comentarii

rezultatul realizaii mele


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Florin - de Radu Herjeu la: 19/05/2004 08:11:36
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
Eu stau bine si la practica... Din pacate, practica fara teorie... iese cam ce e in Romania de azi. Eu cred ca apartenenta la ceva implica si mandria pentru acest lucru. Altfel nu vad cum ai putea simti ca apartii unui univers fara sa fii mandru de el. Eu spuneam foarte clar ca a fi mandru aiurea in tramvai, fara sa faci nimic concret pentru universul de care apartii e daunator si penibil. Eu, daca m-as bate cu pumnul in piept, as face-o pentru rezultatele mandriei mele ca sunt roman.
Eu cred ca am dat oameni deosebiti... mai multi chiar in raport cu tari mai importante decat Belgia. Problema (ca si in cazul celor cateva premii Nobel furate romanilor pentru ca descoperirile lor au ajuns in occident la cateva luni dupa publicarea altor materiale) e de universalitatea lor. Aici stam putin mai prost nu din cauza oamneilor respectivi ci a conjucturii istorice si geografice. Dupa parerea mea, Marin Preda este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii ! Cine-l stie ? Asa cum, de exemplu, Sadoveanu poatre rivaliza cu suces cu Dumas! Dar unul a scris despre curtea Frantei si altul despre obscurele tarisoare de la capatul Europei.
Tradare... inseamna sa fii mai putin decat poti fi. E o tradare in primul rand fata de tine si apoi fata de toate lucrurile pe care ar trebui sa le iubesti si ocrotesti.
Faptul ca au aceleasi drepturi ca si mine nu inseamna ca e si normal. Sau bun. Bunul simt nu vine la pachet cu copilul. Cineva trebuie sa-l invete. Dumnezeu e un pic cam prea ocupat in ultimii 2000 de ani. Asa ca ne ramane noua, oamenilor marunti, care credem in bun simt, sa-l transmitem celor tineri. Si eu cred ca si eu, si Plesu si tu avem ce face in acest sens. Ideea e daca vrem.
Eu nu vreau in vest ! eu vreau in Romania mea, dar civilizata si cu oameni plin de bun simt. Asta n-are legatura cu punctele cardinale.
Radu
#15607 (raspuns la: #15524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru destin - de rodiana la: 24/08/2004 21:31:37
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Ai dreptate gindesc negativ, dar poate asta este rezultatul marii mele dezamagiri. Foarte bine ai specificat "......atunci cand este realizata cu implicare directa, cu toata fiinta" dar a celor doi. Cind o face doar o jumatate se pierde intregul.
Spuneai intr-un alt context despre compromisuri, la ce calitati renunti si care e limita. Ce zici e prea mult cind renunti la "a fi" tu?
Iar acum imi vine in minte " despre Noica si sentimentul fiintei" unde zice ca sunt descoperite sase situatii ale fiintei, toate explicate prin "a fi": "n-a fost sa fie", "va fi fiind", "ar fi sa fie", "este sa fie", "a fost sa fie". Urcam si coborim , prin urmare, niste trepte ale fiintei, in fuga pe aceste modulatii ale lui "a fi".
A fost o vreme cind gindeam altfel iar acum m-am pierdut
#20274 (raspuns la: #20211) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adrian - de anisia la: 19/11/2004 15:32:22
(la: Frustrarea şi barometrul de mentalitate)
ce faci cu cei care din lasitate, lipsa de incredere in sine si comoditate lasa frustrarea sa le dicteze hotararile si sa le dirijeze pasii intr-o directie opusa celei dorite?

cum îi faci pe acestia sa inteleaga cum ca si frustrarea nu e defapt altceva decat un sentiment ca multe altele si ca daca il lasa pe acest sentiment sa domine el îi va duce spre pierzanie, facand ca toate celelalte sentimente care pana atunci erau frumoase... sa fie neputincioase ?

cat de mare trebuie sa fie oglinda ce le-o pui in fata ochilor pentru a-si recunoaste durerea data de frustrarea ce a preluat controlul? sau pentru a se regasi, pur si simplu...

am cunoscut frustrarea pe propria piele. era de tip gnoseologica condimentata cu cea de al treilea tip. stii ce obositoare e combinatia? a fost o perioada durereoasa in viata mea. si a fost numai din vina mea. doar pentru ca am tacut. si asta este o dovada de lasitate, nu? deci frustrarea mea a fost rezultatul lasitatii mele. dupa ce am reusit sa-i dau de capat si sa o constientizez, frustrarea s-a transformat in regret. regret ce il port cu mine de mult, mult timp. regretul poarta pe bratul stang o bratara: este tristetea!

