comentarii

rolul scolii in viata tinerilor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ex-gay - de oliver la: 31/03/2005 16:45:22
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"Cercetarea psihanalitica se opune cu toata hotararea incercarii de a-i izola pe homosexuali de ceilalti oameni, intr-un grup cu naravuri cu totul aparte. Studiind alte excitatii decat acelea manifest sexuale, psihanaliza a gasit ca TOTI OAMENII SUNT CAPABILI SA-SI ALEAGA UN OBIECT SEXUAL DE ACELASI FEL SI CA ACELASI LUCRU S-A PETRECUT SI IN INCONSTIENT. Intr-adevar, simtamintele erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex joaca un rol important in viata psihica normala, dar un si mai important rol ca factori de imbolnavire, in comparatie cu aceleasi simtaminte fata de persoanele de celalalt sex. PSIHANALIZA MAI DEGRABA RELIEFEAZA INDEPENDENTA ALEGERII OBIECTULUI FATA DE SEXUL OBIECTULUI, EGALA SI LIBERA ATASARE FATA DE OBIECTELE MASCULINE SI FEMININE, CUM SE OBSERVA IN COPILARIE SI IN STARILE PRIMITIVE DIN PREISTORIA UMANITATII, CA PUNCT DE OBARSIE DIN CARE SE DEZVOLTA, PRIN RESTRANGERE FIE INTR-UN SENS, FIE INTR-ALTUL, TIPUL NORMAL DE SEXUALITATE SAU CEL INVERTIT. IN VIZIUNEA PSIHANALIZEI, ASADAR, INTERESUL SEXUAL EXCLUSIV AL BARBATULUI PENTRU FEMEIE CONSTITUIE O PROBLEMA CARE ARE NEVOIE DE ELUCIDARE, CARE DECI NU ESTE DE LA SINE INTELEASA, CUM ESTE ATRACTIA DINTRE ELEMENTELE CHIMICE. Determinarea comportamentului sexual are loc abia dupa pubertate si ESTE REZULTATUL UNOR FACTORI CARE NU SUNT NEGLIJABILI SI CARE, IN PARTE, SUNT DE NATURA CONSTITUTIVA, IAR IN REST DE NATURA ACCIDENTALA. Desigur ca este cu putinta ca unii dintre acesti factori sa fie atat de importanti incat sa influenteze in mod direct rezultatul. In general, insa, pluralitatea factorilor determinanti se reflecta in varietatea comportamentului sexual manifest al oamenilor." [Sigmund Freud, "Psihanaliza si sexualitate", ed. Stiintifica, 1994, p. 93; sublinierile imi apartin].

Am urmarit firul discutiei pe forum atat cat am rezistat (e nevoie de mai mult timp decat mi-as putea permite...), mai ales ca nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Discutiile noastre, ale tinerilor, au tendinta sa se infunde in clisee, in common places, imi pare rau s-o spun. Pe de alta parte, s-au dovedit, ca intotdeauna, prea multi si prea curajosi sa emita (pre-?)judecati de valoare in privinta homosexualitatii niste indivizi care nu au manifestat -- pentru ca nu au vrut, pentru ca nu au simtit asa, pentru ca nu au avut curaj -- niciodata, poate, "simtaminte erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex".

Inainte de toate, as dori sa reprosez fara ranchiuna acestor indivizi, care au totusi meritul de a fi dovedit ca hmosexualitatea nu mai este si nu mai trebuie sa fie un subiect tabu, faptul ca, la origine, impulsia sexuala, daca-i putem spune asa, nu are nimic de-a face cu "el sesso". Si atunci, ma intreb de ce trebuie de fiecare data cand vorbim despre homosexualitate sa trivializam, sa aruncam instinctual, in mintea noastra, invective (-A, poponarii!). Ma sufoc de dezgust cand vad ca mentalitatile se schimba greu, si atunci cand se schimba, o fac prost; mai bine nu s-ar fi schimbat... Caci, oare ce inseamna, pe de o parte, sa vorbim despre homosexualitate ca despre un flagel social iar, pe de alta parte, sa ne servim de drepturile omului ca de cel mai bun pretext pentru a afirma SUBVERSIV drepturile minoritatilor etice? Mi se pare ridicol, si mi se pare greu de imaginat in ce conditii ar putea creste copiii vostri (poate si ai mei, caci deocamdata nu-mi permit sa ma gandesc la asta, din motive materiale - si va asigur ca nu exista alte motive!), care vor auzi numai interpretari extreme ale fenomenului despre care discutam, interpretari care pornesc din ignoranta, ura si, de ce nu, regretul lipsei proprii de curaj in a spune, asa cum o face Freud, ca existenta sentimentelor erotice, mai mult sau mai putin manifestata, fata de persoane de acelasi sex, nu este atat de pernicioasa in sine si ca, de fapt, ea poate fi creatoare, atunci cand este, desigur, sublimata.

Am uneori senzatia ca oamenii dispun de un sadism funciar atunci cand vine vorba de fericire, un sadism prin care orice incercare neobisnuita de a evada din spatiul profan, din banaliatatea cotidiana, este respinsa feroce. Si ma intreb, de ce trebuie sa spun, fata de cine altcineva in afara de mine ar fi trebuit sa recunosc, rusinat, intimidat, anemiat, ca sunt - recte, ca am fost candva un - gay? Cata suferinta si cata bucurie imi aduce aceasta marturisire. Cineva imi va spune, probabil, ca nu trebuia s-o fac. Daca m-as intoarce in timp, sa stiti ca n-as mai face-o, dar atunci eram impresionat de mesajele subliminale ale promotorilor unei "gay pride". Fiindca am o structura spirituala care nu-mi permite sa traiesc fara sa caut adevarul, am ajuns la concluzii ferme privind homosexualitatea, concluzii de la care nu voi face rabat, fiindca aici e vorba de viata mea. Nu am avut ocazia unei relatii sexuale cu o fata, desi ideea ma atrage foarte tare. Asta poate fiindca detest ritualul de curtenire dintre baieti si fete, in care baietii sunt imbecili si macho, iar fetele cretine si sentimentale... A, si pudibonde! Sunt sincer, intotdeauna am fost asa, si cred ca m-a durut, insa nu suficient de tare incat sa prefer vreodata disimularea adevarului. M-ar fi ajutat foarte mult sa am prieteni heterosexuali care sa-mi poata recunoaste faptul ca au fost candva, fie si foarte de mult, fie si pentru foarte putin timp, atrasi de persoane de acelasi sex. E o atractie emotionala foarte speciala, e, de ce nu, un dezechilibru emotinal, dar tot special ramane...

