rolul cratimei in sintagma:lumea-nchipuirii

model de rol este o sintagma,sti cand zugravesti peretii,pe tavan nu merge pui un rol cu model,bagi in vopsea si tragi de sus in jos sa nu curga vopseaua,si iese ceva ce place la lume cand ne trece pragu,am dreptate maan?

si eu am inteles cam acelasi lucru :)
si altadata jocurile de cuvinte au avut tot rolul de a spune lumii despre ce simt...

RSI, nu pot decat sa te felicit pentru dorinta ta de a fi cat mai la obiect. Si eu doresc sa vorbim cat mai punctat despre MISA, Grieg si ce se petrece la ora actuala in legatura cu aceste subiecte.
Din acest punct de vedere lungile noastre discutii despre originea Protocoalelor Inteleptilor Sionului sau despre tot felul de aspecte de politica mondiala si despre rolul evreimii extremiste in lumea de azi mi se par in primul rand devieri de la subiect. Oricum sunt utile pentru cei care citesc acest forum.
Am citit link-urile care mi le-ai dat despre P.G., ca sa vad despre ce este vorba. Unele argumente pe care le aduce sunt de bun simt, dar la altele argumentatia mi se pare copilareasca fiindca devine foarte generala.
Nu m-am referit deloc la acel N. Savescu de care ai zis tu iar comentariile pe care mi le-ai aratat mi s-au parut, cu unele rare exceptii, superficiale.
Despre limba straveche de pe acest teritoriu sunt argumente aduse de cercetatori foarte compententi in domeniu, cum ar fi Haral Harman de la Research Centre on Multilingualism din Bruxelles sau Marco Merlini, director la Prehistory Knowledge Project şi membru al lui World Rock Art Academy, Italia. In tara noastra se desfasoara congrese de dacologie (ex: http://www.dacia.org/meridianul.html ) si multi cercetatori straini sunt chiar mai interesati decat ai nostrii despre trecutul dacilor, ceea ce este o adevarata rusine pentru noi.

Si acum sa revenim la MISA:

- despre judecatoarea Simona Lungu, pentru a nu stiu cata oara cazi din nou in clasica ta greseala si anume sa confunzi omul cu institutia. Daca de exemplu in Biserica avem un calugar homosexual, inseamna ca Biserica este responsabila pentru asta si ca trebuie distrusa? Evident ca nu.
Despre modelul asta prostesc de gandire pe care il ai, am sa-ti citez ceea ce chiar Grieg ne-a spus o data, la o conferinta: "Daca la Costinesti se ineaca 15 oameni intr-un an, astea sunt accidente, dar daca un yoghin este luat de valuri, asta s-a intamplat din cauza ca face yoga. Daca in Romania sunt multi copii care au certuri in familie, este din cauza crizei de personalitate specifica adolescentei, dar daca un yoghin se cearta cu parintii, este din cauza ca face yoga. Daca din ce in ce mai multi minori isi incep viata sexuala inainte de 18 ani, astea sunt vremurile in care traim, dar daca asta se petrece la yoghini, s-a intamplat din cauza ca aceia faceau yoga". Cred ca ti-ai dat seama de idee.
La fel si cu videochat-urile...intr-o statistica din 2004, pe care puteai sa o vezi si la TV, se spunea ca in Romania sunt cateva zeci de mii de PC-uri folosite pentru videochat. Dar daca cateva dintre acestea sunt folosite de femei de la MISA, atunci asta este evident din cauza ca acele femei fac yoga :).

- Despre "relatiile" lui Grieg cu Madalina, inca nu a fost stabilit acest aspect. De fapt asta e miezul procesului intentat de procurori lui Grieg. Gandeste-te totusi la un aspect de bun simt: SRI-ul a afirmat clar ca Grieg si yoghinii sunt monitorizati de 10 ani de zile. Cum se face atunci ca nu exista nici o proba directa gen fotografie sau inregistrari audio/video care sa probeze presupusele raporturi intime dintre ei? Chiar asa de stupid este SRI-ul nostru, ca in 10 ani sa nu poata face rost de nici o proba de flagrant a celor doi? Singura proba care exista este doar jurnalul Madalinei, care este o proba foarte discutabila si se poate demonstra asta.

- despre trecerea frontierei de catre Grieg, ori uiti ori nu tii cont de niste aspecte simple. Prima oara cand a vrut Grieg sa treaca frontiera, aceasta a avut loc perfect legal. Pasaportul lui era perfect valabil, nu era urmarit sau cercetat penal si nu exista pe numele lui nici un ordin de restrictie a trecerii frontierei.
Cu toate astea a fost oprit la granita si arestat, pe motivul ca "ar fi vrut sa treaca frontiera ilegal chiar prin punctul de trecere din vama si cu pasaportul valabil asupra lui". Oricine isi da seama ca asta e o aberatie. Din cauza asta a si fost pus in libertate si a putut pe urma sa se ascunda.
Pe de alta parte, in rationamentul tau faci niste greseli de logica elementara, care m-au facut sa zambesc: "Deci, in mod normal era supravegheat ca sa nu recidiveze"...pai cum sa fie supravegheat, daca el se ascunsese deja? :). Singura solutie pe care o aveau autoritatile ar fi fost doar sa supravegheze frontiera, dar cu totii stim ca frontierele Romaniei sunt permeabile chiar pentru grupuri intregi de transfugi, cu atat mai mult pentru un singur om. Ca un exemplu, gandeste-te ca exista grupuri organizate care preiau persoane din spatiul CSI si Moldova, le introduc in Romania si apoi din Romania in UE. Si intr-adevar securizarea frontierei se refera la impiedicarea emigratiei clandestine inspre Romania si tarile UE, adica exact cazul lui Grieg.

Spirit Intelept

PS: ampop, sa pare ca incepi sa fii preluat si de alte publicatii ( http://www.ortodox.net/article.php?story=MISA_bivolaru_servicii_secrete )

Voi incerca sa raspnd cat se poate de corect la intrebarea ta!

Cand eram eu copil, gradul de homofobie generalizata era urias si nu exista nici un fel de scapare de societate. Gradul de homofobie nu s-a schimbat intre timp, in schimb acum sunt accesibile si informatii corecte. Ceea ce sora lui trebuie sa stie de la inceput este faptul ca nimeni nu poate schimba orientarea lui sexuala. Uneori anumite schimbari au loc de la sine, dar acesta e un caz extrem de rar. Dar faptul ca cineva este homosexual nu inseamna neaparat ca e sortit sa fie nefericit. Sunt foarte multi homosexuali tineri fericiti! Mai putin cei mai in varsta, care au indurat din plin fanatismul social imprimat de religie.

A fi homosexual nu implica numai persecutii si neplaceri, ci si unele avantaje. De exemplu psihologii au aratat ca gradul mai mare de stress poate favoriza formarea unei rezistentze mai mari la neplaceri sau nenorociri ("tolerance to frustration"). E totusi adevarat ca procentul de sinucideri la baieti (adolescenti) e de 4 ori mai mare decat pentru heterosexuali, din cauza prejudecatilor sociale. Deci: principalul ajutor pe care sora lui il poate da fratelui ei este: sa-l accepte total, sa nu-l compatimeasca ci sa-l ajute sa vada si avantajele situatiei.

