comentarii

rolul cratimei in structura cunoscandu-ma


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
Nu suntem singuri ? - de LUCIUS la: 26/11/2004 12:21:03
(la: Zona 51)
Se pare ca "zona 51" sau "Area 51" cum spun americanii, nu este recunoscuta oficial de catre guvernul american. Este ca si cum nu ar exista. Desi au circulat numeroase relatari si fotografii in presa de specialitate americana, adevaratul rol al bazei nu poate fi decat banuit. De-a lungul timpului oameni specializati in studierea unor fenomene carora nu li se ofera o explicatie logica, au incercat sa se apropie de acest loc de pe fundul unui lac secat, inconjurat de formatiuni muntoase. S-au obtinut fotografii ale bazei si au fost observate manevre ale unor obiecte care evoluau ziua si noaptea, obiecte care aveau o structura neobisnuta, cu mult diferita fata de orice structura imaginata pana acum in tehnologia cunoscuta. Dupa aparitia in presa a unor astfel de relatari, negate, evident de catre guvernul american, aria in care exista baza s-a extins considerabil, zona fiind sub supraveghere continua, inclusiv din satelit. In ultima perioada de timp, datorita tehnologiei de supraveghere, nimeni nu s-a mai putut apropia.
Se speculeaza, asa cum s-a vazut intr-un reportaj pe "Discovery" ca, la mare adancime, ar exista mai multe bunkare construite pe mai multe etaje, absolut independente, in care se poate salva o parte din populatie in caz de razboi nuclear si in acelasi timp ar putea sa existe laboratoare pentru studierea tehnologiei extraterestre, precum si un dispozitiv de comanda pentru coordonarea unui conflict in caz de necesitate.
Se cunoaste faptul ca legendarul "Hangar 18" este unul dintre hangarele bazei, el fiind locul unde se depoziteaza, intr-o prima faza, obiectele recuperate si care nu apartin tehnologiei terestre.
Deasemenea se adopta ideea ca explozia tehnologica din ultimii ani nu ar fi rezultatul unor inventii umane ci s-ar datora cercetarii unor tehnologii straine, adaptate civilizatiei noastre. Acesta concluzie s-a desprins dupa ce s-a presupus ca fenomenul din 1947 de la Roswell, adica prabusirea accidentala a unor nave extraterestre si accesul la tehnologia de la bordul lor, ar fi stat la baza dezvoltarii tehnologice de mai tarziu. Deasemenea se crede ca tehnologia de aparare americana este atat de avansata incat disponibilitatile de calcul ale computerelor actuale reprezinta doar un procent neglijabil si ca imediat dupa un nou avans tehnologic resursele sunt lansate pe piata pentru o finantare ulterioara, in realitate tehnologia si stiintele medicale fiind mult mai avansate decat ceea ce se cunoaste pana in prezent.
IN CURSUL SAPTAMANII 29nov-03dec la emisiunea de dimineata "Agentia 2 fara un sfert " a TVR 1 va fi transmis un reportaj de informare avand aceasta tema. Probabil MIERCURI 1 DECEMBRIE 2004
LUCIUS
"cunostintele" si "structuri perceptive". - de ion03 la: 27/11/2004 15:50:03
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
Vad ca cel care a lansat subiectul diferentiaza clar "cunostintele" de "structuri perceptive". Parerea mea e ca nu e o diferenta atat de mare intre cei doi factori. Daca nu stiati, perceptia se realizeaza in mod activ iar nu pasiv, ca si cum am astepta sa ne cada ceva in creer. Exista asadar mereu o referinta care face ca anumite "informatii" (am ceva rezerve pentru termenul asta) sa fie tratate intr-un anumit fel. Iar referinta asta tine de structura informatiilor care o constituie. De ce ar fi asa importanta structura asta? Pentru ca omul foloseste informatii calitative care nu sunt ordonate prin natura lor asa cum sunt cele cantitative. Asadar omul foloseste informatii pe care le ordoneaza intr-un mod specific pentru fiecare persoana in parte si care folosesc drept referinta pentru urmatoarele informatii ce vor sa vina si in acelasi timp drept cunostinte. In concluzie, dupa parerea mea diferenta intre cele doua notiuni nu prea exista in contextul asta. Asta nu inseamna insa ca nu putem continua speculatiile pe mariginea subiectului propus.

pe curand,
Dragos
Creatie & Stiinta, - de DESTIN la: 11/12/2004 03:15:07
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Fiinta umana este atat de complexa, cu cat:

- aprofundam mai mult fiziologia;

- medicina energetica se dovedeşte a fi o cale eficienta de tratament;

- neurofiziologia demonstrează ca memoria, personalitatea, Eu-l nu-si au un sediu in creier, ci acest organ are rolul doar de interfata a computerului complex numit OM; hipnoza regresiva descopera memorii structurate in afara fiintei somatice, etc.

Cu atat mai mult astazi redescoperim ceea ce anticii stiau de mult:

Omul este trup si duh, carne si spirit, materie si energie sau altfel spus, Materie Pozitiva si Materie Negativa.

Modelul holografic al fiintei somatice (fizice), conform caruia fiecare unitate de structura / celula contine informatia intregului, respectiv informaţia A.D.N., se extinde asupra fiintei de materie-energie totala OM.

