romani plecati transport

Studenti romani plecati la studii, trebuie sa va intoarceti!
Cui vreti sa lasati Romania?

imi place sa vad ca sant si oameni care se mai gandesc la romania cu o mare nostalgie.este adevarat ca daca esti un om caruia nu-i este rusine sa spuna ca este roman,Romania ramane ``cuibul``tuturor amintirilor placute,al suferintelor -intr-un cuvant al neamului romanesc.
eu traiesc in canada si nu pot sa fiu de acord cu tine in privinta ''curateniei'' de afara.cata mizerie am vazut aici,nu am vazut nicaieri.sau sa zic altfel.cine ridica in canada bariera curateniei?noi,emigrantii.cei care pleaca din Romania gandesc ca se pot debarasa de trecut?asa ceva nu se poate.de exemplu:cum traiesc romanii din canada sarbatorile?nimic deosebit...totul este ca de obicei,zile normale numai ca stai acasa si pe deasupra sant si platite.TOTI NE GANDIM LA MATERIAL,si ignoram lucrurile simple ,lucrurile frumoase ce se petrc in ROMANIA.pt mine ''acasa'' este locul unde persoanele nu au nevoie sa vorbeasca pt a se intelege...si nu aici unde pe langa gura mai folosesti si mainile pt a te face inteles.Pamantul romanesc,cred eu ,este ravnit de foarte multi romani plecati in strainatate,numai ca foarte putini sant cei care vor sa recunoasca.le este greu sa recunoasca mizeriile la care sant supusi ,aici in strainatate,pentru a supravietui si nu pentru a ''trai''-care si aici este deja un lux.

Cum ma simt cind ma intorc in vizita in Romania? Ma simt (si ma comport) exact ca si cind n-as fi parasit niciodata Romania. Plecat din tara in martie 1988, m-am intors pentru prima oara acasa in luna mai 1999. Prima constatare pe care am facut-o revenit in tara? Ca la zece ani dupa moartea lui Ceausescu, romanul tot in "cacat" traia... si ca deci, nici inainte de decembrie 1989 nu Ceausescu fusese exclusiv cauza nefericirii romanului, cit mai degraba ROMANUL insusi - mentalitatea lui... Aparent, portile deschise spre occident dupa asa zisa "revolutie" au lasat sa intre in Romania mai mult garbage si non-valori decit valori autentice... Aparent romanul se pricepe mai bine sa ABUZEZE de libertate, decit sa PROFITE de ea...
Cum vad eu realitatea romaneasca in perspectiva?.... Vorba "optimistului": "Sa dea Dumnezeu sa-i 'treaca'... dar are picioarele 'reci'...."....
In prezent nu stiu nici DACA ma voi mai intoarce vreodata in Romania, nici CIND o voi face, DACA o voi mai face.... Mi-am dorit de copil sa ajung aici unde traiesc acum (AUSTRALIA) si AICI ma simt mai acasa ca oriunde... Si asta, fara ca in cei 16 ani departe de locurile natale sa ma fi incercat vreodata, pentru vre-o secunda, nebunul "dor de patrie" de care povesteau unii, pe vremea aceea...

ai dreptate cu cercul vicios. eu cred ca nu se va rupe in urmatoarea perioada. solutia la problema asta va veni atunci cand romanii plecati se vor intoarce sa investeasca bani si competenta si o alta cultura a muncii. nu stiu cand se vor intoarce. depinde de cat de repede o sa se schimbe ceva in legislatie, in administratie. eu cred ca orizontul minim de asteptare este de 10 ani. asta daca intram in uniunea europeana in 2007 si se accelereaza reformele.

ideea e ca si daca vrei sa faci ceva, nu prea poti. eu am facut o afacere. corecta. cu multa munca, asa cum nu stiu cati isi pot imagina si cati muncesc. si am decis sa plec. pentru ca m-am saturat de birocratie, de legile care se schimbau peste noapte, de fiscalitatea excesiva.

afacerea a ramas in romania. cu angajati carora li se platesc salarii, contributii sociale si cu impozite platite la stat. ce sa fac mai mult?
prefer sa incerc sa construiesc aici, in canada, altceva. si, oarecum intristator, tara asta noua m-a facut sa ma simt mai respectat ca om decat tara mea din care am plecat.

eu sunt unul din cei care vor sa revina si sa investeasca. si nu e vorba doar de investit bani ci si cunostinte si mai ales suflet. ca fara asta nu se construieste nimic.

romanii, ca toti europenii, au o parere proasta despre continentul american. sa stiti insa ca (si) aici bibliotecile sunt pline in fiecare zi, ca lumea profita de pauza de pranz pentru a iesi cu o carte in parc pentru a citi, ca librarile ofera toate cartile la care visezi la preturi acceptabile iar lumea chiar cumpara carti, ca sunt teatre, concerte. nu conteaza doar banii. banii conteaza doar atunci cand nu-i ai. din cauza asta, in romania acum conteaza banii. cand lucrurile se vor mai indrepta, cand grija pentru ziua de maine va disparea, o sa dispara si din importanta banilor.

intelectualii romani se izoleaza singuri. atata timp cat scrii carti pe care un om normal le citeste cu dictionarul in fata nu poti cere sa fii ascultat. asta nu inseamna ca trebuie sa vorbeasca ca bug mafia, dar excesul de neologisme este daunator. intelectualul ar trebui sa fie ca un conducator. dar nu e. pentru ca un conducator vorbeste limba oamenilor pe care ii conduce.

ca in romania sa se schimbe ceva, nu trebuie sa nu mai plece tinerii din ea. din contra, asta va fi marele castig al romaniei.

