|
te provoaca sa gandesti
rever
teodora
- de
donquijote
la: 13/04/2005 09:35:36
(la: FEMEIA intre cariera si cratita; BARBATUL...unde mai are loc...) fa odata de doua ori greva, asa ca sa se adune cestile in chiuveta si scrumierele sa se reverse...poate cineva sa se simta pana la urma
" VIATA NU VALOREAZA NIMIC, dar nimic nu valoreaza cat o viata"
da normal si eu furam la 7(sapte) ani ...da nu cirese sau struguri...ciresele astea au prea multi viermi...si ies la suprafata numa dupe ce le fierbi...si pacatos cum sunt am si eu niste reguli in viata asta...si carnea nu e un aliment de care sa ma ating...asa ca nu ma hraneam cu viermii cireselor...dar in schimb furam corcoduse si struguri verzi ca sa trag cu tubu de pe balcon in trecatorii din viata...bine la 7 + 7 ani incurcam ashabadu cu taskentu si alte chestii d-astia...bine acu la 14 ani deja te lauzi cu vaste colectii de femei si marci de distilerii...ce sa zic? tot mai bun e vinu! si am ajuns la 7+7+7 ani aproape si nu stiu daca e cazu sa-mi mai bat capu cu ceva...si culmea e ca tot anu asta implinesc 7777 de zile de la nastere...asta pe 7 iulie(07) 2005 (2+0+0+5) oare poti sa prinzi destinu de coada? preferabil e sa inhati ghiavolu de coada si sa-l prajesti ... nu poate fi diavolu puternic ... eu am incercat sa-l tin la usa...zile in sir inchideam camera cu cheia...ma ascundeam sub dus...si intr-o zi obosit si visator am deschis usa m-am asezat in fata pc-ului am urmarit un film de tot merde-ul si in 3 minute diavolu a intrat in camera...primu lucru pe care l-am zis: oops n-am inchis usa! sunt un om mort...dar nu mi-am terminat gandu si diavolu a spus( de fapt era diavolu cu o ghiavolita) deci a spus: BANII ce era sa fac m-am uitat complice la colegul de camera ... am intins mana spre buzunar dar era gol...m-am uitat in gol...culmea e sa marchezi goluri la fotbal...victoria ti-o aduce un gol...da si ma uitam zadarnic spre colegu asta care era mai speriat ca mine...si brusc mi-am dat seama ca am gresit buzunaru...trezit din reverie am dus mana spre buzunaru stang...deci mana dreapta la buzunaru stang...am scos o suma nesemnificativa de bani si-am spus...atat mai am de platit? da pana luna viitoare...am inghitit de data asta in gol , am salutat respectuos cu teama si-am spus in gandu-mi: luna viitoare fac naveta! e total in afara subiectului sau poate ca nu e! da important e ca E IMPULS
s-a sfarsit visul incepe nostalgia prefer o nostalgie a visului decât o reverie petrecută de voalul uitării de sine în celalalt ; culorile încep să-şi prindă un contur flasc al pasilor repezi spre sarutul cast si moartea chipului dorit prin intruparea iubirii este darul zeilor pentru o rugă – n visare… a fost frumos în noapte am regăsit taina gâtului lacrima privirii abrupt ţel mi-am ales sfârşind în neantul dorinţei tale altfel decat tentaţiile mele…
Dumnezeu la inceput la facut
- de
nonnino
la: 30/05/2005 22:50:39
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?) Dumnezeu la inceput la facut pe Adam, pe om si apoi ia facut O FEMEIE si a aduso la el. Deci daca Dumnezeu care a creeat tot universul acesta perfect, nu cred caci pe om putea sa-l faca altfel. Dar tot ce este rau vine de la cel rau. Si noi oamenii am acceptat mai mul raul dcat binele. Am acceptat homosexualitatea si lizbianismul si nu am acceptat cuvantul lui Dumnezeu, care ne da viata.Noi cu mainile noastre am intodus homosexualitatea in casele noastre pri intermediul televziunii.Am lasat ca acest canal de gunoi sa se reverse in casele noastre si in sufletele copiilor nostri.Inteleptul Solomon spune in cartea Proverbe 22:6 "invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va fii batran nu se va abate de la ea."Deci ce semanam in inimile copiilor nostri,aceea vom semana.
