ridicate in picioare

Asa, asa, ridica usor picioarele in sus, cu o usoara atingere a calcaielor pe perete.

zero... ureche muzicala.

________
atât de mult ne iubeşte Dumnezeu, încât ne-ar da bani să mergem la curve, dacă am face dragoste cu ele în loc să le futem...

....iti respect si te felicit pentru ca v-ati indeplinit dorintele si sinteti satisfacut cu viata pe care (Bunul Dumnezeu, sper!) v-a ajutat sa o realizati, si de asemenea, sau poate mai ales, va felicit pentru patriotismul pe care l-ati invatat pe meleaguri straine, americane......Mai bine mai tirziu decit niciodata.......

Totusi trebuie sa imi exprim si uluirea mea personala, sa va spun cit de tare (strong) m-a iritat si deranjat ignoranta si aroganta cu care categorisiti LEAGANUL DE CIVILIZATIE AL LUMII, tari ca Franta, Germania Italia, ca fiind tari inapoiate !!!! Cumva mi-a venit greu sa imi cred ochilor citind cuvintele astea...... Simtind ceva intre ris si plins...De mila si de uimire.....M-am intrebat cu ce scuza sau explicatie sa va atenuez culpa majora pe care o aveti de a incepe sa arunci cu pietre in curtea vecinului numai pentru ca nu este asa de mare ca(virgula) curtea ta........
Si ma gindesc ca singura explicatie ar fi ca nu ati vazut nimic din ``inapoiata` Europa !!!Ca istorie si civilizatie nu sint cuvinte pe care le intelegeti prea bine.
...Nici macar nu ma indoiesc de asta de fapt....
Ca cineva care ar avea cit de cit o idee de istoria si cultura Frantei, Germaniei sau Italiei sau etc....,pentru care si cei mai mari oameni ai lumii isi considera viata ca implinita dupa ce macar o data in viata le viziteaza, nu ar putea sa numeasca chiar si numai o parte a Europei Occidentale, inapoiata.
Sigur , fiecare tara cu avantajele si dezavantajele ei, cu frumusetile ei specifice.
....E ca si cum nu te-ai putea bucura de frumusetea unei panselute si ai calca-o in picioare pentru ca nu este asa de mare ca un trandafir...
Ca sa inlaturez orice suspiciune din mintea domniei voastre, domnul Sergiu, si eu iubesc America, am trait pe coasta de vest si pe coasta de est,si eu ador sa merg la Mall si sa traiesc linga ocean to dig for clams ; si nici eu nu sint nici paznica si nici altceva nesatisfacator, desi daca as fi ca sa imi intretin familia, nu mi-ar fi rusine sa o fac.....Si sint doar putine state in sudul US pe care nu le-am vazut inca....
Si eu ma ridic in picioare cind se cinta Imnul American pentru ca le respect obiceiurile si traditia si patria partenerului meu de viata. ...

Imi iubesc si eu MAMA ADOPTIVA.... Dar ca sa incep sa vorbesc urit de mama cealalta, patria in care m-am nascut, continentul care m-a educat si trimis in lume la eventual mai bine, nu mi-ar trece nici prin cel mai indepartat colt al constiintei .
Ma intristeaza deja gindul domunle Sergiu ca ai putea sa ai copii carora sa nu le poti transmite in cei sase ani de acasa capabilitatea de a recunoaste valorile adevarate morale si umane, care nu au nimic comun cu dragostea pentru cine imi da covrigul cel mai mare .....
Am si eu copii care s-au nascut ``in Vest`` si totusi vorbesc si limba romina printre altele, si chiar si ei stiu sa isi doreasca
intr-o zi sa aiba posibilitatea sa faca ceva pentru tara si nu sa o acuze ca este cum este...
Dar cum spunea Alice intr-unul din inspiratele ei comentarii, rominii plecati din tara se impart in doua categorii....
And maybe this sounds a little too emotional from me..., dar pacat mare e sa uiti de unde ai plecat....

Nu am mai scris de doar 2 zile si se pare ca am pierdut o multime de lucruri minunate aici...
Si ca sa reintru in atmosfera, il las pe Nichita sa-mi deschida calea...

"El a intins spre mine o frunza ca o mana cu degete.
Eu am intins spre el o mana ca o frunza cu dinti.
El a intins spre mine o ramura ca un brat.
Eu am intins spre el bratul ca o ramura.
El si-a inclinat spre mine trunchiul
ca un mar.
Eu am inclinat spre el umarul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nteteste seva lui batand
ca sangele.
Auzea cum se incetineste sangele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rãmas un pom singur.
El
un om singur."

Si inca ceva, ma poate cineva ajuta cu "Spovedania unui derbedeu" al lui Esenin, "spovedanie" pe care o iubesc din tot sufletul...?
Nu am cartea in limba romana si mi-ar face mare placere sa recitesc poezia...Imi aduc-aminte doar fragmente:

"Nu oricine stie sa cante, nu oricine,
Nu oricui ii este harazit, intr-adevar
Sa se rostogoleasca precum un mar
La picioare straine
…
astazi am chef sa ma ridic in picioare
si de pe fereastra sa stupesc pe luna."

