstanţele vă aliniaţi în faţa aceleiaşi uşi, precum soldaţii la porţile unei cetăţi de asediat, lovind cu berbecul până ce uşa cedează şi vezi.
Mi-e greu să cred că nu vi s-a întâmplat niciodată să revedeţi un coleg de şcoală ori un prieten de care nu v-aţi amintit ani de-a rândul, uitaserăţi în fapt că există, şi apoi în viitorul imediat să-l tot reîntâlniţi, poate chiar să-l căutaţi voit. Sau într-o seară, butonând telecomanda, n-aţi dat de câteva ori în şir peste acelaşi actor sau peste aceeaşi temă de discuţii la x show-uri TV.
La asta se rezumă teoria uşilor deschise, la ceva/cineva care ţi-a fost absent şi care are nevoie de nimic altceva decât o privire, o atingere de-a ta pentru a se descoperi iar şi iar.
Nu pot să-i judec, să-i condamn, să le închid dosarul şi să-i uit pe aceşti copii. Pentru mine sunt copii chiar dacă au douăzeci şi trei sau treizeci şi unu de ani. Sunt copii pentru că cei cărora li se leagă copilăria la gură prea devreme şi-o dezleagă singuri când vor, indiferent de anii trecuţi peste ei. Ca într-o lege imuabilă a firii. Cum să se maturizeze dacă n-au fost copii? Cum să fi ales o cale justă când s-au născut din injusteţe? Din “greşeală”. Copiii abandonului. Copii crescuţi din firimiturile aruncate de Stat pentru masa săracilor. Copii educaţi de pseudopărinţi, care cel mai probabil şi cel mai adesea i-au privit cu tot atâta dragoste cu care se uită mecanicul la motorul defect. Copii al căror “leagăn” se opreşte fix la optsprezece ani, când li se spune “eşti major, mult succes, la revedere!”
Poftim? Păi dacă mie mama îmi oprea leagănul şi mă trimitea în lume fix la optsprezece ani, ajungeam fix la naiba. Mi-au trebuit fix încă zece să pricep oarecum ce-i lumea asta, ce să fac cu ea şi în ea. O să ziceţi că-s cam târzie. Ei şi? Precoce sau întârziaţi, îi plasăm pe toţi în aceeaşi categorie. Nu se poate. Nu se poate pentru că nu sunt nici oi, nici sticle de bere. Sunt in-di-vizi. Cresc şi se maturizează în propriul şi unicul ritm. Să-i declarăm majori legal e OK, să-i considerăm maturi mental e o utopie. Utopia dezastrului lor.
Hai să ne jucăm de-a resursele umane. Eşti şef de magazin şi trebuie să angajezi o vânzătoare. Ai de ales între câteva candidate “normale” şi o “căministă” care greu leagă două cuvinte. Evident că n-o s-o alegi pe cea din urmă şi zău, nu te condamn. Şi eu aş face la fel. De ce să mă leg la cap dacă nu mă doare? Deci, cine-i de vină? Statul, futu-i. Statul, care nu-şi asumă decât jumătate din responsabilitatea educării şi integrării acestor copii. Dacă acelor companii care angajează căminişti sau recidivişti li s-ar da un stimulent precum reducerea impozitelor, cine credeţi c-ar câştiga? Banul, dragilor. El e campionul mai mereu. Şi pe lângă el, un copil căruia i s-ar deschide un viitor de “om normal” şi nu strada, aşa cum se întâmplă acum.
Aud, aud cum strigă piţigăiat un deştept din spate: “Păi de ce n-a învăţat să lege două cuvinte, n-am lăsat-o eu?”
#313052 (raspuns la: #312986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Protagoras la: 21/09/2008 22:39:56
(la: banc!)
CIA cauta sa angajeze un agent-asasin. Dupa multe interviuri, teste etc, ramân 3 finalisti pentru post: doi barbati si o femeie.
Pentru testul final, primul barbat este dus lânga o usa de metal, I se da un pistol si i se spune:
“Trebuie sa stim daca poti îndeplini orice misiune, indiferent de circumstante. Dincolo de aceasta usa se afla sotia ta, asezata pe un scaun. Ucide-o!!!”
Barbatul spune: “Glumiti!!! Nu mi-as putea ucide nevasta!!!” Atunci nu esti potrivit pentru post, la revedere!
Al doilea barbat primeste instructiunile, ia pistolul, intra în camera si dupa cinci minute de liniste, iese afara cu ochii în lacrimi si spune:
“Am încercat, dar mi-e imposibil sa-mi ucid nevasta, îmi pare rau…”
Vine rândul femeii. I se spune ca trebuie sa-si ucida barbatul.
Ia pistolul, intra în camera si imediat se aud mai multe împuscaturi, apoi strigate, troznete, lovituri în pereti. Dupa câteva minute, se face liniste, iar femeia iese pe usa , stergându-se de transpiratie:
“Pistolul pe care mi l-ati dat era încarcat cu gloante oarbe, asa ca a trebuit sa-l omor cu scaunul.”
#344039 (raspuns la: #344027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
noah, fie... - de Protagoras la: 08/01/2009 23:25:18
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
CIA cauta sa angajeze un agent-asasin. Dupa multe interviuri, teste etc, ramân 3 finalisti pentru post: doi barbati si o femeie.
Pentru testul final, primul barbat este dus lânga o usa de metal, I se da un pistol si i se spune:
“Trebuie sa stim daca poti îndeplini orice misiune, indiferent de circumstante. Dincolo de aceasta usa se afla sotia ta, asezata pe un scaun. Ucide-o!!!”
Barbatul spune: “Glumiti!!! Nu mi-as putea ucide nevasta!!!” Atunci nu esti potrivit pentru post, la revedere!
Al doilea barbat primeste instructiunile, ia pistolul, intra în camera si dupa cinci minute de liniste, iese afara cu ochii în lacrimi si spune:
“Am încercat, dar mi-e imposibil sa-mi ucid nevasta, îmi pare rau…”
Vine rândul femeii. I se spune ca trebuie sa-si ucida barbatul.
Ia pistolul, intra în camera si imediat se aud mai multe împuscaturi, apoi strigate, troznete, lovituri în pereti. Dupa câteva minute, se face liniste, iar femeia iese pe usa , stergându-se de transpiratie:
“Pistolul pe care mi l-ati dat era încarcat cu gloante oarbe, asa ca a trebuit sa-l omor cu scaunul.”
#386345 (raspuns la: #386343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Impresionat! - de Tot Areal la: 01/10/2009 08:40:19
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi plac din ce în ce mai mult dimineţile de sâmbătă. Poate că din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă trezesc primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să fiu la serviciu.
Oricum ar fi, primele ore ale dimineţilor de sâmbătă sunt cât se poate de plăcute. Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în când. Iată despre ce e vorba:
La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă până la prânz.
La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce mi-a captat atenţia. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă.
Şi iată povestea lui, spusă crainicului radio:
Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postulde radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta
dimineaţa, nu e un lucru uşor.
Sunt convins că te plătesc bine dar cred că e o ruşine că te ţin departe de familie atât de mult timp.
E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul
meci de fotbal al fiului tău, şi câte altele...
Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile. Este povestea
celor 1000 de bile.
Vezi tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am aşezat la masă şi am făcut puţină aritmetică:
- un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult iar alţii mai puţin, dar media esteasta : 75 de ani;
- am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om;
- deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55x52,adică aproape 2900 de sâmbete;
- am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ 1000 de sâmbete.
După ce am terminat cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de jucării şi am cumpărat 1000 de bile de sticlă, din acelea cu inserţii colorate, cu care se
joacă copiii.
Şi am trecut prin 3 magazine pentru că nici unul nu avea 1000 de bile.
