comentarii

revolutie in baia mare inainte 89


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Intrusule - de Horia D la: 31/01/2012 17:00:57
(la: Omul nou...)
Eu nu am participat la revolutie... Dar pe 23 Dec '89, am participat la o demonstratie pe 34th str in Manhattan, in fata consulatului Roman; deh, pleacasem deja din tara de peste-un an.
Pot sa spun cu mana pe inima ca nu am votat cu Ilescu, dar nici nu stiu daca voturile din US au contat.
Minerii nu m-au batut, ca nu m-au gasit, dar pot sa jur ca sunt istovit, ca abia m-ma intors din Thailanda.

Acum ma duc la nani, ca e 12 noaptea, si maine cred ca va trebui sa mai si muncesc. Poate, daca am chef:))
#628261 (raspuns la: #628258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Insula - de pescadorul la: 31/07/2013 09:27:06
(la: de ce m-ai blocat Zaraza ?)
Probabil ca este o intrebare retorica. Raspunsul este evident. Cand esti obligat sa clantani niste ineptii ca asa trebuie cum dracu sa-ti sustii aberatiile daca mai zice unul cate ceva? Ii pui pumnul in gura ca tartorul, dupa chipul si asemanarea lui.
Faptul ca diaspora colcaie de basisti nu este o noutate ba chiar pentru banii de la buget la care sunt conectati fac spume mai abitir ca localnicii ca e misto sa stai cu burta la soare in conditii civilizate si sa sari ca ars incepand sa urli ca sirena lui Vasile Roaita in functie de tema ce ti se impune: lovituri de stat sari muica ca moare democratia, aoliu este atacata justitia independenta sa moara mama, mai nou cu virulenta Antena 3 pentru ca propaga violenta... ;)))
Manaca rahat cineva care povesteste ca a avut un parinte chinuit de un dement dar acel dement este nevinovat ca n-a fost condamnat. Si asta pe bani pentru ca daca ei sunt platiti nu concep sa te exprimi altfel. Nimeni dintre cei care au facut exces de zel in vechiul regim n-a suferit nici un deranj pentru ca, conform celor care ar fi trebuit sa reactioneze nu exista incadrare pentru faptele lor.
Pai n-a existat nici pentru inocentii care crezand ca este o revolutie au fost ucisi in 89 ca sa dea bine ca nu putea fi executat Ceausescu asa din senin trebuia sa fie agitatie si sa se lasa cu mortaciuni ca sa vina Iliescu sa ne salveze. Deci n-a murit nimeni nici atunci... pentru ca justitia n-a gasit nici un vinovat.
La fel la mineriada ce mare lucru s-a intamplat? A dat justitia vreo ceva acolo? Nu frate, nu s-a intamplat nimic deosebit. Adica nu, a fost unul Cosma care nu putea sa scape ca prea bagase protipendada in racori de plecasera cu catel si purcel la aeroport ca stateau avioanele la relanti pregatite sa zboare daca se ingrosa problema. Acu si asta si-a depasit atributiile asa ca trebuia sa plateasca.
Deci sa ne asteptam in continuare la o activitate crescanda a "lipitorilor basiste" interne si internationale ca s-a dat drumul iar la sustinere fara frontiere.
Probabil ca iar vor aparea celebrele citate din EVZ si RL cu comentarii sugestive ca aici nu prea se aplica "timpul trece leafa merge, trebuie sa o si meriti"... ;)))))
Deci stimati basisti sa inceapa circul suntem avizi de penibil si aberatii, bagati tare taticule cu talent... ;)))))
#646531 (raspuns la: #646522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
revolutia `89 din bucuresti - de kodiak la: 23/12/2003 11:48:22
(la: 14 ani de la Revolutie)
Toata lumea vrea sa stie despre revolutie, cu riscul de a parea putin arogant, nu cred ca adevarul v-ar linisti, ba chiar mai multe intrebari v-ati pune...Ce ma face sa spun astea? In `89 eram mr in USLA...si stiu destule lucruri pe care mai bine nu le stiam...Asa ca, usor usor, vor trece 15, 16, 20, 30 de ani si nu o sa se afle nimic in plus fata de ce trebuia sa stiti si aveati voie sa stiti...Va las cu bine, al vostru fost luptator USLA....
Revolutia sunt eu! - de ARLEKYN la: 23/12/2003 12:13:24
(la: Regele Mihai de PSD)
Presedintele Ion Iliescu a avut ieri o noua iesire verbala impotriva criticilor sai si celor care au o alta varianta asupra evenimentelor din decembrie decat cea de "revolutie", creditata de el. "Vad tot felul de comentarii ale unora care nu au trait, dar vor sa faca ei judecata", a declarat Iliescu. El s-a referit si la afirmatiile privind implicarea KGB in evenimentele din decembrie spunand ca sunt fie o "prostie", fie o "ticalosie".