Intradevar haina face pe om sau mai bine zis...
- de
reincarnat
la: 05/08/2005 06:04:26
(la: noi si imaginea noastra) Intradevar haina face pe om sau mai bine zis... poti sa stii cu cine ai deaface dupa cum se imbraca... :-))))
Nu stiu citi dintre voi va mai amintiti de vechile reviste Cinema. Pe fiecare din coperte avea cite un actor sau alta celebritate... Poate sint mai mult de 30 de ani de cind pe coperta din fata a unei revistei era o fotografie a actorului Peter O'Tole - imbracat elegant dar foarte simplu, intr-un costum inchis la culoare cu o camasa alba, fara cravata fara alte "podoabe"... Exprima noblezte, bun gust, inteligentza... Pe coperta din spate a aceleasi reviste era o fotografie a lui Flavius Domide - (fostul jucator de fotbal de la UTA) imbracat cu un costum din anii '70 cu revere late, cravata lata inflorata si batista de aceeasi culoare la buzunarul de la piept al haine, arata un ceas mare cit un mare cartof si un lantz gros de aur... Sa mai spun ce exprima in privintza personalitazii??? Mai bine va las pe voi sa deducetzi :-)))) scriu aici un articol al lui andrei plesu, apropo de imaginea noastra, a tuturor, ca romani...sper sa va placa daca nu-l stiati deja..:)
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada. Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase,Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare. Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi. Andrei Plesu in "Jurnalul national"
“ID-ul nu e desigur pro-evo
- de
Cassandra
la: 27/08/2005 00:51:46
(la: Oamenii nu se trag din maimuta) “ID-ul nu e desigur pro-evolutionism, dar nici pro-religie”
OK, hai sa vedem care sint scopurile ID-istilor: http://www.antievolution.org/features/wedge.html Ati auzit de planul ID-istilor numit “The wedge strategy”? Daca nu va deranjeaza ca exista o organizatie din ce in ce mai puternica care are ca scop subminarea stiintei si a fundamentelor laice ale societatii, atunci chiar ca nu-mi ramine decit sa-mi doresc ca omul sa aibe minte. Citez din pagina respectiva: FIVE YEAR STRATEGIC PLAN we are convinced that in order to defeat materialism, we must cut it off at its source. That source is scientific materialism. This is precisely our strategy. If we view the predominant materialistic science as a giant tree, our strategy is intended to function as a "wedge" that, while relatively small, can split the trunk when applied at its weakest points. We are building on this momentum, broadening the wedge with a positive scientific alternative to materialistic scientific theories, which has come to be called the theory of intelligent design (ID). Design theory promises to reverse the stifling dominance of the materialist worldview, and to replace it with a science consonant with Christian and theistic convictions. Governing Goals • To defeat scientific materialism and its destructive moral, cultural and political legacies. • To replace materialistic explanations with the theistic understanding that nature and hurnan beings are created by God. Five Year Goals • To see intelligent design theory as an accepted alternative in the sciences and scientific research being done from the perspective of design theory. • To see the beginning of the influence of design theory in spheres other than natural science. • To see major new debates in education, life issues, legal and personal responsibility pushed to the front of the national agenda. Twenty Year Goals • To see intelligent design theory as the dominant perspective in science. • To see design theory application in specific fields, including molecular biology, biochemistry, paleontology, physics and cosmology in the natural sciences, psychology, ethics, politics, theology and philosophy in the humanities; to see its innuence in the fine arts. • To see design theory permeate our religious, cultural, moral and political life. Se pare ca ID-istii sint suparati foarte tare pe Iluminism: The scientific picture of the world championed since the Enlightenment is not just wrong but massively wrong. Indeed entire fields of inquiry, especially in the human sciences, will nedd to be rethought from the ground up in terms of intelligent design (Dembscki, ID: the bridge between science and theology, 1999) Cei care sint suparati pe evolutionism, materialism, secularism, ar trebui sa se intrebe care este de fapt originea acestui sentiment... serbus belle, azi a iesit nitel soarele si nu a plouat. In we a mai picat. La Costinesti si in Tuzla este un dezastru incredibil-marea si cu lacul s-au unit peste valea dintre ele si au inghitit casele. Sunt vreo 6 morti acolo. Lacurile din jurul Bucurestiului au amenintat sa se reverse dar ploaia s-a oprit la timp. In Buc. s-au inundat vilele din Pipera. Rahova si Bragadiru, si Plumbuita.