Multumesc anticipat!

eu cred ca este face deja aluzie la ceva maret din istorie. la faptul ca oricine a vrut sa ne cucereasca nu a reusit.
"Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant"

"Acum se-ncearca cruzii in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam."

"De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama cu inima duioasa,
Va cere sa trecem prin sabie si foc !"

Si exemplele ar putea continua. Cred ca se potriveste si acum, in zilele noastre.
Poate o sa radeti, dar eu plang cand aud imnul national atunci cand castigam vreo medalie de aur. ma emotionez chiar si cand suntem pe locul doi sau trei. dar atunci cand aud imnul, intr-o tara straina, si toata lumea se ridica in picioare, sunt foarte mandra ca sunt romanca, sunt mandra ca oamenii aia, care poate n-au auzit in viata lor de Romania, s-au ridicat in picioare in semn de respect. Si ma gandesc "ia uite, si aici, in celalalt capat al lumii, s-a cantat imnul tarii mele".
cred ca imnul asta ne reprezinta pe noi, romanii, mai bine decat ar face-o oricare alt imn despre evenimente mai recente. aminteste de o istorie glorioasa si indeamna la lupta pentru libertate, la neatarnare.

Ma bucur ca am posibilitatea sa scriu putin despre acest subiect.Nu stiu daca romani aflati pe alte hotare,in special statele Americii realizeaza ca se zbat sa faca parte din clasa mijlocie.Ceea ce sa spus la tv.ziare se si stie ca salariul sub 90 de mii de $ pe an,nu faci parte din clasa de mijloc.Interesant este ca termini o facultate si salarul este de mizerie facind exceptia doctorii profesorii cu doctorat,dar...majoriatea nu ajung sa faca parte din clasa de mijloc!Atunci oameni buni care este diferenta intre America si Romania,unde muncesti pentru chirie si traiul zilnic noroc cu banca care ofera imprumut la o casa si o masina.Dupa mine este parerea mea personala, cred ca un om cu facultate merita sa fie rasplatit si tratat ca atare...in Romania poti sa ai si acolo o casa si masina si bani si prieteni si fercire daca vi cu bani strinsi din alte tari,economi pentru ca asa am fost invatat,ne putem ridica pe picioare foarte repede si agoniseala noastra-ne apartine,nu este a bancii pt. care muncesti 30 de ani sa achiti o casa ,masina un imprumut de facultate.Totusi cred ca in alta tara este doar o iluzie ca faci parte din "clasa mijlocie",fiecare o sa realizeze asta mai tirziu sau mai repede este mai bine,diferentele sunt mari!Cu respect Florin Voicu.

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa
raspunda la urmatoarea intrebare: "Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?"


Un student a raspuns ferm: "Da!"
Profesorul a pus o noua intrebare: "Daca Dumnezeu a creat totul
inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem
observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu e cel rau?
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, lasand profesorul
sa concluzioneze ca el a "demonstrat" ca "credinta in Dumnezeu" este o
poveste pentru copii, deci prea putin credibila.

Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare.
Studentul s-a ridicat in picioare si a intrebat: "D-le Profesor,
starea de frig exista?"
"Bininteles!", i-a raspuns profesorul. "Ce fel de intrebare este
aceasta?", a continuat profesorul... Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig,
n-ai tremurat niciodata?
Proaspatul student raspunse: "De fapt starea de rece nu exista. In
concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta
de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata
vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta
totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa
cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in
organism."

Si, continua studentul, "intunericul exista"? "Bineinteles!" raspunse
profesorul. De aceasta data studentul zise: "Va inselati din nou,
domnule Profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar
absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu
poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga
intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina.
Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se
intampla cand nu avem lumina.

In sfarsit studentul il intreba pe profesor, Domnule Profesor, exista
raul absolut?" profesorul ii raspunde "Bineinteles ca exista, dupa cum am
mentionat la inceputul discutiei, vedem violuri, crime, violenta
peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului."

Studentul raspunse " Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel
cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat
de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima
omului.
Dupa toate acestea, profesorul isi dadu jos palaria si nu mai spuse nimic.


Numele acestui tanar este ALBERT EINSTEIN.

Amintem in ultimile comentarii ca raspuns dat:

"Milenara noastra istorie, cultura si credinta dacilor, odata citite, studiate sunt reale surse ce vin sa ne vorbeasca despre nemurirea sufletului."

TRECUTUL ESTE GARANTIA VIITORULUI - DACIA STRABUNA

O dovada ce sta marturie – formidabila ideologie, pe care dacii au raspandit-o în toata lumea, prin marele flux dacian,asezand, totodata, pe langa temelia scolilor teozofice si temelia unei singure biserici.

Biserica daciana universala, dupa cum constata marele Pitagora.

Simbolul acestei biserici este bolovanul de piatra – menhirul.

Carpatii nostri devin sfinti: “Piatra Domnului” (Car ˆ piatra; pati ˆ Domn), în limba clasica armeana, care este o ramura dacica.

Menhirul este un cuvant compus: men ˆ spirit; hir ˆ hire – hirea (firea) omeneasca, în perioada ei de trecere din tertiar în cuaternar.

Menhirul = Simbolul perfectiunii si al vietii eterne.