Simtul artistic al multor homosexuali e mult mai dezvoltat decat al heterosexualilor. In plus, deschiderea sociala existenta in multe parti ale SUA a permis efecturea unor schimbari in bine si pentru cuplurile heterosexuale. In trecut "barbatii alfa-males" erau obisnuiti sa fie nepasatori la placerea femeii, brutali, "macho" ;acum totul s-a schimbat, in masura in care viata homosexualilor a devenit mai transparenta. Anumite stereotipuri masculine au cazut si la heterosexuali!!

In privinta intemeierii unei familii, acesta e un lucru foarte discutat acum. Din articolele din "Newsweek" si "Time" am vazut ca homosexualii tineri din SUA nici nu concep sa nu aiba o familie (o familie "cinstita", nu bazata pe minciuna, cum sunt casatoriile majoritatii homosexualilor din tara), cu un partener si cu copii, conceputi de ei de multe ori cu lesbiene, dar si altfel.

Si in tara lucrurile s-ar fi schimbat daca nu ar fi existat reactiile irationale ale societatii conduse de religie. Ai vazut cata ura a declansat "parada gay", o minuscula demonstratie aprobata de regim ca "sa aratam lumii ca nu suntem bigoti". Rolul parazilor gay in lume este de a permite pe timp de o zi homosexualilor sa aiba iluzia ca pot sa se expuna public fara sa se teama de represalii, sa se obisnuiasca sa fie confortabili cu identitatea lor sexuala si sa indrazneasca sa fie ce sunt. "Parazile" nu sunt destinate "sfintirii sfintei Paraschiva" asa ca nu am inteles de ce Patriarhia a "onorat" parada batand clopotele.

Mai trebuie sa treaca o generatie pentru ca fanatismul social si intoleranta din tara sa dispara, dar asta se va intampla cu siguranta. Umbrela Europei care urmareste atent ce se intampla in Romania e o garantie ca lucrurile vor evolua in bine, in ciuda proverbialei intolerantze romanesti, vizibila din plin chiar si in jurnalele pretins democrate ca "Revista 22".

Deci, ceea ce ii trebuie tanarului respectiv nu sunt plansete si disperare, ci un sprijin moral din partea sorei lui.

Un cuvant despre "posibila alternativa" a casatoriei cu o femeie si de ascundere sub covor: tocmai am vazut pe un site romanesc un mesaj al unui tanar casatorit care dupa ce a avut o relatie "de vis" cu alt tanar, a sfarsit mesajul cu o propozitie trista: "dar nu am mai avut ocazia sa-l vad, iar acum zac trist si nefericit langa nevasta mea"! Bietul de el, a fost educat sa fie egoist si sa-si foloseasca nevasta ca paravan! Asta e morala pe care societatea de azi romaneasca o baga pe gat tinerilor! Si le impune mitul "reformarii", a "iesirii din pacat", adica al renuntarii la propria identitate. Ma intreb totusi: cati dintre parintii bigoti homofobi ar consimti ca fiica lor sa se marite cu un "homosexual reformat"???

salut :))
hai sa lasam intre noi joaca si bla bla-ul pt o teorie sau alta si sa ne ducem la tinta :))
-ma intereseaza moleculele ce au nuclee benzenice derivatizate. Cum adica se reproduc, fii te rog mai precis. Pt un moment imi imaginez un comportament de tip enzimatic sau radicalic de propagare/repoducere (nu cred ca se poate vorbi in cazul lor de adaptare).
-despre moleculele cu rol de roboti...multa lume se "joaca" cu ATP-asele si bratul lor miscator, unele molecule (imi scapa acum) din compozitia microfilamentelor se pot folosi ca molecule miscatoate (tip pasi umani)...este un domeniu interesant, putin utopic, dar eu ii dau credit mare!
In sfarsit hai sa vorbim despre stiinta actuala si autentificata de metodele prezente de detectie si sa nu "filozoficam" pt viitor... cand totul pare posibil ;))

rolul certitudinilor intr-o lume-n care nica nu-i batut in cuie.
imi pare aberant sa-mi doresc asa ceva.

cat despre 'metafora', mie nu-mi face bine.
de cate ori injur ma simt neputincioasa.
sau mai degraba injur de cate ori ma simt incapabila.

Diana, tu cam faci abstractie de jumatea plina,huh?
crezi ca-n felul asta te scutesti de deziluzii?

uite asa, recunoasteti fara sa vreti ca au si barbatii rolul lor in spectacolul lumii. :P

"nfhh"...inseamna NEFU!UTA???
uau, nu sunt la curent cu abrevierile de-acum. :))))

sa-mi fie cu iertare, da' io nu pot zice ca-i foarte bun. tocma' din cauza unui paradoxal iz da cabotinaj, precum cel reprosat domniei sale Fiennes.
Desi constienta de rolul antitetic, unele sintagme, cum e "privirea cea mai ... - nu mai stiu exact adjectivu - care mangaia fericirea" ma ingretosara.
A doua problema fu inundatia de adverbe, dintre care m-a zgariat adanc inculpatul "totusi" care nazare tocma' cand ai crezut c-ai scapat de dansul, ca un laitmotiv excelent motivat.
Cam asta-i...

foarte serios...

...Ciudat imi pare ca un om pasionat si exaltat ca Modigliani se exprima prin masca fara zambet a iubitei lui

aici cred ca gresesti, nu se exprima pe el. el nu are decât un rol de intermediar între lume si ea. o arata lumii asa cum o vede el, da. dar nu exprimându-se, i-a dat ei toate culorile si tot talentul lui. "a da", asta-i verbul potrivit. si nu "a lua" de la privitori aprecieri despre tablou.

Totodata, cred ca a vazut in ea cea mai nobila si gingasa fiinta, iar pensula lui o respecta ca atare...

respectul nu-l vad pictat. nu cred ca se poate picta cu "respect". pictezi cum simti. acolo-i mult suflet adunat si multa dragoste. e-un tablou de dragoste în primul rând, un tablou de om drag ...

nu stiu dac-as reusi sa fiu eu insumi intr-un studio de radio sau televiziune

poi atunci de ce te-ai duce? ca sa fii altu'?..:)))

as avea un trac nemaipomenit si m-as simti ca la un examen cacacios, proba orala...ceva asa.

de examene 'cacacioase' oricum nu scapi, odata ce 'lansezi' ceva pe piata.
si daca 'proba orala' are rostul ei, ca orice examen-sa zicem- serios, cred ca si 'cacaciosu' are-un rol benefic pentru restu' lumii. altfel am fi toti scriitori, pictori, muzicieni, genii. si nu prea suntem, nu-i asa?

