comentarii

revelatie divina


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pentru d-l Nistea - de ueit la: 28/10/2004 12:09:03
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Multumesc pentru raspunsul dumneavoastra.

"A fost cineva prezent când a creeat Dumnezeu lumea (in afara de ingeri...), ca sa povesteasca cum a fost? A putut deci Moise sa "povesteasca" Facerea? - Nu, desigur."

Aveti dreptate, insa se poate argumenta ca autorul a primit aceste informatii prin revelatie divina. Intrebarea mea se referea insa la identitatea autorului. Thomas Paine in Era Ratiunii aduce argumente foarte solide impotriva ideii ca Moise este autorul Pentateuhului. Daca Moise nu este autorul, atunci cine este? Daca nu stim cine este, ce autoritate pot avea aceste carti? Nu trebuie uitat ca ele stau la baza crestinismului (Pacatul originar de pilda). Daca nu putem spune de cine au fost scrise nu putem afirma nici ca reprezinta cuvantul lui Dumnezeu, metaforic sau nu, deci crestinismul ramane fara unul din pilonii sai. Daca pacatul originar nu a existat, ce pacate a rascumparat Iisus?

Va multumesc inca o data.
#26609 (raspuns la: #26581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Adela - de Hypatia la: 10/11/2004 20:27:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
E bine ca iti plac definitiile , insa cauta acolo unde trebuie. Daca eu vreau sa stiu cum te cheama, iti cer buletinul tau, nu pe al celui dispus sa te discrediteze. Deci, cauta respectivele definitii, macar complementar si pentru comparatie, intr-un dictionar religios. Sunt o gramada, la toate confesiunile.
Pentru crestini, religia este legatura libera si constienta a omului cu dumnezeu, manifestata prin cunoasterea si adorarea lui Dumnezeu.
Cum spunea Fer. Augustin, "modus cognoscendi et colendi Deum".
Biserica este institutia divino-umana care cuprinde pe toti credinciosii care marturisesc ca IIsus Hristos este Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii, deci cuprinde pe toti crestinii, din toate timpurile si de peste tot.( Biserica triumfatoare si Biserica luptatoare).
Credinta este o categorie aparte; pe de o parte este o virtute teologica ce exprima constanta incredere a credinciosului in existenta lui Dumnezeu, dar si facultatea (capacitatea) de a primi revelatia divina, de a cunoste lumea supranaturala, de a trece intr-o alta ordine de existenta, este puntea de legatura intre divin si uman, de unde afinitatea ei cu religia.
Despre fiecare notiune imparte pot sustine cursuri de cate doua ore si nu cred ca as epuiza tot ce pot sa spun despre ele...
Acum compara definitiile date de un crestin, cu cele date de filosofi. Vei gasi lucruri comune, insa vei gasi si aprente ale deosebirii dintre cele doua domenii ale spiritului: filosofia si stiinta...Si ii jignim pe filosofi daca pui egalitate intre ele.
Hypatia
#28353 (raspuns la: #28347) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. giocondel - de ueit la: 09/12/2004 21:42:23
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Cuvantul Divin deshide noi porti de patrundere sufletului meu, imi ofera raspunsuri la intrebarile esentiale"

Care sunt acele "intrebari esentiale" si ce raspunsuri ai gasit?

"In orice haos exista o ordine prestabilita."

A repeta o afirmatie fara a tine cont de contraexemplele pe care ti le-am dat nu o face sa fie mai credibila. Inca o data te intreb, care este acea ordine care guverneaza generarea spontana de particule virtuale?

"Mda..leonardo da vinci a fost parintele multor din stiintele de acum."

Parca te refereai la electricitate.

"chiar oamenii de stiinta I-au ras in fata si din aceasta cauza nu si-a putut pune in practica teoriile( ex elicopterul)"

Cine erau acei oameni de stiinta? Elicopterul respectiv n-ar fi zburat oricum, nu cred ca acest exemplu iti favorizeaza punctul de vedere.

"papalitatea sau patronii artelor si stiintelor preferau sa plateasca pentru mari chefuri mai degraba decat pentru incurajarea teoriilor unui om care” evident habar nu are despre ce vorbeste”."

Asa este, acest lucru se intampla din pacate si in zilele noastre.

"Intrebati orice laureat al premiului Nobel despre cati I-au ras in fata in timpul ceercetarilor ,care erau menite sa aduca o viziune noua, nemaiauzita pana atunci."

Nu cunosc personal astfel de oameni. Chiar daca este adevarat, am mai spus, acesta nu este un motiv sa renuntam la scepticism. O teorie corecta se impune pana la urma (dovada ca au luat premiul Nobel). Daca am accepta toate teoriile fara discernamant progresul ar fi imposibil.

In orice caz, analogia ta nu este corecta. Acei oameni de stiinta aveau niste argumente, chiar imperfecte ca teoria lor ar putea fi in concordanta cu realitatea. In ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu nu vad asfel de argumente.

"omul poate subjuga legile fizicii prin simpla exercitare a facultatilor sale intelectuale, prin urma exercitarii unei anume vointe: daca natura si legile ei ar fi tot ceea ce guverneaza aceasta existenta atunci ar insemna ca animalul este un exponent superior omului, pentru ca este intruchiparea acestor legi.Comform legilor fizice, omul nu ar trebui sa se desprinda de pamant si totusi el zboara, subjugand si folosind chiar aceste legi in favoarea sa.exista o vointa superioara ce guverneaza atat legile fizice cat si vointa umana."

Cam tot ce scrii aici este fals. Omul nu poate subjuga legile fizicii (altminteri n-ar fi legi), el este un animal si este produsul a milioane de ani de evolutie. Omul nu zboara, nu fara aparate zbor, iar acestea nu incalca nici o lege a fizicii. In sfarsit nu vad cum din acestea rezulta existenta unei vointe superioare.

"Timpurile despre care vorbiti dumneavoastra erau timpuri sangeroase iar triburile si circumstantele intunecate si inconjurate de ignoranta."

Ceea ce duce la concluzia ca nu erau in directa comunicare cu creatorul universului si ca discutiile cu Yahweh au fost doar pretexte pentru a-si justifica faradelegile.

"Unui elev de clasa intai nu ii poti vorbi despre fizica cuantica."

Oamenii de acum 2500 de ani nu erau mai prosti decat cei de acum, prin urmare analogia nu e corecta.

"Care sunt argumentele tale ca morala vine de la Dumnezeu?”

Cele zece porunci, legile spirituale ale tuturor marilor religii.Niciodata societatea nu a stabilit legi morale esentiale de la sine."

Ce te face sa crezi ca societatea "nu a stabilit legi morale esentiale de la sine"? Nu cred ca trebuie sa fii un geniu ca sa-ti dai seama, ca lider, ca nu e bine ca membrii propriului trib sa se ucida intre ei, sa-si ia nevestele, sa fure unii de la altii, etc. De altfel aceste precepte au existat cu mult inaintea bibliei, prin urmare nu era nevoie de revelatie divina pentru a le dobandi. Si animalele sociale urmeaza astfel de reguli, ca adaptare la viata in grup.

"Apoi, in religia baha’I, femeia este egala cu barbatul si este mai bine sa preferi pe vecinul tau decat pe tine insauti si mai de graba sa fii ucis decat sa ucizi..etc etc…"

Statele democratice au ajuns de mult la egalitatea sexelor in pofida religiei. Cu celelalte doua idei nu sunt de acord si cred ca sunt inaplicabile.

"Milostenia, genrozitatea,dragostea, detasarea,iertarea,..le vedeti, le mirositi, le puteti atinge ??si totusi exista si se manifesta, devenind vizibile in lumea fenomenala prin intermediul actiunilor noastre."

Starile sufletesti sunt reale si au un corespondent in activitatea cerebrala, nu sunt rupte de planul material. Ele determina un anume comportament, nimic miraculos pana aici.

"HA!!ma tem ca si cel ce neaga o afirmatie trebuie sa isi sustina negatia"

Eu sunt scribul lui Moise reincarnat. Toate "discutiile" lui de pe munte sunt minciuni gogonate ca sa-i controleze pe prosti. Daca negi, te rog sustine-ti negatia.