Mi-as dori foarte mult sa discut cu baieti, in principal, dar si cu fete, care s-au simtit macar candva "queer", care stiu cam ce ar putea sa insemne asta, la nivel emotional. Eu am renuntat la a-mi manifesta aceasta latura homosexuala, pe care o simt inca arzand in sufletul meu, fiindca vreau sa cunosc o fata care ma va face sa constientizez ca apartin lumii careia ii apartin, in realitate. Nu trebuie decat sa constientizez... Pentru ca acest lucru sa fie posibil, este nevoie de o femeie adevarata, matura in plan spiritual, rabdatoare si foarte inteligenta. Vreau sa va descopar, daca existati, pe voi, cei care simtiti ca mine, care ati inteles ca NU E NORMAL SA FI GAY, si nu fiindca norma ar fi data de societate, ci fiindca normalitatea este definita in raport cu un sistem de valori traditional, care nu trebuie rasturnat samavolnic de catre... "omul recent".
*** - de pescadorul la: 14/11/2014 11:12:25
(la: Teste de limba romana la angajare)
Depinde ca exista deja 2 ipostaze. Sa nu scrii corect ori asta inseamna ca ai jucat cam mult fotbal in curtea scolii in detrimentul orelor de gramatica incepand din clasa a 3-a, mai exact din trimestrul 4... :)))))
Nu este o presupunere ci doar trebuie sa vizitezi forumuri "populare" si vei observa mici "tragedii gramaticale".
A te exprima corect, asta apropo de exemplul dat chiar de tine, tine tot de scoala, ca tot acolo inveti constructia unei propozitii, a unei fraze.
Nu neaparat doar scoala dar in principal scoala. Cati scriitori, pictori, muzicieni, savanti au plecat de la tara. In familie invatau, cel mult, perceptele moarle si ca pregatire, cum sa tii plugul echilibrat in curul calului sau al boului, in funtie de timpul de tractiune utilizat si cum sa bagi caii putere sau echivalentul bovin, la caruta. In cazul lor scoala a avut un rol primordial dar si "calitatile" individuale. Prin scoala au trecut multi dar au ramas la cornele plugului. Am dat acest exeplu nu in sens peiorativ pentru "viata la tara" ci pentru ca de aici poti extrage cel mai clar rolul scolii.
Daca in scoala ne deprindem sa scriem si sa vorbim corect, mai trebuie sa facem ceva efort ca sa invatam si ce sa scriem sau sa vorbim. In scoala facem doar debutul daca reusim sa citim macar lecturile obligatorii.
Daca inca exista probleme in a intelege, insist. Dar ca sa stiu in ce mod sa ma fac inteles, la ce varsta ai absolvit clasa a 4-a?... :))))
Asta apropo de micile rautacisme ce le banuiesc in exprimarea ta fata de macar momentul exact al startului erorilor in scoala.
Probabil ca trebuie sa intelegi corect ce spun. Nu scoala face niste erori fundamentale. Asta tine de interesul elevului de a sorbi din invataurile ce i se ofera. De aceea ies probabil si asa de multi fotbalisti din scoala... :))))
#652894 (raspuns la: #652893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mortal Kombat cu propriile-ti arme - de dogmatic la: 01/10/2003 07:01:08
(la: Viata gay romaneasca)
Intai si-a definit propriile senzatii si in cele din urma pe ale celorlalti. Concluzia a fost una si anume ca senzatiile difera de la individ la individ. Mai mult, defineste existenta unui trup ca depinzand de cunostintele acumulate cat si de simturile acestuia. Nu degeaba el a spus “ gandesc deci exist”. Bazandu-se pe asta a incercat sa explice existenta lui Dumnezeu si rolul acestuia in viata noastra. “O fiinta perfecta” precum spunea, trebuie sa fi lasat fiecare fiinta pe pamant cu un rost. Deci daca Dumnezeu este fiinta suprema, noi trebuie sa nu ne indoim de ceea ce el a dat. In fine…filosofia poate continua. Trage singur concluziile!
#608 (raspuns la: #607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CONSTITUTIE DESPRE CARE NU SE SPUNE ADEVARUL! - de (anonim) la: 09/10/2003 05:50:26
(la: Modificarile la noua constitutie: naivitate si manipulare)
Am primit articolul asta pe email.
Nu-mi dau seama cat e de adevarat ce scrie, dar mi se pare un semnal serios de alarma.


PE 19 OCTOMBRIE ESTE REFERENDUM PENTRU O CONSTITUTIE DESPRE
CARE OAMENILOR NU LI SE SPUNE ADEVARUL!


1. Prin Articolul 41 strainii primesc dreptul (pe care nu l-au avut de
când exista România) de a cumpara proprietati "la egalitate" cu românii;
Românii câstiga în medie de 20 de ori mai putin decât strainii - tot ce se poate vinde va fi cumparat de corporatiile si mafiile straine, iar Românii vor ajunge chiriasi în fosta lor tara.

2. Prin acelasi Articol 41 se da dreptul ca urmasii grofilor unguri,
fanariotilor, pasalelor turcesti si ai altor invadatori (de care România a scapat prin luptele cumplite din 1821, 1877-78, 1916-1919 etc) sa revendice mosiile si proprietatii jefuite cândva de stramosii lor de la Români (asa-zise "mosteniri").