Adevarati soldati ai lobby-ului romanesc, romanii de aiurea
sunt marginalizati sistematic de politicienii de la Bucuresti
=============================================================

Despre romanii de aiurea, romanii din tara nu stiu prea multe lucruri, iar aceasta lacuna nu este altceva decat o consecinta a politicii paguboase dusa de Romania ultimilor 50 de ani. De la incheierea celui de-al doilea razboi mondial in tara nu numai ca a fost interzis sa vorbesti de Basarabia sau Nordul Bucovinei, dar si despre cei plecati prin cele strainataturi. Revolutia din decembrie 1989 ar fi fost indreptatita sa readuca lucrurile in starea lor fireasca, insa, asa cum au decurs lucrurile in Romania post-revolutionara, aceasta revenire nu a avut loc. Primul organism guvernamental insarcinat cu gestionarea relatiilor cu romanii de pretutindeni, si vorbim aici de circa 13 milioane, a fost Consiliul pentru Romanii de pretutindeni - birou ce nu si-a propus foarte multe. In februarie 1998, la conducerea nou-infiintatului subsecretariat de stat pentru romanii de pretutindeni a fost numit Mugur Vasiliu. In pofida evidentei ca la nivel national, guvernamental, problema romanilor din intreaga lume nu reprezinta nici cel mai mic interes, subsecretariatul a inceput sa lucreze de-adevarat. Mugur Vasiliu si-a asumat sarcina de a restabili relatiile cu toti romanii, indiferent de locul in care s-ar afla ei sau de convingerile lor politice, intelegand ca Romania are si obligatia morala de a-si tine conationalii aproape, de a-i cointeresa in viata patriei-mama. Primul pas a fost elaborarea unui proiect prin care subsecretariatul sa devina departament de stat - un statut egal cu cel al minoritatilor din Romania - insa, deocamdata, demersul sau nu a beneficiat de interesul guvernului roman. Dupa zece luni de gestionare a subsecretariatului iata ca Mugur Vasiliu ofera politicienilor romani un document de capatai care trebuie sa fie cunoscut de factorii de decizie din Romania: Memoriu "Intru apararea romanilor de pretutindeni" cu privire la starea de fapt si de drept a legaturilor statului roman cu persoane si comunitati romanesti din lume. Din pura precautie, la sfarsitul cartii se gaseste un capitol in care sunt prezentate organismele similare din alte state. Si din acest punct de vedere Romania se pacaleste singura. Avand milioane de conationali in afara hotarelor, ea nu stie sa comunice cu acestia chiar cand plange ca este marginalizata, ca Occidentul ii intoarce spatele. Prima mana de ajutor ar putea veni de la ei, romanii de pretutindeni, insa pentru ca acest lucru sa se poata petrece firesc, Romania trebuie sa intinda si ea mana. O relatie in doua sensuri.

Italia

Diaspora romaneasca din Italia numara in prezent, dupa unele estimari, circa 25.000 de persoane, caracterizandu-se prin structuri destul de eterogene. In ultimii 20 de ani s-au constituit comunitati romane in zonele oraselor Roma, Milano, Torino, Bari, Verona, Florenta, cu precadere in jurul bisericilor ortodoxe romanesti. In Italia functioneaza mai multe asociatii culturale, centre de studii, fundatii cu caracter romanesc, dintre care unele editeaza si publicatii in limba romana.

Franta

Primii emigranti romani la Paris au fost intelectualii atrasi de ideile Revolutiei franceze din 1789. In 1939, romanii din Paris s-au organizat intr-o Societate Romaneasca, avand biblioteca proprie, constituindu-se colonia romana. In contextul istorico-politic interbelic si in perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, numarul emigrantilor romani din Franta a sporit semnificativ. In prezent, diaspora romana din Franta numara aproximativ 60.000 de persoane. Caracteristica principala a emigratiei romane din Franta o constituie faptul ca majoritatea acesteia, mai veche sau mai noua, are o pozitie pozitiva fata de patria de origine. O parte importanta a intelectualitatii de origine romana a fost si este unanim apreciata in viata culturala franceza. Emigratia romana din Franta este concentrata in marea ei majoritate la Paris si in unele orase, intre care Marsilia, Bordeaux, Montpellier, Metz, Grenoble, Saint Nazaire, Narbonne, Avignon, Valance, etc.

Germania

Emigratia din Germania s-a constituit in valuri succesive, indeosebi dupa 1940. Se estimeaza ca numarul sasilor si al svabilor din Romania este de circa 550.000 de persoane, iar cel al azilantilor proveniti din Romania de circa 150.000. Avand in vedere particularitatile emigratiei romanesti din Germania, Biserica Ortodoxa Romana, ca singura forma institutionala acceptabila, ar putea juca un anumit rol, prin Mitropolia Ortodoxa pentru Germania si Europa Centrala si prin parohiile sale din Hamburg, Munchen, Offenbach, Salzgitter, Baden-Baden si Nurenberg, in cultivarea traditiilor romanesti si pastrarea identitatii lingvistice si religioase.

Austria

Comunitatea romana din Austria numara peste 23.000 de persoane, organizati initial in doua asociatii. In prezent, aceste asociatii si-au pierdut rolul si nu mai au capacitatea de a polariza activitatea comunitatii romane. Un liant al comunitatii il constituie Comunitatea Ortodoxa si Parohia Romana din Viena, precum si cea din Salzburg.

Elvetia

Numarul romanilor stabiliti in Elvetia se ridica la cateva mii, fiind concentrati in jurul celor doua mari orase Geneva si Lausanne, precum si in Elvetia germana sau in Ticino. Etnicii romani din Elvetia au constituit comunitatea romana care grupeaza aproximativ 10% din umarul acestora. Din 1991 la Geneva functioneaza biserica "Sfantul Ioan Botezatorul", la care serviciul religios este oficiat de un preot roman. Tot la Geneva functioneaza bisericile ortodoxe "Invierea Domnului" si "Nasterea Maicii Domnului", iar la Lausanne, biserica "Sfantul Gheorghe".

Spania

In Spania traiesc aproximativ 2.500 de romani in zone ca Madrid, Barcelona, Bilbao, avand o puternica parohie in capitala tarii, scoli si sectii in limba romana la Madrid si Salamanca. Au fost create unele asociatii romanesti, cum sunt "Comunitatea romanilor din Spania", cu sediul la Barcelona, "Fundatia culturala romana", la Madrid.

Belgia

Se apreciaza ca diaspora romana din Belgia numara, inainte de 1990, circa 700 de persoane. Imigranti romani mai vechi sau mai noi, in general cu un nivel de pregatire universitara, s-au integrat in mod firesc in societatea belgiana, fara a ocupa, insa, pozitii importante in plan politic sau economic. Din 1990 s-au mai stabilit in Belgia circa 2.500 de cetateni romani, din care 2.400 au cerut azil politic. Din punct de vedere juridic, o parte insemnata a acestora a renuntat la cetatenia romana.

SUA

Statisticile oficiale nord-americane au inregistrat pentru prima data in 1881, 11 emigranti din teritoriile romanesti. In prezent, se estimeaza ca in SUA traiesc peste un milion de americani de origine romana. Cea mai mare concentrare a originarilor din Romania se afla in orasele din nord-estul SUA - in statele Ohio, Indiana, Michigan, Ilinois, Pennsylvania si la New York.
Comunitatea romana din Statele Unite reprezinta, dupa standardele americane, un grup etnic de marime mijlocie. Conform recensamintelor, aproape 400.000 de cetateni americani se declara de origine romana, plasand comunitatea romana pe locul al 20-lea ca marime in randul celor 71 de grupuri etnice de origine europeana recunoscute oficial.
Ca o nota generala, adevarata viata a comunitatilor romanesti se desfasoara cu preponderenta in jurul bisericilor, unde se manifesta autoritatea morala si spirituala a preotului.Sunt remarcabile eforturile unor comunitati care, pe masura ce se incheaga si se constituie in noi parohii romanesti, se mobilizeaza pentru construirea unei biserici, sau eforturile comunitatilor mai vechi care, la un moment dat, simt nevoia construirii unei noi biserici. Nu lipsesc nici aici, insa, disensiunile si sciziunile. Nu e lipsita de relevanta, din acest punct de vedere, existenta in SUA a doua episcopate ortodoxe romanesti.