El stabileste o norma în viata omului.

Este un nucleu divin.

Menhirul îsi avea psihologia lui.

Strabunii nostri i se închinau,cu credinta ca se adreseaza însasi divinitatii, iar în aceasta forma sadita adanc în sufletele lor, ca trimis de sus, menhirul se raspandeste peste tot pamantul.

“Sub acest înteles a patruns peste tot locul unde exista suflare omeneasca, punand temelia unui singur lacas – biserica universala si a celei dintai scoli doctrinare, desavarsite de marii initiati care le conduc.”

Pentru explicarea faptului,amintesc de profesorului arheolog Archinti, care, în cartea sa Degli steli, vorbind de menhire, spune:

“Istoria si descrierile calatorilor antichitatii, ca si arheologii moderni, au semnalat existenta unei imense cantitati de monumente brute, mai primitive decat toate monumentele cele mai frumoase ale antichitatii”. Aceste “razii”, de cea mai veche arta primitiva se gasesc raspandite în întreaga omenire. Oriunde ramane amintirea unei stravechi civilizatii”

Intalnim aceste monumente pe toata suprafata pamantului, pe ambele emisfere, în unele locuri sunt mai numeroase, iar în altele sunt dispuse la distante foarte mari si rare.

Cele situate în afara Europei sunt putine si foarte departe unele de altele, iar cea mai mare parte au aspectul de adevarate opere de arta, care au scapat atentiei arheologilor.

Cele existente în Europa starnesc de secole curiozitatea si interesul oamenilor de stiinta si inspira o teroare mistica celor din jur.

Numele lor e menhir sau menir, iar cea mai mare parte se gasesc în Franta (Bretania), Anglia, Irlada, Scotia etc., formand mari aliniamente sau cercuri sfinte (Cromlech). Noi avem Curm. Numele lor sunt luate din vechile dialecte galice.

În regiunile unde este prezent menhirul, populatia vorbeste un dialect neanteles nici de francezi, nici de englezi etc. ceea ce denota ca numele lor sant luate din vechile dialecte: menhiri, cromlechi; în Sardinia – “Pietre del circo”“ toate cu acelasi caracter religios.

Obiecte de groaza mistica, sau de teroare, de legende stranii, fabuloase si socotite opere supranaturale, ele sunt anterioare oricarei arte orientale egiptene sau asiatice.

Intrebarea este :
cum si cu ce mijloace preistoricii au putut ridica în picioare acei monoliti, menhiri, de înaltimi si grosimi considerabile atingand zeci de metri?

Asemenea monumente se afla în nordul Frantei (Armorica), în Anglia (Irlanda), în Spania, dincolo de Gibraltar, în nordul Africii.

Ptolemeu, marele geograf, le gaseste în Egipt.

Se mai semnaleaza în Rusia, prin Siberia, India, Asia (Chaldeea, Persia, Palestina), în America si peste tot pamantul.

Profesorul italian Ed Morse a descoperit grupuri de dolmene la baza muntilor situati la 10 mile de Osaka (Japonia).

În toate aceste regiuni, traditiile locale spun ca popoarele vechi îsi faceau rugaciunile înaintea acestor pietre, încredintati ca se adreseaza însasi divinitatii.

Cu ele si-au facut oamenii lacasuri de rugaciune, mari aliniamente, cercuri sacre.

Menhirul este temelia bisericii universale, temelia adevaratului ortodoxism, în sensul strict al cuvîntului.

Cu toate acestea …de ce?
Conciliul Ecumenic tinut la palatul Trulli din Constantinopole, compus dintr-o preotime influentata de Vechiul Testament, a hotarat sa se darame pretutindeni aceste pietre sfinte, oprind pana si pomenirea numelui lor.

Unul dintre membrii Conciliului a dat ordin sa se distruga pietrele sfinte din Galia.

S-a lovit, însa, de rezistenta antropologului Quatrefages, care s-a opus acestui ordin.

Pe întinsul Galiei, s-au descoperit peste 15.000 de asemenea monumente sacre, cu toate intemperiile si mai ales distrugerea oamenilor.

Pitagora spune:

“Ceea ce se misca în tine, ceea ce se numeste – tu – sufletul tau este un dublu eterat al corpului, care cuprinde în sine un spirit nemuritor.
Acest corp spiritual este organul spiritului. El slujeste sa însufleteasca corpul, care fara dînsul ar sta inert”.

(va urma in conferinta: Cum gandim?)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala;


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.

fetelor acu' chiar ma intristati. :-(( Serios, adica ce, cei ce nu sint recunoscuti or whatever..ca nu stiu prea exact ce tre' sa se intimple ca sa ma recunoasca si pe mine adminul asta ca's fata buna..:-)), deci, ce adica, aceia nu pot intra si ei in "lumea buna"..Hmmm si cind ma gindesc ca tocmai incepusem o zi buna cu voi, si m-a pus naiba sa intru si pe subiectul asta ca sa citesc ca voi de fapt nu vreti si oameni noi..