vezi cate implicatii se nasc?
cautatorul pe cale de disparitie.. - de cosmina la: 11/01/2005 10:05:28
(la: Cautatorul de suflete)
Multumesc pentru aprecieri si pentru sfat...Din pacate, viziunea aceea in nuante de gri pe care o aveam in momentul cand am scris textul a capatat deja acel tulburator negru de care vorbeai..Si da...rezultatele cautarii mele au fost deja dezamagitoare iar efectul acestei dezamagiri este devastator, cel putin pt mine, asa cum spuneam, "peretii sufletului se erodeaza"... Am avut numeroase discutii cu oameni care au incercat sa ma convinga ca viziunea mea prezenta este mult prea pesimista..
Eu i-as spune mai degraba realista...Poate problema a fost ca dintotdeauna am cautat prea mult si am gasit prea putin, sau am avut doar impresia ca am gasit...Trebuie sa recunosc insa ca, in ciuda uratului pe care-l intalnesc aproape la fiecare pas, am muscat de cateva ori din fericire, sau cel putin asa am perceput eu..pt ca am ajuns la concluzia ca-i imposibil sa ajungi la o stare continua de fericire, chiar atunci cand exista premise in acest sens...pt mine au fost fragmente...dar au fost esentiale...
Si a au fost si momente cand o privire aruncata apusului de pe acoperisul unei cabane in aer rece de munte, o furtuna impresionanta de vara sau culorile nebune pe care le are padurea toamna au fost suficiente pentru a resimti fericirea...dar senzatia este totusi amplificata cand impartasesti momentul cu cineva...
Si din nou, din pacate, oamenii nu au suficiente merite...
#33129 (raspuns la: #33102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns de ne-parinte - de giocondel la: 18/01/2005 07:56:43
(la: Parinti si copii)
eu nu sunt parinte Ci copilul cuiva.Sunt copilul unui om care m-a educat fara sa ma educe.Cei ce ma cunosc spun ca rezultatele subtilului sau mod de a-mi indruma pasii , fara modestie, sunt excelente.

Ca si copil am avut un temperament indaratnic si incapatanat.nu suportam sa mi se spuna ce sa fac.Intotdeauna as fi facut contrariul daca tatal meu nu ar fi gasit solutia potrivita.

Iata ce a facut: inca de cand aveam 3-4 ani, intotdeauna mi-a vorbit cu respect si m-a inclus in consultatiile ce priveau familia noastra(treburi de oameni mari) tratandu-ma ca pe un adult, ascultand cu rabdare orice opinie aveam si incercand sa ma ajute sa gandesc intotdeauna mai departe , rationalizand si explicandu-mi logic.

Intotdeauna mi-a auzit intrebarile si curiozitatile si mi-a raspuns atat cat a stiut

Cand nu a stiut, mi-a spus ca nu stie si impreuna am cercetat si gasit raspunsul dorit

Mi-a insuflat curiozitate fata de carti si m-a invatat ce sa citesc si cum

A trezit in mine si a cultivat pe putinta puterilor lui dragostea pentru frumos, pt muzica buna, pt poezie, setea de cunoastere

A avut incredere, totala si sincera, in mine si potententialul meu ca fiinta umana si am simtit asta atat de puternic incat , de multe ori, cand eram pe cale sa fac ceva nasol, dadeam inapoi din dorinta de a nu pierde aceasta calitate: de a fi demna de increderea tatalui meu

Exemplu: cand eram in clasa a noua, jucam intr-o zi biliard la o cafenea cu colegii mei si tatal meu, manca o pizza la o alta masa. am facut un pariu cu colegii: am pariat pe cateva jocuri de biliard ca am curajul sa ma duc la tatal meu, cu o tigara in gura( nu sunt fumatoare) si sa ii cer un foc.si le-am zis ca el o sa imi dea, fara sa isi schimbe expresia fetei.
toti au ras bineinteles, asa ceva e sinucidere curata.m-am dus, i-am cerut un foc, mi-a dat fara sa clipeasca...(in loc sa imi traga o mama de bataie pt asa sfidare) si am castigat pariul...dupa cateva minute toti colegii mei erau la masa tatalui meu intrebandu-l de ce nu a zis nimic.Tata a zis ceva de genul: i-am spus fetei mele ca daca vrea vreodata sa fumeze, poate sa o fac de fata cu mine, Nu are sens sa se ascunda.voi fumati pentru ca parintii vostrii v-au interzis asta si e misto sa faci ceva impotriva regulilor pentru ca aveti prea multe reguli de respectat.cativa nu au mai fumat de atunci.


Niciodata nu mi-a spus NU sau Nu poti face asta.intotdeauna mi-a spus ca e alegerea mea dar ca rezultatele mele pot fi diferite in functie de ceea ce aleg si mi-a exemplificat ,spunand ca asta sau asta s-ar putea intampla etc..apoi mi-a zis..tu alege ce vrei tu si accepta responsabilitate pt alegerile tale.Uneori am ales gresit si am invatat din greseala insa nu am auzit de la el chestii de genul: ti-am spus eu!mai bine ascultai de mine!