3. Prin Articolul 135 se permite autoritatilor sa dea libertate pentru
vânzarea catre particulari (Români sau straini) a tuturor bogatiilor
subsolului si apelor pe care vrea sa le declare a nu fi "de interes
public".

4. Prin Articolul 119 limba româna devine optionala în administratie si servicii publice (transporturi, energie electrica, apa, scoala samd); în schimb limbile minoritatilor "semnificative" într-o anumita zona devin obligatorii pentru administratie si serviciile publice - nu va mai exista nici româna ca limba nationala, nici unitate a tarii, este începutul federalizarii tarii, adica al desfiintarii României.

5. Ca urmare a Articolului 119, Românii din administratie si serviciile locale vor trebui sa îsi piarda locurile de munca sau sa învete limbile minoritatilor locale!

6. Imunitatea parlamentara nu doar ca nu e anulata, ci chiar sporita;
vechiul Articol 70, "abrogat" este de fapt introdus ca nou alineat în
Articolul 69, iar Articolul 89 adauga o noua limita, interzicând
Presedentiei sa dizolve Parlamentul altfel decât la... cererea Primului Ministru (ales de Parlament)!!

7. Guvernul (si, implicit, Primul Ministru, ca sef al Guvernului)
primeste mari puteri asupra Parlamentului (Art. 74 si 89 ), fiind
totodata scutit de griji din partea Presedintelui (Art. 106), care
devine astfel o functie onorifica, fara rol real în viata statului.

8. Se impune un termen foarte scurt (45 de zile!) pentru votarea unei
legi în Parlament, în cazul nerespectarii termenului legea fiind
considerata adoptata în forma depusa de Guvern! - e foarte usor a se
depune 10 - 15 proiecte deodata, astfel încât sa nu se poata respecta
termenul si legile dorite de Guvern sa intre automat în vigoare (ca sa
nu mai vorbim de ce poate face un Presedinte de Camera partinitor!).

9. Prin articolele 124, 125, 131, 132 si 151 sistemul juridic actual -
deja depasit de coruptie si politicianism - este distrus, fiind
transformat într-o mascarada juridica.

10. Se interzice Românilor, prin Articolul 145, sa aleaga daca vor sau
nu sa se uneasca cu Uniunea Europeana (asa cum e normal), anulându-se în aceasta privinta dreptul fundamental la Referendum; aceasta se face
pentru ca unii se tem ca vointa poporului sa nu le strice interesele
personale. Uniunea Europeana nu a facut asemenea recomandari (sau
cereri) României!!! Acestea sunt total anti-democratice si anti-nationale.

*************************************************
Poate e purul teribilism al t - de (anonim) la: 05/02/2004 14:14:55
(la: Olimpicii nostri care ne duc faima in lume...)
Poate e purul teribilism al tinereti sau poate o grava lacuna in educatie. Cine are responsabilitatea educatiei lor ? Care mai e rolul scolii , familiei , societatii ?
Caci e clar , nivelul de gandire sau de acces la informatie este net superior majoritatii , deci au probleme privind perceptia legalitatii .
Aceasta perceptie este , din pacate , grav deformata de absolut orice este popularizat in masa : toate ziarele si stirile sunt despre fapte negative , sangeroase, sub acoperirea dreptului la informare.
Uneori te ingrozesti in 20 minute de jurnal . Ai spune ca nimic interesant nu se petrece in lumea asta intreaga si nu au decat stiri din astea. Si culmea , nici o stire despre pedepse ,nici o stire despre reusite , nimic pozitiv. Dar nu numai stirile , toate actiunile si atitudinile oamenilor de rand au acest aspect al lipsei oricarui respect fata de legalitate.
Concluzionez ca acest aspect despre olimpici este "ceea ce am semanat in 14 ani" , roadele educatiei aplicate acestui popor pentru care aplicarea legii e "un risc" care , oricum "nu mi se va intampla chiar mie" si , oricum , la atatea stiri despre procurori si judecatori corupti , "voi gasi eu pe ala care sa ma elibereze" .

Ioan SAVA
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Da-mi si mie..." Pt Alice - de OmuletulGoma la: 12/08/2004 02:09:36
(la: E vina noastra!)
Mai, dar multe ai dedus din doua cuvintele ale mele.

Daca putem metaforiza putin ideea, Romania este ca o mama, iar tinerii ei sunt copiii. O mama nu da un shut noului nascut. Il ingrijeste, il invata, ii "da" elementele necesare pentru a devenii un adult functional in societate.

Nu-mi aduc aminte bine zicala, dar ideea e cam asa: "Da-i omului o paine si va fi satul o zi. Da-i un plug si va fi satul o viata." Tinerii de azi nu primesc nici paine nici plug, numai un ranjet batjocoritor de la cei "vechi". Si un shut din partea coruptiei daca totusi incearca sa faca ceva. Bineinteles ca exista si exceptiile, dar ele nu vor schimba fata situatiei.

Decaderea morala a ultimei jumatati de secol ne-a invatat sa luam, nu sa si dam. Attitudinea se pastreaza inca. Recladirea constiintei romanesti ramane obligatia generatiei care a lasat-o sa decada. Generatie care inca conduce aceasta tara. Dar cand te uiti catre lideri, catre politicienii romani, ce vezi? O gloata de nemernici meschini care nu au alta grija decat prosperritatea materiala personala. Bun exemplu! Mai exista multi oameni cu spatele drept in Romania, dar sunt covarsiti de majoritatea lichelelor care au supt mai mult sau mai putin bine la tzatza comunismului.

Atitudinea romanului ca altul este dator sa-i dea numai pentru ca are mai mult, este o ramasita a vechiului regim. Chiaburii erau cei rai, cei de pus la zid. Putini se gandeau ca de fapt acei chiaburi erau singurii care munceau pe rupte. Lichelele se inscriau la partid.