Biblipgraphy:

Di Stanislao C, Corradin M: Psichismo in medicina energetica. Ed. AMSA, Aquila, 1995.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#31399 (raspuns la: #31269) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Religia are rolul ei - de Azeem la: 29/12/2004 23:46:06
(la: religia este extremista)
Liah, cum nimci nu este intamplator, si religia are rolul ei, si anume de a tine prostimea in frau.Gandeste-te intr-o zi la o varianta mai buna de a tine o masa de oameni, regretabil de mare, in frau.S-a ajuns sa faca atata rau, pentru ca la conducerea bisericii au fost oameni, care au avut nevoi, scopuri etc :P.Un sfat: daca vrei sa-l gasesti pe Dumnezeu, nu-l cauta in cladiri de piatra si lemn...pentru ca el face parte din tine si tu din el.Daca te respecti pe tine, il vei respecta si pe el.Mult succes
Cu stima,respect si admiratie Catalin
Isi are si cartea asta rol - de gabriel.serbescu la: 17/03/2005 20:33:29
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Isi are si cartea asta rolul ei, respectiv aceea de a educa adolescentii spre laicism. E bun sau rau laicismul? Probabil, pentru ca duce la pragmatismul stiintific.
#39740 (raspuns la: #39688) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ex-gay - de oliver la: 31/03/2005 16:45:22
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"Cercetarea psihanalitica se opune cu toata hotararea incercarii de a-i izola pe homosexuali de ceilalti oameni, intr-un grup cu naravuri cu totul aparte. Studiind alte excitatii decat acelea manifest sexuale, psihanaliza a gasit ca TOTI OAMENII SUNT CAPABILI SA-SI ALEAGA UN OBIECT SEXUAL DE ACELASI FEL SI CA ACELASI LUCRU S-A PETRECUT SI IN INCONSTIENT. Intr-adevar, simtamintele erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex joaca un rol important in viata psihica normala, dar un si mai important rol ca factori de imbolnavire, in comparatie cu aceleasi simtaminte fata de persoanele de celalalt sex. PSIHANALIZA MAI DEGRABA RELIEFEAZA INDEPENDENTA ALEGERII OBIECTULUI FATA DE SEXUL OBIECTULUI, EGALA SI LIBERA ATASARE FATA DE OBIECTELE MASCULINE SI FEMININE, CUM SE OBSERVA IN COPILARIE SI IN STARILE PRIMITIVE DIN PREISTORIA UMANITATII, CA PUNCT DE OBARSIE DIN CARE SE DEZVOLTA, PRIN RESTRANGERE FIE INTR-UN SENS, FIE INTR-ALTUL, TIPUL NORMAL DE SEXUALITATE SAU CEL INVERTIT. IN VIZIUNEA PSIHANALIZEI, ASADAR, INTERESUL SEXUAL EXCLUSIV AL BARBATULUI PENTRU FEMEIE CONSTITUIE O PROBLEMA CARE ARE NEVOIE DE ELUCIDARE, CARE DECI NU ESTE DE LA SINE INTELEASA, CUM ESTE ATRACTIA DINTRE ELEMENTELE CHIMICE. Determinarea comportamentului sexual are loc abia dupa pubertate si ESTE REZULTATUL UNOR FACTORI CARE NU SUNT NEGLIJABILI SI CARE, IN PARTE, SUNT DE NATURA CONSTITUTIVA, IAR IN REST DE NATURA ACCIDENTALA. Desigur ca este cu putinta ca unii dintre acesti factori sa fie atat de importanti incat sa influenteze in mod direct rezultatul. In general, insa, pluralitatea factorilor determinanti se reflecta in varietatea comportamentului sexual manifest al oamenilor." [Sigmund Freud, "Psihanaliza si sexualitate", ed. Stiintifica, 1994, p. 93; sublinierile imi apartin].

Am urmarit firul discutiei pe forum atat cat am rezistat (e nevoie de mai mult timp decat mi-as putea permite...), mai ales ca nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Discutiile noastre, ale tinerilor, au tendinta sa se infunde in clisee, in common places, imi pare rau s-o spun. Pe de alta parte, s-au dovedit, ca intotdeauna, prea multi si prea curajosi sa emita (pre-?)judecati de valoare in privinta homosexualitatii niste indivizi care nu au manifestat -- pentru ca nu au vrut, pentru ca nu au simtit asa, pentru ca nu au avut curaj -- niciodata, poate, "simtaminte erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex".