M-a incurajat intotdeauna si niciodata nu a uitat sa imi arate sau sa imi spuna cat de mult ma iubeste

Niciodata nu mi-a spus ca nu pot reusi in ceva, ci dimpotriva mi-a spus intotdeauna ca orice vreau sa fac, daca am motivatia corecta(pura si dezinteresata, detasata) si hotararea necesara, voi reusi

Cand am dat-o in bara sau am gresit cu ceva, nu m-a admonestat ca si cand ar fi fost sfarsitul pamantului ci mi-a dat de inteles ca desi este dezamagit cu rezultatele actiunilor mele, are incredere in potenialul meu si ma iubeste

Mi-a fost mai intai de toate prieten si apoi parinte

Prin exemplu personal, m-a invatat sa iubesc natura, oamenii, intreaga creatie, sa fiu toleranta, intelegatoare si iertatoare , sa am compasiune si empatie , sa fiu generoasa atat in bogatie cat si in adversitate, sa fiu demna de incredere, sincera, cinstita si niciodata tematoare de a-mi urma visele.

Dar mai presus de toate, cel mai de pret dar pe care l-am primit de la tatal meu, este interesul ifata de spiritualitate si toate acele aspecte subtile ale existentei.El m-a invatat ca exista mai mult si mai interesant decat aparentul si m-a incurajat sa ma cunosc pe mine insami, sa ma accept, iubesc si niciodata sa nu imi potolesc setea de cunoastere.

Sfat catre parinti: cel mai bun mod de a va educa odraslele este acela de a oferi exemple vii, prin voi insiva.Copii simt cand ceva nu e in regula, si atata timp cat le dati reguli de urmat si le restrictionati libertatea,dar dumneavoastra insiva faceti lucruri ce sunt impotriva a ceea ce predicati, va vor considera prefacuti si se vor indeparta usor usor.

cel mai important lucru de tinut minte este acela ca, desi l-ati conceput si nascut si va sacrificati pt el( copilul) si uneori va identificati intreaga existenta cu existenta lui, Copilul NU VA APARTINE!!!!.El nu este un obiect asupra caruia aveti toate drepturile fara drept de apel. El este un suflet separat, cu individualitate, este un Dar si un Test pt dumneavoastra de la Dumnezeu.Respectati-l si acordati-i credit si atentia cuvenita.

restul vine de la sine....

"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -
Ivy - de Lascar Barca la: 01/02/2006 23:14:53
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
Bine!Ma straduiesc sa merg inainte...:))Ma bucur de viata si de rezultatul existentei mele minore.Tu cind dai prin Qc?Oare cind eu voi fi in Spania?
#103445 (raspuns la: #103441) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multumesc, MYA ! - de dom.profesor la: 24/03/2006 19:48:36
(la: "Americanii sunt prosti")
Multumesc, Mya ! Ai intr-adevar dreptate ...
Probabil ca altfel as fi privit lucrurile daca as fi avut acum catedra mea la una dintre cele mai importante Universitati americane.
Dar unde este PROSTIA AMERICANILOR ???? Putintica rabdare, vorba lui Cragiale. Sti vorba : unde este minte multa e si prostie multa ! Ei bine experienta mea de viata a demonstrat cu prisosinta acest lucru. Sa va povestesc cum. Probabil ca v-ati prins ca am avut o idee. Care s-a transformat intr-o teza de doctorat si apoi intr-o tema de cercetare care a atras o multime de subventii pentru universitatea respectiva, foarte onorabila si decenta, de altfel, printre primele trei din State. Nu o sa va incarc memoria cu amanunte inutile, dar tema mea de cercetare are aplicatii tehnologice revolutionare in primul rand in medicina. Fara falsa modestie, sau falsa laudarosenie poate schimba modul in care se face medicina astazi. Asa ca o multime de agentii guvernamentale, mai multe trusturi si chiar persoane fizice au dat foarte multi bani ca sa faca parte din proces, sa aiba acces la cercetare si poate, ma gandesc... sa controleze rezultatul. Universitatea respectiva s-a bucurat de un procent confortabil din subventiile date pentru tema mea de cercetare. S-au construit laboratore noi si campusul respectiv. Urmare crizei provocate de faptul ca nu prea s-au grabit sa valideze castigarea concursului pentru postul de profesor de subsemnatul si a barfelor inerente intr-un campus universitar - ei bine am aflat ca un procent mai mare decat stiam din banii de granturi au fost folositi de Universitate in alte scopuri. Pe de alta parte tu ai perfecta dreptate - nu sunt un tip comod, nu fac compromisuri cand este vorba de ideile mele. Asa ca am plecat fara prea multa tragere de inima, dar fara remuscari. Calculul celor de la Universitate era foarte simplu, scapau de o mare sursa de cheltuieli, care era subsemnatul cu cercetarile si aparatele mele, aveau in continuare subventiile respective pana in 2011 si probabil ca s-ar fi descurcat intr-un fel. Dar au demonstrat ca sunt PROSHTI ! Pentru ca am avut prevederea sa-mi protejez proprietatea intelectuala, ideile mele, prin doua patente US. Asa ca rezultatul cercetarilor mele pana cand am plecat din campus raman Universitatii (nu prea stiu ce o sa faca cu ele) dar tema de cercetare ramine PROPRIETATEA mea. Si bineinteles ca investitorii si-au retras granturile pentru Universitate, urmarind produsul finit, nu rezultatele partiale. Asa se explica numarul mare de oferte. Iar cei de la Universitate au ramas cu buzele umflate. Nu sunt PROSHTI ???
Am intervenit la Cafenea, pentru ca sunt intr-o perioada "sabatica". Adica ma hotarasc in ce parte s-o iau. Cred ca o sa accept oferta nemtilor de la Gottingen. Este un grant de sase cifre anual si prima cifra nu este unu plus o catedra. Apoi nemtii au fost intotdeauna foarte seriosi si muncitori si m-au invitat la multe simpozioane si conferinte la care bineintelesc ca nu m-am dus. Ce zici ???
#113170 (raspuns la: #113100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu cred ca aici e vorba de pu - de irisz la: 09/05/2006 06:16:23
(la: Secretele unei casnicii reusite)
Nu cred ca aici e vorba de puterea de convingere. M-ai putea convinge ca exista viata pe alte planete fara ca acesta descoperire sa fie rezultatul propriilor mele cautari si experiente.