================= "- Dubito ergo cogito" "- Cogito ergo sum" Descartes Ana, poti purta mai mult de 3 culori, eu de cele mai multe ori o fac. Sint doar atenta la familia de culori pe care o combin. De asemenea, nu ai nevoie de o gramada de bani sa arati chic. SECRETUL MEU (pe care il impartasesc cu tine) sint accesoriile, in special esarfele/baticuri de diferite culori si texturi. De cele mai multe ori mi le fabric singura din materiale mai deosebite, cumparate la metraj. Un batic mic si matasos legat in jurul gitului cu o camasa alba si o pereche de jeans, arata diferit. O esarfa mai lunga bagata sub reverul unei jachete, sau al unui blaizer arata elegant. O esarfa lunga si subtire trecuta print gaicile unui pantalon in loc de curea arata sexy si modern. Ceea ce este insa deosebit de important, sa te imbraci adecvat virstei si imprejurarilor.
cred ca anul asta e deep fried, pentru ca anul trecut l-am facut la cuptor. Asta in caz ca nu-s invitat altundeva:))
all, check this out!! Awsome!! Florida State University in Tallahassee, FL has put up a very interesting page on their site. It begins as a view of the Milky Way Galaxy viewed from a distance of 10 million light years and then zooms in towards Earth in powers of ten. 10 million, to one million, to 100,000 light years and then it finally reaches a large Oak tree. You then venture into a leaf of the tree and ultimately into the proton of a cell and beyond. If ever there was a witness to creation, FSU has captured it for our viewing pleasure! Once you click on the site, the software does all the work. Sit back and imagine how perfect our universe is! You can play it forward and backward to be amazed over and over. At the end it says AUTO.... click on that and review the process in reverse! http://micro.magnet.fsu.edu/primer/java/scienceopticsu/powersof10index.html Desi n-am inteles exact care e drama: ca e oltean (asta nu e o drama) sau ca fetele sunt mai mari ca tine, o sa incerc sa-ti raspund.
Imagineaza-ti, ca noaptea trecuta ai riscat sa-ti aduca barza un pui de oltean, cracit si pios. Imagineaza-ti ca sezi acum pe valiza impachetata si stai de vorba cu sotul tau, ca i te uiti in ochi si-i comunici cu voce neutrala, o realitate noua in viata ta, care va schimba si viata lui, dar nu pentru ca el ar fi de vina, ci pentru ca soarta e cum e: implacabila si de multe ori cruda. Nu uita sa scoti in evidenta clipele frumoase din trecutul vostru comun, adaugand ca ele sunt ale voastre, numai ale voastre, si nimeni nu vi le poate lua. Dar concentreaza-te mai ales asupra vocii: o voce tremuratoare nu sugereaza stapanire de sine si nici nu contribuie la mentinerea neutralitatii momentului! Nu intra in detalii lacrimogene: "M-am luptat zile si nopti cu mine insumi inainte de a lua decizia", etc... Astea oricum, in momentul acesta probabil nici nu patrund pana la creierul lui si in afara de asta ofera usite pentru prelungirea la nesfarsit a discutiei: "Hai sa dormim o noapte si sa vorbim maine, cu mintea clara". Ridica-te din cand in cand in picioare si fa cativa pasi. Asta face impresie asupra unui barbat care simte ca i s-au taiat picioarele. In afara de asta, nu-ti amortesc tie picioarele. Discutia nu trebuie sa tina ore. Planifica 20-25 de minute in asa fel incat atunci sa fii nevoita sa pleci pentru a nu scapa trenul de Craiova. Asta ajuta printre altele, la scurtarea scenei de despartire care altfel ar fi inevitabila si ar lasa pete umede pe rever. Iar cand ai trecut de toate astea, scrie-mi te rog impresiile la mylifeinanutshell@hotmail.com. Mi-ar fi de mare ajutor pentru cartea la care lucrez: "Transcendentalismul fructelor de camp". Eu iti doresc multa putere in aceste clipe. Fii tare si nu uita: "Mai bine sfarsitul groaznic, decat groaza fara sfarsit..." Aceasta varianta este cea mai buna si mai cinstita, pentru toti... Strangerea de mana imi da prima impresie. Am o mai mare incredere in oameni care strang mana cu fermitate (nu in sensul de a strivi) decat in cei care-mi aduc aminte de o molusca.