Inainte de toate, as dori sa reprosez fara ranchiuna acestor indivizi, care au totusi meritul de a fi dovedit ca hmosexualitatea nu mai este si nu mai trebuie sa fie un subiect tabu, faptul ca, la origine, impulsia sexuala, daca-i putem spune asa, nu are nimic de-a face cu "el sesso". Si atunci, ma intreb de ce trebuie de fiecare data cand vorbim despre homosexualitate sa trivializam, sa aruncam instinctual, in mintea noastra, invective (-A, poponarii!). Ma sufoc de dezgust cand vad ca mentalitatile se schimba greu, si atunci cand se schimba, o fac prost; mai bine nu s-ar fi schimbat... Caci, oare ce inseamna, pe de o parte, sa vorbim despre homosexualitate ca despre un flagel social iar, pe de alta parte, sa ne servim de drepturile omului ca de cel mai bun pretext pentru a afirma SUBVERSIV drepturile minoritatilor etice? Mi se pare ridicol, si mi se pare greu de imaginat in ce conditii ar putea creste copiii vostri (poate si ai mei, caci deocamdata nu-mi permit sa ma gandesc la asta, din motive materiale - si va asigur ca nu exista alte motive!), care vor auzi numai interpretari extreme ale fenomenului despre care discutam, interpretari care pornesc din ignoranta, ura si, de ce nu, regretul lipsei proprii de curaj in a spune, asa cum o face Freud, ca existenta sentimentelor erotice, mai mult sau mai putin manifestata, fata de persoane de acelasi sex, nu este atat de pernicioasa in sine si ca, de fapt, ea poate fi creatoare, atunci cand este, desigur, sublimata.

Am uneori senzatia ca oamenii dispun de un sadism funciar atunci cand vine vorba de fericire, un sadism prin care orice incercare neobisnuita de a evada din spatiul profan, din banaliatatea cotidiana, este respinsa feroce. Si ma intreb, de ce trebuie sa spun, fata de cine altcineva in afara de mine ar fi trebuit sa recunosc, rusinat, intimidat, anemiat, ca sunt - recte, ca am fost candva un - gay? Cata suferinta si cata bucurie imi aduce aceasta marturisire. Cineva imi va spune, probabil, ca nu trebuia s-o fac. Daca m-as intoarce in timp, sa stiti ca n-as mai face-o, dar atunci eram impresionat de mesajele subliminale ale promotorilor unei "gay pride". Fiindca am o structura spirituala care nu-mi permite sa traiesc fara sa caut adevarul, am ajuns la concluzii ferme privind homosexualitatea, concluzii de la care nu voi face rabat, fiindca aici e vorba de viata mea. Nu am avut ocazia unei relatii sexuale cu o fata, desi ideea ma atrage foarte tare. Asta poate fiindca detest ritualul de curtenire dintre baieti si fete, in care baietii sunt imbecili si macho, iar fetele cretine si sentimentale... A, si pudibonde! Sunt sincer, intotdeauna am fost asa, si cred ca m-a durut, insa nu suficient de tare incat sa prefer vreodata disimularea adevarului. M-ar fi ajutat foarte mult sa am prieteni heterosexuali care sa-mi poata recunoaste faptul ca au fost candva, fie si foarte de mult, fie si pentru foarte putin timp, atrasi de persoane de acelasi sex. E o atractie emotionala foarte speciala, e, de ce nu, un dezechilibru emotinal, dar tot special ramane...

Mi-as dori foarte mult sa discut cu baieti, in principal, dar si cu fete, care s-au simtit macar candva "queer", care stiu cam ce ar putea sa insemne asta, la nivel emotional. Eu am renuntat la a-mi manifesta aceasta latura homosexuala, pe care o simt inca arzand in sufletul meu, fiindca vreau sa cunosc o fata care ma va face sa constientizez ca apartin lumii careia ii apartin, in realitate. Nu trebuie decat sa constientizez... Pentru ca acest lucru sa fie posibil, este nevoie de o femeie adevarata, matura in plan spiritual, rabdatoare si foarte inteligenta. Vreau sa va descopar, daca existati, pe voi, cei care simtiti ca mine, care ati inteles ca NU E NORMAL SA FI GAY, si nu fiindca norma ar fi data de societate, ci fiindca normalitatea este definita in raport cu un sistem de valori traditional, care nu trebuie rasturnat samavolnic de catre... "omul recent".
romania, mineriade - de Dinu Lazar la: 17/04/2005 15:53:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"tare cred ca ar fi trebuit si noi sa ne fi suit intr-o masina si sa ne oprim...departe..."

Eu vad mai nuantat lucrurile.
Nu sunt chiar sigur ce a fost in cele 3-4 luni inainte de mineriade; este clar, privind de la distanta, ca si deringolada din 13-14 iunie a fost teatru la microfon, si minerii au avut rolul lor intr-o chestie scrisa de un scenarist care nu prea stim cine e ( si nu ca l-as apara, dar as fi extrem de surprins sa stiu ca Iliescu a avut un rol major...) - dar si piata universitatii in partea relativ pozitiva nu o cred a fi ceea ce parea.
Multe elemente nu se potrivesc unele cu altele si oricum am privi vedem numai o parte dintr-un caleidoscop.
Nu pot decit sa fiu extrem de sceptic in lipsa unor relatari obiective; complicata structura a naturii umane ne face prea usor sa cedam in fata influentelor si ghidajelor de tot felul.
De multe ori ceea ce e descris a fi alb e compus din multe culori, ce pare a fi negru e mai gri dupa ce se obisnuiesc ochii, oameni aparent senzationali se dovedesc in timp a avea mari probleme, luciul dispare si apare adevarata structura.
Adevarul ni se serveste masurat si suntem influentabili si ecourile nu-si gasesc rezonanta potrivita; cel putin in ultimul secol si mai mult in ultimii citeva zeci de ani, cam de la sfirsitul anilor `30, `40, manipularea profesionala si jocurile de palat si melodiile marilor puteri cuplate pe o ignoranta incredibila ne-au facut sa dansam cam cum s-a dorit.
Eu personal vad - ca sa revenim la mineriade, ca nu e un dialog de istorie si filosofie - vad deci mineriadele ca un fenomen unitar, care a inceput la inceputul lunii decembrie `89 si se termina in septembrie `91.
In abordarea si studiul acestor importanti ani cam lipsesc jaloanele obiective care ar putea fi imaginile. Si pe chestia asta putem gresi destul de usor in aprecieri pentru ca fara sa vrem ne insusim parerile pe care vor unii sa le intelegem.