Din pacate vrem nu vrem, se ajunge de la general la particular si la replici usor gratuite, uneori sub centura. .. dar no problems!

Ai dreptate, nu toti oamenii cunosc fericirea casnica, desi eu cred ca e mai aproape de adevar ca o gasesc, o cunosc, dar dintr-un motiv sau altul o pierd. Probabil pentru ca nu pot manui schimbarile inevitabile ce transforma relatia. Sau poate pentru ca au atata respect pentru amintirile inceputului incat le e foarte greu sa vada relatia devenind ceva ce seamana mai mult a prietenie si respect...

Si daca am incercat candva sa generalizez, atunci rectific:

Cred ca exista casatorie fericita. La un anumit moment nu este o aparenta.

(si poate cu aceasta afirmatie si calaii mei vor fi mai ingaduitori...)
#121250 (raspuns la: #120957) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... - de latu la: 13/05/2006 13:28:01
(la: Investitii straine)
Bun venit, prietene, in lumea economiei globalizate.
Firma mea cu sediul in Luxembourg, numara 18 angajati in functii de conducere. Ne-am stabilit in orasul-tzara, pentru ca aici impozitele sunt mai mici - iar nivelul de trai mai ridicat - decat in alte tari. Unde mai pui, ca autoritatile stiu sa pretuiasca prezenta mea, nepunandu-mi bete birocratice in roatele bine unse.
Contabilitatea am transferat-o in Korea de Sud, dupa ce o grupa de programatori din India ne-a pus la dispozitie un program minunat gandit, cu care cei 9 contabili din Seoul sunt foarte multumiti.
Personal nu am preferinte geografice, cu avionul se ajunge in ziua de azi ieftin, repede si bine, in aproape oricare colt al lumii. Importante sunt pentru mine costurile.
Conturile le-am deschis in Elvetia, nu datorita costurilor - ele sunt comparabile cu cele din alte parti ale lumii - ci datorita faptului ca aici secretul bancar este respectat cu rigurozitate.
Mai greu a fost, sa gasesc un loc de productie corespunzator facilitatilor de ordin economic, la care prin lupta stramosilor mei si modesta mea contributie consider ca am dreptul.
Am inceput cu China, dar chinezii - ca si intreaga Asie de altfel - sunt prea curtati de economia vestica. Pretul de cost al unui muncitor este in crestere si deja azi mai mare decat sunt dispus sa platesc.
In Rusia perspectivele n-au fost prea sigure, in Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria costurile tind sa creasca iar in Ukraina si Bielorusia regimurile politice nu erau de natura sa-mi satisfaca necesitatile unui image corect in Vest.
In cele din urma o firma de marketing autohtona mi-a prezentat o solutie care prevedea stabilirea locului de productie in Romania.
Am fost placut surprins de pretul mic al fortei de munca, de cifrele statistice privitoare la productivitate, ca si de primirea calduroasa a edililor oraselului unde urma sa ne stabilim.
Sarmalutzele in foi de vitza, berea locala si mai ales osanalele care - pe buna dreptate - mi s-au adus, mi-au risipit si ultimele indoieli cu privire la calitatea oamenilor de aici, la justetea deciziei mele de a stramuta productia in acele locuri.
Sumele de bani necesare pentru construirea halelor, transferul utilajelor din Vest in Est precum si costurile de scolarizare pentru bastinasi le-am impartit intre tarile de origine si de destinatie, cele doua state preluand fiecare o cota parte.
In ultima zi, la inchiderea fabricii din Vest, am fost confruntat cu o situatie neplacuta, atunci cand o fosta muncitoare m-a acuzat in gura mare de a fi luat painea de la gura copiilor ei. Noroc ca politia era prezenta, astfel ca m-am indepartat fara a-i da un raspuns pe masura...
Insa acest gest ostil, mi-a confirmat inca odata justetea deciziei luate in favoarea schimbarii locului de productie.
Din punct de vedere economic, decizia se dovedise deja mai mult decat avantajoasa, mai ales ca biroul de avocatura insarcinat de mine cu tratativele in vederea incheierii contractelor cu parte romana facuse treaba buna, reusind sa scada nivelul salariilor cu 18% fata de ceea ce preconizasem in discutiile preliminare. Comparativ, spaga necesara pentru flexibilizarea pe timpul tratativelor a partenerilor romani, s-a dovedit eficienta iar investitia in sine s-a amortizat cu varf si indesat.