Fosta URSS

Potrivit recensamantului din 1989, in fosta uniune romanii erau raspanditi aproape in toate republicile unionale, dupa cum urmeaza : Rusia - 172.671, Republica Kazaha - 33.098, Republica Uzbeca - 5.593, Republica Bielorusa - 4.964, Republica Lituaniana - 3.223, Republica Gruzina - 2.842, Republica Turkmena - 2.466, Republica Azerbaidjana - 1.415, Republica Kirghiza - 1.875, Republica Letona - 1.215, Republica Tadjica - 859, Republica Armeana - 525.
Din surse neoficiale, rezulta ca numarul romanilor din fosta URSS este mult mai mare, aproape dublu fata de cel din statisticile oficiale.

Canada

Primii emigranti romani si-au facut aparitia in Canada intre 1882 si 1918. Al doilea val poate fi considerat cel de dupa primul razboi mondial, pana in 1929, nefiind foarte consistent. Al treilea val este consemnat la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, iar al patrulea poate fi apreciat ca fiind in perioada anilor 1970 si 1980. Conform statisticilor, in 1986 erau inregistrati peste 60.000 de romani-canadieni. Dupa 1990, circa 3.000 de romani s-au stabilit anual in Canada (tara care incurajeaza multiculturalismul etnic/emigratia).
In prezent, in Canada traiesc aproximativ 100.000 de romani si originari din Romania. Cei mai multi se afla in Ontario, Quebec, Alberta, Montreal, Vancouver, Edmonton si Hamilton.

Australia

In Australia se afla, in prezent aproximativ 50.000 de persoane originare din Romania, cifra care include, in afara de romani si etnici maghiari, greci, evrei, germani, sarbi, croati proveniti din tara noastra. De la inceputul aparitiei fenomenului de imigrare, dupa constituirea statului federal, autoritatile nu i-au definit pe nou-venitii drept "minoritari", ci "grupuri etnice". Ignorand ca fiecare dintre aceste etnii au adus in Australia traditiile proprii poporului din care provine, autoritatile au incercat, initial, sa practice o politica dura, de asimilare fortata a noilor veniti - care nu a dat rezultatele scontate.

Argentina

In Argentina sunt stabilite circa 10.000 de persoane de origine romana, majoritatea fiind concentrati in Buenos-Aires, iar in grupuri mai mici in Mendoza, La Plata, Cordoba si Rosario. Emigratia romana se poate imparti in doua categorii: emigratia economica (stabilita inaintea primului razboi mondial si in perioada interbelica) si emigratia politica (venita la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial).

Brazilia

Primele concentrari de romani au aparut in perioada interbelica, in zonele Rio de Janeiro si Sao Paulo, alcatuind emigratia economica. Incepand cu 1960, in Brazilia s-au stabilit, prin casatorie, reintregiri de familie etc., un numar relativ mare de persoane, in special tineri cu pregatire superioara in diverse domenii.

Columbia

In Columbia traiesc circa 40 de persoane de origine romana.

Mexic

Emigratia romana din Mexic este alcatuita din circa 50 de familii, majoritatea locuind in capitala. 80% dintre acestia sunt etnici evrei, unguri si germani plecati din Romania.

Peru

Diaspora romana din Peru s-a constituit prin emigrari, dintre care majoritatea au avut loc pana in 1970, sau prin casatorii mixte. In 1987, in Peru traiau aproximativ 100 de romani.

Venezuela

Diaspora romana de aici este formata din 10.000-12.000 de persoane, prezente in cercurile financiare si comerciale ale statului.



Cifre exotice

Turcia

In Turcia traiesc mai multi romani decat cei 800 atestati statistic. Adica 30.000.

Africa de Sud

Manati de mirajul prosperitatii, circa 3.000 de originari romani au emigrat aici.

Israel

Din datele oficiale reiese ca in Israel ar trai 450.000 de evrei originari din Romania.

Suedia

In Suedia traiesc circa 13.000 de originari din Romania, in cea mai mare parte de origine romana.

Danemarca

In Danemarca traiesc aproximativ 2.000 de romani, fata de 800 in Norvegia si alte cateva sute in Finlanda.

Marea Britanie

Circa 1.500-2.000 de romani s-au stabilit in Marea Britanie, concentrati in special la Londra, Birmingham si Nottingham.

Luxemburg

Aproximativ 300 de romani traiesc in Marele Ducat de Luxemburg.

Statele maghrebiene

Pentru aceste state, cifrele releva prezenta a 1.400 de persoane originare din Romania.

Maroc

In Maroc sunt astazi circa 150 de originari romani, iar in alte state arabe 2.000.



Romanii din jurul Romaniei

Comunitatea ortodoxa a romanilor din Ungaria, foarte puternica la sfarsitul secolului trecut, avea biserica proprie in Budapesta. Prin asimilare si schimbarea raportului intre etnii, actualmente, Biserica Ortodoxa a Romanilor a fost transformata in Biserica Ortodoxa maghiara. Maghiarii explica fenomenul prin sintagma "asimilare naturala". Problema restituirii patrimoniului comunitar si ecleziastic al minoritatii romane din Ungaria cade sub incidenta legii privind retrocedarea sau despagubirile cuvenite pentru bunurile confiscate de regimul comunist ungar. In schimb, patrimoniul imobiliar si mobiliar nu face obiectul cadrului legislativ deoarece acesta nu apartine in totalitate Bisericii Ortodoxe a romanilor din Ungaria sau minoritatilor romanesti din aceasta tara. Numai o mica parte revine comunitatii romanilor.
In sensul repunerii in discutie la nivel interguvernamentul a intregului patrimoniu al Fundatiei Gojdu, subsecretarul de stat Vasiliu a initiat cuprinderea acestei probleme atat in protocol, cat si in propunerile comitetului de specialitate pentru colaborare in problemele minoritatilor. Romanii din Ungaria nu pot accede in Parlament. Desi legal a fost prevazut dreptul minoritatilor de a folosi numele traditionale care sa fie inregistrate ca atare in actele de identitate, autoritatile ungare practica sistematic inscrierea numelor romanilor cu grafie maghiara in absolut toate documentele de identitate. Singurele nume scrise pana de curand in limba romana erau cele de pe crucile din cimitire.

Grecia

Procesul de constituire a diasporei romane din Grecia a inceput in contextul istorico-politic din perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial. Acesteia i s-a adaugat ulterior o emigratie formata in marea ei majoritate din persoane care s-au stabilit in Grecia ca urmare a casatoriilor mixte si intregirilor de familie. Se apreciaza ca diaspora romana numara 2.500 de persoane. Tot in Grecia se afla si cea mai importanta comunitate de aromani, denumiti "cutovlahi" sau "vlahofoni". Diferite surse estimeaza ca in prezent in Grecia traiesc intre 700.000 si 1.200.000 de cetateni de origine aromana. Potrivit prevederilor constitutionale, in Grecia nu sunt, insa, recunoscute minoritatile nationale. Astfel, aromanii sunt considerati greci romanizati, iar autoritatile manifesta o ostilitate fatisa fata de orice manifestare a apartenentei acestora la romanism.

Iugoslavia

Documentele iugoslave post-belice referitoare la componenta etnica a federatiei fac distinctie intre romani si vlahi, autoritatile de la Belgrad folosind prima denumire pentru locuitorii de origine romana din Banatul Iugoslav (Voivodina), iar cea de-a doua pentru cei care locuiesc in restul teritoriului si, mai ales, in Serbia de rasarit (Valea Timocului). Potrivit rezultatelor ultimului recensamant, din martie 1991, in Iugoslavia traiesc 38.832 de romani, aproape 2% din populatia Voivodinei, si 17.000 de vlahi, cifra mult inferioara numarului real al apartenentilor etniei romane din tara vecina. Potrivit reprezentantilor autorizati ai minoritatii romane de aici, numai pe Valea Timocului exista cel putin 600.000-700.000 de romani/vlahi. Situatia in cadrul comunitatii romano/vlahe din Serbia de rasarit, de pe Valea Timocului, ramane in continuare dificila, acestia nefiind recunoscuti ca minoritate nationala si, implicit, nebeneficiind de drepturile si libertatile aferente. Pornind de la ideea ca poate fi minoritate doar comunitatea etnica ce are o tara de origine, romanii/vlahii sunt considerati un grup etnic de origine necunoscuta.

Bulgaria

Porivit primului recensamant realizat in 1905, in Bulgaria fusesera recunoscuti aproximativ 80.000 de romani, cifra care apare si in statisticile din 1910. Dupa fixarea frontierelor, in 1920, recensamanturile arata ca in Bulgaria traiesc 57.312 romani de limba daco-romana si 1794 de limba macedo-romana. In 1926, statul bulgar recunostea prezenta a 83.746 de romani.
Desi in documentele datand din anul 1965 (ulterior nu s-au mai publicat date oficiale), in Bulgaria traiau 6.000 de romani, unii istorici si specialisti bulgari apreciaza ca, in prezent, pe teritoriul bulgar traiesc aproximativ 125.000-150.000 de romani, concentrati in partea de nord. Minoritatea romana este astfel a doua minoritate ca importanta si numar din Bulgaria, dupa cea turca.
Intrucat Constitutia bulgara nu recunoaste existenta minoritatilor etnice, nu exista structuri oficiale specializate care sa aiba in preocupare sprijinirea si monitorizarea activitatilor desfasurate de aceste grupuri.

Ucraina

Dupa semnarea si ratificarea Tratatului bilateral romano-ucrainean, la nivel local nu au fost materializate masuri si actiuni concrete care sa duca la indeplinirea prevederilor acestuia referitoare la comunitatile romanesti din Ucraina. Prin intermediul mass-media si in contactele directe la diverse intruniri cu reprezentantii localitatilor cu pondere romaneasca, autoritatile ucrainene acrediteaza ideea ca, in virtutea Constitutiei Ucrainei, statul a acordat in permanenta o atentie deosebita respectarii tuturor drepturilor comunitatilor romanesti, tratament care nu aplica etnicilor ucraineni din Romania, acuzand deschis statul roman de neadaptare la conceptiile moderne ale politicii fata de minoritati. In mod cert, in Ucraina exista si se manifesta activ cercuri antiromanesti care, incurajate sau sprijinite de autoritati, pun in practica politica de revigorare a sentimentului nationalist-extremist, caracterizat prin intoleranta etnica si anihilare a constiintei nationale a celorlalte comunitati. Este cert faptul ca, speculand anumite animozitati interne, autoritatile ucrainene controleaza activitatea unora dintre aceste societati prin elementele infiltrate in conducerea lor, organizand in acelasi timp, actiuni de discreditare a liderilor romani cunoscuti cu pozitii nationale si unioniste. Conform ultimului recensamant, din 1989, in Ucraina locuiesc 459.000 de romani, a treia comunitate numerica dupa ucraineni si rusi, impartiti in mod arbitrar de autoritati in 324.000 "moldoveni" si 135.000 romani.

Macedonia

Populatia aromana de pe teritoriul actual al Fostei Republici Iugoslave Macedonia, cunoscuta mai mult sub numele de vlahi, insumeaza intre 150.000-180.000 persoane, traind in grupuri compacte in Bitolia, Ohrid, Prilep precum si pe Valea Vardarului. Potrivit datelor oficiale, in Macedonia traiesc doar 7.764 de vlahi (aromani). Majoritatea aromanilor din Macedonia se considera un popor inrudit cu poporul roman, dar cu trasaturi proprii in ceea ce priveste evolutia, limba si cultura sa. In ultimii doi ani, conducerea de la Skopje, constienta de importanta elementului aromanesc in viata politica si social-economica a inceput sa manifeste intelegere fata de solicitarile liderilor aromani. Incepand cu anul scolar 1995-1995, aromanilor li s-a permis organizarea de cursuri facultative in limba materna la scolile cu populatie vlaha.

Republica Moldova

In Basarabia traiesc 2.794.749 de moldoveni/romani reprezentand 64,5% din populatie. Urmeaza ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, tiganii, bielorusii etc. Minoritatea ucraineana, cea mai numeroasa, este concentrata indeosebi in raioanele de sud ale Republicii, respectiv la Basarabasca, Ciadir-Lunga, Comrat, Taraclia si Vulcanesti. Comunitatea rusilor este dominanta in zonele urbane, in Chisinau, Balti, Tighina si Tiraspol.

Albania

Ramura sudica a poporului roman, despartita de trunchiul principal, aflat pe teritoriul Daciei istorice, prin interpunerea populatiilor migratoare slave este cunoscuta, in general, sub numele de aromani. Aromanii au alcatuit in Albania comunitati compacte, grupate in jurul principalului centru de civilizatie aromaneasca din Balcani, Moscopole, in apropiere de orasul albanez de astazi Korcea. La inceputul secolului al XVIII-lea, in Moscopole erau inregistrati 50.000 de locuitori si peste 12.000 de case, 14 bresle de mestesugari, o tipografie, o biblioteca, o academie, o casa a saracilor, un orfelinat, 24 de biserici si zeci de alte edificii. In anii 1760-1790 orasul a fost ars de Ali Pasa din Ianina si de trupele albaneze, determinand emigrarea populatiei. Moscopole mai numara astazi 1.000 de locuitori. Trebuie mentionat ca aromanii din Albania au fost supusi unui tratament brutal de deznationalizare in perioada comunista. Totusi, la 13 martie 1913, Guvernul Romaniei a sprijinit printr-un "Pro-memoria" trimis Foreign Office-ului, crearea unui stat albanez independent care avea sa cuprinda cat mai multe teritorii locuite de aromani. Autoritatile de azi de la Tirana nu au raspuns solicitarilor aromanilor pentru sprijinirea renasterii lor lingvistice, culturale si spirituale si, in general, nu agreeaza un tratament diferentiat pentru populatia aromana.
(moldova.go.ro)

Sânt fericita sa fiu femeie si mama!
Gasesc ca^sunt mai aproape de natura de iubire de creatie...conectata cu Dumnezeu si cu fiziologia creatiei!
Barbatii...sânt tatal meu, sotul meu, fratele meu,fiii mei...ceilalti unii frati ai mei, altii lumi de neinteles sau neatins.
Femeile sant subjugate maternitatii si fiziologiei,barbatii subjugati de cariere si putere. Putem face echipa buna cu inteligenta si iubire, acceptare a diferentelor!
In anumite tari e drumul mai lung, in altele pe cale!
Ca mama sant fericita sa educ baieti care vor fi barbati si tati de un nou tip:respect pentru femei, intr-ajutorare..mai umani.Si n-as schimba rolul meu cu nimeni!