Dumneavoastra spuneti:

"cei care au demonstrat atunci in p-ta universitatii timp de 2 luni, au facut greva foamei, apoi au fost batuti de mineri"

Ori, din cite am mai vazut si eu, exista - nu vreau sa intru acum in detalii - cam 4 faze distincte ale fenomenului cu 4 tipuri de actori si in tot cazul cei de la sfirsit nu erau absolut de loc cei de la inceput.

Si mai spuneti: "si mai existau alti romani, care i-au aplaudat si ovationat pe mineri la venire...acestia m-au socat poate mai tare decat orice altceva..."

Pai, a fost tot manipulare.
Astia erau prostii care credeau sincer ce li se spunea; ieseau de la coada de la lapte si urlau ca tzaranistii maninca droguri, ca s-a gasit la liberali o tiparnitza de facut bani, ca partidele au arme ascunse in pod, ca steagul legionar a inceput sa fluture, si cite si mai cite.
I-am vazut; erau chiar sinceri; prostia umana poate fi infinita, si ne amintim de bratele cu Heil in fatza lu` nea Hitler din documentarele lui Leni sau ca miinile arse de soare in salut tovarasesc de pe vremea lu` Ceashca.
Dar acum taranii nu cred ca marcarea animalelor cu cipuri digitale inseamna sfirsitul lumii? E acelasi lucru.
Atunci, la mineriade, ca si in `89, presa romana a atins un abis inexplicabil si si mai inexplicabil este ca multi care mincau rahat in acele vremuri cumplite si care au pus botul si umarul la manipulari sunt mari ziaristi cinstiti in ziua de azi, ceapa n-au mincat si gura nu le miroase. Jenant. Manipulari grosolane s-au facut de ambele tabere, cred ca nu e o surpriza pentru nimeni, si o lectura a presei timpului poate fi extrem de jenanta si edificatoare.
Ce ma mira pe mine e ca acum, cu tot Internetul si toate informatiile despre arta manipularii la dispozitie, in loc sa devina o amintire manipularile din cauza teoreticului urias impact pozitiv la multe informatii de tot felul, stam tot ca in '89 - cum ar fi cazul celor trei jurnalisti.
#44052 (raspuns la: #44036) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din cate imi amintesc, in rol - de Daniel Racovitan la: 22/05/2005 12:57:48
(la: Gara pentru doi)
Din cate imi amintesc, intr-un rol secundar a jucat si Nikita Mihalkov, iar in rolul principal era Lyudmila Gurchenko, care a jucat in filmul Ma-ma al Elisabetei Bostan ( http://www.imdb.com/title/tt0076340/ ).

Un film dragut, caustic pentru vremea aia, facea parte din categoria filmelor "glasnost".

Probail poate fi gasit de cumparat pe vreunul din siturile rusesti.

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
#50451 (raspuns la: #50446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
astrologia:stiinta sau basm? - de stancosty1 la: 21/06/2005 12:06:47
(la: astrologia:stiinta sau basm?)
Dacă e să răspundem la întrebarea din titlu, o parte a răspunsului este, evident, că astrologia nu este o stiintă. Si asta pentru că o stiintă nu se bazează numai pe empirism, ci si pe găsirea si demonstrarea unor legităti general valabile în cadrul stiintei respective. Si, cel putin deocamdată, aceste legităti rămân ascunse în cazul astrologiei.
A doua jumătate a răspunsului, dacă astrologia este un basm, aici este ceva mai greu de răspuns, dacă nu imposibil, deocamdată. Nu s-a dovedit că ar fi asa, dar nici invers, asa că mai trebuie să asteptăm cu răspunsul.
Este la fel ca în cazul parapsihologiei, care este, să spunem, o stiintă în stadiul larvar, alături de psihologie, care s-a structurat deja ca stiintă. În cazul astrologiei, lucrurile stau la fel, rolul psihologiei jucându-l astronomia.
Eu cred că nu putem nega definitiv "rolul astrelor" în viata unui individ, dar în nici un caz nu trebuie să considerăm că totul este hotărât de conjuncturi astrale favorabile sau nu. Mai depinde si de noi, cum ne croim drumul în viată.
Zaraza draga... - de ampop la: 23/06/2005 07:34:46
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Pentru a-ti raspunde pot sa-l citez si pe fratele Poudfreckled care zicea mai sus "Complexitatea genomului uman este lovitura sub centura pentru cei ce cred ca viata a putut sa apara in mod spontan absolut intimplator.Matematic este demonstrat,coincidenta nu joaca nici un rol in elaborarea informatiei codata in ADN."
Genomul uman, sau mai bine zis cea mai simpla celula presupune o structura organica similara ca si complexitate cu un microchip. Pentru cel ce are cunostinte de microbiologie, genetica...crede-ma ca este un argument relativ solid pentru creationism. Parerea me este ca un evolutionist cunoscator al complexitatii genomului uman si care ramane evolutionist este precum strutul care-si ingroapa capul in nisip. Motivele ii pot fi extrem de variate si cred ca ai libertate sa ti le imaginezi. S-auzim de bine!
Mario
#56202 (raspuns la: #56042) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi2005-virus si termodinamica - de om la: 23/06/2005 16:09:56
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
prea te vad pornit pe "viu" pentru virusi si simt ca nu-ti este prea este clar ce este un virus. O sa caut sa explic SIMPLU cateva din datele pro si contra aceste ipoteze controversate (intr-adevar). Concluzia TU o tragi!