Limbajul corpului este elocvent atata timp cat n-ai fost la aceleasi cursuri de exprimare ca si interlocutorul. Insa ochii au intr-adevar multe de spus si cred in sinceritatea celui a carui privire comunica cu a mea fara a pironi si nu-mi vizeaza urechile, parul sau reverul. Ochii rad impreuna cu cel care rade. Daca n-o fac, atunci rasul nu e sincer. Cred ca in subconstient mai sunt implementate o gramada de coduri de care creierul meu habar n-are si pe care are tendinta de a le ignora. De aceea ma bazez mult pe prima impresie (cea de ansamblu, unde strangerea de mana, daca are loc, e doar una din componente) cand cunosc pe cineva. Pana acum m-am inselat doar arar. In schimb m-am inselat nu odata, ignorand prima impresie... am citit raspunsul tau cu fiori...
o parte din ce povestesti tu, le recunosc, mi se intampla, desi le-am negat in mine multa vreme, de frica sau de rusine... prin pregatire, prin educatie, sunt o fiinta prea rationala... acum 3 ani mi-as fi putut pune diagnosticul psihiatric fara second thoughts... intr-o camera, sunt peste tot si simt tot fara sa vreau... nu se intmapla mereu, cred ca tine de starea mea de moment, dar nu pot controla cand se intmapla... simt ca ocup intreaga camera, o umplu, ca un lichid intr-un recipient... sufletul meu e mai "larg" decat corpul, cuprinde spatiul inchis in care ma aflu, dar cumva nu trece prin pereti... in starea asta pot "pipai" cu sufletul fiintele din incapare, chiar fiind cu spatele sau neatenta... STIU ce fac ele... daca mi se intampola pe strada, atunci pur si simplu "nu mai sunt eu", sunt nicaieri, goala inauntru merg si fac lucruri pe care uneori chiar uit ca le-am facut... ca si sum, ma trezesc deodata aproape de casa, fara sa stiu cum am parcurs drumul, lacking the memory of coming home... in mijloacele de transport in comun ma "joc" asa de cand eram mica, fara sa stiu ce fac... uneori impartasesc o stare de euforie de la cineva, alteori o jale adanca, sau o vrajmasie... dar nu intotdeauna identific persoana, este clar cineva in imediata mea apropiere, dar cred ca tine mai mult de intensitatea starii persoanei respective... nu am control total asupra lucrurilor astora, dar am descoperit ca pot sa ma "blochez" sa le mai simt, sa "fug" cumva din mine in reverie, pana la destinatie... mi se intampla sa-mi vorbeasca cineva si sa ma uit la el ca o statuie... ma ia valu` deodata si nu mai sunt "aici si acum"... dupa ce ma "trezesc", desi habar n-am ce a spus, stiu exact ce simte sau ce intentii are... cum? n-am idee, nu eu fac asta... si da, uimitor, ai spus aceleasi cuvinte cu care definesc eu asta "vorbesc ei prea tare in sinea lor"!! exact asa se intampla uneori, ei "vorbesc" clar si distinct, dupa care repeta cu voce tare... nu mi-a placut la inceput cand am constientizat ca traiesc starile astea aleator, fara "mine"... dar acum incerc sa invat din ce mi se intampla... singura, fara indrumator... cu copiii autisti simt lucrurile astea cel mai bine, si ei cu mine... ne "imbratisam" inainte sa-mi sara de gat, ne imbratisam cu sufletele, de cum intru in clasa... nu stiu daca iti este cunoscut, dar acesti copii au o problema de afectivitate (ma rog, asa o numesc cartile, eu nu o vad asa), si nu accepta persoane noi in jurul lor decat dupa ani de zile, si numai anumite persoane... pe mine faceau copiii ciorchine dupa primele 2 saptamani de cand ajunsesem la centru... ei au perceptii dincolo de lumea fizica obisnuita, sunt "scannere" afective fantastice... problema (cred eu) este de exprimare a afectului, nu de traire sau intensitate a lui... da, daca stau sa ma gandesc, n-am invidiat sau urat niciodata pe nimeni... mereu mi-a fost usor sa iert si sa merg mai departe, pentru ca senzatia mea este ca "ne-iertarea" se "agata" de sufletul tau ca un balast, te tine