In ziua de azi, cei care vor sa munceasca si sa ajunga "chiaburi" o iau spre vest. Cei care sunt prea lenesi sau prea fricosi stau acasa si injura pe cei plecati si tipa cu mana intinsa "da-mi si mie!" Cei care au ramas din adevarata constiinta nationala sunt prea putini. Ei ar prefera sa ia plugul de coarne, dar nu li-l da nimeni. Si l-ar face singuri, dar vine statul si ii taxeaza pana nu mai pot face nimic. De oamenii acestia are nevoie recladirea Romaniei, dar dintre toti, ei sunt cei mai descurajati.
In vest n-am vazut tineri romani cu mana intinsa. Toti muncesc pe rupte si se realizeaza pe mai toate planurile. NU asteapta sa li se bage in gura. Dar spre deosebire de "acasa", in vest nici nu li se baga mana in buzunar. Nu in halul in care sunt jefuiti in Romania, in orice caz.

********
faptul ca tanarul ala a ajuns in situatia de-a fi capabil sa le rupa gura strainilor cu ceea ce stie si sa le impuna respectul, nu-i de-ajuns, omuletzulegoma?

Da' de unde ai dedus mata ca tanarul acela a rupt gura cuiva?

********
cat sa-ti dea romania, ca macar sa nu mai scuipi pe steag, atunci cand pleci?

Mie mi-a dat bataie prin securistii ei, Romania. Sa scuip? Aveam 18 ani si m-au batut ca pe un caine pentru ca am avut tupeul sa spun ca vreau sa traiesc liber, fara calus in gura.

Romania a fost si ramane locul unde m-am nascut. Atat. N-am sa scuip pe steag, dar nici n-am sa fac ode nationaliste ca Paunescu.
Uite, o spun, NU TOTI ROMANII SUNT BUNI! Ba as zice ca lichele sunt mult prea multe. Si n-am cu ce sa ma mandresc si nici sa ma rusinez pentru ca sunt roman.

Si sa nu uitam ca de fapt vorbim despre un popor, nu despre o palma de pamant. Pamantul il iubesc, oamenii....mai din doi in doi.
#19617 (raspuns la: #19560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
religie pt.anonim-a - de rangi la: 14/09/2004 20:21:03
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
Sint total de acord cu tine,numai ca credeam ca poate eu bat cimpii,in orice caz in interiorul meu am convingerea ca intredevar suferinta este necesara exact asa cum ai spus tu ,pentru a putea sa ne bucuram cu adevarat,prin contrast de fericire,sau mai degraba de lipsa suferintei.Dar daca dumnezeii sintem chiar noi,care ne imbunatatim in aceste trupuri ale noastre,sufletele,adica pe noi insine,facind sa moara inca din momentul in care ne-am nascut ,minut dupa minut ,tot ceea ce ne impiedica sa fim pe deplin ceea ce sintem cu adevarat?In viata mea am remrcat ca intradevar nu exista rau sau sau bine caci orice rau l-am trait ,sau orice persoana care a avut vreun rol negativ in viata mea s-a dovedit dupa trecerea anilor a fi profund pozitiv,planul pare alcatuit indeamanuntul si mereu in favoarea noastra,in ciuda suferintelor pe care le avem de trait,iar daca discutam de cele finale, ai observat vreodata linistea si siguranta ca totul este total perfect pentru cei care ramin,precum si pentru cel in cauza,pe care acela o simte putin inainte de a parasi aceasta viata.Eu am avut privilegiul,desi eram in suferinta la acel moment,am remarcat asigurarile tacute .In plus nepasarea aparenta a celor care pleaca,fata de cei care ramin,mi-o explic prin faptul ca acolo unde sint ei,in afara timpului,totul este deja.Nimic nu lipseste,nici macar noi.
Sper sa putem discuta in continuare pe acest subiect,plin de obtimism! Numai bine!
#22270 (raspuns la: #13538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Perle,perle, perle ale elevilor ... - de DESTIN la: 05/12/2004 01:12:13
(la: Cum gandim?)



Viitorul luminos al tarii

Calin tine de mana mireasa care are parul lung de
fericire.
Ea lupta sa puna mana pe dragostea flacaului.
Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o
barca.

Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce
pleaca din Troia.

Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari
de fascisti hitleristi. Asta cand el studia în palatul
sau din Grecia. Si cum el studia a intrat un soldat si
a zis "damio". Si a zîs Arhimede ca nu es. Asa a zîs
hitleristu nu esi si a bagat baioneta în el.
Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care
principiul lui Arhimede.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai
întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

În romanul "Rascoala" personajul principal este
poporul si marea masa a taranilor.

Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

Ion sufera ca nu are pamant dar o lipsa e ca macar în
carte Rebreanu îl putea împroprietari.

În China traieste foarte multa lume care mananca o
abundenta de orez, se încheie la gat si-a inventat
guma de la capatul creionului.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei
avand în zona o prezenta statornica.

În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

Toate rascoalele au cerut pamant care era tinut sub
talpa de boieri.

Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din
Cartagina.

Lebada moare de cate ori canta.

Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.

În dogmatism, gandirea devine rigida, casanta.

Punctul este o linie redusa la minimum.

În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul
faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate
retine numarul masinii.

Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe
care le-a descris cu un penel meserias.

Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca în
cei dezbracati si goi, mai bine sa le dea pamant
arabil.

În multe poezii O. Goga a scos în evidenta natura si
treieratul pe caldura.

Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, în care
arata cum s-a înfiintat literatura româna si ce
scriitori au lucrat la origini.

Lucian Blaga povesteste în versuri ca pe vremea sa era
atat de liniste ca daca mergeai pe apa nu te scufundai
iar în pomi se auzea cum cresteau sicrie.

Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus
"Delirul". Scriitorii care se consuma mult, mor.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor
care nu se mai topesc odata.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Rascoala de la Bobalna a început pe un deal si s-a
terminat în 1438.