" pentru ca altfel tot ce ar trebui eu sa fac e sa neg tot ce spuneti dumneavoastra, indiferent de ceea ce spuneti si asta m-ar face sa am dreptate."

Asa si trebuie sa faci, nu am pretentia sa ma crezi pe cuvant. Sunt pregatit sa-mi sustin afirmatiile. Nu ai dreptate decat daca esuez in a o face.

"Trage concluzii pripite si fara legatura cu ceea ce spun eu.M-am referit clar la cei ce isi jertfesc viata ca si martiri, preferand moartea, negarii propriilor lor credinte, nu la cei ce ucid in numele credintelor lor, mare diferenta intre ce am spus eu si ce scoateti dumneavoastra in evidenta."

Teroristii sinucigasi isi dau viata si sunt considerati martiri de catre multi musulmani. Crezi ca acesti oameni, odata capturati, s-ar lepada de islam ca sa scape? Pentru a te jertfi pentru o anumita idee trebuie ca tu sa fii convins ca e adevarata dar nu trebuie sa si fie adevarata.

"Faptul ca eu nu detin statistici nu insemna ca ele nu exista sau ca puterea rugaciunii este devalidata."

Nu, dar inseamna ca nu am motive sa cred ca rugaciunea are efect. In fapt este posibil sa fie folositoare printr-un mecanism pur psihologic, tip placebo.

"DA, multe argumente, explicatii la intrebarile mele materialiste,viziuni profunde asupra multor probleme existentiale"

Poti sa exemplifici care sunt acele intrebari si ce raspunsuri ai aflat?

Numai bine

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#31255 (raspuns la: #31002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dezamagire... - de Am iesit de la Tine la: 16/05/2005 19:10:19
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Am inserat in ultimele 2 zile inca 2 comentarii, in care raspundeam unor intrebari ce mi s-au pus, dar vad ca nu mi-au fost publicate. De ce ? Oare aici au acces numai opiniile care convin "cuiva"?
Regret ca am intervenit in aceste discutii; oricum, opiniile si viata omului nu le schimba oamenii, ci Dumnezeu. "Nick"-ul meu e un fragment dintr-o rugaciune: "Te-am parasit sa nu ma parasesti ! Am iesit de la Tine iesi in cautarea mea!" Asta e esenta vietii umane, aflata intre cadere si nadejde. Si , apropos de pacate, nu instantele omenesti hotarasc ce e pacat sau nu, ci Dumnezeu. Faptul ca noi acceptam sau nu revelatia divina e problema noastra personala; dar in fata instantei supreme, justificarile noastre nu au nici o valoare. Omul vede fericirea ca pe o realizare a unor dorinte carnale, spunand ca sunt deziderate ale sufletului... dar acesta e un orizont limitat.
re:#159593, de rational rose la Sun, 26/11/2006 - 12:09 - de Motzoc la: 26/11/2006 18:53:58
(la: Prejudecati populare despre religia crestina)
Sfinta Traditie se afla cuprinsa si in cartile de slujba si de ritual ale Bisericii. Biserica lui Hristos este cea care a statornicit adevarurile de credinta prin invataturile si canoanele Sfintelor Sinoade ecumenice, ale Sinoadelor locale, prin Marturisirile de credinta si in cartile ei simbolice si de cult bisericesc.

Din cele aratate retinem ca idei calauzitoare:

a. Dumnezeu a descoperit invatatura Sa mintuitoare oamenilor prin viu grai, pentru a fi inteleasa si urmata in viata. Numai o parte din Descoperirea sau din Revelatia divina a fost cuprinsa in Sfinta Scriptura a Vechiului si Noului Testament. Inainte de Sfinta Scriptura, invatatura descoperita de Dumnezeu oamenilor s-a pastrat <>, prin viu grai in Sfinta Traditie sau Sfinta Predanie, cum ne spune Sfintul Apostol Pavel: <> (Rom. 10, 17);

b. Desavirsirea Descoperirii sau Revelatiei lui Dumnezeu s-a facut <> prin Fiul lui Dumnezeu, nascut om fara de pacat, pentru a noastra mintuire, Domnul Iisus Hristos, care a invatat pe oameni in timpul petrecerii Sale pe pamint numai prin viu grai si a poruncit Sfintilor Apostoli sa invete la rindul lor prin viu grai cele auzite, cele vazute si cele traite de ei impreuna cu Domnul Iisus Hristos: <> (Matei 28, 19);

c. Sfinta Traditie sau Sfinta Predanie este deci al doilea izvor sau tezaur al Descoprerii sau Revelatiei divine trebuitoare mintuirii noastre, egala si cu nimic mai prejos decit Sfinta Scriptura. Sfinta Traditie a fost de la inceput si este pretuita de intreaga Biserica Ortodoxa in aceeasi masura ca si Sfinta Scriptura si formeaza o unitate deplina;

d. Sfinta Traditie primita de la Mintuitorul de Sfintii Apostoli, numita Traditia apostolica, si transmisa prin urmasii lor, episcopii si preotii, hirotoniti sa conduca bisericile comunitatilor crestine in toata lumea, a fost fixata in parte si in scris de timpuriu si s-a pastrat fara schimbare pina astazi, in hotaririle si canoanele sinoadelor ecumenice si locale, in simbolurile de credinta, in scrierile Sfintilor Parinti, in cartile de slujba ale Sfintei Biserici, in Sfinta Liturghie, in Marturisirile de Credinta, si se numeste Traditie bisericeasca.

Trebuie avut insa in vedere ca nu orice traditii sau traditie in Biserica este si Sfinta Traditie. Pentru a deosebi Sfinta Traditie in Biserica de ce sint traditii sau traditie etnica, cultural-bisericeasca sau de alta natura, Sfinta Traditie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) Traditia sa fi fost tinuta in Bisericile apostolice, adica sa vina din timpul Sfintilor Apostoli prin succesiune ierarhica, sa aiba continuitate neintrerupta pina astazi; b) Sa fi fost recunoscuta si urmata intotdeauna de intreaga Biserica ecumenica; c) Sa nu cuprinda in sine invatatura care ar veni in contrazicere cu Sfinta Scriptura, cu Traditia apostolica sau cu scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii; d) Adevarul de credinta trebuie sa fie cuprins in Sfinta Scriptura si in Sfinta Traditie si sa aiba consintamintul tuturor Bisericilor Ortodoxe.