din drum, iti incetineste cumva evolutia, ca un om care merge pe un drum cu doua ghiulele prinse de glezne... shtevia, in punctul asta nu stiu ce sa te intreb, nu mai ajung eu mai departe... as vrea sa stiu cum se poate controla mai bine aceasta stare, cred ca asta m-ar ajuta sa avansez cumva... desi nu cred ca poti sa-mi raspunzi, pentru ca eu nu cred in algoritmi universali, ci in individualitate, si caile ei sunt singulare... si mai cred ca deschiderea asta s-a intamplat datorita unei boli din copilarie... despre care poate voi povesti intr-un alt episod, in vreo alta conferinta... ---------------------------------- Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m. irma, spui: "Cand suntem sinceri dezvaluim celuilalt ganduri pe care speram ca el deja le-a gandit, simtit. De multe ori sunt doar sperante. Si comunicarea "adevarului" devine astfel o revelatie tulburatoare sau chiar suparatoare."
Chestia cu speratul e putreda din start…Intotdeauna m-am gandit ca verdele pe care il vad eu nu e totuna cu verdele pe care il vad ceilalti. Stiu ca spunem: ce verde e iarba, dar nu pot niciodata sa fiu sigura ca e chiar acelasi verde pe care il vedem toti. Deci, nu voi sti niciodata ce simte/gandeste celalalt. Si de ce altii ar sti ce simt/gandesc eu, daca nu le dau macar un indiciu? Pe mine nu m-a deranjat niciodata confesiunea cuiva…indiferent de relatia dintre noi. irma: "Poate de multe ori sentimentele (gandurile) pe care le declar nici nu exista cu adevarat si sunt doar incercari de ancorare intr-o pseudo-realitate." Asta nu am inteles…spui ce nu simti/gandesti? Pai, se numeste minciuna. Sau nu?:) maan:"daca cineva nu poate indura (din diverse motive) adevarurile mele, nu-neamna ca pur si simplu nu suntem sufleteste compatibili?" Nu, nu inseamna incompatibilitate sufleteasca, inseamna limitare la egoismul propriu, care ne pune un fel de ochelari de cal. maan: "ci de brustile confesiuni ale unor oameni pe care abia ii cunosti si care (hai sa luam ipoteza in care doresc frenetic sa fim prieteni) se precipita, se grabesc, sperand ca vor reusi mai curand sa capete ce-si doresc. doream sa spun ca, personal, resimt acestea drept agresiune si-n mod absolut involuntar, ma dau doi pasi indarat.:)" Pai, oamenii respectivi poate ca au atata disperare in ei, atatea refulari, ca erup la primul prilej favorabil. Eu cand marturisesc cuiva ceva, de exemplu, nu urmaresc un scop anume…o fac dintr-un prea plin. Ca paharul ala care e plin ochi si un strop in plus il face sa se reverse. Faptul ca cineva ar resimti asta drept agresiune nu mi-a trecut niciodata prin minte…nu vrea sa agresez pe nimeni…nici verbal, nici altfel :). Si nu tin minte sa imi fi spus asta cineva sau sa vad cum sare inapoi doi pasi :). Dar, poate, ca exista persoane care au fost crescute intr-un mediu in care a vorbi despre eul personal si sentimente era tabu si de aci o anumita pudoare si o anume rezerva. Back from Romania...
Hey, GROW e nice. Am pierdut o gramada de run-uri in Noiembrie. Ai vazut JDSU? Au anuntat reverse split mi-se pare... Ciena a plecat frumusel, probabil SUNW urmeaza. Ai vazut ce frumos s-a comportat Ariba dupa reverse split ? Ma uit la index-ul Oil-ului unde se vad in jur de 14 saptamini negative deja...cred ca poate urmeaza un trend change (atunci intru big in energiile alternative...PLUG, MCEL, QTWW, FCEL) ......................................................... Trec printr-o perioada mai putin confortabila acum...datorita familiei (in that fuckin' country). salutari, sixpack
e dezastru, da-i inainte, nu te uita ca n-ai unde
- de
decibelus
la: 09/12/2005 19:54:36
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?) Vremuri in care s-a mers din vointa, cu vointa. Doar vointa. Gandirea exclusa, nu e timp pentru ea (efect toflerian?).