Bun martisor la toti!

Alid'art

Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/

Rolul spiritualitatii crestine,la nivelul fiintei umane,este cel de a depasi opozitia dintre ratiune si iubire,ce a provocat numai suferinta in lumea zilelor noastre.

Faptele rele,aceste actiuni ale "FORTE ALE RAULUI",(cum eu le numesc) sunt rezultatul abuzului de ratiune in totala uitare de iubire.

Mai mult chiar, au aparut ideologii care au inlocuit iubirea cu ura de rasa sau ura de clasa, provocand atatea distrugeri si suferinte spirituale si materiale ca si adevarate hecatombe umane.

Rolul spiritualitatii crestine este cel de a inalta cu ea catre Creatorul ei, caci nu numai omul dar si intreaga creatie este menita sa devina cer nou si un pamant nou in Imparatia lui Dumnezeu.

Credinta crestina nu inseamna izolare,ci comuniunea omului cu Dumnezeu si intreaga creatie in Hristos.

Nimeni nu pune la indoiala aspectele pozitive ale culturii moderne secularizate,dar din multe puncte de vedere, in special morale si spirituale, modernismul nu inseamna progres,ci intoarecere la omul cel vechi,la omul cazut prin propria trufie,dinainte de Hristos,atunci cand se imbata cu iluzia inaltarii lui prin firea proprie.

Adevarata modernitate este cea adusa de Hristos odata pentru totdeauna,anume moartea omului vechi,scufundat in propriul lui egoism si renasterea omului nou in Hristos,prin miracolul prefacerii egoismului in iubire,prin viata in Hristos si prin urmarea lui Hristos.

Credinta adevarata nu are caracter individualist sau egoist,ci personal.

Invatatura noastra de credinta dispune de valorile spirituale care ne permit sa depasim sfidarea care ne vine din partea lumii secularizate.

Pentru aceasta este inca nevoie sa cunoastem bine aceasta actualitate si sa traim in viata noastra de zi cu zi,pentru a o marturisi nu numai cu vorba,dar si cu fapta,fiindca numai astfel vom deveni credibili.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Ceea ce ai spus este adevarat, dar din pacate lumea nu e asa de simpla. Este prima data cand aud ceva de bine despre sionisti, atat de demonizati de intreaga lume... Din nefericire, asa cum spuneai mai demult, este vorba de minoritati. Bull shitul apare cand majoritarii se coalizeaza impotriva minoritarilor, de orice fel ar fi acestia din urma... Argumentele logicii si bunului simt nu isi mai gasesc rolul in dezbatere. Ia incearca frate Adrian sa spui ceva unei multimi care deja a fost instigata impotriva ta, careia i s-a spus ca esti un nemernic, hot, bandit, criminal, vandut demonului, conspirator etc. O sa te linseze pe data, chiar de ai fi Ghandi sau Einstein. Ia aminte cum a fost linshat si Joseph Smith profetul mormon. A mai avut oare el contraargumente fata de gloata infuriata?
Poate ca polemica ar trebui admisa in parte, cu o atenta supraveghere de catre admin. Dupa cum ai vazut nu ma prea bag in discutie cand spiritele se aprind pe astfel de teme (evrei, n.n.) caci..."lupta cu prostii este grea si oricum victoria nu-ti foloseste la nimic"...Shalom brother!
Mario

"de ce religie, cand avem legile societatii care oricum sunt altele fata de legile practicate de societatile religioase de acum doua mii de ani ?"

Din punctul meu de vedere raspunsul este simplu: fiindca legile civile sunt f. adesea date spre oprimarea sau ingradirea unor libertati, vin de la oameni si nu de la Dumnezeu, singurul capabil sa dea o lege universal valabila necontradictorie cu altele. Vorbeai de "Ceea ce reprezinta in ortodoxie un pacat, nu este considerat la fel, in alta religie"... Asa este. Dar uiti ca si in societatea civila se intampla exact la fel, si asta nu e din cauza religiei studiate, ci din cauza faptului ca lumea a uitat de rusinea fata de oameni si de frica fata de Dumnezeu. Iti reamintesc pilda rostita de Mantuitorul despre femeia care cauta sa-si faca dreptate la un judecator nedrept (desigur slujitor al legii civile). Acea femeie si-a dorit atat de mult sa obtina dreptatea incat, vazand ca nu o asculta, mergea zilnic si-l sacaia pe judecator cu plangerile si tanguielile ei. Asa ca pana la urma acela a fost nevoit, ca sa scape de sacaiala ei, sa-i faca dreptate. Ori, vezi tu, cand legea civila consfinteste faradelegea si o aduce la rang de virtute, impotriva oricarui bun simt si a moralei existente fiintial in om (existente de unde, sau de la cine???), e semn ca legea nu mai tine cont de morala si atunci esti indreptatit sa afirmi ca morala nu este egala cu legea. Daca insa ar tine cont de morala despre care vorbim, indiferent cat de crestina sau necrestina ar fi ea, atunci n-ar mai avea atat de multe lipsuri sau surplusuri care s-o faca fara cusur. Tocmai in asta consta diferenta dintre o lege omeneasca- faurita de mintea limitata a omului si data spre INTERPRETARE (ca legea nu se aplica intocmai in instante si in societate, ci ea este doar interpretata dupa caz)- si una divina: prima are cusururi, a doua este universal valabila si pleaca de la morala, se foloseste de morala si sfarseste in morala. Dealtfel fara morala o lege este intr-adevar imorala. Cineva dadea aici exemple de legi imorale... Sa va mai spun eu cateva: legea care sustine intaietatea femeii fata de barbat in insantele judecatoresti atunci cand se pun pe rol cazurile de divort (de aici copii fara parinti, averi risipite cu avocati si cu legiuitorii tarii de care apartii, barbati care se sinucid in proportie de cca. 10 % din totalul celor care divorteaza,- femei...nici una!); legea care prevede drepturile animalelor- care ingradeste flagrant libertatile individuale ale speciei umane; legea internationala a "celui mai tare"- ex. SUA & co. care pt. a-si pastra hegemonia asupra statelor arabe, exercita presiuni puternice asupra lor impunandu-le embargouri peste embargouri in cazul in care si-ar etala pe piata propriul pret la produsele petrolifere pe care le extrag etc. Intr-o societate pusa numai pe castiguri usoare si pe capatuire, in care totul se rezuma la sintagma belicoasa "in god we trust" scrisa pe bancnotele verzi (dupa unele interpretari ar insemna "dumnezeul nostru este banul"), nu pot exista legi ideale faurite de om pt. om, ci caricaturi-kitch dupa modelul de altadata al moralei. Puteti voi toti sa ma contraziceti cat vreti, dar pt. mine o lege in afara lui Dumnezeu este o ilegalitate comisa fata de legile divino-umane universal valabile. Pt. ca daca s-ar fi tinut cont pana la capat de principiile mai mult sau mai putin crestine, atunci nu s-ar fi ajuns ca in ziua de azi nelegiuirile sa capete fata umana si sa fie trecute cu vederea in numele "libertatii". Am mai spus-o in cateva randuri, insa ma vad nevoit sa repet la nesfarsit: libertatea ce si-o ia cineva singur si pe care n-o raporteaza la Dumnezeu, devine in cele mai dese cazuri libertinaj. Iar daca se ajunge la asa ceva nici macar societatea civila nu rabda.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Intr-o lume ideala, ONU ar fi intr-adevar organizatia care ar avea rolul de politist. In realitate insa ONU nu este o organizatie care sa poata prelua atributiile unui politist. Cele mai bune exemple le gasim chiar in deceniul trecut: criza umanitara din Somalia, genocidul din Ruanda si razboiul civil din fosta Iugoslavie. ONU nu a facut absolut nimic ca sa stopeze aceste crize. ONU in prezent, este buna pentru ajutorarea oamenilor in zone de conflict, dar doar DUPA ce conflictul respectiv a fost mai mult sau mai putin rezolvat de catre altii.

Asta nu este parerea mea personala ci pur si simplu realitatea demonstrata clar de catre evenimentele din trecutul nu foarte indepartat. Pe langa cele enumerate mai sus, ONU mai este si putin corupta pe aici pe colo, prin locurile esentiale. Ma refer la renumitul scandal "Oil-for-Food", prin care Irakul a cumparat pe bani grei bunavointa unor tari din ONU. Daca te intereseaza chestia cu "Oil for Food" gasesti informatii pe Internet. Aici nu este vorba de teorii ale conspiratiei la adresa ONU, ci de coruptia crasa din aceasta organizatie.

Nu vorbesc prostii si m-am saturat sa inghit aberatiile unor formatori de opinie national-comunisti sau comunisti ca Dumneata de la Ceasca incoace. Voi ne-ati "educat" si "reeducat" cum a vrut muschiul vostru "intelectual" (eu as zice mai degraba sfertodoct, ca asemenea educatie se facea la Stefan Gheorghiu). Pana la urma Domnule OldGeorge (de ce nick-ul anglosaxon? poate Vulturul sau Sasha ar fi mai adecvat) Slobodan este INCULPAT de un Tribunal International, pentru crime de razboi. cand am folosit sintagma "criminalul Slobodan" am facut-o pe deplina cunostinta de cauza. Exista un proces penal pe rol, se administraza probe si idolul dumitale Slobodan este judecat. Cred, sper, ca ai si cunostinte minmime de drept (poate de la Baneasa)...mai ales de drept penal si stii ce inseamna cand este finalizat rechizitoriul si TRIMIS in judecata un inculpat. Traim intr-o lume unde totusi este RULE OF LAW si nu rule of Slobodan sau a popilor national comunisti pravoslavnici care "binecuvantau" sleahta de criminali ai lui Ratko Mladici sau Radovan Karadjici, asasini degenetati care isi faceau cruce mare de "la dreapta la stanga" si spuneau mai apoi "pichku materinu" dupa descarcarea sectoarelor de AK 47 in barbati, batrani, femei sau copii. STIU mai multe despre razboiul "drept" din Serbia decat stii Dumneata din presa cadrilaterului rosu din acea perioada sau de la agentia de presa VV Press a lui Mircea Vaida Voievod, epigon nedemn al mareului Vaida Voievod. Gulgute "educative" de gen: "Foloseste-ti mintea domnule si nu inghiti totul pe nemestecate" le-am mai auzit. Shalom!
Mario

Domnu' hgrancea.... comentariul tau ma lasa cam buimac, ce sa zic!
Daca tu asta ai inteles din ceea ce am scris eu, e o problema.
Adica eu sint de fapt un bun crestin, si in fiecare seara spun de trei ori Tatal nostru, merg la biserica duminica, iar in timpul liber ma dau "ateu"... de ce? Ca e cool? ca e trendy? Aaa, stiu... din snobism probabil.
Realizezi cit de aberanta este concluzia asta, nu?
Nu, esti complet pe linga adevar, si o sa te iluminez eu oleaca. Faptul ca eu sau orice alt om care nu are de-a face cu doamne-doamne participa totusi la sarbatorile religioase, raspunde corespunzator la "parolele" crestine, si in general se comporta ca un om normal (inteleg ca cel care crede este cel normal, nu?), o face dintr-un singur motiv, si anume: obisnuinta, mostenire culturala, zi-i cum vrei. Gindeste-te ca religia (oricare vrei tu) face parte din modul de viata al omenirii de cel putin 1700 ani (asta e mahomedanismul). Putem sa le enumeram toate marile religii aici, dar n-are rost. Ideea e ca sint parte componenta a culturii popoarelor. Si nu o particica, ci ditai bucatoaia. Este o IDEEE extrem de adind inradacinata in mintea oamenilor, si va mai dura ceva timp pina influenta ei se va diminua simtitor. E normal atunci sa influenteze modul de gindire al oamenilor, sa influenteze limba, sa induca mici automatisme, care insa nu fac pe cineva religios daca le foloseste. Gindeste-te cum ar suna limba romana fara suculentele injuraturi cu tenta religioasa. Si ce? cel care injura de dumnezei si sfinti e un smerit crestin? poate fi, poate insa la fel de bine sa fie un ateu convins care injura, si asta e injuratura cea mai la indemina.
Te iei de mine ca mi-am botezat copilul? Ok, l-am botezat, dar asta nu inseamna ca eu sint crestin. Evident ca nu cred in rostul acestui act - ba chiar botezul, cel putin la ortodocsi, mi se pare o barbarie demna de evul mediu- insa pe de o parte, nu doresc sa intru in conflict cu parinti-veri-bunici-matusi care vad in asta o treaba de maxima importanta, si cum am spus, nu incerc sa dovedesc ca ateismul e bun si drept si religia este aberanta (este aberanta, insa pastrez secretul asta pentru mine ;) ). Pe de alta parte nu i-a facut nici un rau - in afara de timpul pierdut prin biserica si nervii copilului. Si in ultimul rind, asta se intimpla cu aproape 8 ani in urma, cind nu imi puneam inca problema foarte transant. Acum nu l-as boteza.
Cam atat despre mine.

In ceea ce priveste sintagmele "bate si ti se va deschide", "cauta si vei gasi": Daca eu (oricine) am/are o problema si cauta rezolvare in credinta, inseamna ca deja stie ca raspunsul il va gasi acolo, pentru ca vrea sa il gaseasca acolo. Deci nu e vorba de o cautare propriu zisa, ci de acceptare fara conditii a unui raspuns fabricat.

Iar sintagma "crede si nu cerceta" este una din DOGMELE de baza ale crestinismului, fara de care nu poate functiona, e ca si cum ai incerca sa pornesti o masina dar nu ai motor.
Asa ca, daca esti intr-adevar un bun crestin, fa te rog bine si nu pune cuvintul domnului la indoiala, pentru ca iti pierzi locul acolo sus...