Razboiul de 100 de ani a durat putin mai mult.

Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef
de birou la scriitori.

Ion Barbu a scris si o poezie din încrengatura
molustelor: "Dupa melci".

Ghita o omoara pe Ana cu propria lui mîna, bagîndu-i
ghiara pîna-n gît.

În capitolul romanului "Mortii poruncesc celor vii" ce
spun mortii aia trebuie sa faci, ca de nu...

Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise
în gînd: Pe unde o scot, vere?!

Cand armata începu sa traga cu tunul în tarani,
acestia se privira unii pe altii si zisera: E pericol,
domnule! asta parca e din Caragiale...

Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera
lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.
Cu cat ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atat
taranii stau mai mult în carciuma, ca sa faca în ciuda
boierului.

Si cand Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl
gadila în talpi.

Faptul ca gaina babei Ioana îsi gasi obstescul sfarsit
sub rotile masinii boierului, declansa rascoala.

Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu
alta...

Lui Ion, Florica nu-i apartinea în întregime, fiindca
ceva din ea era si a lui George Buluc.

Sublocotenentul Rosu avea un singur ficat si ala
gaurit în trei parti de un singur glonte.

Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de
la cizme rupte de intrau gloantele prin ele!

Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de
neatentie a pazei de coasta.

Unul numit Don Quijote, a inventat o instalatie
eoliana care producea vant.

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a
constatat ca e ceva putred în Danemarca.

Sangele soldatilor curgea dar el punea degetul pe
gaura unde intrase glontul si sangele nu mai curgea.

Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea
ochii la avioane.

Înclestarea era mare. Aviatia germana facea des
atacuri infanteristice.

La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si
tunarii trageau dupa ele în zig-zag.
Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.

Dupa ce lupta mult timp, soldatului îi cazura creierii
într-o gamela.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i
ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.

Din lumea satului tasnesc figuri memorabile ca:
pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea
operei.

Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la
300 de pagini în sus.

Si bietul Eminescu, scarbit de bisnita societatii sale
si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa
noua pe care mi-e rusine s-o spun.

Tudor Soimarul era apt de lupta, cu vizita medicala
facuta.

Caragiale a scris nuvela "În vreme de razboi" fara a
depune un mare efort fizic.

Eminescu este un mare clasic, pentru ca se studiaza
între peretii claselor.

În versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi
eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul
fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea
îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.

Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu
sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea
burtii lui Rogojinaru, care seamana cu sfera.

La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari
framîntari sociale si politice.

Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce
muri.

Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în
palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna
masa.

În acest text se analizeaza trasaturile vitelor de la
plug, caci aceste obiecte - boul si vaca - sunt cele
mai valoroase ale taranului.

Ion pleca spre casa Anei Baciu cu gandul la figuri
mari ce se fac numai noaptea.

Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si
punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a
facut el.

Pe langa aceasta poezie Nichita Stanescu a mai scris
si un ou si sfera.

Legile nescrise ale satului sunt respectate cu
strictete de Vitoria, Gheorghita si cainele lor.

Metoda folosita de Ion pentru a pune mana pe pamantul
Anei este însarcinarea.

Versul "de la strabunii mei pîna la tine" explica
distanta în km, care exista între poet si rudele sale
ce traiau undeva la tara.

Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion
Creanga si cu el pleca iarna la sanius.

Cand eroul muri împuscat de nemti pe camp, simti miros
de marar si de patrunjel.

El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în
portbagaj.

Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.

Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta
nu stia limbi straine.

Semnele de punctuatie explica ca limba româna de aceea
a aparut, ca sa aiba virgule si puncte.

Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un
randament deosebit ca domn.

Voi ce ziceti?



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
In primul rand scoate "sexul" - de mya la: 05/01/2005 05:26:57
(la: cine sunt si ce scop am in viatza ?)
In primul rand scoate "sexul" de la preocupari si interese si baga altceva, mai interesant. O sa te ajute in mod cert ;-).

Apoi, de ce ai o viata dificila? Ai probleme mari?

Rolul tau in viata zici...Din pacate trebuie sa ti-l gasesti singur. Eu nu pot sa te ajut...poate doar prin telepatie sa-ti trimit prin eter unde pozitive ca sa-ti vezi sensul si sa te "trezesti". Am glumit :-))

Multa bafta si nu lua totul prea in tragic ca nu merita!
Merci şi eu, chiar dacă târziu ... Pentru Anca Tudor - de Dr Evil la: 16/03/2005 02:04:12
(la: Femeia)
Anca_Tudor,
Niciodata nu e prea tirziu. Desi nu sint un "feminist" intotdeauna am considerat ca femeile merita respectul si aprecierea nostra. Fie ca ne sint mame, surori, sotii sau iubite... intotdeauna au ceva de oferit si intotdeauna vor avea un rol important in viata noastra. Imi place sa cred ca si barbatii au un rol important in viata femeilor. Deci respectul trebuie sa fie reciproc.