Vremuri in care s-a trecut peste oameni. Unii oameni. Impinsi deoparte. Fara timp pentru ei. Oamenii care gandeau, care analizau / planificau. “Fara analiza”, “inainte” am putea spune ca ar fi fost cel mai potrivit slogan, motto al acelor vremi. Poti sa disperi analizand actiunile celor din jur? Cred ca da. Ii vezi pornind activitati uriase prin consecinte. Nepregatiti. Ii vezi ca habar n-au ce usi deschid, ce cutii ale Pandorei forteaza. Dar ei au vointa. Actiunea la baza e vointa. Poti sa te ingrozesti anticipand grozaviile ai caror germeni sunt saditi sub ochii tai. Poti sa te chircesti de frustrare vazand ce risipa de resurse (chiar si timp – culmea, evitand analiza) se desfasoara, ce probleme viitoare isi creaza. Si ai vrea sa le dai peste mana, sa le spui solutia la problemele inca nenascute dar deja fecundate, dar sti ca ar fi inutil. Capeti experienta. Sunt crunti. Isi bat cuie in talpa cu vointa, cu forta, cu incapatanare. Sunt insistenti. Iar tu poti sa suferi pentru ca in fata ta se desfasoara ceva rau pe care nu poti sa-l opresti. Ca un copil care se uita cu pumnii si cu dintii inclestati la golanii care il buzunaresc in curtea scolii pe un necunoscut. Asta are vreo legatura cu idealismul? Ideea de bine pe care o vezi atacata in atat de multe initiative ale celor cu vointa este cea care da drumul frustrarii? Cei cu inclinatii spre analiza sunt idealisti? De unde dorinta de bine general? Din ea insesi sau din frica de rau? De raul deja cunoscut, trait, atins. Sau din dorinta de securitate. In sine. Formatia culturala ne spune ca binele e … bine si trebuie cautat, ni-l dicteaza ca tel. De aici oare diferenta intre golanii pentru care binele nu are valoare si cei care ar fi in stare sa moara pentru “bine”? E o simpla diferenta de cultura? Putem da la o parte simplitatea explicatiei: este sufletul este spiritul este evolutia? Daca mergem pe firul suflet, spirit, evolutie cautam in noi. Daca mergem pe firul cuvant, concept, logica … cautam in neant. In necunoscut, in “orice”. Cautarea din cuvant in cuvant este revolutionara. Prin asta nu spun ca aduce multasteptata, mult cautata evolutie, nu spun ca ar fi pasul mai aproape de raspunsurile mari, finale. Ci este revolutionara in masura in care atrage firile revolutionare. Firile care nu accepta status quo-ul. Firile rebele. Si firile orgolioase… Si de unde cautarea? Unii spun ca din neliniste. Dar o neliniste este suficienta? Aici trebuie implicata si nevoia… De unde nelinistea, de unde nevoia? Putem sa cautam raspunsurile prin factorii care le slabesc? (pe astia ii cunoastem … parca) Dar mai pertinent ar fi de luat in atentie factorii care le potenteaza … dar care sunt acestia? Cautarea prin cuvant, idee, concept. Am o pornire puternica de a o desfiinta, de a o face farame. Este mica, inutila, goala, stearpa. Starpa in emotie. Este comerciala. O analogie pentru cele doua cautari putem sa cream luand muzica. Diferenta este intre muzica comerciala si cea clasica. Intre banal, deconectare consumatoare si complex, deconectare visatoare. Complexul. (antinom: simplu). Se crede ca este greu, este vazut ca un bau-bau. Normal in cazul in care se incearca inglobarea sa totala intr-un sigur gand pentru intelegere, pentru patrundere. Nimic mai fals. Abordarea este gresita. Din contra, un “ceva” complex este oportunitate de reverie, de zbor. Plimbare intuitiva printr-o gradina a gandurilor. Intuitie. Superba unealta. Este capabila de a linisti nelinistea, de a satisface nevoia. Ramane uneori o umbra de mister dar are doar efectul unui parfum bun. Poate fi precursor al certitudinii. Aparent, din nimic se