Pelerinajul presedintelui pe la monumentele Eroilor Revolutiei din Bucuresti nu a fost lipsit de peripetii. La Cimitirul Eroilor Revolutiei din Capitala, un barbat a incercat sa-si dea foc, ieri, in timp ce seful statului, premierul Adrian Nastase si alte oficialitati depuneau coroane de flori. Barbatul si-a turnat benzina pe el si a intentionat sa se autoincendieze, dar SPP-istii l-au oprit inainte de a-si scapara bricheta.

Presedintele Ion Iliescu a dat o raita si pe la sediul TVR, loc de unde i-a chemat pe bucuresteni, sa-l apere, in urma cu 14 ani. Multi dintre cei care l-au ascultat, au cazut sub gloantele unor asasini ramasi necunoscuti, pentru ca Puterea instalata dupa revolutie nu a miscat un deget pentru prinderea lor.

Denuntarea "scarnavilor"
"Odata cu fuga lui Ceausescu, a fost euforie generala: toti erau frati, toti erau bucurosi, toti se imbratisau, dar vremea se scurgea si nu mai exista nimic, se prabusise o structura, se prabusise un stat, trebuia sa inchegam ceva", isi aminteste presedintele. Iliescu povesteste ca in timp ce se redacta proclamatia din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie la sediul Comitetului Central s-a deschis focul. Prima impresie a celor care redactau documentul a fost ca primul foc a fost tras asupra biroului in care se aflau. De aceea s-au imprastiat, apoi o parte s-au regrupat la sediul Ministerului Apararii si au decis sa se reintalneasca seara, dupa ora 23.00, la sediul TVR, unde au continuat redactarea documentului si au propus o prima structura a Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN). "Am citit aceasta proclamatie cu grupul de oameni care lucrasera la redactare sub foc, se tragea mai ales asupra etajului 11. Am intrat in studioul 4 trecand prin pasarela spre care se tragea tot timpul. In aceste conditii, am prezentat documentul", a mentionat Iliescu. El a adaugat ca acela a fost momentul in care s-a structurat noul nucleu provizoriu de putere, care isi asuma raspunderea in fata tarii.

"Si vin niste scarnavi acum sa spuna: "Cu ce drept Iliescu semneaza un decret in 24 decembrie (1989, decretul prin care Iliescu a dispus infiintarea tribunalului exceptional prin care i-a trimis pe dictatori la moarten - n.red.) in numele cetatenilor?" Pai, cu acest drept pe care ti-l da revolutia", a declarat Iliescu. Decretul din 24 decembrie 1989 a decis condamnarea la moarte a lui Ceausescu.


Acuzatiile lui Gusa
Recent, presedintele "Initiativei 2003", Cozmin Gusa, "demasca" intr-un comunicat remis redactiei "refuzul actualei puteri de a dezvalui adevarul despre revolutia romana, o revolutie furata, si incercarea de a denatura istoria prin actiuni festiviste de natura propagandistica, in traditie totalitara". Gusa face referire si la Decretul semnat de Ion Iliescu pe 24 decembrie 1989, privind constituirea Tribunalului militar extraordinar pentru judecarea si condamnarea lui Ceausescu, afirmatii care au starnit recenta iesire a presedintelui. "Procesul (lui Ceausescu -n.red.) a avut (...) o cu totul alta justificare decat cea aratata oficial, in afara razbunarii si eliminarii unei persoane incomode, fiind vorba si de dorinta de culpabilizare a unei singure persoane pentru perioada totalitara, in beneficiul celor care s-au instaurat ulterior la putere".

Cozmin Gusa a mai reusit sa-l scoata din sarite pe Iliescu si in vara dupa ce fostul secretar general al PSD afirmase intr-o conferinta de presa ca seful statului este santajabil in urma evenimentelor din decembrie '89. Acuzatii la care Iliescu a raspuns: "Gusa e o lichea!" Pentru aceasta afirmatie liderul Initiativei 2003 l-a dat in judecata pe presedinte pentru insulta, solicitare care a fost respinsa de Parchet, pe motiv ca seful statului poate fi judecat doar pentru "inalta tradare".


Revolutia si KGB-istii
Iliescu a mai amintit ca in noaptea de 22 decembrie 1989, pe care a petrecut-o in sediul Televiziunii, s-a tras continuu. "Aproape toata noaptea am stat la podea, ca se tragea. Astea sunt imprejurarile exceptionale in care a trebuit sa actionam. "Unii, care au stat la caldura acasa sau au fugit in momentele acelea - nu vreau sa judec pe fiecare, pentru ca asta era situatia - ii judeca pe cei care si-au asumat si riscuri si raspunderi, si-au asumat marea raspundere sa incerce sa inchege ceva pentru ca sa intram intr-o structura care sa asigure mersul Revolutiei romane si structura noilor realitati democratice", a afirmat seful statului. Iliescu a spus ca probabil, agenti ai KGB au fost prezenti in Romania in timpul Revolutiei din decembrie 1989, dar ca nu se poate pune pe seama KGB realizarea revolutiei, referindu-se la afirmatiile de acum doua zile ale lui Virgil Magureanu privind implicarea rusilor in evenimentele din decembrie 1989, din Romania.