De atunci au trecut doi ani.
Cu o crescanda neliniste am inregistrat ridicarea treptata in acest timp a costurilor de productie din Romania ca si cresterea pretentiilor muncitorilor, ceea ce a dus in final la o crestere atenuata a cifrelor scontate de bilantz. In ultimul an ora de productie a fost cu doi euro-centi mai mare, ceea ce m-a determinat sa solicit intocmirea unui studiu de marketing privitor la costurile de productie in mai multe tari din fostul perimetru comunist.

Ukraina!
Cu o economie in crestere, o populatie avida de munca, cu perspectiva economica promitatoare multumita orientarii vestice a regimului politic, Ukraina intruneste momentan toate conditiile necesare pentru stabilirea locului meu de productie pe teritoriul ei.

Intalnirea cu viitorii parteneri de afaceri si cu edilii unui orasel din sudul Ukrainei m-a impresionat in mod deosebit, iar cliseul propagat conform caruia Ukraina ar fi saraca, mi-a fost infirmat cu prisosinta de gustoasele bucate de la restaurantul hotelului unde am intocmit ceea ce in cercurile noastre se numeste Road Map.

Privitor la mutat, sigur ca unii vor invoca iarasi idealurile umaniste ridicandu-le la rang de argumente impotriva inchiderii fabricii din Romania, insa de aceasta data n-am sa mai comit greseala de la primul mutat: Dialogul cu muncitorii il voi lasa pe seama lucratorilor specializati in munca de presa, care sa explice componentele umaniste ale circulatiei banului si avantajele care decurg pentru noi toti dintr-un capital in continua miscare.
Sunt sigur ca fiecare muncitor va intelege ca problema care se pune nu este painea luata de la gura copiilor lui, ci painea data copiilor ukrainieni.

Bineinteles ca sunt constient de riscul implicat de mutarile repetate ale locului de productie, si anume acela ca in final, in toate tarile acum sarace costurile de productie se vor ridica, astfel incat nu vor mai exista posibilitati de a gasi in est oaze cu mana de lucru ieftina.
Numai ca pana atunci - deci pana cand in toate tarile din fostul bloc comunist pretul se va alinia la cel actual din occident - imperiul meu economic de azi va fi fost preluat de copiii mei sau de copiii copiilor mei. Pana atunci se vor deschide - cu ajutorul nemijlocit si neprecupetzit al Unuiunii Europene - treptat alte pietze de productie similare cu cele gasite de mine acum: Germania, Franta, etc...
Caci dincolo de toate principiile, legile si regulile economiei de capital, exista si traditia geopolitica, ce pot fi urmarite cu secole in urma si care confirma de fiecare data: Istoria e o roata...

De aceea zic: Bun venit, prietene, in lumea mea.
Bucura-te pentru mine, pentru lupta castigata dupa secole si secole de antagonism dintre noi capitalistii pe de o parte si proletariatul pe de alta parte.
In schimb, ma bucur la randul meu pentru tine: Optiunile tale scad pe masura ce ale mele se inmultesc, ceea ce te elibereaza de multe din gandurile si deciziile cu privire la cariera, drumul in viata si altele asemenea. Eu va trebui si mai departe sa ma zbat pentru gasirea de solutii noi, care sa nu perturbeze circulatia capitalului.
Multumita mie o sa vezi lumea, avand in vedere flexibilizarea mainii de lucru care acum se orienteaza dupa capital, si nu invers cum decenii de-a randul sindicalisti de pretutindeni au cerut.
Ar mai fi multe avantaje de enumerat, pe care tu le-ai dobandit prin faptul ca eu am castigat lupta de clasa, insa experienta de viata imi spune ca tu ai putea interpreta o asemenea lista ca pe o lauda de sine, ceea ce nu-mi sta in caracter. Prefer sa lupt in continuare anonim pentru tine, chiar si daca rezultatele luptei mele nu sunt intotdeauna si pe de-a-ntregul intelese sau chiar apreciate....

Cu drag
Teodor Blajinu



P.S. Pentru cititorul interesat, dar a carui perceptie pentru ironie si potentialul ei stilistic nu este pe masura interesului aratat; Pentru a preintampina actiuni cum ar fi aruncatul cu pietre - sau aratatul cu degetul - in directia mea si pentru conformitate: Textul de mai sus nu are caracter autobiografic, nu corespunde conceptiilor mele umaniste de culoare profund idealista si nu ridica pretentii de nici un fel in ce priveste competente economice sau de alt gen.
Este o simpla parabola cu indepartate inflexiuni din realitatea de zi cu zi cu care unii dintre noi sunt confruntati....
thebrightside - de picky la: 21/06/2007 10:21:48
(la: FAZAN)
Nu ma jucam, ci v-am adus rezultatul curiozitatii mele.