Mai multe pe site:http://www.crestin-ortodox.ro/
___________________
Eu sunt cel care sunt!
#159752 (raspuns la: #159593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa fie doar un "joc" divin?! - de Madalina la: 15/11/2003 11:22:20
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Daca viata se reduce la doar un mare test de credinta din partea lui Dumnezeu, inseamna ca Dumnezeu nu face altceva decit sa joace un fel de joc dur "al sortii si al mortii" dupa spunea un scriitor.
Dar ma intreb, pt. ce acest test, cind majoritatea dintre noi il picam? Nu chiar El spune: "ingusta e cale si putini vor patrunde"?
Citi dintre noi cer un asemenea test? Citi dintre noi ar mai cere inca o viata in asemenea conditii?
Oare chiar asa, viata sa se reduca doar la suferinte determinate de "testele" divinitatii? Joaca Dumnezeu un fel de sah cu noi, numai dupa cum ii place?
Caci, daca ar fii asa (Doamne fereste!)inseamna ca va conta doar ce vrea El si nimic din ce aspir eu! Si atunci unde e libera vointa, daca totul e limitare, frustrare, obedienta?
Pai noi oricum suntem slabi... Dumnezeu tocmai aici se reveleaza in neputinta noastra...Steinhardt spunea "ajuta Doamne neputintei mele"...
Si mai e ceva sunt foarte multi oameni carora putin le pasa de Dumnezeu, de dumnezeire si de credinta, si crede-ma sunt f. bine si fericiti! Asa dupa cum sunt si foarte multi oameni care au facut din cautarea lui Dumnezeu sensul propriei vieti, insa au o viata mizera si nenororita rau!
Avem injur mozaicul complet de situatii!
Eu totusi cred ca viata e mai mult decit un test divin, ca eu insemn ceva, cit de mic,mititel in ochii lui Dumnezeu, ca El ma aude cind strig catre El si pot prin rugaciune, credinta si purtare sa schimb macar un pic din starea mea de "pion" in jocul divin...!!
#4310 (raspuns la: #570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ingrid, revelatia e in tine insati - de Ovidiu Bufnila la: 05/03/2004 02:44:53
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ingrid, revelatia e in tine insati, locul nasterii tale fiind un vartej virtual de procesualitati de la respirati arborelului de langa fereastra dincolo de care te-ai intrupat, fereastra fiind ea insasi procesualitate intrepatrunsa cu procesualitatea istoriei, asadar, Tg Ocna este o instructiune magica si nicidecum un oras misterios si fabulos, fabulos fiind dincoace de orizontul meu vizibil, Tg Ocna, procesualitate fiind, cu fanfare si camioane si galerii de sare ascunzatoare de animale fabuloase si brazi fosnitori in mintea mea care nu e mintea mea ci un vartej virtual al campurilor magnetice, eu nefiind scriitor in adevaratul sens al cuvantului ci doar un navigator pornit sa descopere daca_cumva exista un drum catre Ultimul Sens, anecodotic vorbind, nu sunt cetatean de onoare al orasului in care m-am intrupat caci, autoironic abordandu-l pe pe primarul acestui desuet timp istoric mi-a spus ranjind tembel ca onoarea se face numai postum, ce idiot acest primar, era doar o autoironie bufnilia nicidecum o cautare de impaunare vulgara, asa ca, dragul meu inger, Ingrid, procesualitatea acestui mirific loc are inlauntrul meu un rol magic si cam atat, si multumesc pentru aceasta ingereasca intrebare!
#11394 (raspuns la: #11389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E prea mare povara divinitati - de belazur la: 08/03/2004 05:26:25
(la: FEMEIA CREATIE DIVINA...)
E prea mare povara divinitatii, uneori... Prea multa responsabilitate, si atunci "creatia divina" tinde sa-si dezminta originea.
#11589 (raspuns la: #11576) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru AndreiS,Existenta divinului?! - de DESTIN la: 13/05/2004 20:33:03
(la: Existenta divinului?!)
Existam ca semeni,am fost creati de ce este necesar sa ne intrebam (?)si sa ne miram(!)...?Divinitatea trebuie studiata ,inteleasa si acceptata .Intelepciune pentru toti semenii...


"Existenta BIBLIEI,o carte adresata poporului,este cel mai mare castig de care a avut parte vreodata omenirea.Orice tentativa de a-i minimaliza valoarea ...este o crima impotriva umanitatii"(Immanuel Kant filozof din sec.al XVIII-lea)
Credinta in DIVIN - de Paianjenul la: 14/05/2004 15:09:41
(la: Existenta divinului?!)
Orice fiinta umana dotata cu facultatatea de a GINDI, va ajunge mai devreme sau mai tirziu sa se confrunta cu intrebarea: DE UNDE am aparut?... CE caut aici?... INCOTRO ma indrept?... Cei mai multi oameni vor fi preocupati toata viata lor de aceste intrebari carora le vor cauta si RASPUNSURI. Pentru UNII singurul raspuns satisfacator va fi existenta unei DIVINITATI creatoare care are un SCOP si un plan cu existenta lor.
trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina? - de mircios la: 17/05/2004 00:24:41
(la: Existenta divinului?!)
Eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina, superoara." Este doar o modalitate de a lucra cu complexitatea lumii in care traim.
Mai devreme sau mai tarziu, un om, implicat constient in viata lui, ajunge la momentul in care pentru a merge mai departe are nevoie de o "teorie unificata a campurilor existentei." Calea traditionala, adica cea mai veche si cea mai utilizata este calea credintei intr-un "motor primordial." In timpurile moderne a aparut calea sintetico-analitica, adica cea stiintifica, in care individul incearca sa gaseasca in mod rational legile ce stau la baza unei "teorii unificate a campurilor existentiale" si sa le sintetizeze intr-o teorie satisfacatoare modeluluii cel mai apropiat al lumii asa cum se prezinta el la un moment dat. Ceea ce este izbitor este ca, desi se preteaza stiintifica, adogmatica si complet ateista ajunge si aceasta cale sa "venereze" termeni si entitati care in ultima analiza scapa oricarei definitii, cum ar fi energia, timpul, materia.
Calea traditionala, a "motorului primordial," a suferit si ea schimbari radicale pe masura ce omul s-a avantat in construirea sa ca "animal social", adica pe masura ce societatea a evoluat spre structuri din ce in ce mai complexe si mai masive.
Daca la inceput necesitatea unei teorii unificate provenea din relatia individuala cu complexitatea realitatii inconjuratoare, odata cu dezvoltarea sistemelor sociale umane s-a trecut la necesitatea grupurilor de a lucra cu un numitor comun in "unificarea campurilor existentei." Asa s-a trecut de la experienta individuala de tip mistic la cea sociala de tip religios. Religia in sine este un produs al tendintei speciei de unificare. Religia este incercarea speciei de a "re-lega" entitatile care o compun si care au pierdut prin dezvoltarea intelectuala "instinctul de turma."
Momentul crucial in evolutia religiei a fost cel in care religia, ca modalitate spontana de a face fata relitatii prin puterea participarii la un grup de interese comune, s-a institutionalizat. Institutionalizarea religiei si aparitia credintelor specifice, desi a dus la o intarire a metodologiei din punct de vedere al grupului, a provocat o rupere in comunicarea cu motorul primordial la nivel individual. Ca participant la o religie institutionalizata individul este mai slab ca putere absoluta, in favoarea intaririi grupului din care face parte. Institutionalizarea religiei a dat cale libera politizarii religiei si din acel moment religia ca atare nu mai aceeasi valoare de salvare individuala pe care o are trairea mistica primordiala. Pe de alta parte, politizarea religiei a dat mana libera manipularior sociale de catre grupuri restranse de indivizi cu acumulare de capital social si material. Altfel spus, politizarea religiei a generat sisteme sociale de tip "piramidal" (in care un strat mare de indivizi egali din punct de vedere social si material sustine fortat un strat ceva mai mic care la randul lui sustine fortat unul si mai mic si asa mai departe pana la un grup mic de indivizi care sustin de buna voie o individualitate speciala ce realizeaza legatura de putere cu "motorul primordial"), ca opozitie a sistemelor sociale de tip "platforma purtatoare de dom" (in care o masa mare de indivizi relativ egali din punct de vedere social si material sustin de buna voie un individ sau un grup mic de indivizi care realizeaza legatura informationala cu "motorul primordial").
De aceea eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina." Credinta vine odata cu omul. Ceea ce nu vine odata cu omul este in ce crede si modalitatile de a isi intretine si manifesta credinta.
Asa cum spuneam mai sus, participarea la o religie vine cu scaderea potentialului de realizare individuala a unei relatii personale cu divinitatea in favoarea unei relatii sociale cu divinitatea. Cine cauta o relatie personala trebuie sa urmeze calea mistica. Daca se urmaresc partile mistice adiacente religiilor primare, precum si cele adiacente credintelor popoarelor asa zis primitive, se observa o asemanare in ceea ce priveste dezbracarea relatiei cu divinul de constructiile necesare pentru sustinerea sistemelor mari sociale. Calea mistica indiferent daca este vorba de isihasm sau Meiser Eckhart, Kabala, mistici sufi, caile Yoga or budism, potenteaza legatura individuala cu divinul si ajuta individul sa se integreze social fara a transforma aceasta din urma integrare intr-o conditie. Misticul realizeaza o relatie directa cu numinosul, lumina lumii care starneste admiratia, respectul si dragostea in sufletul omenesc pur, deschis unei comunicari neintinate si unei aceptari a mesajului primordial desupra tuturor obstacolelor generate de realitatile uneori iluzorii ale universului. Misticul alege calea iubirii pentru "motorul primordial" care il pune intr-o pozitie de iubire a existentei asa cum este si implicit a semenilor sai. Participantul la orice religie alege calea inversa: prin iubirea semenilor si integrarea sociala sa ajunga la iubirea "motorului primordial". Aceasta il pune oarecum in pozitia oamenilor de stiinta moderni care incearca din fragmente disipate sa realizeze icoana Marelui Intreg.
In cele din urma, este doar o chestiune de alegere. Insa in amandoua cazurile singurul aliat al omului in stabilirea unei relatii cu divinitatea este iubirea. Insa aceasta este deja o alta poveste.
..."spiritul din orice om e o faramita de divin..."desdemona, - de DESTIN la: 10/07/2004 02:09:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Revin la comentariul tau,mi-a placut expresia plina de adevar, ce iti apartine si am folosit-o ca titlu..."Faramita de divin..." la personalitati tulburatoare,in literatura,muzica,pictura,filozofie...i-au facut adevarate genii.Amintesc numai din sec.al - XIX-lea Lamartine,Victor Hogo,Byron Shelley,Puskin,Eminescu,Hegel,Kant,Schopenhauer,Liszt.Chopin,Schumann,Berlioz,Paganini,Richard Wagner.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#17594 (raspuns la: #17501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vesnicie / pt paianjenul - de desdemona la: 16/07/2004 12:07:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"de vreme ce eu personal pur si simplu nu doresc sa traiesc vesnic nici in fericire, nici in nefericire... ma va osindi dumnezeu, totusi, sa traiesc vesnic intr-un suflet nemuritor "