Mult noroc,

Dr Evil

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#39517 (raspuns la: #39442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Televiziunea bat-o vina - de IVANA la: 29/03/2005 12:59:54
(la: De ce e televiziunea de rahat?)
Nu mai fiti asa porniti impotriva televiziunii.Isi are si ea rolul ei in viata noastra.Ce ne-am face fara senzational , fara scandaluri, fara meciurile de fotbal ...Sunt emisiuni care intradevar nu merita urmarite dar nu ne obliga nimeni sa le urmarim , asa ca fratilor televiziunea este un rau necesar. Rau cu rau ,dar mai rau fara el!
astrologia:stiinta sau basm? - de stancosty1 la: 21/06/2005 12:06:47
(la: astrologia:stiinta sau basm?)
Dacă e să răspundem la întrebarea din titlu, o parte a răspunsului este, evident, că astrologia nu este o stiintă. Si asta pentru că o stiintă nu se bazează numai pe empirism, ci si pe găsirea si demonstrarea unor legităti general valabile în cadrul stiintei respective. Si, cel putin deocamdată, aceste legităti rămân ascunse în cazul astrologiei.
A doua jumătate a răspunsului, dacă astrologia este un basm, aici este ceva mai greu de răspuns, dacă nu imposibil, deocamdată. Nu s-a dovedit că ar fi asa, dar nici invers, asa că mai trebuie să asteptăm cu răspunsul.
Este la fel ca în cazul parapsihologiei, care este, să spunem, o stiintă în stadiul larvar, alături de psihologie, care s-a structurat deja ca stiintă. În cazul astrologiei, lucrurile stau la fel, rolul psihologiei jucându-l astronomia.
Eu cred că nu putem nega definitiv "rolul astrelor" în viata unui individ, dar în nici un caz nu trebuie să considerăm că totul este hotărât de conjuncturi astrale favorabile sau nu. Mai depinde si de noi, cum ne croim drumul în viată.
SMILE: - Calde de la BAC - de SB_one la: 28/06/2005 17:17:40
(la: Trancaneala Aristocrata "3")




Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.
Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.

Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.

Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari de fascisti hitleristi. Asta cînd el studia în palatul sau din Grecia. Si cum el studia a intrat un soldat si a zis "damio". Si a zîs Arhimede ca nu es. Asa a zîs hitleristu nu esi si a bagat baioneta în el. Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.

Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

Ion sufera ca nu are pamînt dar o lipsa e ca macar în carte Rebreanu îl putea împroprietari.

Capitala SUA este Casa Alba.

În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez, se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avînd în zona o prezenta statornica.

În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

Capitala Olandei este jumatate la Haga, jumatate la Amsterdam.

Toate rascoalele au cerut pamînt care era tinut sub talpa de boieri.

Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.

Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din Cartagina. (hahaha)

Lebada moare de cîte ori cînta.

Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.

În dogmatism, gîndirea devine rigida, casanta.

Punctul este o linie redusa la minimum.

În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.

Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meserias.

Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca în cei dezbracati si goi, mai bine sa le dea pamînt arabil.

În multe poezii O. Goga a scos în evidenta natura si treieratul pe caldura.

Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, în care arata cum s-a înfiintat literatura româna si ce scriitori au lucrat la origini.

Lucian Blaga povesteste în versuri ca pe vremea sa era atît de liniste ca daca mergeai pe apa nu te scufundai iar în pomi se auzea cum cresteau sicrie.

Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus "Delirul". Scriitorii care se consuma mult, mor.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului. :)))))))

Rascoala de la Bobîlna a început pe un deal si s-a terminat în 1438.

Razboiul de 100 de ani a durat putin mai mult.

Zaharia Stancu a scris un roman descult. A fost si sef de birou la scriitori.

Ion Barbu a scris si o poezie din încrengatura molustelor: "Dupa melci".

Ghita o omoara pe Ana cu propria lui mîna, bagîndu-i ghiara pîna-n gît.

În capitolul romanului "Mortii poruncesc celor vii" ce spun mortii aia trebuie sa faci, ca de nu...

Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o scot, vere?!

Cînd armata începu sa traga cu tunul în tarani, acestia se privira unii pe altii si zisera: E pericol, domnule! asta parca e din Caragiale... :)))

Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.

Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.

Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.

Faptul ca gaina babei Ioana îsi gasi obstescul sfîrsit sub rotile masinii boierului, declansa rascoala.

Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...

Lui Ion, Florica nu-i apartinea în întregime, fiindca ceva din ea era si a lui George Buluc. :)))))) sure!

Sublocotenentul Rosu avea un singur ficat si ala gaurit în trei parti de un singur glonte. ricosheul, deh...

Sergentul Ionescu era un om bun dar avea pingelele de la cizme rupte de intrau gloantele prin ele!

Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de coasta.

Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.

Unul numit Don Quijote, a inventat o instalatie eoliana care producea vînt.

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred în Danemarca.

Sîngele soldatilor curgea dar el punea degetul pe gaura unde intrase glontul si sîngele nu mai curgea.

Soldatul Ionescu avea o misiune importanta: belea ochii la avioane.

Înclestarea era mare. Aviatia germana facea des atacuri infanteristice.

La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau dupa ele în zig-zag.

Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.

Dupa ce lupta mult timp, soldatului îi cazura creierii într-o gamela.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si ca sa-i caute nod în papura.

Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.

Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.

Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o spun.

Tudor Soimarul era apt de lupta, cu vizita medicala facuta.

Dragu-mi era satul meu si pomul unde lega mama porcul!!! - citat din "Amintirile" lui Creanga.

Caragiale a scris nuvela "În vreme de razboi" fara a depune un mare efort fizic.

Eminescu este un mare clasic, pentru ca se studiaza între peretii claselor.

În versurile: "Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?" poetul ne vorbeste despre aspectul fiintei cu care Luceafarul este în gagicareala si ea îi spune ca nu stie daca va fi al ei sau va fi altul.

Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera.

La Humulesti Ozana curgea limpede fara prea mari framîntari sociale si politice.

Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce muri.

Stefan cel Mare a avut o sotie cuminte care sta în palat si îl astepta sa vina de la lupte ca sa puna masa.

În acest text se analizeaza trasaturile vitelor de la plug, caci aceste obiecte - boul si vaca - sînt cele mai valoroase ale taranului.

Ion pleca spre casa Anei Baciu cu gîndul la figuri mari ce se fac numai noaptea. :)))))))

Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în poezie si nu ma bag eu în ce a facut el. ...io ii dadeam 10 astuia...

Pe lînga aceasta poezie Nichita Stanescu a mai scris si un ou si o sfera.

Legile nescrise ale satului sînt respectate cu strictete de Vitoria, Gheorghita si cîinele lor.

Metoda folosita de Ion pentru a pune mîna pe pamîntul Anei este însarcinarea.

