comentarii

roditoare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Aia-i! - de Alice la: 17/10/2003 10:30:02
(la: Viata gay...romaneasca!)
Nivelul intelectual nu se "vede" dupa trei mesaje. Am observat (oho, si-adesea!) ca oamenii vehiculeaza sabloane siguri ca "teoriile" le apartin. Nu te combat ca n-au cu ce - iti servesc "platouri" - se vede atunci cand nu reusesc sa-si sustina parerea (s-au s-o continue pe-a ta!)ci doar o continua (alt semn ca nu-i a lor!) si ai senzatia ca vorbesti singur.

Mi-amintesc de discutiile intre gospodine: dupa ce tace una, cealata isi continua disertatia ca si cand prima n-ar fi zis nimic...Culmea-i ca fiecare pare c-a fost f.atenta: "Asa, si cum iti spuneam..."si se despart multumite.:)

Stiu ca nu pozezi in "erou civilizator"...
Teoria cu "samanta roditoare" insa o resping. Odata ingurgitata va fi eliminata "fiziologic", fiinca "pamantul" nu-i fertil! Si de-aici frustrarea!
Ce vrei tu sa faci e demn de toata lauda. Ce vreau eu sa-ti transmit e ca NU VEI REUSI, hélas!, decat daca-i scolesti de mititei.
Chiar si-atunci dai,vere, de buba aia de-i zice "memorie colectiva"...fermitatea abia aici da masura adevaratei ei valori: in pruncie!

PS. Ca gluma: cred ca se lasa mai usor convinsi, doar sa nu fie pusi sa gandeasca de capul lor.

Macar tu incerci....Bafta zic, si de convingi unul capos, da-mi de stire! Preiau si stafeta si algoritmul!:)
#1550 (raspuns la: #1543) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
smochinul care nu a rodit - de pr Iulian Nistea la: 25/11/2003 16:56:00
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Nu mai stiu exact unde - si nici nu am timp sa caut acum -, dar undeva Parintele Nicolae Steihardt (sper in curand sa mai auzim de el pe acest site) povesteste o istorioara orientala, care suna cam asa (cer iertare celor care o stiu, daca ea va fi un pic deformata, insa nu ca idee! poate era un haiku pe care eu il povestesc... asadar): un filosof se plimna printr-o padure; si era primavara; si unii dintre copaci erau in mugur; si el, trecand pe langa un astfel de copac ii cere: "spune o rugaciune"; si atunci copacul a inflorit.

Cam asa ceva s-a intamplat (sau, mai exact, nu s-a intamplat!) si cu acest smochin: Iisus, Dumnezeu intrupat, trece pe langa el infometat si el nu rodeste! Marea involburata si vanturile s-au potolit la porunca Lui, cand erau cu totii pe Marea Tiberiadei. Pamantul s-a cutremurat si soarele s-a ascuns la Rastignire. etc.etc. Dar acest smochin nu a facut nimic!

E, daca vrei, un fel de atitudine de impotrivire din partea smochinului, de nerecunoastere a Lui. Cam ceea ce faceau si fariseii. Doar ca pe noi oamenii, fiindca suntem dupa chipul Sau, Domnul ne lasa pana la sfarsit!

Iarta'ma.
p.iulian
#5193 (raspuns la: #4688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
smochinul care nu a rodit - de (anonim) la: 18/04/2004 04:30:10
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Ma numesc Catalin si sunt din Bucuresti. Am gasit o predica extraordinara despre parabola smochinului la N. Steinhardt in volumul "Daruind vei dobandi". Titlul este "Timpul smochinelor" p.30
#14014 (raspuns la: #5193) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru LMC - de vladmara la: 06/08/2004 12:06:16
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta.
Dumnezeu a spun NU .
Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat
Dumnezeu a spus NU
Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare.
Dumnezeu a spus NU
Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire.
Dumnezeu a spud NU.
Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere,
Dumnezeu a spus NU
Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu
Dumnezeu a spus Nu
Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor

I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata
Dumnezeu mi-a spus Nu
Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa-i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine.
Dumnezeu a spus... Ahhhhh, in sfarsit ti-a venit ideea cea buna.
#19161 (raspuns la: #17208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nelutu si Teodorel - de carapiscum la: 25/09/2004 09:55:03
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
Imi permit in cele ce urmeaza sa le dedic cateva (cam multe, ce-i drept) versuri "reprezentantilor" nostri. Precizez ca viziunea asupra celor petrecute mi-a fost formata de marturisirile mai multor romani participanti la evenimente si de unele ziare nationale, eu fiind departe de scena cu pricina.

Nelutu si Teodorel-
Cioclul si-ncrezutul chel-
S-au tocmit in zi senina
Sa se-nfrupte din slanina

Afumata de romani
Pe la case de straini
Si-au purces ei voiniceste
Ca nimic nu-i mai opreste.

Prilejul le-a cazut bine
Caci in tara, la prostime,
Le-au zis ca vor sa sfinteasca
Prin prezenta lor regeasca

O statuie indrazneata
Dintr-o romaneasca piata;
Cata gala, cata fala
De toamna electorala!

Si, precum va spun cinstit,
Nu stiu cum au nimerit
Ca in loc sa faca ranza
Au primit in cap o branza

Cat o suta de dolari-
Ca da bine-n demnitari.
O fi vrand branza sa zica
Ce-au facut ei, la adica,

De cand ne-au gonit din tara
Cu manie proletara
Si cu legi tocmite-anume
Sa ne-mprastie prin lume.

Asadar taicuta Nelu
A tacut chitic ca lemnu',
Nu a mai rostit sloganuri
Din tribuna cea cu flamuri;

S-a luat singur de cap
Si-a pornit tiptil la trap
Lasandu-si numai lacheul
Sa infrunte curcubeul.(Sa necheze ca si zmeul)

Ba mai mult, comunicat
De la sine el a dat
Jurandu-se pe bunu-i nume
Cum c-au fost doar niste glume

Si ca lumea n-a-nteles
Care-a fost realul mers.
Branza-i pt. presedinte,
Restul au drept doar la linte!

Dar sa revenim la span
Cel cu nume de jupan
Care prins de naduseli
Si de crunte banuieli

Incepu sa zbiere-n piata
Ca o oaie magareata
Si cu venele umflate
Sa ii dea pe toti pe spate.

Dar si asta, cum sa spui,
Nu e vina nimanui
Ca din a culturii scoala
Inca de la ma-sa-n poala

A ramas doar cu injurii
Si cu a orbirii furii,
Ca de unde nu-i putere
Nici chiar Dumnezeu nu cere.

Se apuca, mari, chelul
Sa sfasie-n cuvant, mizerul (miselul),
Pe romanii cei vazuti:
Nespalati, cretini, inculti...

Inca face-analogie
Cu ce-a fost candva orgie
Faptuita de mineri
Si de cativa pisicheri.

Auzi do-le, sa-ndrazneasca
Pe romani sa-i terfeleasca
Chiar in propria lor casa,
Singura de drept ramasa,

Fiindc-au avut curajul
Sa-i strige ca nu e breazul
Si ca a fi cel mai bun
O zice doar un nebun.

Asa ca tot necioplitul,
Frate drept cu fandositul,
Dupa ce-si turna veninul
Si spurca pe tot romanul-

Ca-n mandria sa maiastra
Uita ca-i din neam de traista-
Intocmi scrisoare noua
Ca sa ne mai ceara noua

Satisfactie si scuze.
Cata rautate-n buze
Si-n privirea lui laiata
Ce se crede natafleata!

Si ca si cum n-ar fi de-ajuns
Cat pumnalul l-a impuns,
Mai afirma cu tarie
Ca nu-i fiu de Romanie

Cel care vazand statuia
Eminescului astuia
Nu i se inchina-ndata
Ca la cea mai mare arta.

Poate a uitat senilul:
Arta nu e numai stilul
Hotarat de el, pe bune,
Judec-o intreaga lume!

Iar acum la incheiere
Mai zic fara-ntarziere
Amanduror travestiti
Sa stea ceva mai cuminti

Si din gura-mbalosata
Alte ganduri sa nu scoata
Caci, imi pare, semetia
Face casa cu betia

De putere si de bani-
Calitatea de romani,
Demnitatea de-a fi om
Ca si mult roditul pom,

Nu se dau pe avutie,
Diplome si-mparatie;
Cinstea de conducator
Este-a-ntregului popor!

Acesti "domni" au privilegiul
De-a fi ultimii-n cortegiul
Celor ce ne-au impilat
Si cu sila ne-au manat.

Astor ipocriti le-om da-
Nu cum dat-au altora-
Judecata sfanta care
Fi-va nepartinitoare;

Iar de i-om gasi ascunsi
Dupa masti si dupa usi,
Mainile batatorite
O sa le arunce linte...

Dupa geamuri zabrelite!
Asta ca sa nu mai uite:
"Parul cel destept, frumos,
Paraseste capul prost"!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23345 (raspuns la: #23343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucius - de carapiscum la: 29/10/2004 12:44:36
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Cred ca n-ar trebui sa fie greu pt. cineva ca tine sa inteleaga un aspect simplu: frica de Dumnezeu nu se interpreteaza ca o frica nociva, sa-i zicem, sau ca o frica de pedeapsa, ci ca o RUSINARE, ca o parere de rau puternic interiorizata in constiinta si exteriorizata apoi in rugaciune. Asta inseamna frica de Dumnezeu, rusinea fata de Cel care ne-a dat viata si ne poarta in permanenta de grija. Asa cum un bun copil se rusineaza de parintii sai cand acestia sunt suparati pe el din varii motive, noi, copiii lui Dumnezeu, suntem "datori" sa ne rusinam (sa ne smerim si sa ne cerem iertare) de greselile faptuite- si care ne sunt oricum de multe ori trecute de El cu vederea, numai sa ne intoarcem cu parere de rau pe calea cea dreapta.

Cineva mai sus a spus f. frumos ceva despre relatia religie-stiinta. Si eu am zis candva acelasi lucru, ca nu intotdeauna stiinta progresiva s-a situat deasupra religiei, si intre ele nu s-a aflat vreo contradictie decat in momentul in care ea, stiinta, s-a pus pe negarea existentei lui Dumnezeu. Aseara am vazut chiar o stire de ultima ora: s-au descoperit ramasitele umane (asa cred arheologii si paleontologii respectivi) ale unei rase pitice de oameni care pare a fi una din verigile lipsa in lantul evolutiei la scara planetara. Si nici una nici doua s-au apucat si-au reconstituit, pe baza fragmentelor osoase descoperite, figura de maimuta a unui om primitiv- i-au facut un portret-poster asa de reusit incat si cei mai buni artisti ai Hollywood-ului cred ca au devenit gelosi pe asa gaselnita. Pana aici nimic neobisnuit. Si totusi... M-am uitat si eu la oscioarele alea dezgropate, nici urma de om preistoric, doar un craniu care nu se deosebeste cu nimic de unul al maimutelor. In fapt se cunosc cazuri celebre de inselatorii din acestea in care asa-zisi cercetatori au inventat oameni-maimuta ca sa-si treaca numele in cartile istoriei lumii. SI revenind la "omul" nostru, l-am ascultat pe unul din "profesori" care s-a lansat in niste teorii despre viata si activitatile acestui primitiv, mai-mai ca era sa spuna si cu ce se invelea ala cand dormea. In fond si la urma urmei toate sunt numai supozitii chioare facute sa adoarma vigilenta omului de rand- ca avea vocabular propriu, ca nu mai stiu eu ce facea... De unde stie "profesorul", i-a soptit vreun spirit de dincolo?! Dar pt. asta exista profesori, ca daca nu au cum sa ne ademeneasca prin intelepciune si cumintenie, atunci sa ne atraga prin povesti nemuritoare prost regizate.

Am deviat si eu destul de mult de la tema Hypatiei dar am vrut ca prin aceasta sa arat cat de puerile si usoare de moravuri sunt toate aceste teorii despre originea si evolutia umana ce nu inceteaza sa puna sub semnul indoielii originea din Dumnezeu. Asa ca tot ce mi-ai insirat tu in mesajul tau, nu-ti fie cu suparare, este cel putin o slabiciune a mintii unora (nu ma refer la tine care le-ai adus in discutie, ci la cei care le-au debitat). Asemanarile dintre pasajele/evenimentele biblice si unele interpretari sterile la ce s-ar fi petrecut de fapt (sau se va petrece in viitor), sunt ridicole de-a dreptul. La fel si inselarea asta a zilelor de pe urma cand oamenii nu mai asteapta mantuirea si vindecarea de la Dumnezeu, ci prin forte proprii. Si nu stiu cum se face ca de multe ori, dupa un oarecare timp, se trezesc niste cercetatori mai caposi care ii contrazic pe unii dinaintea lor aratand cat de nocive au fost unele din medicamentele sau prescriptiile lor. Oare care or fi avand dreptate, primii, care atunci au fost considerati salvatorii omenirii, sau cei din urma, care demonstreaza contrariul?

Un preot sau un crestin practicant nu-ti va spune niciodata "crede si nu cerceta"! Asta au inventat-o comunistii si-au pus-o in practica, apoi au aruncat-o in ograda ortodoxiei. Dimpotriva, crestinul autentic spune asa: "cred, Doamne, ajuta necredintei mele"! Ap. Pavel zice ca "toate lucrurile imi sunt ingaduite dar nu toate spre folos; toate imi sunt ingaduite dar nu ma voi lasa biruit de ceva" (in sens spiritual). Asadar crestinul cerceteaza cu mana Ap. Toma si se roaga de ajutor cand ii scade credinta.

Referitor la drepturile femeilor in antichitate ar fi bine sa nu generalizezi, eventual poti veni cu ceva exemple ca sa nu discutam orbeste. Nu stiu ce parere ai tu, dar tare imi pare mie ca femeile de azi- comparativ cu barbatii- au atat de multe drepturi si sunt atat de bine reprezentate peste tot in comunitate (ma refer la occident) incat as vrea ca macar din cand in cand sa-si mai aduca aminte cineva de vremurile trecute (sic!).

In ce priveste aspectul cu taierea... N-am ce sa-ti mai argumentez, taierea n-o face Dumnezeu la modul in care o percepem noi, in general. Aceasta ar trebui mai degraba privita ca o altoire, ca o taiere a vitei si lipire a ei pe un madular viu si roditor. Apoi asta sa mai stii, ca si cainii si porcii vor gasi loc in rai. Intelegi tu ce vreau sa zic...

Numai bine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#26770 (raspuns la: #26604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
giocondel, nu stiai cum a facut D-zeu lumea? - de Horia D la: 16/05/2005 17:47:54
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
D-zeu se hotaraste sa creeze lumea. Il ia pe Sf.Petru cu el si
incepe:
"Pai...sa facem globul...asa, punem niste continente pe el, aici punem un desert saharian, mai la nord o Mare Mediterana, niste Alpi, o Campie Panonica...Un pic mai la est hai sa punem niste Carpati cu zacaminte aurifere, niste dealuri roditoare cu vii selecte, campii manoase, o Delta a Dunarii, o Mare Neagra..." "Doamne, il intrerupe Sf. Petru, nu ti se pare ca ai cam exagerat? In alte parti ai pus doar cate una din fiecare, pe and aici ai pus din ce-i mai bun!"
"Nu-i nimic, sa vezi ce popor o sa le dau!
#49371 (raspuns la: #49369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Geneza - de cico la: 18/06/2005 19:35:29
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Luati primul capitol biblic din cartea Genezei :

1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. 6 Dumnezeu a zis: "Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape." 7 Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua. 9 Dumnezeu a zis: "Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!" Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11 Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ." Şi aşa a fost. 12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia. 14 Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; 15 şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost. 16 Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. 17 Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19 Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra. 20 Dumnezeu a zis: "Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului." 21 Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. 22 Dumnezeu le-a binecuvântat, şi a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ". 23 Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea. 24 Dumnezeu a zis: "Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor." Şi aşa a fost. 25 Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. 26 Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ." 27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. 28 Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ." 29 Şi Dumnezeu a zis: "Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră." 30 Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde." Şi aşa a fost. 31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Multe din Biblie sint scrise si neschimbate din timpuri stravechi, cind se faceau cele mai simpliste speculatii pe marginea universului. "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul" reflecta credinta veche ca Pamintul ar fi fost centrul universului (saracul Bruno, de-asta a fost ars). "Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi." Zi, noapte, e clar ca nu corespund celor 24 de ore in care Soarele isi reflecta lumina pe Pamintul rotund, aflat in rotatie.

Apoi, chiar teologii sint unanim de acord ca multe din Biblie sint scrise metaforic, in sens figurat. Poate intreaga Geneza, in simplitatea ei zdrobitoare si banala, nu vrea nicidecum sa spuna ca Dzeu si-a creat de la o zi la alta cele din jur cu usurinta cu care-ti creezi niste jucarii. Totul e mai degraba alegoric, iar cind spunem ca "noi sintem creatia Lui" poate fi foarte bine interpretat in sens metafizic, de genul "realitatea inconjuratoare e rodul creatiei noastre spirituale".

Cititi si textul http://www.rcrwebsite.com/genesis1.htm, care pare foarte interesant, referitor la Geneza si evolutie. Extrag si-aici doar pasajul de inceput :

Multi crestini nu realizeaza ca evenimentele relatate in cartea Genezei au un caracter literar si istoric (indeosebi Gen.1-11), acestea facand parte din temelia credintei crestine. Toate doctrinele biblice ale teologiei isi trag radacinile, direct sau indirect, din cartea Genezei. De aceea, a o accepta ca atare este o conditie esentiala pentru a-l intelege pe Dumnezeu si planul Sau pentru om. Daca Geneza este doar un mit sau o alegorie, atunci doctrinele crestine nu au nici o baza.
Pe de alta parte, multi crestini au adaugat evolutia Bibliei, pozitie ce-l accepta pe Dumnezeu ca creator dar il limiteaza pe Acesta procesului evolutiei. Pozitia aceasta este daunatoare crestinului din mai multe motive. Haideti sa privim in detaliu la cateva argumente crestine importante, pentru a demonstra de ce trebuie sa se militeze pentru o Geneza literara.
Sa facem o delimitare: - de horiatu la: 22/06/2005 00:55:29
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Aparitia vietii si evolutia speciilor sunt doua topice suficient de diferite, iar daca omul se trage din maimuta sau nu, este un alt topic diferit. Nu ca nu e interesanta problema aparitiei vietii, dar dupa ce a aparut sau a fost creata, sau a fost adusa - a evoluat, sau nu? Mie mi se pare ca da! sunt exemple suficente, chiar daca exemplul cu degetul mare de la calculator mi se pare usor tras de par (de ce nu degetul aratator cu are apasam pe reset, sau degetul mic de la mana dreapta cu care apasam pe backspace?!) Privind multitudinea de muste, fluturi, pesti, bovine etc. pare de necrezut ca toate sa fi fost create si nu sa se fi morfat una din alta. Cu toate astea apare si intrebarea: evolutia este oarba sau condusa? Iar raspunsul la aceasta intrebare are surprinzator de multe ramificatii.
Deci:
1. Evolutia nu merge niciodata inapoi si nu repeta faze nereusite! Nu este o gluma ca codul genetic cuprinde surprinzator the multe secvente inutile, asimilabile cu comentariile din programe: "Asta n-a mers, nu mai incerca!"; "Cine dracu a pus apendicele aici? TODO: sa-l elimin mai tarziu cand o sa am timp de fleacuri!"; "Fixeaza greutatea la 120. Daca face eforturi sa slabeasca, ia masuri sa se mentina asa!"
2. Nu toate animalele salbatice au logica lor in evolutie. Cum ca de ce ferindu-se de dusmani comuni, iepurele alearga repede, iar ariciul are tepi? Dar micul scarabeu care scuipa acid in stare sa gaureasca metalul a evoluat din aproape in aproape pana a devenit o adevarate etuva chimica?
3. Biblia spune ca toate animalele domestice (in ultima instanta omul) si toate plantele roditoare, sau copacii buni de mancat sau de stat la umbra lor, au fost facute in Eden. - Inginerie genetica? adica iar Zei?
4. Veriga de legatura nu e o simpla mutatie. In definitiv mutatiile definesc teoria evolutiei. Veriga de legatura este maimuta care acopera un gol mare intre maimutele maimute (fie contemporane or preaistorice) si omul modern. Trasaturi fundamental diferite - nu grupa sanguina, mai degraba putearea de a rezolva integrale sau arii laterale - privirea indreptata intrebator la cer si a compune poezii frumoase cu sau fara sens - imposibilitatea de a-si omori aproapele (macar la cei mai multi) dar capacitatea de a omori imediat si fara remuscare daca i se spune sau ordona (din nou la cei mai multi!) - placerea de a face sau consuma cu predilectie ce-i face rau: "tot ce e bun or ingrase, or e interzis, or e imoral..." Omul se naste cu limbajul in cap. Peste structura deja existenta se aseaza mai apoi cuvintele, dar gramatica este deja acolo: tote limbile pe care le pot exemplifica formeaza trecutul cu verbul a avea si viitorul cu verbul a vrea; asadar in mintea umana trecutul este o achizitie iar viitorul o dorinta! Ei - care maimuta, sau oricare fiinta de pe planeta asta seamana cat de cat cu ce-i mai sus? Arata-mi o legatura cat de cat si numeste-o veriga de legatura.
Tre' sa ple! Oi reveni...
#55957 (raspuns la: #55915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote - de cattallin2002 la: 24/07/2005 14:05:36
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am ceva adaugiri la ce ai scris despre Biblie. Pina acum calendarul crestin s-a modificat de vreo 4 ori pt a corespunde echinoctiului (din ce imi amintesc eu).
Isus a activat aproximativ 3 ani, deci f putin. Evreii fac referiri la el. porci se cresteau probabil pt a fi vinduti oamenilor ce nu erau evrei in Israel, sau erau chiar ale lor. Smochinul e blestemat din ce am citit la alt subiect pt ca nu a rodit la porunca mintuitorului. Fiecare cum crede si cum intelege. Eu asa inteleg.
Cu bine, Cata
#60944 (raspuns la: #60770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si eu sunt nostalgic - de razvan25062000 la: 14/12/2005 15:26:40
(la: Despre nostalgie, sau de ce revine moda.)
desi am 26 de ani,si pe mine ma incanta vremurile de mult apuse...in adolescenta visam sa cutreier satele Romaniei asemenea unui peregrin si sa lucrez pamantul roditor in schimbul unei strachini cu mancare...din pacate nu mi-am indeplinit aceasta dorinta...poate intr-o alta viata...daca voi mai exista...la revedere!!!
Larg deschideti poarta - de mymy la: 02/01/2006 17:07:50
(la: Cinstite gazde ...primiti colindul? :))

„Larg deschideti poarta sufletelor voastre,
N-am venit sa cerem, ci-am venit sa dam.

Dalbe si iar dalbe, flori adevarate,
Ca si vestea buna ce v-o colindam,
Dalbe si iar dalbe, flori adevarate,
Dalbe si iar dalbe, florile de mar.

Dincolo de muntii vietii si-ai himerei,
Le-am cules azi noapte florile de mar,
Le-am cules din muntii unde vesnic merii
Roditori de aur sunt intr-adevar.

Florile pe care le-am cules azi noapte
Vor rodi in brazda sufletelor toate,
Merele de aur, merele visate
De colindatorii veacurilor toate."
_____________________________________________________________
Eu am ales sa traiesc, nu sa traiesc murind.
Visele sunt singura avuţie a celor nefericiţi.
Credintza in Dumnezeu...incerc sa-tzi raspund - de Templer la: 11/01/2006 21:11:51
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Nimeni nu ne dicteza viatza ci ne lasa-m dictatzi..in al doilea rind tinerii din ziua de azi nu cred in Dumnezeu?Eu cred ca raspunsul e simplu:nu sint clarificatzi si sint materialisti.
Adica ,in scoli se invatza matematica,care este o stiintza foarte exacta,fizica e de asemenea o materie materiala si de aceea spun totzi eu cred numai ce vad?Foarte scurta modalitate de a gindi fiindca noi respiram aer.E asa?Dar aerul nu putem sa-l vedem sau sa-l prindem in mina si sa spune-m,il am!!!.A doua intrebare.Vintul potzi sa-l vezi? Nu.Dar il simtzi fara sa vrei.Trebuie sa fii pregatit sa crezi in Dumnezeu si aceasta pregatire se naste prin educatzie si respect fatza de tot ceea ce te inconjoara.
In alta ordine de idei destinul ni-l facem singuri.Cauta si vei gasi...
Dumnezeu a zis:luati pamintul si facetil roditor,inmultitiva si fitzi "fertili"(s-au roditori)...in alta ordine de idei el ne-a dat tot ce ne trebuie dar de rest sintem singuri raspunzatori prin faptele nostre ne influentzam viitorul."De binele si raul din lume"nu e raspunzator Dumnezeu, ca daca un musulman spune ca in numele lui Alah trebuie sa ucida asta nu inseamna ca Alah a spus "ucide"(poruncile exista si la ei)....Omul isi intoarce lucrurile asa cum i se potrivesc lui cind a facut greseala fiindca ai este rusine de ceea ce a facut si se simte vinovat.Daca toata omenirea ar trai dupa cele zece porunci nu am mai pune probabil asemenea intrebari.
Citeste si vei afla dar fii atenta ca "adevarul" atrage dupa sine tristetze si dezamagire.Nu te preocupa cu intrebari complicate filosofice ci ia exemplu simplitatea si credintza lui Isus in noi.Si nu uita El ti-a dat, restul trebuie sa-l culegi singura.
Ma-s bucura sa te fi ajutat !
Daca mai ai intrebari..oricind am sa incerc sa-tzi raspund
Cu respect
#99662 (raspuns la: #83936) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata este exact asa ca tine. - de rayro la: 23/02/2006 20:04:22
(la: Cautat, gasit, recautat, regasit)
Viata este exact asa ca tine. Fericita. Cautand neincetat raspunsuri. Cautand adevaruri. Da. O goana febrila catre tot si nicaieri.
Vorbim de implinire. Fiecare avem propriile etaloane pentru asta. Am plantat un pom dar n-am fost multumita. Am facut-o pentru ca "asa trebuie". Nu trebuia. M-am bucurat insa atunci cand el "s-a prins" si a rodit pentru prima data.
Cauti viata? O ai. Bucura-te de ea. Danseaza daca asta te face fericita. Poarta tricouri cu buricul la vedere. De ce nu? Peste cativa ani oricum n-ai sa o mai poti face. Si nu renunta la vise. Nu uita sa te joci, nu uita sa intrebi, nu uita sa cauti, nu uita sa iubesti si nu uita sa ierti. Pentru ca uneori altii sunt mai copii decat noi si ne ranesc.
Ti-ai raspuns singura. Noi suntem aici doar sa iti spunem ca ASTA E VIATA. Minutul in care ai scris textul. Si poate cel in care ai citit raspunsurile...
Cele patru piersici - de Motzoc la: 22/10/2006 18:23:02
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si l-a intrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta?
- Ce sa fac, tatuca, am mancat-o si-ti multumesc. A fost tare buna. Am luat, apoi, samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.
- Bine ai facut, baiatul tatii, sunt sigur ca tu o sa ajungi un bun gospodar. Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta?
- Am mancat-o. A fost atat de buna, coapta si frageda ...
- Si apoi?
- Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom ca "lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga". Dar tie
ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.
- Nu stiu.
- Cum nu stii, da' ce-ai facut cu ea?
- Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu toate sunt de vanzare in viata; mai ales, nu ceea ce ai primit de la parinti.
In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.
- Dar tie ti-a placut piersica?
- Nici eu nu stiu, tatuca.
- Cum, si tu ai vandut-o?
- Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet.
Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si
i-a spus:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

"Lasati copiii sa vina la Mine!"
pe unii da, pe altii nu. asa cum pescuiesc 'ei' in ape tulburi incercand sa adune aderenti, asa trebuei sa incercam si 'noi' sa lamurim chestiunea. ca si cu semintele. pana la una una prinde in sol roditor. dar trebuie sa avem grija sa starpim balariile ca sa nu se inmulteasca. :)

#156774 (raspuns la: #156770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de latu la: 14/11/2006 18:12:36
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Pai ea, sarmana, nu cred sa fi ajuns la 100 de ani. Abnegatia e-n toate,...
Ba da! A ajuns si va dainui, nu doar peste o suta, ci peste sute si sute de ani, din moment ce abnegatia ei traieste mai departe in tine si prin tine - ea fiind sadita atunci, demult in pamant roditor. Generatii dupa generatii (tu, copiii tai, copiii copiilor tai, etc..) au purtat, poarta si vor purta flacara abnegatiei mai departe, ca pe o faclie pretioasa, pe care nici cel mai crancen atac coruptionist, corumpist sau destabilizationist n-o va putea stinge, n-o va putea abate de la a lumina sufletele, chipurile si - mai ales - drumul celor care o vor purta. Faclia. Nestinsa faclie. Nestinsa faclie a abnegatiei pe altarul perpetuarii binelui.
Iar el - numele profesoarei tale, al femeii aceleia, care cu neobosita asiduitate a ingrijit plapandul rasad al abnegatiei, cu nezdruncinata incredere in binele din vlastarele dinaintea ei - ea va ramane in inimile a sute de mii de oameni, peste generatii si generatii, dainuind cu blandetea simbolica a marilor eroi anonimi.
Toti - fara exceptie - discipolii ei, ii vor pomeni din cand in cand numele, cu evlavia duioasa, proprie amintirilor dragi, maretze, coplesitoare. Il vor sopti cu mandrie legitima: D-na... d-na... (cum ai zis ca era numele...)...
D-na Profesoara...
Ce conteaza nume vremelnice, cand simbolul etern al meseriei este si ramane pentru posteritate...

Sfinte Sisoe... zi-i tu mai departe...
fa tu sa fie ... acuma tu ...

- precum numai tu poti face - ...acuma tu...
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#157168 (raspuns la: #157129) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tari in curs de dizolvare - de brod la: 06/04/2007 10:53:59
(la: Desertificarea Romaniei)
altii au facut din desert - pamanturi roditoare. in elvetia, nu creste nimic fara sa pui inainte gunoi de grajd. si il pun.... si se chinuie cu munca.... si au. la noi se distruge totul, prin napsare tembela si lene justificata filosofico -smechereste. plina batatura de morometi, care si-au dat copiii la scoala (adica i-a dat partidul, ei doar i-au lasat) si s-au facut "baieti destepti".
si raman sa conduca treburile pe aici... iar aia "prosti" fug unde vad cu ochii - ca acum se poate. si, in locul lor, aici or sa vina chinezii, si pakistanezii, si toata arabimea... fecunzi nevoie mare, la fel ca tiganii nostri. atunci -peste vreo 20 ani - sa-i numaram, coane fanica, pe bastinostii locului.
rodica, stai pe pace - de andante la: 27/09/2007 12:53:15 Modificat la: 27/09/2007 12:54:04
(la: Sine nomino)
cafeneaua e un virus ce da boala de nelecuit pentru anume cei ce-o imbogatesc (lucky me/us)
de l-ai luat,
e cronic acolo si nu mai scapi de el
incat vin ei cu totii inapoi, cei care-si gasesc bucata de pamant roditor aici :)
sunt 100% convinsa de asta



#237602 (raspuns la: #237601) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...