viu = "ceva" ce se (auto)multiplica (definitie majoritar acceptata). Ex clasic din carti: celula mama se imparte in 2 celule (mama-fiica) care la randul lor, etc. Specia umana si automultiplica, nu ne multiplica nimeni (inca ;-D!

Virus:
-structura: material genetic(ARN sau ADN) ce DOAR detine informatia genetica producerii proteinelor virale (CAPSIDA). Material genetic + capsida = VIRUS. Atentie:DETINE NU si PRODUCE!
-mecanism de actiune:
(i) adeziune de celula gazda
(ii) penetrare in celula gazda
(iii) masinaria de sinteza a celulei gazda MULTIPLICA si CITESTE (produce proteine virale) materialul genetic viral producad noi "pui" care vor "ataca" noi celule
(iV) celula gazda moare pentru ca propria masinarie de sinteza isi neglijeaza propriul rol de MULTIPLICARE; genereaza boli prin debilitarea organismului de anumite celule. Pentru ca ai pomenit de raceala: simptomul de temperatura este AUTOPROTECTIA organismului fata de particolele virale = la peste 37°C ADEZIUNEA virusului cu celula gazda scade simtitor; nu adeziune = nu "infectare" = nu boala!
Pe scurt si simplu cam asa este cu virusul! Da-mi voie sa inchei (inainte sa tragi concluzia) cu un exemplu haios: eu pot sa produc/multiplic FARFURII, dar acest lucru (existenta lor) nu implica ca sunt vii, chiar daca imi cade o farfurie in cap si ma omoara sau raneste! (;-D

As intreba termodinamicii nostri daca procesul dintre un BIG BANG (expansiune) si condensarea materie/energiei in gaurile negre (de exemplu) se incadreaza in faimoasa lege a II-a!
#56257 (raspuns la: #56170) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
spider si gigi , rolul profes - de RSI la: 17/07/2005 21:10:11
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
spider si gigi , rolul profesorului Bert Cates din "Procesul maimutelor" ("Inherit the Wind")era interpretat de Dick York, mai cunoscut ca Darrin Stevens, sotul Samanthei din serialul "Nevasta-mea vrajitoarea" ("Bewitched"). Just for the record...;)). Ce-mi placea Samantha...
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#60026 (raspuns la: #60024) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rolul capelelor - de donquijote la: 02/08/2005 23:37:13
(la: Zona crepusculara: Reincarnare, Carma, Destin.)
de acord cu functia sau rolul capelelor - sprijin moral pentru bolnavi si familie. dealtfel asta e si rolul religiei in societatea moderna: sprijinul moral al individului confruntat cu o societatea si problemele vietii de zi cu zi. :)
Sapte Izvoare - de Joe King la: 24/08/2005 09:51:52
(la: Comentarii vesele din ziarele romanesti de pe internet.)
Intruder, ce se faceau daca nu o gaseau pe Floarea acasa?
Era pentru nea Ilie " o data si sa mori " adica o orgie octogenara in doi. Fie-i tarina usoara. Mai demult, un fost ministru a mierlit-o in timpul pomparii cu o tinerica, e drept, dupa ce luase viagra. Ce sa faci, numai stabii mor fericiti pe lumea asta :-)



Now..Sapte Izvoare:

Ziarul Online
APA VIE A LUI CEAUSESCU

Preotii daci cunosteau puterea celor "sapte izvoare" de pe Valea Ialomitei, cu calitati terapeutice si energizante si le foloseau cu succes, fapt care le-a adus renumele de cei mai mari vindecatori din vechime. Ceausescu fusese informat de virtutile apei de la "Sapte Izvoare", loc aflat in Muntii Bucegi, intre Lacul Bolboci si Scropoasa. Voia sa ajunga la aceste "izvoare ale nemuririi", din muntii Bucegi, dar sa le pastreze numai pentru el.

Joe King: Va dati seama ? Dacii luau viagra la litru , se energizau de la " Sapte Izvoare". Inainte de culcare, dacul tragea
o dusca buna de apa chioara, se energiza bine. O durea capul pe daca ? Stiti fitele cunoscute, " azi nu pot , ma doare capul".
Scotea Vasiloxe litrul de apa si o silea sa bea, nici nu astepta sa-si faca efectul si trecea la flotari. Decebal, inainte sa traga sabia din teaca, dadea pe git un litru de apa plata " Sapte Izvoare" si avea mai mult spor la impuns si taiat in lupte . Oare intelegeti cit de renumiti erau preotii aia ? Traian a auzit de ei si de apa plata si , pe loc, a decis sa cucereasca Dacia. Dupa ce a baut si el si a vazut ca e o pacaleala, a lasat legiunea Iudaica sa ia boloboci din lacul cu acelasi nume si sa comercializeze cu succes apa minerala gazoasa " Sapte Izvoare" . (Sheva Mekorot Hulmaniukiot - in ebraica veche ) Si Ceausescu, cind a auzit de ea, pe loc a decis sa cucereasca pe veci poporul roman. Ce perspectiva, sute de generatii de pionieri si soimi ai patriei, sute de generatii de lingatori in fund si de stabi. Ce bine ca apa aia miraculoasa nu apara si de gloante, ziceti merci ca toate apele astea vindecatoare sint doar pentru povesti de adormit copiii. Oare i-o fi dat si lui Leana sa bea din apa nemuririi?
Fraieru' !!

ADUSA CU ELICOPTERUL

Lui Ceausescu i s-a inaintat un raport in care, pe langa buletinele de analiza, i s-a facut si un istoric al locului, zona sacra, cunoscuta de milenii, sanctuar initiatic al dacilor, cu Sfinxul de piatra care desemna Masivul Bucegi ca posibil Kogaion (spatiu sacru, munte sfant). Studiile asupra apei de la "Sapte Izvoare", incepute in 1923, au fost reluate de Hidrotehnica, in martie 1981. S-a confirmat puritatea apei. Ceausescu a retinut, pe scurt, ca acolo s-ar afla zona nemuririi si a dat dispozitie sa se restrictioneze accesul la ea. O vreme, a baut apa numai din "Sapte Izvoare", adusa cu elicopterul.

Joe King: Si totusi ce pacat ca nu i-au prezentat rapoartele unui izvor de otrava in forma de apa plata, i-o aduceau doar prima data cu elicopterul. Dar al dracu cizmar era versat, i-ar fi dat intii lui Leanta sa guste. Si raminea numai el nemuritor. Dupa aia ii facea muritori pe loc pe cei care i-au adus-o , inclusiv pe pilotul elicopterului.

CEA MAI CURATA APA

Ceausescu se astepta la rezultate imediate, dar, vazand ca nu intinereste de la o zi la alta, a clasificat miturile drept prostii si nu s-a mai adapat de la izvorul nemuririi. Totusi? Cercetarile au fost reluate dupa 1990, iar testele au demonstrat ca apa de la Sapte Izvoare este una dintre cele mai curate surse de apa plata din lume. Izvoraste dintr-o grota unde se afla un imens lac subteran si are un debit de aproximativ 4.000 de litri pe secunda. Bioenergeticienii care s-au perindat pe acolo au semnalat ca energiile pozitive sunt extrem de puternice, ele manifestandu-se ciclic, cu cresteri si scaderi in intensitate.

Joe King: Ce pacat ca nu au fost rezultate imediate. Il intinerea pe loc si se trezea direct in spatele gratiilor, in ilegalitatea aia
care a adus asa multa nenorocire unui popor. Si poate ca a doua oara nu mai scapa cu viata. Se pare ca dupa revolutie, dupa ciuruirea geniului carpatin si a savantei chimice, nimeni nu a mai vrut sa fie " forever young " si s-au multumit sa constate calitatile adevarate pe care le are o apa de izvor. Energia de a te face sa mai vrei sa bei o data, ca are gust bun si e rece.

APA "JIE"

Testele magnetometrice demonstreaza si ele anumite anomalii ale magnetismului pamantului. Se stie ca apa trecuta printr-un camp magnetic isi recapata structura ordonata, ideala. Preotii daci cunosteau mai multe surse de apa energizanta si cu rol terapeutic, asezandu-si sanctuarele langa izvoare ale nemuririi, pentru ca actul principal al initierii in preotia lui Zalmoxe era consumarea de "apa jie", adica "apa vie". Acest panaceu a fost cautat de-a lungul timpului de toate confreriile secrete printre retorte si alambicuri. Si toate au ajuns la "radacina": la credinta dacilor in nemurire.

Joe King: Iar preotii aia ? Sa vezi acum ca niste preoti moderni, dupa ce or sa citeasca rindurile de mai sus, or sa
ia niste apa Dorna si or sa o treaca prin niste magneti. Dupa aia or s-a vinda ca apa bolobocioasa a lui Zalmoxe
" jie jie " bei din ea si ajungi repede la concluzia ca cea mai mare inventie a romanilor nu a fost stiloul, cum bine
stie Cornelia Todor Vadima, ci nemurirea fraierilor care cumpara multa apa magnetizata sa se energizeze.


APA VIE SI CONGRESUL PCR

Pe la sfarsitul anilor '70, doi cercetatori timisoreni au separat apa in apa biotica (apa vie) si apa abiotica (apa moarta) si au pus cate un pestisor in fiecare bazin. Cel din apa abiotica a murit imediat. Celalalt s-a dezvoltat foarte bine, desi, in mod ciudat, in prima luna nu a mancat nimic. Senzational: in apa biotica s-au dezvoltat microorganisme, ceea ce a demonstrat ca apa vie are memoria facerii, un program de iscare a vietii din "nimic".

Joe King: Ca sa vedeti, un peste pus in apa moarta moare. Nu va mai spun ce s-ar fi intimplat daca ar fi trait in apa moarta.
Marea Moarta ar fi azi plina de pesti si eu pe malul ei cu undita. Timisorenii astia nu au vrut sa spuna ca au luat un peste care
vroia sa tina un post de o luna. Si cred ca microorganismele alea erau niste rahati verzi de ai lui. Ai pestelui nu ai cercetatorului.
Dar precis nu ati sesizat ca e interzis sa faci baie in apa biotica ca te trezesti cu niste microrganisme pe la locurile cele mai sensibile. Senzational cu adevarat. Curat biotica.

Pe scurt, nici pina acum nu inteleg din articol ce legatura are Congresul PCR cu apa vie insa bine ca nu a ajutat la nemurirea congreselor PCR in Romania. Poate doar Zalmoxe bintuie azi deasupra Romaniei si inca incearca sa ii convinga pe urmasii dacilor ca nemurirea nu tine de apa ci de fapte marete care sa duca la prosperitatea pe veci a unui popor. Nu credeti ?
#67604 (raspuns la: #67594) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Stiinta a esuat in a ne face mai buni" (pt Iulian) - de cico la: 08/09/2005 20:21:19
(la: Stiinta sub microscop)
Cred ca degeaba ajungem sa stim daca este viata pe Marte sau nu daca nu stim ce sa facem cu propria viata!Si stiinta nu prea ne poate ajuta la asta!

Am pus titlul in ghilimele ca fiind o prejudecata frecventa. Stiinta nu are totusi ca scop modelarea constintei umane! E doar un instrument riguros de cunoastere. Ca multi se regasesc si transformati de procesul cunoasterii, e doar ca side-effect. Mai toate ramurile stiintei cu tangenta la om si societate se bazeaza cu precadere pe OBSERVATII asupra naturii umane si sociale. Psihologia cauta sa structureze umanul prin aspectele cognitiv\emotional\motivational, iar stiintele sociale cauta sa structureze modelele sociale deja existente, si eventual sa sugereze alte posibile modalitati de organizare. Dar stiinta in sine nu cauta sa impuna reguli, ci doar sa le surprinda pe cele existente!

A reprosa stiintei ca "nu ne ajuta" la acest nivel, e ca si cum ai reprosa religiei ca nu ne ajuta la mai buna organizare a conturilor bancare. Citeste (chiar mai jos) si citatele din Einstein, ca sa vezi de ce si el vedea stiinta COMPLEMENTARA religiei (de pilda). Modul in care ne cladim si evoluam ca oameni, principiile de etica si morala pe care eventual le adoptam, nu sint scop direct al stiintei. E-adevarat ca puterea de cunoastere te poate transforma ca om, dar cei care se cred atotstiutori rareori fac parte din rindurile savantilor sau somitatilor care intr-adevar au atins un nivel superior al cunoasterii. Adevarata cunoastere te face din contra mai umil la cele inconjuratoare, inginfarea fiind de fapt caracteristica ignorantului.

Cum am putea cunoaste Universul de pilda,cand nici macar nu suntem in stare sa ne cunoastem pe noi insine???

Iarasi combini merele cu portocalele ;)) Cunoasterea sinelui si cunoasterea universului nu se exclud reciproc. Dar daca rolul stiintei se refera doar la ultimul aspect, religia\credinta\societatea\meditatia personala sint cele la care ar trebui sa faci apel pt relevatia eului. Iar daca nu ne cunoastem (inca) suficient ca oameni, nu-nseamna ca nu mai trebui sa cercetam universul.

Cred insa ca exista o Revelatie prin care putem descoperi mai multe despre ceea ce suntem, despre limitele si posibilitatile noastre,despre rostul nostru in acest Univers!

"Revelatia" acesta nu tine neaparat de mistic. E-adevarat, exista cred un nivel al cunoasterii care greu ar fi putea fi perceput prin ratiune pura, ci ar implica mai mult trairea. Nivelul acesta ar putea fi atins prin forme avansate si pure de credinta, dar nu numai. In yoga, magie sau religii exista "taine" si trairi care se pare ca pot duce la aceeasi "trecere" spre absolut. Dar inca sint prea multe speculatii si incertitudini si pe-acesta tema.

Imi scot palaria in fata descoperirilor stiintei insa certitudinile sunt putine.

certitudinile sint f f multe, daca reusesti sa privesti ceea ce cunoastem deja ca-ntr-un "black box". E tocmai ce a ajutat stiintei si tehnologiei actuale sa avanseze, fara sa fie distrusa de intrebari existentialiste primordiale, precum "ceea ce vedem e real, sau e doar fructul imaginatiei noastre?" Pe de alta parte, nici alte cai alternative de explorare nu s-au aratat inlocuitori clar fiabili, asa ca...
#70716 (raspuns la: #70579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cass, om - de transilvanpop la: 17/09/2005 11:45:32
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Scuze ca intervin in discutia voastra. Probabil ca nu toti cei care citesc aici sunt foarte familiarizati cu conceptul de gena si mi-as permite cateva detalii utile pentru intelegerea a ceea ce se discuta.