"Probabil ca toate serviciile mari de informatii din toata lumea au fost prezente in Romania, ca si in alte tari. Asta nu are nici o legatura cu cine si cum s-a desfasurat Revolutia romana. Sa pui pe seama KGB-ului desfasurarea si realizarea Revolutiei romane e o prostie sau o ticalosie", a mai afirmat presedintele.

Legaturile dintre revolutia romana si KGB au fost pe larg dezbatute in media romanesti din ultimii 14 ani, iar ziarul ZIUA a publicat o serie de dezvaluiri privind implicarea acestor servicii rusesti in declansarea evenimentelor din decembrie. Anul acesta, cunoscutul disident rus Vladimir Bukovski a declarat la Brasov: "Moscova a inceput operatiunile din '89 pentru a schimba puterea si in Romania. Revolutiile din Europa de Est au inceput ca o operatiune sovietica a KGB-ului. Aproximativ jumatate din liderii politici aflati la putere in tarile fost-comuniste sunt fosti agenti KGB. Moscova a inceput operatiunile din '89 pentru a schimba puterea si in Romania si in tot ce s-a petrecut in acea perioada in Europa de Est".


Crede si nu cerceta!...
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bai, nu stiu, eu am ras co - de gabriel.serbescu la: 11/03/2005 21:00:22
(la: "Ce bine e sa fi desptept si in acelasi timp si roman")
Bai, nu stiu, eu am ras copios.
Ma gandesc la revolutia stintifica pe care ¨masina de taiat sulf¨ ar fii putut-o produce in Europa grabita sa infaptuiasca o alta, cea industriala. La fel am ras si la ¨Nicolae Paulescu, care descopera insulina; pentru ca era un anti-mason virulent¨. Nu stiti ce bine m-am simtit la citirea ¨studiul rachetei cu un etaj, doua si trei de ardere¨, la auzul posibileli infintari a Catedrei de Radioactivitate de la Facultatea de Stiinte Bucuresti, noua stiinta ¨sonicitatea¨, si preferatul meu: avionul cu aripa joasa!!!
Romanul se uda tot cand aude vreun elogiu natiei din care face parte, si cu cat mai aberanta e ea, cu atat se-nfrupta mai mult, din dulcele fruct al victoriei. Acum, dupa atata ras, imi ramane si mie sa exlam si eu ¨ce bine e sa fi desptept si in acelasi timp si roman¨
Revolutie - de M a o la: 24/10/2006 17:42:47
(la: Decembrie '89)
REVOLÚŢIE, revoluţii, s.f. I. 1. (Fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale, economice şi politice ale unui regim dat. 3. (Pop.) Răscoală, revoltă.
sursa DEX 98


Ce mai tura-vura, a fost revolutie. Si continua, inca.
Adevarul se trambiteaza acum in gura mare, peste tot, da' nu-l mai baga nici dracu' in seama. De ce? Pentru ca asta s-a vrut. Si s-a reusit. Sa devenim nepasatori si sa ne fie lehamite de orice scenariu, oricat ar fi el de ticalos. Cui ii mai pasa acum ca totul a fost regizat si hotarat afara iar romanasul folosit ca fraierul, carne de tun? Ca cei saptejdemii de morti au fost calculati initial ca posibile "pierderi" si trambitati prin media cu atata siguranta din inertie, netrecandu-le macar prin cap ca s-ar putea ca romanasul sa nu fie chiar atat de viteaz, sau pur si simplu ca nu va merge totul asa "snur".

"Ce credeti despre cei care au facut revolutia din Decembrie '89 ?"
Cred ca si-au atins scopul. Nu a mers totul ca la carte, (romanul e imprevizibil) dar pe termen lung, s-a ajuns la calea batatorita dinainte de altii. Piata de desfacere destul de importanta (vezi importurile), lada de gunoi incapatoare (vezi aceleasi importuri), mana de lucru ieftina, pozitie in coasta rusilor, aliante servile, o tara de supt, o populatie zombi, un stat servil si dezorientat si altele, care nu-mi mai vin acum in minte.
Asta cred.