Aici cand spui 'eu' vorbesti cu eu-ul tau omenesc, care nu isi cunoaste partea nemuritoare (de natura divina). Cand aceasta revelatie se produce, devii constient de o realitate dincolo de cea pe care o cunosteai inainte (prin simturi si ganduri). Devii constient ca o parte a ta (spiritul) e eterna si indestructibila, deci moartea nu exista. Celelalte parti ale eu-ului tau (emotii, dorinte, cunoastere, idei) sunt asemenea hainelor pe un trup, te inconjoara, te imbraca, dar nu sunt parte din tine. Nu te mai identifici cu frica, dorintele, mânia. Si nici timpul nu mai exista: timpul nu poate afecta un lucru etern si neschimbator. Efectiv, in acea stare, fie ca trupul iti e batran in pragul mortii sau nou-nascut, fie ca traiesti intr-un palat sau bordei, esti la fel, si lumea iti apare ca o iluzie mestesugit creata in jurul unei realitati unice, eterne si omniprezente. Dar aceasta 'revelatie' se poate petrece doar pentru fiecare individ in parte, in el insusi. E cel mai minunat lucru ce se poate intampla in cursul vietii cuiva.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
#17939 (raspuns la: #17933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
atei/credinciosi =morti/vii -pt destin - de desdemona la: 20/07/2004 12:06:26
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Cred ca aceasta clasificare e prea radicala. Nu uita ca un ateu are potentialul de-a deveni credincios pe cand un mort nu mai poate invia (nici usa nu poate dobandi urechi). Exista diferite grade si intre atei si intre credinciosi. Exista credinciosi de complezanta (care merg la biseirca pentru ca asa se face - sau ca asa zice mama) si exista ipocriti, care vorbesc de religie dar se gandesc la bani. La fel, si printre atei, exista oameni care au un comportament aproape perfect (sunt buni, generosi, nu mint, nu fura, sunt modesti si cu temperament angelic) la fel cum exista cei care nu tin cont de nici o regula si fac exact ce le vine. De fapt, suntem toti oameni (unii mai puternici altii mai slabi) si e gresit sa faci o distinctie de acest fel intre credinciosi si atei (dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii la fel). In orice moment, unul dintre cei catalogati de tine ca 'morti' poate sa 'invie' avand un suflet pur si o revelatie a divinului. Religia e o chestiune individuala, e o relatie strict personala intre om si divin. De multe ori ateii sunt mai onesti cu ei insisi, si respecta mai bine esenta scripturilor. Un preot intelept va aprecia astfel de oameni si isi va dori sa ii vada 'realizati' (adica realizand legatura cu divinul) eventual se va ruga pentru ca aceasta sa li se intample. Un om cu adevarat religios va fi plin de iubire pentru semenii lui, cu atat mai mult pentru cei care sunt lipsiti de binecuvantarea legaturii cu divinul.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
#18111 (raspuns la: #18093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Desdemona, - de DESTIN la: 20/07/2004 22:44:00
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt putin contrariat de comentariul tau,imi atribui mie afirmatii ce nu imi apartin.Surprinzator pentru mine ...tu comentezi din "Cugetarile lui Petre Tutea"!!!
Tu afirmi:
"Cred ca aceasta clasificare e prea radicala. Nu uita ca un ateu are potentialul de-a deveni credincios pe cand un mort nu mai poate invia (nici usa nu poate dobandi urechi)."
"In orice moment, unul dintre cei catalogati de tine ca 'morti' poate sa 'invie' avand un suflet pur si o revelatie a divinului."

Fireste comentariul tau exprima o parere personala.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#18132 (raspuns la: #18111) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
în viata viitoare justitia divina va corecta justitia omeneasca - de DESTIN la: 04/08/2004 01:55:50
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Prin moarte Dumnezeu a oprit procesul calcarii de porunca, punând cap pacatului (pentru ca pacatul sa nu devina nemuritor, pentru ca omul sa nu ramâna vesnic în stare de calcator de porunca).



Sufletul fiind nemuritor, îsi continua activitatea si în lumea cealalta, adica o va continua de acolo de unde a ramas cu facerea binelui în momentul mortii. Cât priveste nedreptatile, suferintele pe care pe nedrept le-am îndurat din partea oamenilor, vor fi recompensate la Cer.


Si Platon zice ca:" în viata viitoare justitia divina va corecta justitia omeneasca"



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Crestinismul si Cristos - de AlexM la: 12/08/2004 22:34:37
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Urmaresc discutia voastra, nu mi-am permis sa ma amestec pana acum. Consider ca o discutie despre cristos/crestinism poate fi dusa numai pe doua planuri. Pe plan religios, luand de bun ce s-a lasat sa fie scris in "cartile sfinte" si pe plan stiintific coreland cu ceea ce stim de la autorii "pagani" de dinainte si de dupa cristos.

Cristos a existat ca persoana fizica. Din omul numit Cristos s-a construit un mit care nu a facut altceva decat sa continuie vechile mituri de dinainte de crestinism. Biserica a "distrus" omul real Cristos construind o imagine religioasa pe care astazi o stim ca fiind Cristos. Cred ca pentru un crestin este greu de acceptat ca de fapt crestinismul nu este o religie care a fost acceptata de mii de ani ci o religie care a fost impusa prin constrangere , cu sabia si cu forta in special in perioada medievala, desi ea a fost acceptata deja din sec IV ca religia oficiala a imperiului Roman de catre Constantin cel Mare. Cu ocazia acestui eveniment, acel imparat al Imperiului Roman a batut monede cum era obiceiul pentru orice eveniment importanta. Monezile reprezentau pe avers zeul suprem al populatiei care nu era altul decat soarele. Biserica a incercat sa-si impuna zilele de sarbatoare dar nu a avut succes. Ca atare, o minte luminata a decis ca sa puna zilele de sarbatoare bisericesti in aceleasi zile in care populatia sarbatorea vechile ei sarbatori pagane. Asta a tsinut in timp, putini fiind cei care astazi mai stiu ce se ascunde in spatele unei asa numite sarbatori religioase, inclusiv a celei de Craciun.
Mrrr.... e un subiect amplu si e mult de spus dar pentru cei care sint neincrezatori i-ash sfatui sa caute despre data cand a fost "facuta" sfânta Maica Domnului si mai ales DE CATRE CINE a fost ea facuta sfânta. Ca puncte de reper, dau numai atat: Nicea, Justinian. Pentru un teolog cred ca e arhisuficient. Avand "revelatia" ce e cu o personalitate bisericeasca asa de importanta cum este Maica Domnului si sfintenia ei, ramane la decizia fiecaruia ce face mai departe cu Cristos. Un lucru el e cert. El a existat si a fost un om. Asta ne-o spune cel mai mare istoric al vremi. Punct de reper: Tacitus.
Crestinismul nostru. Crestinismul nostru nu este crestinismul lui Isus sau al crestinilor primordiali. Crestinismul nostru nu este nici macar crestinismul Sf. Petru. El este crestinismul Sf. Pavel ( sau e Paul in Românã?). Este vorba de acel general Roman, Saulus pe nume care shi-a schimbat numele in Paulus dupa revelatia ( epileptica?) avuta, care a fost dus la Roma cu 2 legiuni ca escorta si a carui urma s-a pierdut tot in Roma, aducand aminte de programele moderne de schimbare a identitatii. Ma rog, Paul a avut dispute acerbe cu fratele lui Isus, cu Iacob si pentru ca nu s-au inteles in ceea ce priveste ideile de baza ale noi religii, ei s-au despartit.
Ortodoxia. Dupa nume e credinta dreapta ( orto-doxa), dupa mine e religia crestina care a fost cea mai toleranta, permitand o simbioza intre vechile divinitati si obiceiuri pagane si noul cult. Ramane inca un mister pentru mine de ce au avut loc razboaiele iconclastice pentru ca aparent "inchinatul la icoane" a fost numai un motiv pentru declansarea lor. Nu stiu exact cat de mult au fost implicati locuitorii Nord-Dunareni in aceste razboaie, dar aparent nu chiar asa de mult deoarece ceea ce ne-a ramas de exempl. de la Anna Comnena nu prea spune mult de locuitorii Nord-Dunareni .