Hmmm, that's to bad mai oameni buni. really...pai hai ca asta imi aduce aminte de venirea mea in tzara de adoptie acum citva ani bunicei. Deci, incercam si eu sa-mi gasesc un job, si peste tot mi se cerea acea experienta... a tzarii de adoptie. pai cum mama ma-sii sa o am daca nimeni nu ma angaja. So, la un interviu, dezamagita si amarita totodata, dupa ce ei "intervievatorii" mi-au zis ca sunt buna, minunata si cu trei stele in frunte, dar ca le pare rau si ca nu ma angajeaza ca nu am acea minunata experienta, so atunci le-am zis ca nu am cum sa o capat in veci daca totzi or sa faca ca ei. Imi amintesc ca m-am ridicat in picioare si fara sa rasuflu le-am zis ce am avut de zis, mi-am luat toate cele ale mele (jucariile..:-)) si am plecat..in drumul spre usa, unul din ei m-a oprit si mi-a spus ca sint angajata. Si uite asa am avut eu primul job in tara de adoptie.

Acum, vin eu aici la cafenea si zic ca as vrea sa fiu si eu "in lumea buna"..ca deh, imi place sa va citesc, imi place sa stiu ca existati, imi face bine la moral..really..si imi atenueaza dorul de acasa...deci, ma bag si eu pe diverse subiecte, ca de..TREBUIE SA AM EXPERIENTA"..incerc usor sa ma bag in discutii, mai raspund la cite un subiect dar nimeni nu raspune...ignorare si iar ignorare..so..Stau eu si ma intreb, sau va intreb, sau IL INTREB PE ADMIN SAU PE ADMINI SAU PE CINE TREBUIE INTREBAT.. cum sa fac eu acea experienta oameni buni?

Desigur, nu ma astept sa cistig asa cum am cistigat cu jobul..:-), dar sper totusi la un raspuns din partea cuiva..a voastra (Belle, Dinishor) a adminilor..a lui Daniel....whatever..dar vreau sa inteleg.

Nu sint chiar nervoasa, ci doar dezamagita.

Va urez un weekend placut.
___________________________________________-
"when you cease to dream you cease to live"

De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.

Uite un rebel ca mine care se ridica in picioare pentru aparare !
Prea putini insa pe acest site !
Adevarul este acesta si nu ma ascund de el, CEEA CE SCRIU PE ACEST SITE este ca eu personal scriu, cea care poarta nick-ul SAMADHI, acest nick l-am purtat de la inceput si il port doar eu, si nimeni altcineva. Cum am spus daca iubitul meu ar fi aici cu mine nu mi-as mai pierde vremea cu scrisul, pentru ca voi avea sute si sute de lucruri de facut, nu pierd nici o clipa din prezent traiesc in AICI-ACUM, cu atat mai mult cand el va fi aici. Atunci unii imi vor simti lipsa exact cum ii simtiti lui lipsa pentru ca amintiti mereu de el. De ce atunci oare daca l-ati ura??? Nu, va este drag de el, dar singurul care a recunoscut a fost Horia D.
Mereu atacuri asupra noastra, asta de la bun inceput si de ce ???
As vrea sa cunosc motivul??? Este oare pentru ca ne-am regasit si ne iubim ??? Este oare ca suntem niste rebeli, si rebeliunea aduce cu sine haos, iar haosul nu poate fi cu usurinta acceptat si controlat de catre societate si religie ??? Este acesta motivul ? Priviti adevarul in fatza si aveti curajul sa-l rostiti, nu va intoarceti ca lasii.....
Persoana mea e mai rebela decat little eagle, el s-a retras, dar eu nu o fac cu usurinta, nu dau inapoi niciodata, "urasc minciuna si anihilez ego-urile". Asta imi este menirea.Daca va place sau nu, este egal.
Exista butonul de a ma ignora. Folositi-l !!!

Ca sa citesti la cafenea o poti face si fara nick, sunt atatia care o fac...
de ce sa fie nevoie de un alt nick ???

P.S. cer scuze celui care a scris tema ca s-a deviat de la subiect !