Versul "de la strabunii mei pîna la tine" explica distanta în km, care exista între poet si rudele sale ce traiau undeva la tara.

Danila Prepeleac era tovaras de copilarie cu Ion Creanga si cu el pleca iarna la sanius.

Eminescu a publicat frumoasa poezie "Pe lînga plopii Slavitesti".

La începutul fiecarei poezii eminesciene sta plantat cîte un tei mai gros sau mai subtire în functie de cîte strofe are poezia.

Si eroul, ca sa nu fie gasit, se ascunse într-o pititoare.

Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de marar si de patrunjel.

El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în portbagaj.

Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.

Cînd veni fata, baiatul îi mîngîie pisoiul.

Soldatii îi urmareau pe nemti si, cum îi vedeau ca se urca în avioane, sareau calare pe tunuri si îi urmareau pe tot aeroportul.

Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.

Personajele principale din povestirea "O ora din august" sînt: ofiterul Rosu si avioanele nemtesti.

Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii.

Gala Galaction se mai numea si Grigore Pisulescu!!!

Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii.

Pe Tudor Soimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl tragea jos de pe cal, mai-mai sa pice!

Orheianu sta drept pe cal, de parca avea un bat înfipt undeva.

Magda îl iubea pe Tudor Soimaru fara sa stie ca acesta nu stia limbi straine.

În "Amintiri" apare copilaria fericita a puiului de taran Crenguta Ionel.

Privind atent plugul vede ca e de fier si privind si mai atent taranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede ca e de bronz.

Liviu Rebreanu are placerea de a ne aduce la cunostinta, în operele sale, iubirea de pamînt a taranului.

Semnele de punctuatie explica ca limba româna de aceea a aparut, ca sa aiba virgule si puncte.

Tu nu stii sa înoti, pentru ca nu ai vrut sa înveti carte.

Creanga a scris povesti ca: "Cocosul babei", "Gaina lenesa", "Punguta cu bani marunti", "Lupul si capra".

Vlaicu-Voda era un functionar model care avea un randament deosebit ca domn.

Sinonimul cuvîntului "pace" este "hai la razboi"!

În drama "Apus de soare" Stefan cel Mare era asa de batrîn, încît picioarele nu-l mai tineau, dar el mergea înainte cu inima.

Ceahlaul este situat sus pe munte.
Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.



#57059 (raspuns la: #57058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
perle - de Belle la: 06/08/2005 21:18:02
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
pe e-mail de la un cafegiu :) ...asta ca sa respect regulile specificand sursa ;)

Calin tine de mana mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mana pe dragostea flacaului.
Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca.
Ion Creanga s-a nascut intre anii 1887-1889.
Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din
Troia.
Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari de fascisti
hitleristi. Asta cand el studia in palatul sau din Grecia. Si cum el
studia a intrat un soldat si a zis "damio". Si a zis Arhimede ca nu es. Asa
a zis hitleristu nu esi si a bagat baioneta in el. Dar multe principi
de fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.
Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai intoarce acasa
fiind jefuit de niste oameni invidiosi.
In romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa
a taranilor.
Dimitrie Cantemir a avut un rol insemnat in viata sa.
Ion sufera ca nu are pamant dar o lipsa e ca macar in carte Rebreanu
il putea improprietari.
Capitala SUA este Casa Alba.
In China traieste foarte multa lume care mananca o abundenta de orez,
se incheie la gat si-a inventat guma de la capatul creionului.
Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avand in zona o
prezenta statornica.
In padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.
Capitala Olandei este jumatate la Haga, jumatate la Amsterdam.
Toate rascoalele au cerut pamant care era tinut sub talpa de boieri.
Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.
Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din Cartagina. (hahaha)
Lebada moare de cate ori canta.
Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica.
In dogmatism, gandirea devine rigida, casanta.
Punctul este o linie redusa la minimum.
In caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca
victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.
Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris
cu un penel meserias.
Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca in cei dezbracati
si goi, mai bine sa le dea pamant arabil.
In multe poezii O. Goga a scos in evidenta natura si treieratul pe
caldura.
Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, in care arata cum s-a
infiintat literatura romana si ce scriitori au lucrat la origini.
Lucian Blaga povesteste in versuri ca pe vremea sa era atat de
liniste ca daca mergeai pe apa nu te scufundai iar in pomi se auzea cum
cresteau sicrie.
Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus "Delirul".
Scriitorii care se consuma mult, mor.
Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai
topesc odata.
Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
Rascoala de la Bobalna a inceput pe un deal si s-a terminat in 1438.
Razboiul de 100 de ani a durat putin mai mult.


#63737 (raspuns la: #63735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
Intruder - de ondine la: 24/11/2005 14:44:20
(la: "Bobul de mazare")
Ce idee draguta! Povestea asta e una din preferatele mele.
Eu ma inscriu la categoria "intuitie". Nu pot spune ca m-a inselat vreodata. M-am inselat cand nu am ascultat de ea. De asemenea, ceea ce e mai greu cu intuitia este sa discerni care anume din semnalele negative sunt datorate felului de a fi al persoanei si care se datoreaza numai felului in care persoana respectiva te percepe pe tine.
Intuitia o inteleg ca o functie de sinteza - se poate baza pe informatii vizuale, de limbaj, de idei, etc. Dar este mai mult decat suma acestor perceptii si impresii. Si apoi, poate ca mai e si ceva inexplicabil. Mie mi s-a intamplat inclusiv sa stiu dinainte de oameni pe care inca nu-i cunoscusem, dar care aveau sa joace un rol important in viata mea. Cred ca rar un flux de informatii nu este insotit si de un flux energetic. Cateodata e aproape palpabil, desi nu stiu daca asta e cuvantul cel mai bun. Dar ca sa simti asta trebuie sa hotarasti sa nu-ti pui nici o piedica la sensibilitate. Adica sa accepti in egala masura sa fii ranit pana si de un cuvant, in schimbul capacitatii de a vedea ce sau cine se ascunde in spatele acelui cuvant. Altfel spus, sa risti sa te chinuie pana si un bob de mazare pus sub saltea, pentru sansa de a te numara printre alesii printilor:)
sa cultivam virtuti, - de Intruder la: 09/12/2005 11:30:27
(la: Sa cultivam virtuti)
dar nu tot ce semanam rasare...
luam o mana de ''seminte'' (pastrate din cei 7 ani de-acasa, scoli si viata) le sadim, udam si asteptam sa creasca virtutile...in jur e o jungla si nu prea au conditii, virtutile astea...le napadesc buruienile si cine are timp de ele?
___________________________________
semper idem...
Despre ingeri - de angelis la: 04/01/2006 20:39:05
(la: Despre ingeri)
Fiind subiectul meu preferat, simt nevoia sa dezvolt subiectul.