Cu stima,

AlexM
#19689 (raspuns la: #19685) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de (anonim) la: 22/08/2004 11:43:16
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Dom'le, pe ce baza afirmi domnia ta ca profetia lui Isaia se refera la un alt mantuitor decat Iisus Hristos? Ce argumente poti sa aduci pt. asa o "acuzatie" de serioasa? Lasam la o parte faptul ca titlul subiectului era cu totul altul (probabil si intentia autorului)...

Vreau sa-ti spun ca am urmarit cu ceva interes firul discutiilor voastre desi, recunosc, la un moment dat n-am mai avut rabdare sa citesc absolut totul. Din comoditate, probabil, sau mai degraba din cauza faptului ca ati adus TOTI o multime de citate si de alte "dovezi incontestabile" si le-ati cladit de-ati facut un fel de piramida uriasa ce te striveste numai uitandu-te la ea.

Tin sa va spun ca dpdv al ortodoxiei stiinta despre viata si viata in stiinta se combina in mod practic si eficient fara a lasa loc la interpretari sterile. In ortodoxie se pune accentul pe practicarea solutiilor gasite in Scripturi, mai putin pe latura scolastica. De aceea aducerea cu atata dezinvoltura a mesajelor originale biblice in contexte atat de diferite si de serioase mi se pare a fi nu atat o rezolvare a problemelor dezbatute ci o dovada de manipulare a cunostintelor in favoarea sau defavoarea cuiva. Asta imi aduce aminte de vorba celebra a Mantuitorului: "va rataciti nestiind scripturile"; sau: "ochi au avut si n-au vazut, urechi si n-au auzit" (ca tot pomenii de citate...).

mi-am dat seama inca de la inceput ca discutia dintre voi nu va duce decat la slabirea sufletului. de ce? fiindca din cele ce am citit n-am dedus de nicaieri cam care ar fi opinia evrita despre Hristos si urmatorii Lui, asa dupa cum la ceilalti n-am gasit nimic referitor la opinia bisericii! toti vorbesc in nume personal si asta mi se pare a fi un lucru cam pagubos- stiti voi vorba aia: cate bordeiuri, atatea obiceiuri!!! constat, dar nu cu surprindere, inclinatia tuturor de a-si intocmi sisteme filosofico-teologice individuale, separate de credinta din care au iesit dar care se vor grefate pe aceasta. ei bine, asta nu se prea poate. nu putem fi cu fundul in doua luntrii; nu putem fi si la bal si la spital.

ce n-am putut intelege din ultimele tale postari: esti convins ca exista o limita de timp in care proorociile VT (si nu numai) trebuie sa se implineasca? daca DA, cam care ar fi aceasta? daca NU, atunci de unde graba de implinire a lor intr-un timp care sa convina cuiva? sa-ti spun si de ce te intreb. referindu-ma la proorociile despre sfarsitul lumii (continute in Apocalipsa Sf Ioan), se spun acolo lucruri cu anevoie de inteles (de patruns atat cu mintea cat si cu spiritul), lucruri care trebuiesc luate cel mai mult in chip alegoric decat in sens strict (mot-a-mot). Sf. Apostoli asteptau inca din vremea vietii lor sfarsitul lumii. in nadejdea invierii si a vietii vesnice nu mai aveau rabdare sa astepte venirea preconizata, proorocita, dar care intarzia. de aceea ei vorbesc adesea despre evenimentele acestea ca despre unele imediat urmatoare. la fel si ceilalti prooroci. de unde aveau ei sa stie cand se vor implini proorociile lor? pt. ei, ca si pt. niste crestini normali, era mai important continutul mesajelor divine decat timpul cand aveau sa se deruleze faptele respective. dar ca sa fiu mai pe intelesul lumii am sa incerc mai intai sa explic ce e cu proorociile- ca se vorbeste de ele si prea putina lume stie ce sunt.

Descoperirea Dumnezeiasca (ca despre ea este vorba in proorocii) a fost data pt. toti oamenii, sa fie "spre folos si spre binecuvantare" si pt. insusirea Legii. aceasta Descoperire s-a impartasit oamenilor pe doua cai distincte: prima s-a numit Revelatia Naturala; cea de a doua s-a numit R. Supranaturala.

R. Naturala s-a facut pe calea firii. ce intelegem din aceasta? ca firea intreaga pamanteasca ne vorbeste neincetat despre firea lui Dumnezeu, Creatorul ei. ordinea, frumusetea, dreptatea, nobletea, marimea sau micimea unor lucruri, complexitatea sau simplitatea altora, totul ne comunica in permanenta un intreg sistem de valori care ne pot trezi la realitate daca suntem adormiti, sau morti sufleteste. citim la Psalmul 18,1-4;Romani 1,20; apoi Sf. Atanasie: "intreaga faptura, prin ordinea si armonia ei, arata ca din carte si striga pe Stapanul si Facatorul ei. chiar daca unele popoare se inchina la lemne si la pietre, ele stiu ca este Cineva mai mare decat ele"; Voltaire: "universul ma incurca si nu pot gandi macar / ca poate exista ceasul fara un ceasornicar". aceasta descoperire este continua, din primele zile ale omenirii si pana la noi. asa cum primilor oameni li s-a descoperit pe cale naturala goliciunea si pacatul calcarii de porunca, la fel si noua ni se descopera in permanenta lucrurile ce ne leaga sau ne despart de Dumnezeu. depinde de noi daca vedem sau nu.

cea de a doua, R. Supranaturala, este mult mai complexa si necesita ceva pregatire, nu atat mentala cat mai ales spirituala. din ea fac parte proorociile amintite. putem vorbi si in cazul ei de un fel de subdiviziune: directa si indirecta. indirecta: venita oamenilor prin "organele" purtatoare de duh dumnezeiesc. directa: a fost data direct de Dumnezeu unor oameni alesi, oameni fara pata care s-au invrednicit, atat cat a fost cu putinta firii omenesti sa perceapa (ca zice, "nu poate vedea omul fata lui Dumnezeu si sa fie viu"), sa le fie impartasite taine ale viitorului. aici apare o problema, viitorul. nu intentionez sa fac aici o apologie a timpului omenirii. stim ca timpul a fost creat pt. om si nu omul pt. timp. asta fiindca dincolo nu mai percepem timpul in cele trei planuri (trecut, prezent si viitor), ci doar ca un vesnic prezent. toate proorociile vorbesc despre lucruri care se vor intampla intr-un timp mai scurt sau mai lung, in functie de necesitati si de oamenii carora au fost destinate. acuma, cand vorbim despre aceasta Revelatie Supranaturala trebuie sa facem distinctie si in sensul cum se manifesta ea: uneori se manifesta din afara spre interior si reflecta din nou in afara; dar de cele mai multe ori ea se manifesta in chip duhovnicesc, spiritual, si a luat denumirea de Inspiratie/Insuflare Divina. de acest "instrument" s-au folosit toti Apostolii si Proorocii cand au proorocit sau au scris despre lucruri sfinte.