eram in 'delegatie' prin europa si am primit aprobare de la sefi sa-mi petrec weekend-ul intr-o zona turistica. era in vara lui 2003 si era foarte cald. dupa ce m-am inarmat cu o sticla (mare) de bere rece m-am apropiat de un lac ca sa ma racoresc si sa-mi sorb berea in natura. am cautat un loc de acces si am vazut un mal unde mai erau cateva grupuri la vreo 5 minute de mers de la sosea. cand ma apropii, vad ca unii erau cam dezbracati. nu toti ca nu era o zona declarata de nudism. da', asa-i la ei...
la roma te comporti ca romanii, m-am bucurat ca nu trebuia sa am grija de costumul ud. mi-am ales un loc mai retras, mi-am aranjat 'bagajul' (berea sa se pastreze rece...) si am intrat in apa; am inotat, am iesit la mal si m-am pus la soare cu berica si o tigara.
deodata vad miscare mai la stanga mea unde se asezase o familie mama -tata si doi copii. tipa la vreo 35-40 numai cu cerceii pe ea (restul familiei la costum de baie) se indreapta spre mine. de aratat arata bine plus. cu kilogramele unde trebuie...
eu cu privirea inainte - prin locurile unde se practica nudismul (inclusiv saune si solarii mixte - asa e in europa) regula e ca te uiti 'la inaltimea ochilor'. da' eu stateam jos si ea in picioare...:)
pe scurt se apropie si-mi cere un foc. acuma, cat imi cautam bricheta intrasem in dilema daca sa ma ridic in picioare sa-i ofer foc sau sa-i intind simplu bricheta sa-si aprinda singura ca sa nu fie nevoita sa se aplece... :) a rezolvat ea problema. s-a lasat pe vine asa ca i-am aprins eu tigara. acum faza era ca stand pe vine nu putea strange genunchii (inceracati sa vedeti ce 'usor' e...:)). si pe mine ma treceau toate sudorile sa nu ma fac de rusine ridicand drapelul (nu se face...).
mi-am amintit o faza dintr-o carte 'educativa' citita cu multi ani in urma ca trebuie sa te gandesti la altceva. am inceput sa reconstitui primele strofe din 'luceafarul'. si tipa nu se dadea dusa. avea chef de conversatie...pana la urma am gasit solutia: aveam si niste fragi pe care-i culesesem mai devreme si i-am oferit sa duca la copii. asa am scapat de ea... bineinteles ca am sarit imediat in apa sa ma racoresc ca berea nu era de-ajuns.
am iesit cu bine din intamplare, dar cred ca am dat jos cateva cani de sudoare...
cand am plecat mi-a facut 'pa' cu mana impreuna cu toata familia.
morala? trebuie sa frecventezi cat mai mult locuri din astea ca sa te obisnuiesti...

De unde gasiti puterea de a nu va lasa doborati de voi insine?

nu de putine ori au fost datile in care am fost lovita in moalele capului de catre soarta. de fiecare data m-am ridicat in picioare. dupa un timp mai scurt sau mai lung. unde am gasit puterea? in credinta, in primul rand. si in incapatzanare, in al doilea. cum se imbina cele doua? simplu: cand ajung la capatul puterilor dupa e perioada grea/un eveniment doborator, ma asez cu fundul pe marginea patului si-I zic "ok, Tu ai chef sa ma incerci sa vezi daca Te dau deoparte, daca Te uit. treaba ta! hai sa vedem care-i mai incapatzanat. Tu sau eu? ca eu pot sa rabd si sa astept pana o sa fie bine din nou"
si de fiecare data a fost bine din nou :)

irma,

Apreciez bunatatea si sinceritatea ta. Dar sa nu ne lasam induiosati de lucruri superficiale. Intradevar HateFree scrie frumos si pare sa fie baiat (?) educat. Dar hai sa analizam un pic, fara rautate, daca ceea ce spune el este chiar asa...

1. zice ca parintii lui il iubesc si asa
1. foarte bine. Un parinte isi iubeste copilul orice ar fi si niciodata nu o sa-i arate cit sufera pentru el...

2. zice ca simte ca un barbat care iubeste...
2. am inteles ca el este homosexual pasiv... deci simte mai mult ca o femeie care iubeste... De unde stie el cum simte un barbat care iubeste? Un barbat care iubeste simte nevoia sa protejeze pe femeia pe care o iubeste. Sa o faca sa se simta sigura pe ea si pe viata. Sa ii ofere suportul moral si material ca sa-si poata realiza visurile. Cum se poarta el cu partenerul lui????
- Ii deschide usa si il lasa sa treaca in fata?...
- Se ridica in picioare ca sa-i ofere un scaun?
- Ii aduce flori cind vine acasa?
Oh, .... sorry darling dar astazi nu m-am barbierit... oh, don't worry, nici eu nu m-am barbierit.... Yuck!!!!
Cum poate oferi el aceleasi lucruri unui barbat????
Cum poate el sa ofere un buchet de flori, un sarut tandru de incurajare unui barbat?
Poate ii cumpar si martisor????
Sau el este cel care primeste cadou de 8 Martie? hahahaha... (risul meu este trist!)

3. zice ca reproducerea si conservarea speciei nu este telul vietii...
3. cine nu-si doreste sa aiba un copil? ce poate compensa iubirea si implinirea pe care ti-o da un copil. Mindria si durerea de a fi parinte!
Parintii lui l-au iubit si i-au oferit tot ce le-a stat in putere... si el ce a oferit in schimb? Care este mindria lor?

4.......
4. ......
.
.
.
.
Sint mii si sute de intrebari firesti pe care as putea sa le pun. Dar nimic nu lucreaza in favoarea lui HateFree.

Rusine... lipsa de ambitie... egoism... umilinta...

Imi pare rau pentru cuvintele frumoase pe care i le-ai adresat. Nu le merita. Cel mult mila, sau dispret. Eu nu-i pot acorda decit dispret.

la cat ridic eu picioarele la antrenament n-am nevoie sa le pun pe pereti ;)))))

mai tineti minte bancul cu bula - profesoara s-a impiedicat si a cazut in fata clasei si bineinteles toti copiii au inceput sa rada.
'tu de ce razi gigel? ce-ai vazut?'
'pai tov. profesoara numai putin, coapsele'
'ramai in picioare golanule. da tu costel?
'eu am vazut chilotii tov. profesoara...'
'treci la coltz nerusinatule. bula ia zi tu ce-ai vazut?'
bula care statea in prima banca se ridica in picioare, se indreapta spre usa facand din mana colegilor:
'pa copii, ne vedem la toamna'

eu ma duc sa iau cartonashu...

Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!

Mi se pare mie sau s-a simtit cineva cu musca pe caciula la lectura articolului 19 din O.G. nr.137/2000 - privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, sub incidenta caruia intra unii dintre cei care au scris pe acest forum, in special autorul articolului initial?

Dreptul la demnitatea personalã
Art. 19. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, dacã fapta nu intrã sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandã nationalist-sovinã, de instigare la urã rasialã sau nationalã, ori acel comportament care are ca scop sau vizeazã atingerea demnitãþii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitãti si legat de apartenenta acestora la o anumitã rasã, nationalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã ori de convingerile, sexul sau orientarea sexualã a acestuia.

Sau poate la acuzatiile formulate fata de procurori si securisti?

Eu zic ca daca suntem nevinovati n-avem de ce sa ne impacientam chiar in halul asta incat sa cerem inchiderea discutiei tocmai acum cand yoghinii au ocazia sa se apere, ori (culmea) sa citam din articolele ce dovedesc actiunile antinationale ale fracmasoneriei de pe site-ul yoghin http://www.yogaesoteric.net . Mie imi pare rau ca cineva s-a simtit amenintat. Am dorit doar un pic de valva pentru a determina cititorii sa lectureze acele articole destul de lungi, care altfel ar fi fost poate ignorate.

Referitor la discriminare oricine se considera nedreptatit are posibilitatea de a apela la Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (http://www.cncd.org.ro/). Detalii despre modul de formulare a unei petitii gasim la: http://www.cncd.org.ro/main.php?pg=30 . Noi yoghini preferam sa apelam la institutiile statului si la legile sale decat sa barfim fara dovezi ca niste babe pe ulita.

Cu acesta ocazie vreau totusi sa multumesc tuturor detractorilor MISA din televiziuni, ziare sau bloguri, ale caror creatii mincinoase au fost traduse si introduse in dosarele apararii din Suedia ca dovezi ale "tolerantei si nediscriminarii" de care se bucura yoghinii din Romania.
Ce-am fi fost noi fara "ajutorul" vostru? Poate cam acelasi lucru care ar fi fost crestinismul fara farisei si romani, fara Ana si Caiafa, fara Iuda.

Probabil ne-ar fi fost mult mai dificil sa-i convingem pe cei de la Federatia europeana de yoga (http://www.europeanyogafederation.net/ ) sa faca primul congres al federatiei la Bucuresti, un succes extraordinar pentru MISA, cu mult peste asteptari.
Iata o impresionanta relatare de la acest congres, a unui invitat indian (http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=3948&lang=ro ):


Nici mie nu mi-a venit sa cred ce a zis acest Vijayanand. Mi-am pus problema daca omul asta a fost sincer sau doar extrem de politicos. Daca vroia sa fie doar politicos si in acelasi timp sa nu "se faca de ras cu o exagerare" ar fi putut sa spuna ceva mult mai banal.



Momentul culminant al congresului a fost un anunt:


Cat despre antisemitism, iata ce coincidenta fericita, yogaesoteric tocmai a publicat un articol pe aceasta tema:

O nouă tentativă de asociere a MISA cu extrema dreaptă, fascismul şi antisemitismul

Războiul de imagine împotriva MISA continuă

de Mihaela Gheorghiu

De mai bine de cinci ani, de la crearea site-ului MISA, articolele publicate pe yogaesoteric.net se bucură de o mare audienţă si de aprecierea cititorilor noştri. Deseori, articolele noastre sunt preluate pe forumuri, liste de corespondenţă, în diferite publicaţii tipărite sau publicate on-line. Scriem articole pentru ca ele să fie citite, şi de aceea ne bucurăm când regăsim altundeva articolele noastre, chiar şi atunci când cei care le preiau omit precizarea sursei sau a autorilor articolelor. Dacă însă e vorba de site-ul www.libertatea.info, un site cu puternice tendinţe fasciste şi antisemite, avem toate motivele să credem că este vorba de altceva. Este o acţiune deliberată de discreditare.

Despre războiul de imagine declanşat împotriva lui Gregorian Bivolaru şi a MISA, de care fosta putere nu este deloc străină, am scris mult până acum. Lipsită de legitimitate, campania anti-MISA este în primul rând o campanie de alterare a imaginii. Multe dintre etapele acestui război de imagine au fost abil pregătite prin construirea de asocieri cât mai denigratoare în ceea ce ne priveşte. Nimic din ceea ce este reprobabil şi scandalos nu a fost lasat pe dinafară. Am fost rând pe rând asociaţi cu drogurile, cu prostituţia, cu sectele care comit sinucideri în masă, cu Gabriel Bivolaru devalizatorul de bănci, cu Cămătarii, cu criminalul Passaris, cu Al Qaida, cu Bin Laden, cu Silviu Prigoană şamd. Acum suntem asociaţi cu extrema dreaptă, fascismul şi anti-semitismul. Nu contează că valorile după care ne conducem noi nu au nimic de-a face cu toate cele de mai sus. Nu contează că la cursurile de Yoga poate veni oricine şi sunt înscrişi inclusiv cetăţeni israeleni.