Pancreas.
#208398 (raspuns la: #208396) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Daniel Racovitan la: 23/07/2007 17:06:16 Modificat la: 23/07/2007 17:07:11
(la: O poveste de emigrant care merita citita!)
"Oare cum se simt sa fie pregatiti (la nivel inalt) ani de zile in ceva si apoi sa-si schimbe meseria? Personal consider acest lucru o prostituare sau...ca sa fiu mai bland....sunt facuti la gramada"

Hai ca raspund eu. Eu am fost pregatit la nivel inalt in a construi cladiri, a calcula structuri complexe de beton sau metal care sa reziste la cutremure. Dupa facultate am schimbat imediat meseria si m-am facut informatician. M-oi fi prostituat au ba, da' stiu ca nu mi-e rusine cu rezultatul alegerii mele, dimpotriva.
#218488 (raspuns la: #218479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tuxedo - de latu la: 21/09/2007 20:31:51
(la: mda)
Tentatia-i mare sa-ntreb "De unde vii straine" dar n-o fac nu pentru ca mi-e teama de raspunsul cu Plevna care m-ar dezamagi ci pentru ca ezit sa aleg intre profunzimea de suprafata si suprafata profunzimii ultima fiind poate doar rezultanta sperantzei mele nascute in timpul cititului si scurtei intalniri premergatoare

alex andra - de zaraza sc la: 14/01/2008 08:11:10
(la: Strategia Diavolului 1.-)
Interesant ce scrii despre ridicol. Eu eram si m-am simtit ridicola de cateva ori in copilarie si mai tarziu. Nu stiu exact cand m-a parasit acest sentiment. Cred ca mi-am dat seama ca ce mi se parea mie ca sărea in ochii altora, trecea de fapt neobservat. Asa cum pui problema, mai degraba vad aici o neintelegere a ta cu tine. Tu ar trebui sa te intelegi si sa te accepti asa cum esti. Daca gresesc in presupunerile mele, iarta! Sunt atat de diferiti oamenii intre ei...Exista un motiv pentru care faci ceva ridicol, dar pe care nu il stii. Si ii pui eticheta ridicol pentru ca nu esti de acord cu ce faci. Ceea ce mai demult ziceam despre mine ca e ridicol, era de fapt rezultatul timiditatii mele. Acum controlez timiditatea si nu o mai ia razna. Dar daca ma balbai etc stiu care e problema si trec senina mai departe. Nu e un defect de care sa mu rusinez atat incat sa nu ma suport, trebuie doar sa ma inteleg. Pe de alta parte imi place sa fiu originala, dar o fac numai in anumite cercuri acum, nu cand ma apuca ;)