ortodoxia recunoaste 3 mari perioade ale Descoperirii: 1. de la facerea oamenilor pana la darea Legii VT; 2. de la tablele Legii pana la venirea Mantuitorului (aproape 14 secole); 3. ultima, si cea mai importanta, numita si a plinatatii harului si adevarului (Ioan 1,17), incepe odata cu venirea lui Hristos si se incheie cu ultima scriere a NT. superioritatea ultimei fata de primele doua rezida din faptul ca daca inainte oamenii s-au calauzit dupa o Lege data de un Dumnezeu pe care nu L-au putut vedea "fata catre fata", acum ei sunt calauziti de un Dumnezeu care Si-a lasat pe Unicul Fiu sa moara pt. pacatele omenirii "cand noi eram vrajmasi ai crucii", Mantuitor pe care ei L-au vazut dar nu toti L-au cunoscut fiindca firea vesnic suspicioasa si nemultumita nu voia un eliberator spiritual, ci unul politic-social. insusi simulacrul de proces la care a fost supus Fiul Omului din considerente politice si mai putin teologice a fost menit sa distruga nu atat PERSOANA cat mai ales SPIRITUL relativ "nou" pe care il aducea invatatura Sa. de fapt El nu venise sa strice Legea, ci s-o plineasca. da, s-o plineasca, fiindca in persoana Lui s-au plinit "toata legea si proorocii". acuma, desigur ca putem discuta la infinit despre aceasta Persoana care a avut mai degraba o soarta ingrata decat una plina de liniste. "la ai Sai a fost, dar nu L-au primit". de aceea profeteste El: "se va lua imparatia de la voi si se va da neamurilor" (adica paganilor si celor ce au crezut in El). cuvant cutremurator care n-a putut fi suferit de acuzatorii Sai. ei, care mai inainte ramaneau ca stanele de piatra neavand nici un cuvant de indreptatire pt. pacatele lor; ei, care se obisnuisera la uciderea proorocilor si a oamenilor trimisi de Dumnezeu; ei, care spuneau ca Hristos face minuni cu domnul diavolilor (ca ziceau ca are demon); ei, care si-au facut un scop din a nega venirea Fiului Omului la vremea proorocita; ei, care pana si pe Moise, parintele lor, l-au nedreptatit prin spurcaciunile si calcarile de porunca la care s-au dedat impreuna cu popoarele pagane; ei, care stateau prin piete si pe la rascrucile drumurilor si se faceau ca se inchina ca sa le zica lumea "rabbi"; ei, care din Templu facusera o "pestera de talhari" unde comertul luase locul rugaciunii si al ajutorarii celor sarmani; ei, care au zis ca daca nu pot avea "Tara Sfanta" atunci isi vor face tot pamantul o tara a lor... ei singuri si-au cerut osanda de la Dumnezeu: "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L". "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"! auziti ce blasfemie, sa pui sangele unui om nevinovat pe capul propriilor copii, a urmasilor si urmasilor tai...! nu e asta o dovada de barbarie mai mare decat orice ucidere? adica sa traga si altii dupa tine ponoasele faptelor tale...

asta e judecata veacului ce vine: sangele care nu spala otraveste!!!!!!! pt. asta si explicatia la cele spuse: fiecare se judeca pe sine insusi, nu crestinii judeca pe evrei, nu musulmanii. de aceea si inteleg de ce evreii nu au nevoie de acest Mantuitor: fiindca daca L-ar accepta ar insemna sa recunoasca uciderea Lui nedreapta iar ei ar fi urmasii acelor ucigasi. cati dintre noi am putea sa recunoastem vina parintilor nostri?! spunea cineva ca daca prin nu stiu ce minune Hristos S-ar fi nascut la romani, atunci ar fi trebuit ori sa se mai nasca o data ori sa nu mai moara fiindca ai nostri nu L-ar fi ucis. se prea poate... cert este ca El a existat ca persoana si a fost crucificat. cine nu crede nici acum si-i invata si pe altii la fel, se pune in randul acelora care L-au tintuit pe cruce pe Unul Fiul lui Dumnezeu facut om dupa chipul si asemanarea noastra. si orice argumente pro sau contra nu vor fi acceptate niciodata decat daca ne mai eliberam din chingile stranse ale mintii. mintea nu judeca precum sufletul.

revenind la problema proorociilor... avand in vedere ce am scris mai sus, e necesar sa intelegem mai intai de la ce premise plecam si pe ce se sprijina intregul nostru edificiu ideologic. imi dau seama ca texte ca acesta de fata nu vor face niciodata pe nimeni sa iubeasca ortodoxia cu tot cu ortodocsii ei, la fel cum imi dau seama si ca nu va schimba mentalitatile cuiva. dealtfel nici insusi Hristos n-a reusit asta atunci, imediat; nici proorocii nu s-au "invrednicit" a-si vedea lucrul lor spiritual "inghitit" de toti. altfel nici n-ar mai fi fost nevoie de proorocii, de minuni, de Descoperirea Dumnezeiasca in general. daca oamenii ar fi fost drept credinciosi n-ar mai fi avut nevoie de acestea toate, nu-i asa? numai ca "trebuie sa ne lamurim precum aurul in foc"!!!!! fara a fi pusi la incercare in credinta noastra n-am avea nici un merit in a dobandi mantuirea.

credem sau nu, cel putin teoretic este posibil un anumit consens in ce priveste problemele aduse in discutie. consensul nu vine prin acceptarea imediata a unor idei, ci prin "rumegarea" lor indelunga si prin experimentarea macar la nivel fizic (palpabil, vazut, auzit...) a trairii in comuniunea sfintilor. in afara corabiei ce luneca pe marea vietii acesteia tulburi, in afara ei nu prea exista sorti de izbavire de la inec. in rest, Dumnezeu cu mila.

just me- enigmescu
#20109 (raspuns la: #20102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ionel - de carapiscum la: 02/10/2004 09:45:19
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am sa incerc sa raspund sistematic si sintetic mesajului tau. Ce anume ma face sa cred in Dumnezeu? Revelatia naturala si supranaturala!

"Nu crezi ca indoctrinarea din timpul formarii tale te-a programat prea mult?" Se prea poate, cam la fel cum pe tine te-a format ca si caracter si "credinta" indoctrinarea atee.

"Tu nu ai nici o indoiala despre credinta ta?" NU! Indoiala, ca sa facem un pic de istorie biblica, vine de la diavolul care a pus sub semnul indoielii cuvantul lui Dumnezeu.

"Ce te face sa ignori aceste ganduri negre? Frica de consecinte?" La ce anume te referi, care ganduri negre? Oricum, sa stii ca nu ignor nici un gand, pe toate le trec prin filtrul ratiunii, dar nu al ratiunii goale, ci al ratiunii purtate de credinta. Vorbesti de frica de consecinte... Oare cine se teme intr-adevar de consecinte aici?!

"Ce te face sa crezi ca Dumnezeu tine asa de tare sa fie ascuns de ochii nostri si in acelasi timp sa ne vrea sa-l "vedem"?" Tocmai ca Dumnezeu nu tine sa fie ascuns de ochii nostri, ci noi tinem sa nu-L vedem. Este optiunea noastra si El nu ne forteaza prin nimic sa admitem existenta Sa. Dar daca noi nu-L vedem asta nu inseamna ca nici El nu ne vede!