Sa pornim de la premiza ca exista.

Cum arata?
Ce sex au?
Cum se hranesc?
Ce rol au in viata noastra?
Evolueaza? Catre ce?
Apare imediat intrebarea: omul evolueaza? Catre ce?

Am raspunsuri la toate intrebarile. Culese din texte religioase, si alte lecturi. Toate raspunsurile sunt trecute prin prisma perceptiei personale. Eu cred in aceste raspunsuri. Si doresc sa impartasesc aceste credinte. Ar fi interesant ce credeti si voi.

Ce sex au ingerii?
Asexuati. Dincolo de voal, sau in cealalta dimensiune, sau nivel vibrational, nu exista diferentieri dpdv al sexului. Deci este mult mai simplu ca la noi. Dispare conditionarea sexuala, care pana la urma este o forma de constrangere (si ma refer la finalitatea existentei umane).

Cum arata?
In pictura sunt reprezentati cu aripi, blonzi, ochi albastri.
Este adevarat?
De fapt oamenii vor sa-i vada in aceasta forma. Ei nu sunt asa. Nu au nici macar aripi, nu au nevoie, deplasarea se face cu gandul.
Cum arata de fapt. Mi s-a spus ca noi oamenii nu putem inca sa-i vedem asa cum sunt in realitate, mai incolo, pe parcursul evolutiei noastre lucrurile se schimba.
Daca ne gandim la ingerul pazitor il si vizualizam, nu are importanta cum, fiecare are propriul mod de percepere. Cum il vad eu nu are importanta pentru ca nu trebuie sa-l vada si altii la fel. Nu conteaza ce vezi ci ce SIMTI.

Cu ce se hranesc?
Cu lumina si le este suficient avand in vedere specificul activitatii pe care o desfasoara si mediul in care traiesc.

Ce rol au in viata noastra?
Mie imi place sa denumesc "job description" sau "fisa postului".
Fiecare om are repartizat un inger sau mai multi, depinde.
El are grija de omul respectiv 24 de ore din 24.
Il ajuta in TOT ceea ce face.
Rolul: il ajuta pe om sa evolueze.
Din pacate este foarte discret, nu urla cu glas tare cand facem o prostie, nu te trage de maneca, are alte forme de exprimare.
Daca ne preocupa subiectul vom incerca sa fim atenti la tot ce ni se intampla.
Ingerul face, sa zicem, corp comun cu omul. Este parte din fiinta noastra.
A fi in deplina armonie cu ingerul inseamna a fi in deplina armonie cu tine insuti.
Si pentru asta ai nevoie de liniste, rabdare, calm, bunavointa, credinta, etc.
Daca esti o persoana agitata, care prefera zgomotul nu prea ai sanse sa asculti ce-ti spune ingerul pazitor.
Foarte important este sa-i solicitam ajutorul in TOT ceea ce facem. El nu este bagacios, intervine cand este solicitat.
De exemplu: primul meu exercitiu a fost gasirea unui obiect pierdut in casa.
Cautarea unor chei, te enerveaza, pierzi timp, rascolesti tot prin casa si culmea, nu le gasesti cand ai nevoie de ele. Daca te opresti din cautat, te linistesti, si-i dai aceasta treaba ingerului, in acea stare de liniste o sa-ti vina in cap o idee despre locul unde sunt. Si astfel ai stabilit legatura cu ingerul si i-ai constientizat existenta.

Este simplu. Prin exercitiu se aprofundeaza legatura.
Si ingerilor trebuie sa le multumesti intotdeauna pentru ce fac. Este foarte important. Lucrezi in echipa, multumesti coechipierului. Fara el nu ai fi reusit. Daca nu multumesti iti creste orgoliul, mandria si nu-ti este de nici un folos.

Pe parcursul existentei noastre, in functie de rezultatele in activitate, ingerii pot fi schimbati. La un moment, cum ar fi cel de acum, unii nu mai au nevoie de ingeri, dar asta este alta discutie.

Ingerii evolueaza ca orice forma de viata, exista diferite trepte de evolutie. Dar cred ca ar trebui mai mult sa ne preocupe cum evolueaza omul. Catre ce?
Nichifor Crainic, intr-un curs de teologie spunea ceva despre "Sfintenia, implinirea umanului"

Exista teorii care spun ca oamenii sunt ingeri. Ingeri care au trecut dincolo de voal ca sa experimenteze dualitatea cu tot ce inseamna ea.
Ingeri care sunt co-creatori in procesul creatiei. Si cand oamenii vor crede cu tarie in acest lucru, viata pe pamant se va schimba.





Internet - de doctors la: 14/01/2006 10:57:59
(la: Credeti ca internetul v-a schimbat viata cu ceva?)
Procentul mare de voturi pentru varianta "DA" ma duce cu gandul ca aceasta forma de comunicare si informare joaca un rol important in viata noastra,a tuturor.De ce oare?Poate pentru ca usureaza comunicarea intre oameni.Poate pentru ca ofera un numar mare de informatii aproape instantaneu.Astept si parerile voastre in continuare.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...