In conceptia clasica gena era privita ca unitate de functie, de mutatie si de recombinare. Conceptia moderna a fost formulata dupa ce a fost determinat rolul genetic al ADN si descifrarea mecanismului sintezei proteice. Astazi se cunoaste faptul ca gena e compusa din subunitati care sunt capabile de functionare (cistroni), mutatie (mutoni) si recombinare (reconi). Cistronii sunt cele mai mici subunitati ale materialului genetic capabile sa functioneze unitar si care determina structura primara a unui lant polipeptidic.
La procariote gena contine doar segvente nucleotidice de codare ce se traduc in segvente de aminoacizi in cadrul lantului polipeptidic. La unele procariote (de ex bacterii metanogene) gena e discontinua, continand segvente de codare (exoni) si segvente de necodare (introni). La eucariote exista si exoni si introni in cadrul aceleiasi gene. Unele gene discontinue sunt transcrise in moduri diferite si produc tipuri distincte de ARN mesager, fiecare codificand o alta proteina. Aceasta transcriptie diferita se realizeaza in ontogeneza in cursul diferentierii celulare, realizandu-se diferite forme ale aceleiasi proteine. Intronii se crede ca intervin in reglarea activitatii genelor.

Scuzati-mi "chineza", ... asta e.
#72825 (raspuns la: #72807) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vii cu rolele, da' sa nu-ti f - de Intruder la: 07/11/2005 10:00:26
(la: Dragostea mea, iubirea mea tarzie! Am nevoie de sfaturi!)
vii cu rolele, da' sa nu-ti faci coc, sa par si io mai inalt, totusi...ca nu pot sta pe vine, am gleznele umflate si-apoi, nu-mi pot permite sa fac genunchi la pantalonii de trening, o sa ma duc cu ei la o taiere de motz...!
mergem la mine in spatele blocului, poate facem un picnic, aduc si grataru' sa frigem niste mici, sa moara de ciuda vecinii mei cand simt mirosul...am si un cd nou cu Gutza, pun boxele pe geam, la maximum...am putea sa mergem la mine acasa, dar vreau sa-i sparg in figuri pe vecini ca si ei se dau mari cu termopanele lor!!!
io nu mai am role, le-am amanetat cand am cumparat tuica...imi dai o rola de-a ta, si-asa am picior mic si gingas, de caprioara...ne plimbam ca pe trotineta, din Iancului pana la stadionul Dinamo, si strigam: "partieeeeeee!"...si te plimb si pe scarile rulante, cum ti-am promis!
...gata, te-astept!...hai, ca Daniel nu-i pe faza!
























#85412 (raspuns la: #85401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si ca sa vedeti de unde ingrijorarea mea, - de gigi2005 la: 23/11/2005 13:27:29
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
Cu 14,8 milioane hectare de teren agricol, România este al doilea mare producator agricol din Europa Centrala si de Est, dupa Polonia si la nivel mediu comparativ cu UE.
Ponderea agriculturii si silviculturii în PIB semnaleaza dezeechilibre majore în agricultura românesca precum si o eficienta globala scazuta (în 2000, 41% din populatia ocupata producea 11,4% din PIB si 12,8% din valoarea adaugata).

Piata fortei de munca în rural poate fi caracterizata prin:
- Un declin accentuat al veniturilor reale ale populatiei;
- Un declin al gradului de angajare comparativ cu economia urbana.
- O crestere a populatiei ocupate în agricultura;
- O îmbatrânire a populatiei ocupate în agricultura ;
- O excesiva dependenta de activitatile agricole a populatiei din mediul rural;
- Un nivel educational scazut ;
Agricultura de subzistenta joaca un rol major pentru populatia rurala precum si pentru rudele din mediul urban.
Structura proprietatii si a exploatatiei în agricultura reflecta efectele procesului de de-colectivizare si de privatizare. Sectorul privat este majoritar (85% din totalul terenurilor agricole) incluzând : 10,9 mii societati agricole, cu o medie de 227,1 ha (19% din suprafata) si 4170,3 mii gospodarii individuale, cu o suprafata medie de 2,47 ha fiecare, ceea ce înseamna ca 81% din suprafata totala este fragmentata în parcele mici.
(sursa datelor: Ministerul Agriculturii, culegere de date proprie necesara pentru o tema de cercetare)

Sa retinem: 41% din populatia ocupata. Judecati si voi.

prin comparatie în Franta 3,9% din populatia agricola activa produce 2,4% din PIB, în timp ce în SUA 2,4% produce 1,7% din PIB. Pentru România, acest indicator demonstreaza un nivel scazut al productivitatii si o distributie dezechilibrata a fortei de munca în cadrul economiei.

Forta de munca ocupata în agricultura ramâne la un nivel ridicat, crescând chiar, de la 35% în 1996 la 41% în 2001. În contrast, sectoarele agricole din alte tari central si est europene contribuie cu 5 pâna la 10% la PIB, iar forta de munca ocupata variaza de la 6,5% în Republica Ceha la 25% în Polonia.
(Sursa:Institutul National de Statistica)

Deci putem concluziona ca în perioada de tranzitie, agricultura României reprezinta principalul sector economic al tarii reprezentând 30-40% din populatia activa, în timp ce sectorul industrial este al doilea cu mai putin de 30%.

Concluziile le trageti singuri.
#89929 (raspuns la: #89867) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...