"Cine exact este acest Satan si de ce se pare ca el este mai puternic decat Facatorul nostru?" Cred ca stii despre cine/ce vorbesti, intrebarea mi se pare retorica. Si totusi, satan este un inger de lumina care a fost la mare cinste in cetele ingerilor, dar care din neascultare si mandrie a cazut din cinstea aceea si a fost sortit pe veci sa stea in iad. Ca o paranteza, iadul n-a existat dintotdeauna, ci el a fost creat pt. satan si ingerii din ceata lui care l-au urmat. Lui i s-a lasat puterea de a amagi sufletele oamenilor si de a le atrage la el, asta tocmai pt. ca fiecare dintre noi sa aiba libertatea de alegere proprie si pt. ca prin rezistarea in fata acestor ispite sa se mantuiasca. Aici se vede si dreptatea lui Dumnezeu care nu da mantuirea gratuit, fara nici un aport din partea noastra, ci pe merit. Si ca sa revin, puterea diavolului consta in lipsirea de buna voie de ajutorul lui Dumnezeu, cu alte cuvinte incalcarea voii divine aduce cu sine lasarea in voia diavolului- de aici vine puterea lui, nu din slabiciunea lui Dumnezeu.

"Ce te convinge ca Iisus n-a fost un impostor sau un profet fals?" Argumentele sunt multiple si pleaca de la cele mai mici amanunte pana la cele mai complicate. Exista tratate intregi de teologie (si nu numai) in care poti gasi argumente destule, daca chiar vrei sa gasesti asa ceva. Aici nu avem spatiul necesar pt. a dezbate asa o problema vasta.

"Cum impaci contradictia dintre imperfectiile Bibliei, ale celor ce au modificat-o de-a cursul anilor, si absolutismul incontestabil al existentei Lui?" N-am ce sa impac, Biblia nu se contrazice niciodata, oricate slabiciuni i-am cauta noi. Asta pt. ca in ea se gaseste cuvantul lui Dumnezeu care nu minte niciodata. Ceea ce insinuezi tu pleaca de la necunoasterea textelor pe care iti bazezi teoria. De fapt e vorba de ceea ce se cheama "antinomii", adica locuri aparent contradictorii dar care la o studiere mai atenta sunt in totala concordanta cu restul Scripturii. Dealtfel textele nu pot fi interpretate intotdeauna separat de restul scrierilor. In plus, unele scrieri au un caracter profund dogmatic, altele sunt mai degraba un fel de letopisete, asta ca sa nu mai pomenim despre faptul ca au fost scrise de diferiti autori si destinate unei f. variate categorii de oameni- in spatiile si timpurile acelea. Despre aceste probleme cred ca ai sa gasesti destul material chiar pe forum aici. Cine si ce a modificat in timp la textul Scripturii? Vino cu explicatii ca sa stim despre ce vorbim, nu arunca pastile.

"Ai avut vreodata revelatii?" Asta este o intrebare personala si nu consider normal sa raspund acesteia. Tu ce crezi, faptul ca te-ai nascut din nimic si printr-un complicat proces al evolutiei materiei ai ajuns om matur (nu mai pun la socoteala aspectul constiintei umane si al gandirii logice care, in mod cert, nu tin de materie) inseamna ca esti martorul unei revelatii, si inca una care se perpetueaza zi de zi? Acesta este doar un simplu ex.

"Cum explici tu diversitatea de religii de pe glob?" Simplu: oamenii n-au mai suportat invatatura cea buna si folositoare si si-au ingramadit invatatori dupa capul lor. Cunosti povestea celor doi frati, Cain si Abel. Aici avem marturia primei deosebiri de religie: in timp ce unul aducea jertfa cea buna, celalalt nici macar nu s-a sinchisit sa ia parte la ea ci a adus o altfel de jertfa care n-a placut lui Dumnezeu. Si mai in adanc, intelesul e urmatorul: din mandrie si invidie!

"Cum este posibil ca o minoritate (crestinii) sa cunoasca adevarul, iar restul sa fie chiar asa de rataciti (evreii, musulmanii, indusii, budistii, ateistii, indigenii, etc)?" N-am zis nicaieri ca ceilalti sunt rataciti. E posibil crestinii sa cunoasca adevarul fiindca isi au obarsia in fiinta adevarului, in Iisus Hristos- "Eu sunt calea, adevarul si viata". Dar nu toti cei din afara crestinatatii se vor pierde. Zice undeva in Scriptura ca "paganii care nu au lege, din fire fac ale legii" si ca "vor fi judecati dupa legea lor". Astea sunt taine greu de patruns de vreme ce judecata nu este a noastra, ci toata I s-a Fiului Omului.

"De ce nu le-a trimis D-zeu si lor un Moise sau un Iisus?" Pai daca a trimis unul si bun, de ce mai trebuie nu stiu cate clone ca sa creada? Oricum, aceasta intrebare poti sa I-o adresezi direct lui Dumnezeu, raspunsul cel mai concludent il afli acolo.

"Cine este Mohamed si cum este el diferit de Iisus?" Nu stiu cum este "Mohamed" diferit de Hristos, dar stiu ca unul a ramas in mormant cu trupul si celalalt a inviat a treia zi din morti; unul promite "tabacioc, guleai" (dupa vorba lui Creanga) si cadane goale dupa moarte, celalalt promite comuniune cu sfintii cei din veac si cu Dumnezeu Insusi.

"De ce preferi o cosmogonie neverificabila primitiva antropomorfica, antropocentrica si complet rupta de realitate, unei cosmogonii sau ipoteze de cosmogonie inradacinata in observatiile noastre directe, referitor la DNA, evolutie, univers, chiar daca aceasta din urma este incompleta?" Raspunsul la asa o intrebare care este mai degraba acuzatoare decat pornita din nestiinta, il afli studiind cu sufletul mai mult decat cu mintea ce inseamna hristologie. Zici ca e neverificabil? Spune-mi si mie, spre ex., in ce fel e verificabila teoria evolutionista? Insasi stiinta, in cautarile sale demonstrative ca nu exista creatie, a adus dovezi incontestabile cum ca a existat creatie si ca evolutionismul este o pura teorie bazata de f. multe ori pe hazard si "explozii" datatoare de viata in diversitatea si complexitatea cunoscute azi de noi. Observatiile directe despre care vorbesti sunt in fapt indirecte, fiindca tu crezi ce spun unii cercetatori fara a vedea totusi experimentele lor pe viu. Asa ca da-mi voie sa cred in Dumnezeu ca Cel care ma face sa experimentez pe viu viata alaturi de El.

"Oare pentru ca religia iti ofera o cosmogonie completa, usor de inteles in dualitatea ei simplista, si promitatoare a unei eternitati mult superioare experientei noastre limitate?" Prin urmare admiti ca suntem limitati. Cam care crezi ca ar fi limitele putintei noastre si ale cunoscibilitatii? Si in functie de ce sau de cine (luat ca etalon) putem sa ne masuram aceste limite?

"sufletul este nemuritor numai in sensul ca posteritatea ii creaza aceasta nemurire." Intr-un fel ai dreptate, inainte de judecata universala sufletele unor oameni vor putea fi scoase din iad cu ajutorul rugaciunilor celor ramasi in viata, adica ale posteritatii. Daca te referi (cum intrevad eu) la aspectul numelui si al amintirii acestuia, toate astea sunt desertaciuni omenesti. Nicaieri in lume n-a dainuit ceva mai mult decat Dumnezeu si ideea de divinitate. Statuile sunt sfaramate, numele intinate sau pur si simplu sterse din cartea istoriei, mormintele rascolite si...praful si pulberea se alege de toate.

"Ideea sufletului nemuritor (in sensul propriu) mi se pare o ipoteza putin plauzibila, mai degraba o urmare semi-automata a fricii de moarte si a miturilor create in stil tipic pescaresc de-a lungul mileniilor." E optiunea ta. Poate de aceea si-a ales Hristos ucenici din randurile pescarilor, ca sa inventeze povesti pescaresti si apoi sa moara, sa-si dea viata pt. acele povesti. F. veridic, n-am ce zice!