======================================================
Damned! If a man has no right to kill another, what kind of world is this!?


revolutia, evolutie - de 1brasovean la: 08/04/2009 11:47:23
(la: Multimedia)
de la revolutia televiazata (dec `89 - Ro) la revolutia by internet (apr. 2009 - Md)?
si n-au trecut decat 20 de ani.
Da. In '89 am fost uniti.Di - de (anonim) la: 18/09/2003 06:29:41
(la: Satanism in Romania)
Da. In '89 am fost uniti.
Din pacate UNITATEA a durat cateva ore (pe 22 decembrie intre 7:00 si 19:00),dupa care ...
#312 (raspuns la: #277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai daca locuitorii din Roma sunt nebuni.. :-)) - de JCC la: 23/10/2003 05:00:04
(la: Integrarea romanilor in occident)
daca locuitorii din Roma sunt nebuni (les romains) nu-i bai, dar daca romanasii nostrii sunt (les roumains) atunci se schimba treaba.. :-))

multi scuipa in supa care o mananca si Norway are dreptate, dar, dar.. ca exista un dar..
tolanici are si el dreptate..
daca ai plecat din Romania inainte de 1989, nu inseamna ca numai critici si ca n-ai facut nimic pentru cei din tara

multi poate critica guvernantii actuali, si noi moldovenii stim ca Iliescu era mare comunist la Iasi si a facut mult rau...
dar poate o fac tocmai pentru ca au ajutat mult pe cei din tara, pentru ca au sperat ca revolutia sa schimbe totul radical in tara si acum sunt deceptionati si demoralizati
#1927 (raspuns la: #1925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu-i bai, svp! - de Ingrid la: 05/11/2003 05:11:40
(la: Israelul, dupa Codrin)
Nu-i bai, svp!
#3315 (raspuns la: #3312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-a fost o adevarata revolutie, ci doar o "lovitura de stat" a c - de Liviu la: 17/11/2003 08:04:07
(la: EvZ: Declaratie soc: "FSN era o agentura sovietica”)
Daca va aduceti aminte, revolutia a inceput in Timisoara, a continuat in Bucuresti. Pe fondul unor nemultumiri populare, probabil ca a avut loc o lovitura de stat ce a culminat cu arestarea si executatea ceausestilor. Aici mi s-a parut o alianta compusa din: armata cu o parte din securitate. Militia s-a ascuns in acele zile. FSN-ul initial a fost un conglomerat alcatuit din comunisti, dizidenti si chiar necomunisti. Cred ca mai tineti minte: Iliescu, Brucan, Mazilu, Lupoi, Dinescu, Doina Cornea, Blandiana, Plesu s.a. dar nici-un alt membru al partidelor reinfiintate in 1990.
#4496 (raspuns la: #4488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bancurile - de Catalin Francu la: 18/11/2003 13:19:45
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Bancurile politice! Rar am intalnit umor mai fin si mai bun la romani. Le spuneau ai mei pe rupte in familie, intre cei mai apropiati prieteni, si invariabil se intorceau catre mine si imi ziceau "sa nu cumva sa le spui la scoala!" (eram intr-a sasea la revolutie). Si eu le stiam pe toate ca papagalul si ma puneau ai mei si pe mine sa le spun. Eu habar n-aveam unde-i bancul, dar imi placea ca ii faceam pe oamenii mari sa rada, si m-am straduit sa le tin minte pe toate pana m-am facut suficient de mare sa le inteleg.

(OFF-TOPIC) Trecutul, Prezentul si Viitorul isi dau intalnire la un sprit. Ajung Trecutul si Viitorul, de Prezent nici urma. Stau ei, si stau, si beau un sprit, beau doua, si dupa vreo trei ore vine si Prezentul gafaind si transpirat tot: "Ma scuzati bai baieti, dar a trebuit sa stau la o coada la carne". La care Trecutul: "Ce-i aia coada?" si Viitorul: "Ce-i aia carne?"

:)
Catalin
FASHION FROM `89 - de Daniel Racovitan la: 19/11/2003 07:35:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La sectiunea "FASHION FROM `89", in prima poza apare un portret de'al lui 'Culitza in compania unei dame provocatoare :)
Poza e facuta inainte de 22 dec?
FASHION FROM `89 - de Dinu Lazar la: 19/11/2003 09:44:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Da, sigur, fotografia este facuta in august sau in septembrie `89. La ora aceea eu eram angajat fotogaf la revista Femeia si mai ciubuceam pe la UCECOM si la Casa de moda; erau manechine pe acolo nume mari in ziua de azi, Romanitza, Botezatu, Janine, etc. Fotografia asta am facut-o intr-o pauza pe masa de consiliu de la casa de moda; cum necum a ajuns si pe miinile fostei secretare PCR d`acolo care a facut un scandal enorm, ca se fac poze porno cu toarashu si ca de altfel tot ce fac eu e scandalos ca le pun pe fete in pozitii indecente si se vad genunchii.
Cindva o sa-mi rememorez poate intr-o carte de amintiri niste scene, inclusiv de noaptea cind sotia unui mare actual multimilionar in dolari, deci acum luptatoare de seama pe cimpiile democratiei de piata occidentale, dar pe atunci amploaiata la CC UTC, la comandament la Costinesti, in timpul unei sedinte de propaganda despre coceni, capitalismul muribund si ce mai face si zice toarashu` si sinsistra sa sotie, a taiat cu foarfeca 200 de fotografii facute de mine pentru nu mai stiu ce concurs de frumusete organizat la Costinesti, ca sa nu se vada goliciunea la fete, adica fluierul piciorului, sa nu vada toarasha academician si sa se supere.
Ultimul catalog de moda al UCECOM facut in toamna `89 avea citeva zeci de imagini interesante si pe care le arat cu placere si acum, au un farmec aparte. Pacat ca nu s-au tiparit decit citeva semnale, care au fost date la sectia de presa a CC PCR la avizat, in noiembrie 89, si vad ca tirajul nu a fost aprobat pina acum si deci nu prea cred ca o sa mai apara...oricum era cu scandal, cu nuditati obscene, se vedeau genunchii la unele manechine...
#4727 (raspuns la: #4710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Liceenii - de Radu Herjeu la: 27/11/2003 10:43:38
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Daniel, o sa-i supar pe multi. Mie mi se pare o generatie debusolata, fara repere, fara modele autentice, dependenta de mass-media pentru a-si construi o viziune asupra vietii. O geneatie sacrificata de "marii nostri oameni de cultura" si "intelectuali" care, in goana lor de a recupera perioada de privatiuni de dinainte de 89, sunt interesati doar de bunastarea materiala. Se fac oameni politici sau afaceristi, deschid edituri la care cartile costa de zeci de ori pretul de productie. Apar la televizor si infiereaza o generatie pentru care n-au facut nimic. In schimb, tinerii de astazi sunt mult mai ambitiosi, dar, nestiind ce vor cu adevarat de la viata, isi investesc ambitia si efortul in cauze pierdute sau inutile. La scoala nu se mai face scoala, nimeni nu le spune ca banul si sexul nu sunt cele mai importante lucruri pentru o fiinta umana. Si ca desavarsirea propriei personalitati si evolutia intelectuala, alaturi de ceilalti, sunt singurele lucruri care ne definesc ca oameni. Asa ca, inainte de a fi foarte dur cu ei, ii condamn pe cei care aveau obligatia sa le ofere modele si valori demne de urmat.
Mie mi-a placut enorm la liceu. Am avut un profesor care ne spunea: Veti regreta anii acestia de liceu... Si noi radeam, cu gandul la "minunatiile" facultatii... A venit revolutia, s-a schimbat radical societatea romaneasca, dar eu pot spune ca perioada liceului a fost cea mai frumoasa din viata mea. Atunci am invatat ce inseamna prietenia, responsabilitatea, cartile comentate in pauze... Mi-e dor de perioada aceea si incerc sa le arat tinerilor de astazi ca si cultura poate fi un mijloc de a te desavarsi. Dar, mai ales, ca aceasta desavarsire n-are nici o valoare fara ceilalti...
#5388 (raspuns la: #5382) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Marian - de Radu Herjeu la: 06/12/2003 03:36:29
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
N-am credinta ca inseamna o mana de parveniti. Am spus ca nu vreau sa cred si de aceea lupt prin toate mijloacele. Cersetoria nu prea are de-a face cu saracia. De obicei cersetorii o duc foarte bine (asa cum singuri marturisesc). Chiar si saracia autentica este tot vina noastra. Nu a conducatorilor (pe care noi ii trimitem in palatele Victoria si Cotroceni). Inainte de a ne plange de mila ar trebui sa ne uitam in oglinda si sa ne-ntrebam daca am facut totul ca tara asta sa mearga bine. Daca nu cumva ne intereseaza doar ograda noastra si nu dam doi bani pe interesul national.
Eu cred cu tarie intr-o forta a romanilor. Din pacate, se pare ca s-a consumat portia pe secolul asta prin revolutia din 89 (spun asta pentru ca in sec XX s-a consumat pentru Marea Unire)
Desi conduc de 12 ani o organizatie neguvernamentala, incep sa nu mai cred in reusita acestui gen de demers in Romania. Asta pentru ca 90% dintre ong-urile romanesti s-au umplut de bani facand seminarii sau actiuni pentru 10 oameni. S-au cheltuit miliarde de dolari in acesti 14 ani pentru asa-numita societate civila... Rezultatele sunt minore pentru ca, din pacate, interesele individuale si de grup sunt atat de importante si pentru ca nimeni nu gandeste in ansamblu. La Uniunea Europeana, daca ceri bani pentru seminarii, imediat ti se dau. Si cheltuiesti cateva mii de dolari ca sa aduci 20 de oameni intr-o sala, sa vorbeasca pentru ei despre nu stiu ce problema importanta (de exemplu, lidership !) le dai sa manance de la catering si ii plimbi prin oras cu microbuzele. Invartind facturi, castigi tu, organizator, cateva sute daca nu mii de dolari. A, si imprimi neaparat niste pungi cu maretul eveniment care va schimba soarta natiunii.
In schimb, daca le ceri bani pentru cultura, iti raspund ca nu face parte din prioritatile sale.
Cat priveste puterea omului sa schimbe ceva... Eu cred cu tarie acest lucru. Doar ca trebuie sa inceapa cu el.
#6054 (raspuns la: #6035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din Revista 22 - de anita47 la: 17/12/2003 15:18:19
(la: 14 ani de la Revolutie)
Romania celor cu venituri sub 1$ pe zi


Ramane o mare intrebare daca Raportul Bancii Mondiale asupra saraciei in Romania s-ar fi bucurat de o atentie macar putin mai mare decat s-a bucurat in cazul in care n-ar fi avut "nenorocul" sa apara odata cu arhimediatizatul top al celor mai mari 300 bogatasi din Romania. Acesta din urma a fost transformat intr-un fel de nou detergent apt de a cuceri piata publicitatii, capturand pana si ultimele ramasite de reflectie sociala care mai exista, cu totul intamplator, pe ici pe colo.

Pacatul este nu numai ca problemelor saraciei nu li se da atentie in sine, probabil pentru ca nu plac, dar si ca aceia care ar trebui sa fie interesati ar fi putut afla multe, foarte multe aspecte tulburatoare.
Evaluarile si deci concluziile Raportului beneficiaza de o credibilitate totala. Datele de baza sunt culese prin ancheta sociala de anvergura pe esantionul Institutului National de Statistica de 36.000 de gospodarii, din toate mediile sociale si din toate regiunile tarii, gospodarii care sunt urmarite sistematic, ceea ce asigura o reprezentativitate maxima. Marjele de eroare sunt minime.

In timp ce topul 300 al bogatilor opereaza cu aproximari - uneori de 50 si chiar 100 de milioane de dolari - pragurile in functie de care Raportul asupra saraciei face estimari sunt precise. Si sunt cutremuratoare. Sarac este considerat cel ce are venituri sub 1,5 dolari pe zi (respectiv 50 dolari pe luna), iar foarte sarac cel ce are un venit sub 1 dolar pe zi (respectiv 30 dolari pe luna) si care nu este in masura sa-si asigure, in consumul alimentar, nici macar necesarul minim de 2550 calorii pe zi.
Utilizand aceste praguri, Romania are circa 6,5 milioane de saraci, dintre care aproape 2 milioane foarte saraci. Cum se poate trai cu 1 dolar pe zi sau chiar cu 1,5 dolari pe zi nu mai este de discutat.

Asa ca vestea buna adusa de Raport cu privire la scaderea numarului de saraci intre 2000 si 2002 este putin incurajatoare. Fara a ignora faptul, cei ce au iesit de sub pragul saraciei nu l-au depasit decat putin, ramanand pe fond in absolut aceeasi conditie, caci si la 2 sau 3 dolari pe zi tot sarac esti!

Avand in vedere ca s-a facut atat tam-tam in legatura cu pesoanele bogate din Romania, iata cine sunt si saracii Romaniei! Raportul observa, pe baza datelor statistice, ca saracia are legatura stransa cu urmatoarele fenomene sau imprejurari: 1. marimea gospodariei (in general, la nivelul castigurilor din Romania, cu cat numarul de membri ai gospodariei este mai mare, cu atat per membru ajunge mai putin); 2. caracteristicile capului de familie (castigurile per membru sunt in general mai mici, in cazul in care capul de familie este sau femeie, sau pensionar, sau somer, sau o persoana care lucreaza pe cont propriu in agricultura, precum si in cazul in care capul de familie are un grad de instruire si educatie mai scazut); 3. apartenenta la etnia rroma (foarte multi dintre rromi sunt saraci); 4. rezidenta in mediul rural ("sansa" de a fi sarac traind la tara este mai mare decat traind la oras); 5. rezidenta in zona nord-est a tarii (ponderea saracilor in aceasta zona este mult mai mare decat in restul tarii). Altfel spus, cu predilectie din randurile celor aflati intr-una sau mai multe din mentionatele situatii isi colecteaza saracia membrii in Romania.

Cateva date arata dramatismul situatiei pe ansamblu. 45% dintre someri sunt saraci. 56% dintre cei ce lucreaza pe cont propriu in agricultura sunt saraci. Familii intregi de la sate sau de la orase traiesc exclusiv gratie indemnizatiilor primite pentru copii. Peste 50% din populatie nu are acces la WC cu apa curenta. In cazul lipsei de acces la baie procentul creste la 70%. Iar 22 de procente din totalul populatiei nu dispun de frigider. 30% din populatie traieste foarte inghesuit, iar 50% din populatia saraca urbana nu poate "fizic" sa-si achite utilitatile publice (indeosebi caldura si electricitatea), chiar daca nu s-ar mai imbraca si chiar nu ar mai manca!

Dupa 1995, de cand s-a sistematizat cercetarea in domeniu, randurile saracilor au fost ingrosate indeosebi de pensionari si de cei ce lucreaza pe cont propriu in agricultura. Pensionarii au ajuns sa constituie o treime din saracii Romaniei si tot o treime reprezinta lucratorii pe cont propriu in agricultura in totalul celor aflati in saracie severa in Romania. Raportul stabileste o relatie intre evolutia saraciei si cresterea economica. In anii de cadere a economiei (1997-1999), gradul de saracie a crescut sever, pentru ca in perioada 2000-2002, cand a existat crestere economica, sa scada destul de pronuntat de la 34% la 29%, gradul de saracie fiind exprimat ca numar de saraci in raport cu numarul total al populatiei (fiecare copil fiind considerat 1/2 adult pe baza prezumtiei ca in medie consumul unui copil reprezinta jumatatea consumului unui adult). Raportul apreciaza ca, in cazul continuarii cresterii economice in ritmurile din 2001-2002, gradul de saracie ar putea scadea de la 29% la 15% pana in 2007, anul presupus al aderarii la Uniunea Europeana. Desigur, mentinand pragurile de saracie folosite in evaluarile din prezent. Evident, insa, la orice deplasare a pragurilor catre limitele unui trai decent, dimensiunile saraciei in Romania s-ar dilata dramatic, in ciuda cresterii economice. In perspectiva, o deplasare a actualelor praguri este oricum necesara, pentru ca, la nivelul de 1-1,5 dolari pe zi, nu au absolut nici o legatura cu cele utilizate pentru delimitarea saraciei in Uniunea Europeana, dar sunt si frustrante pentru un trai decent, chiar si in codasa Romanie.

Dar poate cea mai ingrozitoare si ingrijoratoare fateta a saraciei din Romania este ca aceasta nu este legata neaparat de o excludere sau o semiexcludere sociala, prin somaj, handicap sau pensie, saracii romani fiind, in proportie de peste jumatate, cei ce au slujbe sau lucreaza pe cont propriu (indeosebi in agricultura). Aceasta subliniaza de fapt absenta performantei economice, pentru ca, daca aceasta ar exista, cei din zona sociala activa nu s-ar numara printre saraci. Tot atat de pregnant se evidentiaza caracterul profund al saraciei din Romania, imposibilitatea eliminarii ei cu una cu doua, precum si perspectiva de a scapa de boala cu pricina doar pe termen foarte lung si numai in urma unei cresteri economice substantiale si durabile. Si cu conditia ca nevoiasii Romaniei sa se aleaga si ei cu ceva de pe urma unei asemenea cresteri economice, fara a mai fi furati ca-n codru de o clica politico-clientelara care devasteaza sistematic banul

*****
Dupa 14 ani de la Revolutie!
anita47
Revolutia din Decembrie...nu - de ygrec la: 18/12/2003 05:58:13
(la: 14 ani de la Revolutie)
Revolutia din Decembrie...nu vreau sa ma gandesc acum ca am iesit in strada ca prostii...nu vreau sa analizez, retroactiv si cu mintea romanului de pe urma, ceea ce s-a intamplat.
eu vreau sa va spun ca la sase dimineata,cartierul Militari zumzaia...se auzeau vocile muncitorilor de pe platforma Industriilor unite de aceeasi nemultumire grea care ne afecta pe toti, muncitori, intelectuali deopotriva...Se auzea deslusit:"libertate" si "jos Ceausescu"...si, in casa se incrancenase pielea de pe noi...Europa libera "soptea" cred in tot blocul-ca numai asta ramasese.
Cine a trait momentele de nebunie in care s-a iesit in strada fata in fata cu armele indreptate spre el, constient(inconstient!) ca nu se va trage ca...nu se poate , si apoi la primele impuscaturi...ACELA nu va spune niciodata lamurit, clar, ce a simtit, dar toata viata va sti ce inseamna sa fi martor al unui moment istoric
si...apropo de forumul in care se dezbate problema existentei lui Dumnezeu: cu evenimentele petrecute in preajma Nasterii Domnului, toti am spus -care eram pe aici - ca ...exista un Dumnezeu care, uite , ne face un dar de Craciun...si apoi, tot noi am spus privindu-ne mortii: "Nu-i drept! Nu se poate, nu exista Dumnezeu!"
ce regret? - de anagramaticalitati la: 18/12/2003 14:18:39
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
sa regret faptul ca la revolutie tarisoara asta n-avea nici un leu datorie externa iar acum suntem si noi si urmasii nostri pt. o perioada de cel putin 300 de ani datori vanduti...?
sa regret faptul ca pe atunci furau cateva zeci, si tot cu frica de a nu fi cumva descoperiti, iar acum fura cateva mii si si-au facut ranch-uri peste tot in tara in timp ce cateva milioane de oameni umbla lihniti de colo colo nestiind ce vor pune maine pe masa...?
sa regret faptul ca pe atunci vedeam oameni scormonind in gunoaie pt. a strange de mancare la animale iar acum se bat o multime de la o coaja de paine mucegaita pt. a o manca...? si aici vreau sa fac o paranteza: mama mea a vazut odata cum cineva luase din buncarul de gunoi o bucata de paine murdara si stergand-o cu maneca o infuleca de parca ar fi fost cine stie ce delicatesa de pe masa alesilor nostri!
sa regret faptul ca dupa ora 10 seara oamenii puteau umbla linistiti pe strazi daca voiau, numai sa nu faca cine stie ce iar acum nu poti sa iesi nici pana in fata blocului ca s-ar putea sa te trezesti spintecat sau cu capul crapat in doua...?
sa regret faptul ca de la revolutie incoace s-a innecat tara asta in sangele pruncilor avortati iar atunci inca mai existau legi aspre care incurajau la crestere demografica...?
sa regret poate ca n-am murit atunci de bucurie ca pot obtine o casa ca proaspat casatorit si astazi sute de mii de romani stau inghesuiti in niste garsoniere mizere alaturi de parinti, frati si surori...?
sa regret ca pe atunci cine nu muncea era pus cu forta la munca iar acum din 10 romani 3 lucreaza pe te miri ce la patroni sau la stat si cei mai multi deja si-au luat talpasita spre alte state unde sunt cu adevarat apreciati si li se plateste pe masura efortului lor...?
sa regret cozile de atunci pt. ca in comparatie cu cele care se intind azi la farmacii alea erau niste glumite...?
sa regret frigul din case si ratiile de mancare pt. ca frigul acela nici nu se compara cu cel de azi cand de buna voie se debranseaza oamenii iar ratiile de mancare trebuie sa ni le facem tot de buna voie si nesiliti decat de neajunsuri...?
sa regret noptile fara curent in becuri sau la prize in dauna miilor de beculete care stralucesc colorat pe strazi si pretutindeni astazi dar pe care le platim cu varf si indesat de parca ar trece prin firele electrice mercur si nu curent electric...?
sa regret rationalizarea apei gandindu-ma la miile de tone de apa risipite pe strazi si pe aiurea din cauza neglijentei sau nepasarii factorilor competenti platiti gras din buzunarele contribuabililor...?
sa regret defilarile aproape extravagante din data de 23 august fiindca dupa `89 n-am mai vazut nimic care sa semene cu o defilare adevarata...?
sa regret ca cercetatorii romani isi puneau cunostintele si capacitatile in slujba intregului popor dar ca acum si le pun doar in slujba banului strain...?
sa regret ca, conationalii nostri si diferitele etnii n-aveau curajul sa pretinda pe atunci organizari teritoriale de sine statatoare sau sa arunce cu manifeste tendentioase la adresa sigurantei nationale dar ca astazi pot face asta pt. ca au un statut privilegiat fata de romani...?
sa regret programele de cultura si sport sustinute puternic si incurajate, in dauna programelor care exista dar lipsesc cu desavarsire astazi...?
in ultima instanta ce ar trebui sa regret, ca m-am nascut in aceasta tara, la sanul unui popor puternic dar care s-a obisnuit deja sa se faca de rusine invatand sa devina mai degraba copist de duzina decat imaginativ si pastrator de traditii, de obiceiuri proprii...? dv-stra ce spuneti, ar trebui sa-mi fie rusine si sa regret ca ma numesc roman si nu neamt sau olandez...?
tin sa va spun ca acesta este doar un studiu comparativ. n-am agreat comunismul dar, pt. numele lui Dumnezeu, l-as fi preferat pe acesta decat mamonocratia, demonocratia si plutocratia nebuna in care am fost aruncati! de ce? fiindca atunci ma mai simteam uman... acum ma simt doar o masina pusa in slujba altora. si tare ma tem ca ma voi obisnui asa si nu voi mai gasi in mine puterea de a lupta pt. idealurile mele!
in incheiere vreau sa citez dintr-un psalm al lui David: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!!!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...