#274697 (raspuns la: #274524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele - de sami_paris75 la: 19/02/2008 16:57:27
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Curentul de aer din sala de asteptare mi-a facut destul de bine.Ruxacul meu plin cu aur a incaput in cuseta.Am introdus o moneda de cinci franci si-am incercat sa formez un cifru.Intai m-am oprit la anul nasterii mele 1953,apoi la anul nasterii lui Robert 1988.Toti fac asa mi-am zis!Doamnelor si domnilor mi-am ales nr.1501.Stiti de ce?Pentru ca in aceasta perioada a trait Boticeli,Isac Newton,marele Victor Hugo si cel mai renumit pictor Leonardo Da Vinci.Unde sa ma mai duc?De caravanele de la Bezons nu vreau sa mai aud,de paturi din zapada artificiala si cartoane de-asemeni.Trebuie sa am o camera mi-am spus,o camera cu pat moale si baie,o bucatarie ca sa-mi fac omlete si clatite cu dulceata.Unde sa ma duc?Am coborat la statia Quai de la Gare,de-acolo ,mergand pe picioare pe fiecare straduta am cautat din priviri o locuinta parasita .Langa un magazin alimentar Monoprix,un tigan zdrenturos,canta ceva la un fluier,o melodie de groaza.Melodia lui nu cred ca se putea scrie pe portativ!canta aiurea.I-am dat o tigara si o moneda de doi franci,eram convins ca pana in acel moment nimeni nu i-a dat macar un singur cent."Sarut- mana boierule sa-ti traiasca famelia" am auzit ca prin vis cuvintele cersetorului.Nu se poate mi-am zis!occidentul este plin de tigani.Am descoperit si casa mult dorita!!!)chiar pe malul Senei,pe aceiasi parte cu Gara de Austerlitz.Etajul unu,era ocupat de un grup de romani,etajul doi,trei si patru,cu o amestecatura de arabi originari de Magreb,africani,unguri,polonezi ,moldoveni de Chisinau.Mi-am cerut permisiunea la ce-i de la etajul doi,daca pot sa-mi amenajez si eu camera acolo unde se depozitasera toate gunoaiele din intreaga cladire.Toate mizeriile le-am pus in saci de plastic,in doua zile am transportat totul la containerele de gunoi.La unele locuine propuse pentru demolare am luat un toc de usa si unul de ferastra,un sac de beton,unul de ghips,o galeata,o mistrie,un cancioc,o scara micuta.Emigrantii vecini se uitau plini de curiozitate la mine ca si cum as fii fost ce-l mai bun zidar de pe pamant!!!)Am zidit totul destul de simplu,imaginandu-mi ca este casa mea.Abia la final,am contemplat cu satisfactie rezultatul muncii mele.Obtinusem o camera curata,luminoasa si spatioasa.Gata mi-am zis:acum sant parizian,parizian!sucar,misto...cateva gaurele avertizau ca noaptea puteam sa am musafiri nepoftiti.Sobolanii sant animale cu blana,destul de inteligente care umbla in permanenta in grupuri.De fapt ca sa nu fiu stresat de sobolani si soricei,am amestecat beton cu sticla pisata si-am umplut toate gaurile.Pe unul din pereti am desenat cu un creion cu mina groasa:V.M.R. Vasile,Mihaela si Robert 1992.Prima noapte a fost minunata,am dormit intr-un pat cu saltea.Va dati seama cu saltea si cearceafuri curate,cu perna moale si patura calduroasa?Langa casa unde locuiam,chiar peste drum,s-a organizat dimineata o mare piata de vechituri.Aici in Franta,pietele cu antiqitati,mobila veche si imbracaminte de ocazie se numesc "Brocante"Gasesti in aceste brocante:lustre de cristal si bronz,mobila stil Luis xv,frigidere,aragaze,masini de spalat,cratite,aur si diamante,arme de vanatoare,pistoale,grenade si gloante din ce-l de-al doilea razboi mondial,broderii si goblenuri,tablori si statui de bronz.Un bazar de antiqitati,unde daca doresti sa te instalezi,platesti locul la metru patrat si poti sa muncesti in acest domeniu.N-am realizat imediat ca aceste brocante vor fii puntea mea de legatura spre bogatie !Pentru inceput,intr-un cosulet din pai impletit,am observat cateva bijuterii fantezie.Cu infrigurare,am trecut o parte din bijuterii prin palma si in acel moment am simtit o furnicatura si-o emotie inca nedefinita in mintea mea.Mintea lucra febril.Ceva imi spunea ca bratara din mana mea este din aur!Combien?Am soptit catre brocanteor.Zecz franci s-a exprimat autoritar.Cu zece franci am cumparat 65 de grame.Imposibil!mi-am zis :francezii vand aurul pe masa ca pe cartofi si castraveti la piata!!!)
#286809 (raspuns la: #286642) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud - de Horia D la: 25/10/2008 18:26:22
(la: obama sau mccain)
mersi de sfat, dar tu sti unde sunt eu din punct de vedere politic.
Daca mi-am mucit curul 20+ de ani sa fiu unde sunt, nu vreau sa impart cu nimeni rezultatele muncii mele.
Period!!
Redestribution of wealth e comunism curat. Eu o sa-l votez pe Ted Nuggent la president.:)))
#355428 (raspuns la: #355427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 12/11/2008 19:34:59
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
eu vin si intreb: cu alhambra ai patit cele ce descrii?

nu vaz ratiunea acestei intrebari

e chiar de-aici: "alhambra e caz deloc inedit..."


exclus.
din moment ce comentariul tau precede replica mea.

e chiar de-aici: "alhambra e caz deloc inedit..."
incerc sa recunosc si "cazurilor" banale dreptul de a avea umanitate: dureri, intrebari, iubiri ciudate... sau mai precis sa nu uit ca tot ce pt mine poate aparea incadrabil in tabele, statistici ori tipologii, pt cel caruia i se tocmai intampla poate fi ceva major, unic


io ziceam, simplu si direct, ca povestea alhambrei nu-i noua si nici rara.
e ceva ce-am zis incorect aici? si de unde palaria mea ai tras tu concluzia ca n-as recunoaste cazurilor 'banale' nuj ce drepturi, cand fix in acel mesaj am zis c-am trecut prin ele?

raspunsul e in tine, cum bine zici, dar ce fain e sa-ti gaseasca cineva intebarea potrivita! :)

nu exista asa ceva!
oricate intrebari as pune io, ea ar sti cum sa le evite.
parc-aud 'da, ai dreptate, dar...'.

eu am pornit de-aici:
sub sintagma 'iubire imposibila' se ascunde, de fiecare data, capcana promiscuitatii, in care nici nu stii cand te trezesti, pana la sprancene

si de-aici:
oamenii cer sfaturi doar ca sa li se spuna doar 'bine-ai facut', 'te-ai gandit corect', 'asa e'.
altfel, le vrei raul sau ti-e ciuda ca ei traiesc o iubire frumoasa, de care tu n-ai avut niciodata parte.:)))
si de-aici:
ar trebui sa fie de-ajuns sa tina un jurnal.
"draga jurnalule, ce sfat imi dai? uite ce mi s-a-ntamplat azi..."
dar nu! iluzia comunicarii n-ar fi completa

si interpretarea pe care o dai aici se incadreaza, ca si citatele, la a presupune moduri de a gandi dandu-le drept sigure
mi se pare lipsit de corectitudine


cu tot respectul, iti semnalez ca faci exact acelasi lucru de care ma acuzi.
am avut grija sa precizez ca tot ce spun is rezultatele experientei mele de viata, prin urmare-mi recunosc subiectivitatea (deci accept ca ma pot insela!), dar deocamdata asta e opinia mea.
faptul ca o spun fara ocolisuri nu inseamna (si nu va insemna fiindca asa vrei tu) ca 'presupun un mod de-a gandi al cuiva dandu-l drept sigu'r.
nu confunda maniera clara de-a formula o opinie cu o declaratie de infailibilitate!
is doua lucruri complet diferite.


crezi ca nu e corect ca cineva sa spuna ce e in mintea oamenilor?
atunci de ce esti sigura ca stii ce-i intr-a mea?
lipsit de corectitudine e faptul ca imi lipesti etichete in timp ce ma acuzi de acelasi lucru.

inca o data: tot ce spun sunt certitudini pe care le-am acumulat in timp si pe care le-am verificat.
n-am zis niciodata ca stiu ce gandesc toti oamenii, insa am observat ca nu ne deosebim asa de mult cum ne-ar placea sa credem.

am zis "sub sintagma 'iubire imposibila' se ascunde, de fiecare data, capcana promiscuitatii, in care nici nu stii cand te trezesti, pana la sprancene"

ce te-a deranjat aici? cuvantul 'promiscuitate'? inseamna convietuire ilegala, imorala! si nici n-am zis ca orice relatie de acest tip pica in imoralitate ci ca EXISTA ACEST RISC.

ma, am senzatia ca vorbesc aiurea, futu-i.
stii ce-i ciudat? ca atunci cand is de-acord cu cineva, sau cand zic ceva care i se potriveste, acela imi da imediat dovezi ca m-a-nteles.
cand nu mai sunt de acord, sau ce zic ii atinge focoarda senisibila (de care, firesc, io nu-s constienta) zdrang, nu se mai intelege ce zic.

ma duc sa mananc o mazare.
#361745 (raspuns la: #361734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de alex boldea la: 06/07/2009 11:31:33
(la: A picta cu lumină)
de cand n-am mai fost pe-aici vad ca iar v-ati pus pe cearta. ce conteaza cine si cum foloseste paintshopu? eu vad lucrurile in felul urmator: atata timp cat mie imi place rezultatul muncii mele, e foarte ok. tinand cont, bineinteles, ca e totul tratat la nivel de hobby. daca e o chestie profesionala, e alta discutie.
acu' eu cred totusi ca aici, pe site, fotografii sunt amatori. daca e cineva care lucreaza in domeniu, sa se anunte - si se vor schimba asteptarile :)

oricum, ma bucur sa vad multe poze reusite, si cateva stiluri ce reusesc sa se distinga. stiti voi la cine ma refer.
monte - de adina.petre la: 23/02/2011 16:33:42
(la: Este iubirea...o forma...)
adica eu am luat frumusel subiectul asta, l-am copy-paste in word, l-am citit azi noapte cu atentie, am lasat sfesnicul bun sa vie, am gandit problema, am potrivit (cred eu) coerent toate rezultatele zbaterilor mele neuronale...am redactat un raspuns serios si (cred eu) limpede, si ...siii...si degeaba, a? :)
#598799 (raspuns la: #598794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
daca punem pret pe realizari, pe rezultate si nu pe profunzime - de Tudor-Cristian la: 05/03/2005 13:15:27
(la: Scrisoare catre un prieten 2)
Personal, cred ca ceea ce sustii tu aici e corect ; in acelasi timp, se releva faptul ca sunt si triste unele adevaruri pictate de tine.
Din pacate, nu oferi solutii... sau propuneri, macar (glumesc putin).

Adevarul ca daca un lucru merge bine, nu mai dorim sa-l intelegem m-a dus cu gandul la fotbal, unde, cand merge echipa si da goluri, antrenorul nu face nici o schimbare. Mie mi se pare firesc sa fie asa, daca punem pret pe realizari, pe rezultate si nu pe profunzime.

Legat de tendinta oamenilor de a ii judeca pe ceilalti cu uneltele cu care ne judecam pe noi... asta mi se pare una din slabiciunile omenesti... si eu fac asta uneori, dar la un moment dat realizez si imi constientizez exagerarile, subiectivismele. Asta ar fi problema : nu sa devii un tip super-echilibrat, fara greseala, ci unul care, gresind, sa poate sa vada asta, pentru a incerca sa se indrepte, ori macar sa isi ceara scuze... Ce bine face uneori lucrul asta : a-ti cere scuze.

In rest... imi cer scuze ca te-am "plictisit" atat, dar am simtit nevoia sa comentez. Te invit si prin textele mele...
Pe curand,


Tudor-Cristian



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...