Iti doresc sa te vad in rai.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23986 (raspuns la: #23612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Hypatia: DE LEGIBVS - de AR la: 26/10/2004 10:49:46
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
...Pe rand:

Da, am citit Legea Invatamantului (inainte de publicare si dupa republicare) si o consider perfectibila, ca orice lege data de oameni...
In lege se lasa "mana libera" C.N.C.-ului sa elaboreze Programele. Nu cred ca era oportun ca in Legea Invatamantului sa se prevada toate posibilele probleme care ar putea aparea in studiul tuturor disciplinelor.
In plus, pana si Constitutia suporta amendamente, tocmai fiindca se recunoaste caracterul ei perfectibil
Cu atat mai mult Programele ar trebui sa fie optimizate, mai ales in conditiile existentei unui OMEC care prevede descongestionarea...
Altfel spus, nu scrie in Legea Invatamantului ce sa faca profesorul la clasa. Exista insa destule alte normative (poate chiar prea multe !), nu intotdeauna suficient de bine gandite, care sa se ocupe cu asta. Esential este, cred, ca toti cei "din sistem" (de la ministru pana la maistru-instructor) sa admita ca sunt oameni care pot invata, nu statui pe soclu, si ca a-si recunoaste/indrepta greselile nu denota slabiciune, ci maturitate.
Imi permit sa ma pronunt in legatura cu aceste probleme ale scolii (de stat, bugetare) in calitate de contribuabil la Buget...
Pe e alta parte, asa cum am mai spus, nu sunt impotriva studiului religiei in scoli (am aratat intr-un mesaj anterior ce cred eu ca ar fi trebuit sa contina Programa); dimpotriva, cred ca o cultura religioasa generala solida este absolut necesara intelegerii culturii umaniste (si nu numai). Sunt, insa, cu hotarare, impotriva propagandei (cine are peste 30 de ani si a trait in Est stie de ce). In particular, as prefera ca fiica mea sa afle de la orele de Religie mai multe despre religiile popoarelor (si despre implicatiile acestora in arta universala) si mai putine despre cele mai recente vindecari miraculoase de la Manastirea Frasinei (unde se duce saptamanal domnisoara de Religie, impreuna cu "respectivul dumneaei")... Desigur, ar fi putut sa aiba noroc de o persoana mai inzestrata cu har (nu numai pedagogic) pe post de profesor.
Asa cum am mai spus, cred ca exista mijoacele sa se transforme orele obligatorii de Religie in ore mai interesante si mai utile. Asta e tot !

"De unde vin legile?" Interesanta intrebare...
De la Socrate incoace, raspunsurile au fost diverse, mergand de la postularea obiectivitatii si a originii lor divine (de-aia a baut, saracul de el, cucuta), pana la negarea obiectivitatii lor (economistii moderni, de la Keynes citire).
Dintr-o asa larga paleta ce sa aleg ?
Pai, in privinta legilor morale, sociale, politice etc., imi mentin declaratia (cu regret ca v-a deranjat referirea la Decalog): sunt norme inventate in anumite conjuncturi, menite sa conserve o ordine care convine unui grup. In conditiile globalizarii, acest grup tinde sa se extinda tot mai mult, dar asta nu face ca normele "comune" sau "comunitare" sa fie legitimate altfel decat prin numarul votantilor ("cu cat suntem mai multi, cu atat suntem mai culti !"). Altfel spus, esenta/sorgintea lor profund umana nu poate fi schimbata intr-una divina, oricate viziuni ale nu-stiu-carei-divinitati ar aparea in pustiu/sat/metropola, dictand textual legi si decrete...

In privinta legilor naturii (olelei, venii acas' !), problema e si mai simpla: facand abstractie de orgoliul suficient (autist !?) al unui P.A.M. Dirac ("Marea carte a naturii e scrisa in limbaj matematic" si "Legea fizica trebuie sa aiba o frumusete matematica"), cred ca singura lege a cunoasterii Universului este continua regandire si reevaluare a premiselor.
Sa ma explic: ceea ce numim noi azi "legea gravitatiei" (adica existenta unei proportionalitati simultane intre forta de atractie dintre doua corpuri punctiforme si produsul maselor si intre aceasta forta si inversul patratului distantei dintre corpuri) este, de fapt, forma simbolica a rezultatului unor observatii.
Las la o parte faptul ca mai toate "legile" fizicii se intemeiaza pe aproximatii care ignora 99% dintre fenomenele lumii reale, pentru a aduce in limite multumitoare erorile de masura asupra acelui 1% studiat. Altfel spus, constructiile teoretice inventate de fizicieni si chimisti ca sa-si faca viata mai usoara (tot lenea, saraca !), de tipul: punct material, miscare rectilinie uniforma, gaz perfect, gaz ideal, lichid ideal, sarcina electrica punctiforma, lumina coerenta si multe altele, sunt SINGURELE situatii in care legile Naturii, in forma lor enuntata de catre diversi oameni cu nume de ecuatii, se aplica riguros matematic. Iar matematicienii au dat fuga sa teoretizeze instrumentele acestor constructii (asta cand n-au facut deja acest lucru insisi fizicienii si chimistii ca Newton si Lavoisier).
In viata reala, cand fenomenele (re)cunoscute si cele ne(re)cunoscute interfera, rezultatele masuratorilor fiind afectate de o sumedenie de erori de cele mai diverse origini, se utilizeaza pe scara larga "constanta lui Skinner" (cea care adunata la/scazuta din/inmultita cu/impartita la rezultatul obtinut conduce la rezultatul scontat)... Culmea perversiunii e ca aceasta "constanta" este adesea teoretizata, sub numele pompos de "factorul de corectie X" (evident, X este un nume propriu, de laureat Nobel pentru fizica/chimie)!
Lasand gluma la o parte, istoria stiintelor prezinta nenumarate cazuri de "legi" infirmate de masuratori mai exacte sau pur si simplu de "descoperirea" unor fenomene ignorate la vremea elaborarii minunatelor "legi". Si credeti ca legile au fost abandonate cand li s-a descoperit "ilegitimitatea"? Nu, in cea mai mare parte, ele se regasesc si astazi in manuale, fireste, insotite de celebrii factori de corectie, din ce in ce mai multi (nu insa si mai culti)...
Singurul lucru care se poate afirma cu certitudine este ca, in prezent, cu mijloacele de care dispunem, putem verifica anumite dependente intre diverse marimi masurabile care caracterizeaza unele fenomene ale lumii inconjuratoare. A teoretiza aceste dependente poate fi util (pentru "muschii mintii", ca si jocul de sah, bridge sau go), dar a le numi "legi" este, cred, o impardonabila lipsa de modestie.
Progresele majore din domeniile cele mai "fierbinti" din stiintele naturii (nu din domeniile strict aplicative, pentru care progresul se masoara in USD/om/an) sunt, de cateva decenii, cam rare, de nu cumva inexistente, "oamenii de stiinta" fiind in situatia de a admite, deschis sau nu, ca s-au apropiat de ceea ce numea L. Blaga "cenzura transcendenta".
Adevaratele legi ale Universului nu ne sunt cunoscute, nu sunt scrise in limbaj matematic, matematica ne ajuta doar sa ne reprezentam intr-o maniera coerenta fractiunea observabila a Universului. Cred ca aceste legi au origine necunoscuta (poate fi chiar divina, in acceptiune lui B. Spinoza - "Deus sive natura"), dar descoperirea lor nu mai este domeniul stiintei, ci al revelatiei, ceva calitativ diferit, pentru care nu sunt necesare studii uniersitare.
A propos de revelatie, cand A. Kekule a propus formula ciclica a benzenului (toate hidrocarburile cunoscute pana atunci au catena deschisa), a pretins ca a visat un sarpe care-si musca coada. A beneficiat de atuul revelatiei asupra comunitatii chimistilor din acea vreme: dupa 100 de ani, argumentul revelatiei ar fi fost nul. Dar chiar a visat Kekule sau n-a indraznit sa-si exprime ideea (de altfel, geniala) fara girul moral al revelatiei?

... Sau poate tot ce ni se cere - prin nici o lege, din pacate ! - e sa fim seriosi in ceea ce facem ?
#26238 (raspuns la: #26163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: