romanca

Articol aparut in SOCIAL/OBSERVATOR in ziua de Joi, Februarie 05, 2004



Cosmarul unei romance in Germania


Ancheta, trimitere in judecata si in final condamnare la mai multi ani de temnita pentru un cuplu de germani, acuzati ca ar fi exploatat, la negru, munca a sapte est-europene, printre care si o romanca.
Ancheta a fost declansata abia in urma sinuciderii, in decembrie 2002, a tinerei din Roma nia, care avea 22 de ani.
PEDEPSE.Neamtul, un mecanic in varsta de 35 de ani, a primit o pedeapsa cu inchisoarea de trei ani si trei luni, iar sotia sa, in varsta de 36 de ani, doi ani si opt luni de inchisoare, cu suspendare. Cele doua verdicte, pronuntate la Ansbach (Bavaria), au tinut cont de condamnari precedente ale celor doi, care fusesera cu suspedare.

MOTIVE. Condamnarea celor doi s-a facut pentru exploatarea la negru a muncii celor sapte fete, care erau nevoite sa se multumeasca cu maximum un euro pe ora pentru minimum 17 ore de munca pe zi. Nemtoaica insa a mai fost gasita vinovata si pentru faptul ca a aruncat cu apa clocotita pe tanara din Romania si a agresat-o pe o alta.

COSMAR. Cele cinci lituaniene, o poloneza si romanca angajate de cuplul german au lucrat in conditii de sclavie din toamna lui 2000 pana in ianuarie 2003. Viata lor se rezuma la munca si un pic de somn. Romanca lucra 17 ore pe zi contra a 40 de eurocenti pe ora, fara nici o zi de concediu. (Marina Constantinoiu)








SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

tot despre mamele romance si cum inteleg ele sa ajute copiii:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=21413&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=21474&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=17488&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=20236&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16878&whichpage=1

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16895&whichpage=1

Cateva exemple din ultimele saptamini despre cum mamele romance isi cresc, educa si ajuta copiii. Ai lor si ai altora.
Marturisesc ca citesc de ceva vreme acest forum unde am descoperit prieteni vechi, le-am citit blogurile si eram tentata sa ma inscriu fie doar si pentru a le trage o pupátura virtuala zgomotoasa. Marturisesc d-le Racovitan ca de citeva ori v-am luat apararea,pe alte forumuri, in fata celor pe care i-ati zburatacit de pe "cafeneaua" dvs. fara sa va cunosc. Acum mi-ati dat posibilitatea sa ma indoiesc de bunele dumneavoastra intentii :-(
Aveti copii? Pentru ca ma tot chinui de ceva vreme sa inteleg ce v-a facut sa va inchinati?! Poate sunteti un bun crestin practicant... Altfel, ironia e nelalocul ei!

Pacat.

stima,
p.

Intrebare: ai cumva idee de ce acte e nevoie pentru un franzez care vrea sa se casatoreasca cu o romanca, dar in Romania ?
Am inteles ca tu voiai (probabil ca intre timp s-a si realizat)
sa te mariti cu un francez. Eu am o verisoara care vrea sa se marite cu un francez. Inca nu e clar daca aici au acolo. Daca stii ceva, te rog, da-mi si mie amanunte. Multumesc. Iti doresc fericire si sanatate.

"prin anii '83 am avut o colega "moldoveanca" ( in RO) care n-a vrut sa accepte sub nici-o forma ca e romanca desi vorbeam aceeasi limba. Se pare deci ca limba nu e totul ptr. apartenentza. Mai e si vointza/ credintza"

Nu oricine avea dreptul sa calatoreasca peste hotare in URSS. Dosarele erau "puricate" de KGB (eu, desi eram copil, nu am putut pleca in turneu in Franta impreuna cu formatia din care faceam parte, de exemplu, pentru ca proveneam dintr-o familie "antisovietica" si dosarul meu a fost respins la "Planetariu" - sediul KGB-ului se afla langa Planetariul din Chisinau). Asa incat, nu trebuie sa te mire ca "colega" era ata de anti-romanca (sau doar foarte speriata)...

sant romanca, traiesc in Franta de aproape 14 ani; ma insel oare ? situatia ramane trista in romania, chiar daca am constatat anul trecut dupa sase ani de absenta schimbari importante; va trebui timp pentru ca romanul sa-si revina din noua lui identitate; doar cei care au un bun nivel de trai pot gandi la noua situatie a romanilor; si din nou ma intreb : romanul are nevoie de timp pentru a-si schimba mentalitatea; noile generatii dau si vor da dovada ca lucrurile se pot schimba, dar va trebui timp; si inca o idee ; as vrea sa le pot spune romanilor care simtindu-se izolati, si traind in conditii dificile au ca model paradiziac "occidentul" : va inselati ! lucrurile nu sant atat de roze, si mai ales sa nu-i credeti pe cei care va promit de lucru in Franta si locuinta, informati-va mai intii, multi romani ajung aici sperand sa lucreze, pentru a evita orice problema, veniti cu acte in regula si cu un contract sau promisiune de angajare, si nu din vorbe in vant; sant trista la gandul ca oameni care dorind sa gaseasca pentru situatia dificila in care se afla vin aici sa munceasca si ajung in case abandonate, fara bani, fara munca si in situatii ostile; ar trebui facuta o campanie nationala de informare a romanilor, dar exagerez bineinteles.

Ma intreb cati si cate dintre cei si cele care au raspuns cu comentarii mai mult sau mai putin " elogioase" la adresa mamelor romance au citit si au retinut titlul subiectului ... acolo era vorba de unele mame si apoi ele erau si romance ...

Deci mai intai este vorba de unele mame... ele au fie fete fie baieti adica unul doi sau mai multi copii. Pe urma ele erau si romance ... problema cu nationalitatea poate fi neglijata la prima vedere .In fond o mama este sau nu este romanca in primul rand este MAMA sau "mama" si asta nu tine de nationalitate < parerea mea , ci de ceea ce vine din 'nauntrul fiintei umane ...ceva mostenit, ancestral, ceva care te face sa iti recunosti copilul dupa ce l-ai nascut, la maternitate, in patutul lui intre o suta de alti sugari care sunt la fel pentru orice ochi strain dar sunt atat de diferiti pentru ochiul MAMEI ( Apropos ca-mi adusei aminte de filmele alea stupide cu schimbatul copiilor prin materintati).
Deci daca esti MAMA cred ca poti gasi drumul spre sufletul copilului tau, poti gasi calea de a-l indruma, de ai spune ce e rau si ce e bine...
Greu este din prima zi de cand vi acasa cu EL de la maternitate pana ...
dar e un greu frumos, EL (COPILUL) te raspalateste in fiecare zi, e minunea vietii MAMEI ...
Asta daca stii sa fi mama si zau, dupa 17 ani de cand sunt mama pot sa va spun ca nu-i de loc usor sa fi zi de zi, ceas de ceas dar merita efortul...

Cat despre conditia MAMELOR din Romania , asta este alta discutie ...
Este insa bine cand irealizezi ca copilul pe care l-ai crescut intelege ce eforturi faci zi de zi pentru ca el sa aiba cat de cat ceea ce isi doreste (lucruri normale de altfel si pe care poate alti copii le au)...

Sint neplacut surprinsa ca vezi si expui doar partea negativa a situatiilor.... asta nu ne caracterizeaza pe toate romancele din dispora... eu de exemplu am facut scoala, mi-am facut o cariera ... am crescut doi copii singura care sint in college acum si... de ce generalizezi? Crezi ca e corect??? Eu cred ca NU! Doar stim cu totii ca nu exista padure fara uscaturi! Cam atat!
Cind vezi paharu cu jumate apa in ele ori e jumate gol ori jumate plin... se pare ca aici era jol....

Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de boeuf, sarmale, taitei de varza, chiftelute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietene, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. Tori au fost incantati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la "shopping mall" si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si barfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai, sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam lumii ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cercul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa imprumute o ceapa, un ou, zahar si chiar si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta (“meshugana”) cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil (hutzpa). Sfat? >A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA

Nu stiu daca sint predispuse genetic sa se vinda, dar stiu ca educatia si mediul le-a transformat in proportie de 99% pe femeile romance in obiecte de consum. In special odata ajunse "afara" unde orice bariere morale si socio-econ0omice sint inlaturate, iar perecptia lor este ca cele legale nu se aplica lor ;), romancutele noastre se vind. In principiu pretul difera, dar covirsitoarea majoritate de vind (bani, statut social, cetatenie, avantaje materiale si financiare.) A se face deosebire de femeile CINSTITE care au sex doar ca le place, fara sa ceara nimic.Dar acelea sint rara avis. The bottom line este ca daca vrei sa ai o romincutza (Si sincer nu pot sa-mi imaginez de ce cind lume este plina de femei cu mult mai frumoase) o poti cumpara. Pretul difera.

depinde de canotatia cuvintului curva

daca curva = cea mai buna la pat, am stiut ca unguroaicele urmate de brazilience sunt cele mai bune, daca si romancele au merite, bravo lor

daca se ia sensul sotia trebuie sa fie: mama buna cu copii, bucatareasa buna etc si curva in pat si aici cred ca romancele stau bine

cit despre cele care o fac d.p.d.v. material, ptr ce fac platesc din greu asa ca ce sa le mai judecam

ca sport, imi aduce aminte de bancul ala cu portocala, o tipa care facea spagatul pe o portocala si a disparut portocala si apoi a zis s-o vezi pe mama cu un pepene, nu stiu daca sunt femei care fac sex ca sport, indiferent de ce spun ele celor care le cred, poate narcisistele...

cit despre soti italieni, vai de cele ce isi iau din astia ptr ca e common knowledge ca italienii au o sotie si 8 amante, si se intilnesc toate la inmormintarea lui, halal inmormintare

Am ris cu lacrimi la comentariul dumneavoastra, este deosebit de hazliu:
" apoi presupun ca vrei sa te-nsori, cu cele de pe-acolo nu te vei intelege de loc, nu stiu sa gateasca, nu vor sa faca nimic, daca esti bolnav te descurci, cheltuiesc banii ca apa rece, au build in wardrobe nu sifonier si dupa ce se marita fac copii ca sa stea acasa"

As fi foarte multumit daca mi-ai raspunde si mi-ai spune cite romance mai gatesc si fac curat, ca toate sunt pe strada care mai de care mai impopotonata.
Si apoi nu vor copii ca-si strica silueta.
Si banii tot ii cheltuie ca trebuie sa fie foarte bine imbracate si coafate sa dea bine la serviciu .
Cite mai astepata barbatul acasa cu farfuria pe masa si cite din fetele de peste 15ani mai invata sa gateasca.
Toate vor pe cineva sa faca treaba in locul lor, eventual mama daca nu se gaseste altcineva, ca sunt prea obosite de la "munca"
E adevarat ca mai sunt si niste "dinozauri" dar majoritatea s-au adaptat mai repede la societatea de consum capitalista.

Ce e de facut, da, chiar asa, cum de s-a ajuns in aceasta situatie si cat e de ...generalizata. Asa sunt considerate toate romancele in Occident, la TV, cand e cate o emisiune despre Romania , intrebarile curente care se pun sunt daca "turismul sexual" este baza economiei in aceasta tara Turism sexual, auzi! Ce e de facut?
Daca va conectati : www.online.ro , apoi "matrimoniale", veti descoperi sute de prostituate ,absolut goale, care mai de care mai vulgare, majoritatea spun ca sunt studente, titrate, in orice caz; cum sunt atunci celelalte femei din romania?

Barbati romani si romance neam de curve...atunci daca mama ta a fost romanca tu ce crezi ca ai iesit? De ce numai femeile romance? De ce toate? Nu stiu daca ai iesit vreodata din tara, insa daca iesi spre Ungaria, Moldova, Bulgaria sau unde vrei tu o sa vezi ca drumurile sunt impanzite de fete, mai nou sunt si baieti...si culmea nu sunt toti romani. Fiecare face cu corpul lui ce vrea, unii din placere altii din cauza lipsurilor, nu stiu, problema este ca nu cred ca trebuie sa generalizezi ca toate romancele sunt neam de curve. Daca ai ceva impotriva femeilor, gandeste-te la mama ta.

sunt mandra ca sunt romanca! ca romanu nu-i niciunu: ospitalier, poet, artist, dastept. ce, adica? sa ma fi nascut frantuzoaica? nici gand! scofalcita, cu nasu pe sus, politicoasa din cale-afara si plina de mofturi, convinsa ca-s singura din lume care intelege ce-i ala stil si clasa. se spune ca romanii au faima proasta, ca sunt tigani, dar am vazut eu in filmul ala (unu cu river phoenix, nu mai stiu titlul) ce faima au si francezii, acolo am invatat cum se stie ca te-a vizitat un francez? Cand cineva ti-a mancat gunoiu’ si cateaua e bortoasa... Yuck!
Sau...nemtoaica! Niiiici vorba! ! le-am zis eu nemtilor de Eminescu, Brancusi... ce sa te-ntelegi? bere, carnati si leganat, punct. si sa vorbesc limba aia imposibila. nici americanca nu mi-ar fi placut, fereasca Dumnezeu. Couch potato dand pe-afara mancare rapida si petrecand week-endurile la mall (cand mai pot iesi pe usa). Hai sa recunoastem, doar romanu stie sa traiasca cu adevarat, sa bea vin, sa cante si sa chiuie in hora. Romanu-i simpatic, jucaus...ei ca nu-i cinstit chiar tot timpu, bine dar are scuza ca nu i-a fost dat sa traiasca timpuri prea bune. Dar numa’ la noi rosiile au gust, si cartofu-i cartof, caisa-i caisa, piersica-i piersica. Si culmea e ca toti, si franciutele, si neamtu si americanu recunosc si ei toate astea si striga in cor: ca romanu, nu-i niciunu. repetati, repetati...AH! ce mandra sunt! serios.

Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

I mean, really!

However, you might be kind of .. out of touch, si nu e vina ta!

I sure do appreciate your kind remarks.

Cum e viata-n Germania? Pentru o romanca-americanca...or let me guess: nici americanca get-beget, nici "fosta" romanca, nici nemtzoiaca!!! Faptul ca "existi" inca p-aci, e deja un miracol.

Betonul are rostul lui, la timpul lui...numai sicilienii il considera un "modus vivendi", nu? (:
Da-ne stiri!

Papadie, vad ca esti român în suflet, dupa cele scrise, inteleg ca traiesti de vreo 15 ani in strainatate, dupa frecventa mesajelor tale, inteleg ca stai mult pe forumul românesc..

Ce nu inteleg, ai uitat limba romana? Nu-ti mai amintesti cuvintele române si in repezeala pui un cuvant englez?
asta nu pricep...

Eu ma straduiesc sa scriu in romaneste, desi am ajuns la varsta de 4 ani in Franta si am facut doar scoli franceze sau engleze,
desi tatal mi-e francez si in afara de bunicii romani care m-au crescut (50% din timp numai), mai am si bunicii francezi..
Chiar cu o matusa romanca, in viata de toate zilele, vorbesc franceza..
cand imi scapa un cuvant, ma uit ce scriu ceilalti, imi notez, sa invat cuvantul, doar sunt pe un forum roman..

nu inteleg de ce necesitatea de a pune si presara totul cu cuvinte straine, nu inteleg.. si gata..
lumineaza-ma te rog.

Cat despre moldovenii care l-au votat pe Iliescu, nimeni n-a spus ca au votat in unanimitate, 100%
Mai sunt, sigur 46% care nu au facut-o!

Si nu este vorba de prostie sau stupiditate pentru cei care au votat, ce ideie sa-i faci prosti! Ca nimeni nu i-a facut cu exceptia ta!

Masluirea politica, speranta celor care s-au lasat amagiti de promese politice, nu este prostie!

Daca-ti place atat de mult Eminescu, ai putea sa-i citesti "Doina", este relevanta.. am vazut-o la "cele mai frumoase poezii" aici pe luneta
sa-mi spui ce-ti inspira?

Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu
bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd
nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei
patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa.
renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa.

Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat...

Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!"

Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos.

Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate.

Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"