Oricum, până la urmă le-am cumpărat, le-am dus acasă şi le-am pus într-un vas mare şi transparent.
De atunci, în fiecare sâmbătă dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o.
Am realizat că observând cum se micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe
lucrurile care contează cu adevărat în viaţă.
Nimic nu te motivează şi nu te ajuta mai mult în a-ţi stabili priorităţile în viaţă decât simpla imagine a timpului tău scurgându-se.
Şi acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide şi a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această dimineaţă am scos din vas ultima bilă.
Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta următoare, sau şi pe cealaltă... pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în plus...
Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este puţin timp în plus.
Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc să ai parte de mai mult timp cu familia ta. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne mai întâlnim pe acest post de radio.
Bună dimineaţa şi... la revedere!
#486651 (raspuns la: #486040) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La revedere! Drum bun! - de closet la: 14/01/2010 12:07:05
(la: ...în ţara asta, plină de humor...)
Ghita asta, purtator de cuvant la Finante, se va face ca dirijeaza iar Lantul slabiciunilor, sfidand orice limite de bun simt fata de contribuabilii luati in deradere de el, spunandu-le in stilul deja consacrat: La revedere! Drum bun!
In ceea ce il priveste pe Bitman, el va fi bun la petrecerile organizate de Ministerul Finantelor, un ajutor sonor inspirat, dar cam atat.
*** - de Victorian Silă la: 24/01/2013 18:39:10
(la: Sarbatoarea Muzicii (II))
În faţa căminului s-a răsucit spre mine desfăcîndu-şi nodul eşarfei.
« Uite, îţi las eşarfa asta drept suvenir. Dacă nu ne mai vedem, vreau să rămîi cu o amintire de la mine. Să te porţi frumos cu eşarfa, pentru că mama mea mi-a dat-o, cînd am plecat la studii. Nu-ţi ascund că mi-ar place să o recuperez de la tine, m-aş bucura mult dacă m-ai căuta în cămin, ca să ne mai vedem. Dacă ai chef să faci asta, atunci îţi ofer şi-un motiv. Caută-mă ca să îmi înapoiezi eşarfa. Dar e ok şi dacă te hotărăşti să o păstrezi ca amintire de la mine. Nu mă supăr. Vorbesc serios! Cu condiţia să te porţi frumos cu ea, să nu o rupi sau să o arunci, şi să-ţi aduci aminte că eu ţi-am dat-o, de o zi a muzicii, pe malul Senei. »
« Şi dacă o să te întrebe mama ta de ea la întoarcere? »
« O să-i spun că i-am dat-o cuiva drag, şi mama mea e discretă, nu va întreba mai mult. »
Mi-a spus numărul camerei unde trebuia să o caut. « Şi cum ştiu dacă eşti acasă? »
« În general sînt acasă, pentru că e sesiune doar, nu? »
« Da, exact, toată lumea e în sesiune acum, aşa e… Atunci sigur ne vedem zilele astea… poate peste vreo trei zile?… »
« Peste trei zile ar fi perfect! »
« Sau poate poimîine ? »
« Poimîine ar fi extraordinar! »
« Ok, atunci ne vedem în curînd! » am promis şi m-am aplecat să-mi iau la revedere.
Doamne, ce ochi, ce obraji! Ce gură! Am simulat obişnuitele pupături pariziene pe obraji, dar mai învăţasem ceva de la Adi în noaptea aia! În ultimul moment m-am răsucit şi am sărutat-o scurt, pe gură. Ea mi-a pus mîna pe obraz, într-un gest reţinut de tandreţe şi mi-a răspuns la sărut, iar atunci am văzut totul în nuanţe vernil şi m-am gîndit că totuşi asta nu mai era de la absint, ci erau efectul buzelor ei!
#639890 (raspuns la: #639884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de Tot Areal la: 30/01/2013 06:41:13
(la: DEPOZITUL)
Ileana
Doar când e treaz... După ce s-o sfârși războiul ăsta, poate s-o înduresă ne trimită și nouă un preot bun, unul din ăla adevărat.

Dumitru
Și cu Ghiță ce facem ? E de o viață aici.

Ileana
Păi ce e treaba mea ? Eu l-am pus să bea și s-o i-a pe căi necinstite. Ș acum, să fim sinceri, știm foarte bine că nu numai băutura e problema lui.

Dumitru
Hai să lăsăm asta. Principalul este că va ține slujba mâine și asta e bine

moș Costache
Ce am ajuns. Să ne bucurăm de o slujbă odată pe lună...

Ana Aneghin
Tot satul vine. Și așa suntem la strânsoare cu depozitul ăsta. Să vezi câte se vor auzi iar. Bârfe și prosti.

Dumitru
Gura lumii, slobodă. N-au decât să vorbească. Bârfa e meteahnă veche, mai alea la țară.

moș Costache
Așa a fost dintodeauna...

Ileana
Și așa va fi mereu !

baba Varvara
Cui nu-i place să se mute la oraș, nu ?!

Dumitru
Vine orașul mai repede la noi. Nu vezi ?! Toți tinerii ăștia ce au plecat, când s-au întors au venit cu alte gânduri, alte obiceiuri... Vor cărți, radio, se îmbracă elegant...

Aurel
E și normal. Orașul e oază de cultură, iar cei ce fac asta, bine fac. Cu ce strică asta ? Nu strică la nimic.

Dumitru
Chiar asta-i. Că nu strică cu nimic, dar că nu se potrivește întodeauna. Să-i vezi ieșind duminica îmbrăcați frumos, la costum, cu pantofi, în noroiul de afară... Uneori nu merge...


Aurel
Asta nu se întâmplă mereu. Principalul e că perseverează în a-și menține ideea culturii și a frumosului. Asta e baza dezvoltării societății, indiferent că e la țară sau la oraș. Cei de la oraș învață de la orașele mai mari, orașele mai mari de la studenții ce călătoresc în alte țări mai dezvolatate, și tot așa... Asta-i calea progresului.

Ana Anegin
Progres... și uite, a venit războiul. Se alege praful de tinerii de astazi.

Dumitru
Asta da, e tragic. Câți dintre ei se vor mai întoarce...

moș Costache
Războiul e o datorie de onoare. Cei care sunt acum acolo, pe front, își fac o datorie de onoare față de țară.

Ana Aneghin
Așa e, moș Costache, dar ei mor acolo. Nu uita asta !

moș Costache(încet)
Pentru unii, doar asta e calea spre nemurire.

Ana Aneghin
Spre nemurirea sufletului...

Ileana
Haideți să nu mai vorbim de război !

Dumitru
Așa e ! Eu de-altfel chiar am să plec până la Aurel, mai iau pulsul vieții...

moș Costache(ridicându-se greoi)
Apăi, și eu plec...

Ana Aneghin(se ridică și ea)
Mulțumesc de ospitalitate...


baba Varvara(de lângă ușă)
Ne vedem mâine la slujbă copii.

Dumitru și Ileana(către ei, care ies pe ușă)
La revedere! Ne vedem mâine.

#640237 (raspuns la: #640236) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La revedere, Iran, bine te-am gasit, Turkmenistan! - de zaraza sc la: 14/05/2014 10:59:08
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/la-revedere-iran-bine-te-gasit-turkmenistan

"Dimineata ma trezesc devreme caci din cate am auzit e bine sa ajungi la prima ora la granita turkmena, caci nu se stie niciodata de cat timp e nevoie pentru a trece in partea cealalta.

Desi mi-au placut foarte mult iranienii, de-abia astept sa trec intr-o tara noua si poate sa scap de traficul infernal din Iran. Mi-ar placea sa pot sa zic ca Iranul e o super tara pentru cicloturism, dar nu pot, caci pentru gusturile mele e mult prea mult trafic. Sper sa am timp sa scriu in viitorul apropiat o postare-rezumat cu impresii generale despre tara asta.

Dar acum revenind la vama, a fost o experienta ca un bun-venit intr-o fost tara sovietica. In primul rand, eram clar singurul turist de acolo, in rest doar soferi de tir si cativa turkmeni care probabil isi vizitasera rudele si se plimbau cu cutiile de 10 kile de detergent dupa ei ca sa nu se intoarca cu mana goala.

Prima data vine vama iraniana, cu oameni de treaba ca peste tot prin Iran. Trebuie sa desfac un cob de proba ca nu cumva sa scot ceva ilegal din tara, dar in rest in 20 de minute am scapat si pot sa trec podul spre Turkmenistan. Cum trec de pod ma ia in primire un turkmen in uniforma militara cu un zambet si cu un “Wellcome”. Hai ca nu e chiar asa de rau, macar prima experienta e pozitiva.

Bun, dar vine vama propriu-zisa, pe care o sa incerc sa o descriu in randurile urmatoare. In primul rand totul e familiar, de la cladirile comuniste ale vamii pana la atitudinea oamenilor pusi sa faca treaba pe acolo.

Din Germania de Est pana in Siberia, modelul sovietelor a nivelat totul si similaritatile sunt mai mult decat evidente. Pentru Turkmeni a fost si mai ciudat, caci in interval de cativa ani au fost fortati sa-si abandoneze modul nomad de viata si li s-au distrus si toate moscheile.
[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Despre fotografie - de (anonim) la: 27/08/2003 13:50:08
(la: Despre fotografie)
Atita timp cit calitatea fotografiei digitale lasa de dorit, aparatul de fotografiat conventional si care intrebuinteaza filme conventionale va mai sta putin in viata.
Cind calitatea fotografiei digitale o va depasi pe aceea obtinuta cu filme si aparte conventionale atunci vom putea spune la revedere aparatului de fotografiat asa cum l-am stiut si invatat noi.
Simplu si se pare ca prezicerea mea va deveni o chestie mondena in citiva ani daca nu si mai repede.
Draga Tolanici, - de papadie67 la: 30/09/2003 17:36:56
(la: Viata gay romaneasca)
Imi luasem deja la revedere de la tine mai demult, dar vad ca nu ma poti uita...
Randurile tale m-au ranit din nou, peste masura; mahnit constat ce groaznica impresie despre mine ai! Cum asi putea s-o schimb ma chinui sa pricep... si somnul l-am pierdut!

Asi vrea atat de mult sa fim prieteni...am ochi frumosi, sa stii, desi sunt un picut timid, dar tu esti tolerant si nu mi-e frica.

Dar daca nu se poate, nu se poate...inteleg si plec.

Nu inainte de a-ti spune, IARASI, cu inima zdrobita: Pa si pu...!
LA REVEDERE!

Adio! Uita-ma...eu te-am uitat deja.
#597 (raspuns la: #573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CONSTITUTIE DESPRE CARE NU SE SPUNE ADEVARUL! - de (anonim) la: 09/10/2003 05:50:26
(la: Modificarile la noua constitutie: naivitate si manipulare)
Am primit articolul asta pe email.
Nu-mi dau seama cat e de adevarat ce scrie, dar mi se pare un semnal serios de alarma.


PE 19 OCTOMBRIE ESTE REFERENDUM PENTRU O CONSTITUTIE DESPRE
CARE OAMENILOR NU LI SE SPUNE ADEVARUL!


1. Prin Articolul 41 strainii primesc dreptul (pe care nu l-au avut de
când exista România) de a cumpara proprietati "la egalitate" cu românii;
Românii câstiga în medie de 20 de ori mai putin decât strainii - tot ce se poate vinde va fi cumparat de corporatiile si mafiile straine, iar Românii vor ajunge chiriasi în fosta lor tara.

2. Prin acelasi Articol 41 se da dreptul ca urmasii grofilor unguri,
fanariotilor, pasalelor turcesti si ai altor invadatori (de care România a scapat prin luptele cumplite din 1821, 1877-78, 1916-1919 etc) sa revendice mosiile si proprietatii jefuite cândva de stramosii lor de la Români (asa-zise "mosteniri").

3. Prin Articolul 135 se permite autoritatilor sa dea libertate pentru
vânzarea catre particulari (Români sau straini) a tuturor bogatiilor
subsolului si apelor pe care vrea sa le declare a nu fi "de interes
public".

4. Prin Articolul 119 limba româna devine optionala în administratie si servicii publice (transporturi, energie electrica, apa, scoala samd); în schimb limbile minoritatilor "semnificative" într-o anumita zona devin obligatorii pentru administratie si serviciile publice - nu va mai exista nici româna ca limba nationala, nici unitate a tarii, este începutul federalizarii tarii, adica al desfiintarii României.

5. Ca urmare a Articolului 119, Românii din administratie si serviciile locale vor trebui sa îsi piarda locurile de munca sau sa învete limbile minoritatilor locale!

6. Imunitatea parlamentara nu doar ca nu e anulata, ci chiar sporita;
vechiul Articol 70, "abrogat" este de fapt introdus ca nou alineat în
Articolul 69, iar Articolul 89 adauga o noua limita, interzicând
Presedentiei sa dizolve Parlamentul altfel decât la... cererea Primului Ministru (ales de Parlament)!!

7. Guvernul (si, implicit, Primul Ministru, ca sef al Guvernului)
primeste mari puteri asupra Parlamentului (Art. 74 si 89 ), fiind
totodata scutit de griji din partea Presedintelui (Art. 106), care
devine astfel o functie onorifica, fara rol real în viata statului.

8. Se impune un termen foarte scurt (45 de zile!) pentru votarea unei
legi în Parlament, în cazul nerespectarii termenului legea fiind
considerata adoptata în forma depusa de Guvern! - e foarte usor a se
depune 10 - 15 proiecte deodata, astfel încât sa nu se poata respecta
termenul si legile dorite de Guvern sa intre automat în vigoare (ca sa
nu mai vorbim de ce poate face un Presedinte de Camera partinitor!).

9. Prin articolele 124, 125, 131, 132 si 151 sistemul juridic actual -
deja depasit de coruptie si politicianism - este distrus, fiind
transformat într-o mascarada juridica.

10. Se interzice Românilor, prin Articolul 145, sa aleaga daca vor sau
nu sa se uneasca cu Uniunea Europeana (asa cum e normal), anulându-se în aceasta privinta dreptul fundamental la Referendum; aceasta se face
pentru ca unii se tem ca vointa poporului sa nu le strice interesele
personale. Uniunea Europeana nu a facut asemenea recomandari (sau
cereri) României!!! Acestea sunt total anti-democratice si anti-nationale.

*************************************************
Din Valurile Vremii - de ninel la: 13/10/2003 11:56:21
(la: Dragoste)
Din Valurile Vremii
de Mihai Eminescu

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung bălai
Şi faţa străvezie ca faţa albei cer
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce, tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea intre femei,
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.

Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea in lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape - mai aproape, pe inima-mi s-o ţin.

Dar vai, un chip aievea nu eşti astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos!
Zadarnic după umbra ta dulce le întind,
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
Din strainatate - de JCC la: 13/10/2003 14:36:49
(la: Cele mai frumoase poezii)
Din străinătate

Când tot se-nveseleste, când toti aici se-ncântă,
Când toti îsi au plăcerea si zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-al patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Si inima aceea, ce geme de durere,
Si sufletul acela, ce cântă amortit,
E inima mea tristă ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

As vrea să văd acuma natala mea vâlcioară,
Scăldată în cristalul pârâului de-argint,
Să văd ce ei atâta iubeam odinioară :
A codtului tenebră, poetic labirint ;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, linistiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice soptiri.

As vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală ce undula de flori,
Să tot privesc la munte, în sus cum se ridică,
Pierzându-si a sa frunte în negură si nori.

Să mai privesc o dată câmpoa-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile si albe le-a tesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica soptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadentă a frunzelor, ce freme,
Născură-acolo-n mine soptiri de-un gingas dor.

Da ! Da ! As fi ferice, de-as fi încă o dată
În patria-mi iubită, în lucul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde ghetoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce linistire,
În visuri fericite m-ar duce către nori

Eminescu
Izraelul dupa Ostrov !! - de Leon la: 09/11/2003 11:30:08
(la: Israelul, dupa Codrin)
Imi permit sa introduc inca un mesaj scris de unu Ostrov in acelasi thread de pe FanClub, unde a scris si Codrin.

Na-m avut timp sa parcurg toate mesajele . . . . insa vreau sa-mi spun si eu punctul de vedere.
Mai inainte vreau sa spun ca pentru orice individ cu o sofisticare mentala mai mare de cinzeci de carti citite (din care nici una sa nu fie de suruburi, adica inginerie, sau cu liniute de dialog, adica beletristica, “argumentele” preluate de pe site-uri “subterane”, fac exact zero. Pe probate . . . .
Mai vreau sa-mi exprim dezgustul pentru unele pozitii copilaresti, pentru care daca unu’ ii aduce un contra-argument, atunci acesta e naiv ca ar crede in acel contra-argument, in schimb da dovada de o incetineala in rationament extreeeema, caracteristica, cand face o astfel de afirmatie:

<>


Pai de ce sa nu fie acelasi lucru, mosule!??
Principial, e acelasi lucru. NU cantitatea face diferenta . . . . Apoi stii de ce sunt atat de putini evrei (dar si alte minoritati religioase in pamantul islamului? O sa-ti zic eu:

Tu uiti ca imediat dupa evenimentul din ’48, cand 7 armate arabe au atacat de-abia mosita entitate statala evreiasca, leaderii natiunilor acestor armate, au lansat o chemare populatiei arabe locale, palestinienilor adica, de ‘a se tine de-o parte’, de “a se refugia” mai exact, pe teritoriile statelor lor, ‘temporar doar’ ziceau ei, pana cand ei, cei multi, cei viteji, cei “'cu Dumnezeu de partea lor”, au sa-i arunce pe “fii porcilor si maimutelor” - asa numeste “cartea sfanta” Coranul, pe evrei - in mare. N-a fost sa fie insa . . . . . iar “vitejii”, s-au ales cu un “cartof fierbinte’, pe care de atunci insa, au stiut sa-l transforme, cinic, in arma politica, in pion intru fermentarea urii pentru Israel si Occident. Pentru ca refugiatii, in ciuda miilor de miliarde venite din petrol in visteriile tarilor arabe, in ciuda imensului teritoriu de vreo 17 milioane de km patrati (Mai mult de ‘o Europa de la Urali la Atlantic’ si inca o jumatate) de care lumea araba dispune, au ramas ‘cantonati’, inchisi adica, in tabere mizere de refugiati, lipsiti fiind de drepturi umane, ce sa mai vorbim de cele cetatenesti, eventual, discriminati de autoritati, urati de populatiatia acestor tari (vezi cazul Iordaniei sau Libanului anilor ‘70). Daca arabilor din jur nu le trecea prin cap neinspirata idee de ‘ai arunca in Mediterana pe porci si maimute’, refugiati ioc azi. O belea in minus, adica. Minoritatea dintre arabii palestinieni care au ramas in ciuda incitarilor tampe ale leaderilor statelor arabe, au primit drepturi depline de cetateni ai noului constituit stat evreu, avand partide politice, reprezentare in Kneset, drepturi culturale si de educatie superioara, cum in alte locuri, nu zic care, nici macar prin anii 2000 nu se poarta . . . . . E bizar, caracteristic, dar ridicul sa vezi, ca singurii arabi din lumea Orientului care au drepturi civile si traiesc practic intr-o democratie, sunt palestinieni de pe teritoriul statului evreu. Risul piticului . . . . . . MAI INTERESANT INSA ESTE CE S-A INTAMPLAT CU MINORITATILE EVREIESTI - destul de numeroase - DE PE TERITORIUL STATELOR ARABE, DUPA MOMENTUL-SOC 1948.
Acum, pentru un est-european citit, care stie soarta tragica a minoritailor crestine ortodoxe de pe teritoriul “califatului”, nu cred ca poate fi vreo surpriza. Sa nu uitam, palestinieni, maroniti, vechii siriaci, fenicieni, copti, sarbi, rusi, armeni, greci, romani, toti au disparut sau au suferit pierderi imense de pe urma statutului de dimitudine - sau “doar” vasalitate, dupa caz - impus de statul islamic in perioada sa araba sau turca.
Pai evreii din statele arabe imediat dupa 1948, au fost ‘ciuca bataii’, tapul ‘ispasitor’, persecutatii, tinta facila a fanatismului impotent si prostiei moaienajoaze a arabilor si regimurilor lor arhaice. Un imens val de refugiati, adevaratul val de refugiati in sensul propriu in Orient, au fost evreii. Matematica e cruda: In doar cativa ani, intre 600 si 800 de mii de evrei, se refugiaza, plecand din tarile in care existau de sute de ani, doar cu ce aveau pe ei. In ciuda lipsei de mijloace, in ciuda inerentelor dificultati ale inceputurilor unui stat, acestia sunt integrati si absorbit, cu costuri imense insa. 140 000 evrei in Algeria in 1948, mai putin de 100 azi. 75 000 de evrei in Egipt in 1948, doar 200 azi. 265 000 de evrei in Marocul anilor ’48, mai putin de 4000 azi. Evident, e insa o greseala sa afirmi ca doar evreii sunt sau au fost victimele persecutiilor in statele arabe. Sa fim sinceri, toate minoritatile sunt discriminate acolo, majoritatea insesi ‘auto-discriminandu-se’ si ca.ca.ndu-se efectiv, in continuu, in propriul ei viitor. Islamul nu poate rabda altceva decat musulmani, iar lumea in viziunea musulmanilor neputand sa fie, finalmente (binecunoscutul principiu al ‘dar-el-islam’ si ‘dar-el-harb’), decat musulmana, pana atunci la fel, dar ‘fara sa stie’ saraca asa cum ne explica Coranul . . . . . iar datoria fiecarui credincios fiind, sa aduca constiinta pe . . . . "inconstienti"; cu centura de trotil prin cafenea, sau avionul prin zgarie-nori, inshalah!

Istoric deci, discriminarea facuta de arabi contra minoritatilor lor evreiesti, precede "discriminarea" minoritatilor arabe din statul Israel, discriminare care in fapt nici nu exista: arabii din statul Israel, sunt populatia araba cu cele mai multe drepturi cetatenesti si politice (de ex. primarul celui mai mare oras evreiesc este un arab), din zona, lumea araba fiind recunoscuta pentru caracterul ei retrograd si primitiv in materie de drepturi; da o tura cand te mai manca degetul sa citesti mizerii de pe site-uri underground si pe site-ul Natiunilor Unite, Agentia numita PNUD (programul natiunilor unite pentru dezvoltare), si citeste ultimul raport asupra lumii arabe, intocmit de intelectuali arabi: indici de libertate cetateneasca mai mici decat in africa neagra . . . . femei oprimate, religie care interzice traducerea cartilor, 300 de milioane traduc annual cat Grecia, si au trades in ultima mie de ani cat Spania intr-un an, etc.
Nu face confuzia intre populatia araba din teritoriile ocupate sau din taberele de refugiati, cu arabii din Israel. In privinta ocuparii teritoriilor, ei bine, si Romania ar ocupa un teritoriu de pe care se fac atacuri impotriva cetatenilor lui, si inca IMPOTRIVA POPULATIEI CIVILE. Simti nuanta, sau iti fac desen? Nu il ocupa ca sa-l cotropeasca, ci ca sa aresteze sau omoare niste teroristi, nu ucid nediscriminat si intentionat populatie civila!!!
Apoi refugiatii, trebuie sa le stii istoria: cum au aparut ei?

Dar sa-mi zic parerea despre anti-semitism: el exista, si bizar, azi el este apanajul stangii europene. El este insa si traditional calul de bataie al dreptei extreme.
Daca e “pui al inculturii”? Raspunsul poate fi “Da!”, insa se impun oarece bemoluri. El a aparut si din cauze care nu tin de incultura, ca de exemplu lupta pentru un loc mai in fata in societate: secole la rand, populatia autohtona s-a batut sa dizloce evreii din meserii si functii considerate “traditioanle”, asta ducand datorita nerabdarii unora la nationalism excesiv si anti-semitism. E greu sa-i judeci pana nu le intelegi lumea si situatia Romaniei, de ex. pe un Alecsandri, Goga, Hasdeu, Eminescu, Helliade-Radulescu sau Nicolae Iorga. E mai putin greu sa-i judeci si acuzi pe un Nae Ionescu sau Paulescu (ala cu insulina). Ideea este ca meseriile asa-zis traditional-evreiesti, medic, bancher, carciumar, inalt-functionar, camatar, etc. isi au explicatii istorice pentru care nu evreii sunt responsabili, ci insasi dogma crestina si biserica, care i-a alungat candva, la inceput, undeva la marginea societatii medievale, fiind singurii, de ex., carora nu li se interzicea practicarea camatei, nefiind crestini, camata care insa devenise necesara etapei de evolutie a societatii (forma istorica incipienta a sist. bancar, azi recunoscuta ca responsabila progresului Europei).


Ultima data editat de Evgheni Ostrov pe 09-11-2003 la 02:56




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...