naste acel raspuns care inchide chinul, straduinta. Cautarea logica nu are final. Cautarea prin cuvant este repetitiva (ca fenomen, ca etape parcurse), este infinita este masochista. Un pic de claritate este suficienta pentru a intelege asta. Cautarea prin cuvant este metoda sigura pentru a nu gasi raspuns, metoda sigura de cautari nesfarsite, sisif cu al sau bolovan. Insa cautarea prin cuvant inseamna teorii, inseamna material pentru propaganda. Propaganda propriei persoane. Inseamna uneori autoritate. Autoritate din capacitatea de a cuvinti. Inseamna faima, renume. Inseamna comercial, de consum. Prin muntii de cuvinte pe care ii poate produce un individ acest tip de cautare capata valoare sociala. Avem concepte care definesc alte concepte (parafrazare Rebreanu / Adam si Eva). Il avem astfel pe Kant. Acest tip de cautare si-a arogat dreptul de a fi posesorul “filosofiei”. Varstnicii se rasucesc. Nu mai este iubire de intelepcine, este iubire de cuvant, iubire de concept, iubire de hatis. Filosofie … Iubire de intelepciune… intelepciunea ofera raspunsuri. Orice manual de filosofie actual postuleaza neincetat ca filosofia nu ofera raspunsuri… ce legatura mai este intre titlu si continut (?) … poate panza de bomfaier… am inceput cu ceva si terminat cu altceva ... asa si? conteaza? eu nu inteleg cum un fotbalist de exemplu, care, e drept are mai multi bani decat majoritatea dintre noi dar care poate sa fie un tampit poate sa fie subiectul predilect de discutie pentru un barbat. ma refer aici la viata lui personala nu la performante sportive. daca ar invita un individ la o bere stiti cum ar face individul? si-ar vinde sora unui italian numai sa aiba onoarea sa faca cinste.
Liana, nu înţeleg prea bine dacă singurătatea te îngrijorează sau ai ales-o în mod deliberat. Este suferinţă sau reverie? Sau amândouă în acelaşi timp?
Impresia mea este că te-ai constituit singură prizonieră solitudinii, iar acum începe să-ţi devină dezagreabilă. Te întreb numai, deoarece se simte o oarecare incoerenţă în stările tale. În cazul când e numai o simplă tentativă literară, nu ţine seamă de întrebările mele. ***|_(o) U (o)_|***
\_/ sunt de acord c primele afirmatii ca sa te contrazic, ma crezi sau nu...e problema ta, nu citesc poezie nici nu sunt un impatiit al genului atunci de ce scriu? probabil ca este exteriorizarea unor sentimente la momente ...de reverie si nu numai deci sunt si eu o parte a masei...amorfe as zice sa stii ca in intentie si in exprimare,nu intotdeauna fericita, romanul chiar s-a nascut poet semnatura mea este o incercare de caricatura a subsemnatului 2 ochi pe care troneaza o pereche de ochelari si un zambet larg...dupa caz gata enervarea ?
|
 loading... |
(la: scrisoarea pt mos craciun :))
Sa fiu oare invidios pe ics ca isi traieste visele ? M`as simti vinovat. Cine nu vrea sa`si traiasca visele? E adevarat , nu e un vis demn de un destin , dar pt ora de fizica e bun de alungat plictiseala. De alungat plictiseala unei zile toride sau unei zile friguroase.
Imi amintesc o reclama de pe Discovery care spunea cam asa: "Reveriile tale cele mai frumoase sunt realitatea unora. Cosmarurile tale cele mai cumplite , realitatea altora." (subiectul dezvoltat mai departe in reclama nu conteaza)
Nu oricine poate trai in fast si bogatie , dar n`ar fi viata prea inutila daca ne`am regasi impreuna pe acelasi drum ?
Ics se uita cu dispret la domnul Aristotel Contemporanul , el ranjeste cu manie la ea ... Cred ca ne`ar fi mai bine daca ne`am uita mai des la noi insine. Altfel riscam sa traim viata altora sau sa ne traim viata ca sa le demonstram altora cum se face.