However... nu neg importanta credintei (ta-daam)!! Da, sumpliza, asa este. Insa struneste-ti bidivii inainte de a spune "te-am prins".
E in firea omului (altfel nu ar fi existat religie) sa caute raspunsurile la lucrurile pe care nu le intelege. Si cea mai la indemina rezolvare este de a pune in circa altuia mai mare si mai puternic tot ce nu poate el digera. Si cum acel mai mare si mai puternic nu exista, poti sa il inventezi, si sa ii dai atributiuni clare. Insa asta se aplica cu mii - pina la sute - de ani inainte de te naste tu, cind ignoranta inca era mama intelepciunii!
Din punct de vedere psihologic este si acum benefic pentru un om sa se duca sa se descarce cuiva care are capacitata de a absorbi nelimitat. De asta nu neg importanta preotilor, care au un rol de psiholog (macar e mai ieftin decat unul cu diploma). In acelasi timp, asta e o arma cu doua taisuri si cu autofeedback - una nu poate exista fara cealalta.
Insa daca cineva vrea intr-adevar sa caute rezolvarea corecta, poate sa se apuce sa studieze, si atunci sa vezi revelatii adevarate! Ar soma biserica in masa. Dar pentru asta, trebuie sa ai in primul rind deschiderea necesara, sa ai posibilitatea sa ajungi la sursele respective, si nu in ultimul rind, timp.

De ce crezi ca in Romania 86% din populatie are incredere in biserica? Pentru ca mai mult de jumatate din populatie traieste la tara - unde informatia este asa cum este, iar din ceilalti care traiesc la oras, o mare parte de fapt tot ca la tara traiesc. Astia nu au alternativa, iar restul au incredere din obisnuinta si spirit de turma.
De foarte multe ori am avut chiar impresia ca Romania este o tara fundamentalista, nicaieri in lumea civilizata (cea occidentala) nu are biserica o asemenea influenta asupra oamenilor. Asta izvoraste in mare masura si din trecerea atat de totala in cealalta extrema, dupa 45 de ani de comunism in care s-a dat la cap bisericii cu toate mijloacele.
Azi atat este de puternica influenta bisericii in Romania, incit nici macar nu poti sa gasesti (vorbesc din punctul de vedere al omului normal de pe strada) materiale care sa combata credinta. De curiozitate intra intr-o librarie - oricare, Humanitas sa zicem - si du-te la raionul de carti stiintifice - si de popularizare a stiintei in primul rind, tratatele academice sint mai greu de digerat - si compara-l cu raionul de carti teologice. Ca dimensiuni! Si pina si cele stiintifice sint presarate de scrieri aberante, care nu fac nici un serviciu nimanui - gen "Aparatul lui Uriel" de exemplu, care este o colectie de ineptii din coperta in coperta.

In sfarsit, o sa ma opresc aici momentan, daca ai idei noi, te ascult.

Have a nice day.

watchmaker (the blind one)

Frumos concurs. De fapt, mie-mi plac toate provocarile, fie ca sint ascunse de tehnica asta, care ne face pe toti prieteni pe net, fie ca sint directe, si atunci ridic manusa oricarui duel. Si pentru ca este lupta, nu pot pleca fara a-mi suna trimbita, ca sa aflu ce culoare are sunetul dimineata.
Daca as fi femeie, probabil ca as raspunde ca are culoarea mierii pe care iubitul meu o toarna in cafea ori a laptelui pe care l-am varsat pe servetul de pe coltul mesei, in timp ce priveam cum barbatul iubit isi aranjeaza cravata. Dar sint barbat si atunci am sa spun ca are culoarea cernelii cu care am sa semnez cel mai important contract din viata traita pina acum ori culoarea masinii pe care am sa mi-o cumpar si am sa plec sa cunosc lumea.

Si tot pentru ca sint barbat, am sa numerotez si intrebarile la raspunsuri. Daca as fi fost femeie, as fi lasat gindurile sa curga, asteptind ca printul viselor mele sa mi le culeaga.
2. Bau-bau sint temerile din mintea mea, lumea pe care mi-am creat-o temindu-ma sa nu pierd cele mai dragi lucruri de pe lume. De ce ii dau voie uneori sa ma chinuie? Pentru ca sint om si sint supus greselii.
3. Cu ce se asorteaza albastrul?
Cu ochii mei, care capata reflexe metalice atunci cind viata ma supara.
4. Ce inseamna pentru tine neprevazutul?
Neprevazutul? Este acel bau-bau din mintea mea, teama ca as putea pierde lucrurile frumoase si dragi, teama ca m-as putea pierde pe mine in dragostea unei femei.
5. Care e cea mai nefericita poveste pe care ai spus-o acasa dupa o noapte de betie cu baietii?
Ca am baut ca un porc. Din copilarie mi-a ramas inca neindeminarea de a spune minciuni. Si inca mai cred ca adevarul este cea mai buna minciuna. Daca-l vezi beat turta, nu poti sa-ti inchipui ca un barbat este treaz, nu?
6. Daca gresesc numarul si dau peste o sera de castraveti englezesti incerc sa ma conving ca nu discut cu gradinarul ori cu gradinareasa. N-as putea sa-i vind castraveti... Apoi, mai vedem noi. Poate vocea nu-mi place, ori poate ma trimite la plimbare cu tupeu de gradinar. Nu stiu ce-as face. Pot sa spun ce-ar urma: as reveni cu un telefon...
7. De ce barbatii prefera un san, neglijandu-l pe celalalt? Pentru ca au de ales...
8. Ce a spus Dumnezeu dupa ce l-a creat pe barbat?
Oare unde o fi femeia? Sa vad daca am avut macar acelasi talent...
9. Cum arati in costum de baie? Pai, anatomic vorbind, am doua picoare, doua brate, bust, git, cap si toate alea incluse intr-un atlas semnat de medici. Estetic, deh, ce sa spun... As putea si mai bine daca in loc de job mi-as face program prelungit la sala, daca in loc sa pierd noptile citind tot felul de carti as dormi cu o masca din alea cosmetice pe ochi si daca as putea suporta un chin pentru care le invidiez pe femei: depilarea. In rest, sint barbat.
10. Ce-ti place sa faci intr-o seara ploioasa de octombrie?
Sa beau un vin rosu, sa citesc o carte buna, sa stau la palavre si sa ma gindesc ca orice-ar fi, sint la adapost. Mi-e cald si bine si am ragaz sa-mi vad de gindurile mele.
11. De cate sensuri are nevoie un rost? De atitea cite trebuie pina ajungi la o noima.
12. De ce fiecare nor seamana cu ceva? Pentru ca sa poate primi o definitie sau un rol intr-o piesa cu ingeri.
13. Daca ai avea puterea sa inlocuiesti cele sapte minuni ale lumi, ce anume le-ar lua locul?
Viata, pe care as incerca sa o retraiesc de fiecare data la o valoare maxima, pe o scala de sapte valori.
14. Om de zapada, saltimbanc, sfinx, tarzan, einstein, mormon, casanova, iobag, contele de monte cristo, anonimul – in care te regasesti cel mai bine?
In iobag, pentru ca sint sclavul ambitiilor mele si al iubirii pentru o lume perfecta. In iobag pentru ca sint sclavul muncii si al capriciilor pe care vreau mereu sa mi le satisfac. In iobag, pentru ca sint sclavul meu.
15. Cand si in ce conditii te-ai simtit erou?
Cind m-am nascut, pentru ca am adus fericire femeii care m-a purtat in pintec. Pentru ea am fost unic. Cind mi-am cucerit iubita, pentru ca am vazut in ochii ei ca pot fi iarasi un om unic, si cind mi-am vazut primul nascut, pentru ca am inteles ca pot rupe din univers o farima pe care o por transforma in viata.