N-am fi descoperit cât de mult s-a înaintat în sensul asocierii MISA cu organizaţiile de extremă dreaptă, dacă un recent scandal la originea căruia se află secretarul general al PSD, Miron Mitrea, nu ar fi adus la lumină un site, prezentat ca fiind legionar, în realitate fiind fascist şi anti-semit.

PSD nu mai este de un an la putere. Cel puţin la modul oficial, căci aceiaşi oameni trag şi acum multe sfori în România şi ocupă funcţii cheie. Faptul că au pierdut algerile nu îi împiedică să ducă în continuare un acerb război de imagine împotriva tuturor celor care îi incomodează.

Pe 29 noiembrie Academia Caţavencu a publicat un articol care demonstrează că Miron Mitrea pune la cale împreună cu echipa sa de la biroul de presă o campanie murdară de denigrare a preşedintelui Traian Băsescu. Un reporter indiscret şi norocos a filmat laptopul lui Miron Mitrea în timpul unei şedinţe PSD. Surpriză! Acesta purta conversaţii pe Messenger, şi nu orice fel de conversaţii, ci unele care ne duc cu gândul la celebrele stenograme PSD. Miron Mitrea împreună cu colaboratorii săi discutau diferite strategii de denigrare a adversarilor lor politici. În acest context, se afirmă la un moment dat: “mâine sper să apară materialul cu Băsescu mason din revista legionară Libertatea”.

Aşa am ajuns să accesăm “site-ul legionar” în cauză şi am descoperit cu stupefacţie că acest site a preluat o mulţime de materiale de pe yogaesoteric.net fără acordul nostru, fără a utiliza ghilimele şi evident fără a cita sursa. O parte dintre materiale sunt preluate în întregime, iar din altele sunt luate doar pasaje, intercalate apoi abil printre mesaje cu un evident conţinut fascist şi antisemit.

De exemplu, materialul privind semnele şi semnalele masonice transmise prin intermediul presei este preluat cuvânt cu cuvânt, şi întrucât pe site-ul nostru anumite cuvinte fac trimitere în glosar, au fost preluate cu tot cu linkuri, astfel încât nu este greu de ajuns din acest site în yogaesoteric. Articolul “Manipulare şi Masonerie” nu este altceva decât “Informaţia – jocuri şi manevre” apărut în data de 6 ianuarie 2005 pe yogaesoteric. Şi mai sunt şi alte exemple de acest gen.

Faptul că oamenii de imagine ai lui Miron Mitrea, secretar general al PSD, cunosc atât de bine când şi unde va apare "materialul cu Băsescu mason” este o dovadă clară a faptului că acest site deserveşte de fapt interesele murdare ale PSD.

Ca să nu fie nici un dubiu că este vorba de un site fascist, el este presărat peste tot, într-un mod ostentativ cu tot felul de elemente de acest gen. La secţiunea redacţie găsim un amalgam de poze fasciste, iar la secţiunea linkuri singura legătură se face cu un site numit Garda de Fier.

Întrucât site-ul în cauză ne este prezentat drept un “site legionar”, am accesat de curiozitate şi alte site-uri ale mişcării legionare pentru a vedea ce legătură au între ele. Şi surpriză! Site-urile respective nu numai că nu fac vreo referire la publicaţia on-line în cauză, ci conţin chiar o mulţime de materiale în care se declară cu vehemenţă împotriva unor practici anti-semite şi fasciste, denunţându-le pe acestea ca fiind încercări de a-i denigra.

Şi atunci ce caută pe acest site într-un mod atât de ostentativ idei de sorginte fascistă alături de articolele preluate de pe yogaesoteric cu dezvăluiri despre francmasonerie? Nu cumva, cineva doreşte să sugereze o compatibilitate de idei şi de valori, acolo unde ea nu există? Şi cum a ajuns PSD-ul să folosească acest site în interes propriu, chiar împotriva preşedintelui ţării? Concluzia nu poate fi decât una singură. Acest site este doar un colaj realizat de oamenii de imagine ai PSD din materiale preluate fără a cere acordul sursei, publicate fără semnătură şi fără data apariţiei, sub pecetea unei viziuni fasciste care denigrează orice persoană sau grup ar fi asociate cu ea.

Ce se urmăreşte prin plasarea materialelor de pe yogaesoteric într-un astfel de context? În primul rând, se crează noi verigi în tentativa de asociere a imaginii MISA cu ideile de fascism şi antisemitism. Ştiut fiind ca ambele aceste tendinţe sunt ilegale, şi că s-a încercat fără succes până acum să ni se pună în cârcă acuzaţia de antisemitism, probabil asocierea MISA cu un site de factură antisemită se vrea în viitor o probă în sprijinul acestei acuzaţii. În al doilea rând, această manevră abilă face posibilă discreditarea ideilor anti-masonice din materialele preluate de pe yogaesoteric. Se ştie că în războiul informaţional şi în manipularea informaţiei, una dintre tehnicile predilecte de a scăpa de anumite dezvăluiri deranjante este discreditarea sursei. Astfel, materialele despre semnalele masonice, despre manipularea masonică, despre Protocoalele maeştrilor francmasoni sunt cu siguranţă mai puţin credibile pentru publicul larg atunci când vin din partea unei surse îndoielnice, cum este site-ul www.libertatea.info.

Din toate aceste motive, redacţia yogaesoteric doreşte să sublinieze că preluarea articolelor noastre pe site-ul www.libertatea.info s-a făcut fără acordul nostru şi este o acţiune deliberată de discreditare a ideilor anti-masonice, dar şi de discreditare a MISA.

5 decembrie 2005
yogaesoteric.net
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4004

Imi place sa zic despre Bucuresti ca este orasul meu, desi eu sunt a lui cu trup si suflet.Il iubesc.Aici ma simt acasa.
Iubesc muntele, dealurile, padurile....dar nu si campia.
Cand plec din Bucuresti si incepe zona deluroasa, simt ca ca mi se umple sufletul de bine,trag aer in piept cu nesat si imi umplu ochii cu cat mai multa frumusete si primesc liniste.Cand ajung in zona montana deja sunt in extaz.
La intoarcere admir peisajul si cum trec de Ploiesti ma intristez; mi se pare totul nesfarsit de ,,urat''.Ma apropiez de podul Basarab si emotiile cresc. Gara de Nord- modernizata atat cat au considerat.
I-au un taxi si ma indrept spre casa;revad locuri atat de cunoscute si atat de dragi mie si sunt fericita.Parca imi revad copilul. Insa eu sunt copilul orasului meu.
Am crescut si copilarit in ,,buricul targului'', aproape de Sala Palatului, intr-o casa de pe str. Brezoianu aflata langa Informatia Bucurestiului.
Cismigiul era locul nostru de joaca;dispaream cu orele indiferent de anotimp. Nu exista loc din parc pe care sa nu-l cunosc si fiecare a avut un rol important in functie de varsta.
Cand veneam de la scoala coboram prin Stirbei Voda la Izvorul lui Eminescu.Beam apa, radeam, alergam... .
Intr-o dimineata, eu si prietena mea Mioara, cu ghiozdanele in spate, am pornit vitejeste spre scoala;in drumul nostru-un catel flocos si frumos.Dilema: mergem la scoala sau il prindem? Il prindem.L-am fugarit fara a avea vreo bucurie; nu am reusit nici sa-l atingem. Amaratul de el, speriat de insistenta noastra, s-a ascuns intr-o scorbura.Am incercat sa-l ademenim cu vorbe frumoase, am pus la bataie si pachetele cu mancare puse cu grija in ghiozdane de mamele noastre si ...nimic. Copacul era gros si inalt si isi radea in sine de tenacitatea noastra. Obosite, am luat loc pe iarba,am luat gustarea, dupa care am inceput sa cotrobaim in pantecele copacului.A fost imposibil gasim catelul.Plictisite, am propus sa ne alergam in jurul copacului si spre ciuda noastra am descoperit ca scorbura avea iesire.Catelul plecase demult si noi am fost trezite la realitate- intarziasem la ore.Cand am ajuns la scoala,ora incepuse, am cerut voie sa intram ,dar invatatoarea ne-a spus sa iesim si apoi sa intram cand ne v-a chema dansa.Eram infricosate si curioase. Cand am fost chemate,intreaga clasa a IIa B era ridicata in picioare si ni se dadea binete ca si cum am fi fost tov. directoare si tov. inspectoare. Am aflat ca intarziasem numai doua ore si a trebuit sa dam raportul pe unde am umblat, atat in fata clasei cat si in fata mamelor noastre.S-a hotarat ca eram un element rau si ca nu mai aveam voie sa ma apropii de Mioara. Mi-a parut rau ca nu mai puteam sa fim prietene, dar cand eram acuzata de tribunalul oamenilor mari nu obisnuiam sa raspund, sa ma apar.Nu puneau bine problema in discutie si nu ma oboseam sa intru in ,,jocul''oamenilor mari.
Imi plac cainii si acum.
Aceasta este o amintire despre un copac din Cismigiu,copac care avea si intrare si iesire, dar diferit amplasate.
Am amintiri despre scari, despre poduri,despre colonade unde se afla si statuia Elenei Ferikide-nasa de botez a bunicului meu; despre
pelicani, leagane,porumbei, alei, Buturuga, vata de zahar, debarcader, despre serile de vara petrecute in parc, despre primul baiat cu care m-am plimbat in Cismogiu, despre restaurantul Monte Carlo unde mergeam la o friptura si o bere.
Bucurestiul-orasul drag inimii mele, dar si orasul in care mi-au murit cei apropiati- fie la cutremurul din 1977 ,fie mai tarziu din diferite motive.











____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius

"A iesi din nou la soare

cel din urma puisor

se ridica in picioare

si porneste binisor

Tip tip tip tipa tipa tip



Sta gaina la indoiala

ca din sapte puisori

ghemotoace de beteala

sase-s galbeni galbiori

Tip tip tip tipa tipa tip



Numai cel de la sfarsit

a iesit mai ponosit

si se intreaba speriata

nu cumva-i de ciocolata

Tip tip tip tipa tipa tip"



__________
Intruder ;;) unde esti? :(