Buna seara si bine v-am gasit, doamnelor si domnilor!
In spiritul unei discutii de cafenea si nimic mai mult, adaug si eu comentariile mele.
In ultima vreme m-am gandit adeseori la faptul ca sunt romanca. Cat eram inca studenta, nu prea conta, caci eram inconjurata de alti studenti ne-americani. Dar de cativa ani a devenit imposibil sa nu ma gandesc la cat de romanca sunt pentru ca oamenii din jurul meu sunt foarte impresionati de europeni si ma intreaba adesea despre Romania. Fara efort si fara sa caut, in mod clar ma identific cu o romanca in diaspora. Deci raspunsul meu este ca eu am identitate. Si in identitatea asta, plecatul din Romania are un loc central. As fi fost cu totul alta daca nu plecam.
As mai adauga ca identitatea este o treaba complexa. Nu se reduce la a-ti recunoaste originea. De fapt eu cred ca asta e o problema pe care multi romani plecati trebuie s-o rezolve cu ei insisi. Daca se simt sau nu romani e o treaba personala. Si apoi, daca sunt sau nu mandri de cine sunt, e alta chestie.
Cat despre restul intrebarilor puse de Alianta, ma bucur ca le-a pus: sunt o perfecta provocare la discutie. Evident, nu sunt de acord cu punctul de vedere al Aliantei.
Dupa parerea mea identitatea si nostalgia nu sunt acelasi lucru. Dor ti se face fara motive intru totul rationale.
Eu ma duc in Romania in fiecare an, de-o vreme. Sunt multe lucruri in Romania care ma calca pe nervi. Dar nu-i detest pe prietenii pentru care ma intorc mereu. Sunt lucruri pe care le-am detestat cand am plecat si continui sa nu le pot suferi. Asta nu inseamna ca am o identitate dubla sau ca-mi neg originea romaneasca. Nici pe departe.

Imi place intrebarea despre "sistemul in care am trait". :) Tu ce crezi, Alianta?
Hai sa mai vorbim.
Lady Fe
PS: Fara indoiala, eu sunt unul dintre norocosii care si-au gasit identitatea. Dar insist ca aceasta este a mea personala si nu o identitate colectiva.

Pentru ca in Romania dupa terminarea facultatii nu am reusit sa lucrez ca inginer, de cate ori am incercat mi s-a raspuns ca nu au locuri, ba chiar mi s-a raspuns cu o intrebare: "v-a trimis cineva?", la care am raspuns spasita: "nu". Ei bine, raspunul lor final: "n-avem locuri".
Ei bine, aici straini fiind am reusit dupa numai 6 luni sa intru ca desenator (AutoCAD) si in Aprilie urmeaza sa-mi dau primul examen pentru certificare EIT (engineer in training). In sfarsit, nici aici nu e usor, dar cel putin am reusit sa intru chiar daca tangential (doar desenator, designer), in domeniul meu (mecanic). Sotul meu a avut mai mult noroc si a intrat in domeniul lui, inginer software (sigur el a fost mai norocos ca mine, lucrase si in Romania in acest domeniu).
In fine, motivele sunt multe si nu cred ca pot fi cuprinse toate intr-un singur mesaj. Oricum, nu regretam nimic si in Romania ne vom intoarce cu siguranta la pensie, nu vrem sa murim printre straini.
Ca tot veni vorba, cati dintre romanii plecati in strainatate au ajutat alti romani noi veniti acolo? Impartasiti din experienta voastra.
Tomorrow never dies!

binenteles ca nu as ramane in romania , pentru faptul ca lucrez in invatamant, si salariile sunt cum sunt si situatia din tara este din ce in ce mai rea a vrea sa plec dincolo cu familia mea suntem 4 persoane, anglia ar fi tara in care as vrea sa ajung. As vrea tare mult sa fie in tara un alt nivel de trai dar dupa cum se vede lucrurile sunt foarte rele

SB, ai dat cele mai frumoase definitii ale romanului plecat; am citit pe nerasuflate si nu cred ca altcineva putea sa redea mai bine drama celor plecati, a generatiei care traieste viata la patrat, agatata intre doua lumi... Am plecat pentru ca am ales sa plecam, cei care raman, aleg sa nu plece si ambele alegeri trebuie respectate.

Iluzoria
"The future is already here; it's just unevenly distributed"

Articolul nu mi se pare exagerat. Desi migratia fortzei de munca pe glob este un fenomen foarte frecvent in ziua de azi, este mare deosebire intre romani si cei de alte natzionalitatzi care pleaca sa munceasca in alte tari. Romanii pleaca cu "traista plina de vise". Legendele de genul ca a lucrat numai citeva luni in Israel/Grecia/Italia si s-a intors cu masina "naspa" si si-a "trintit o casa de moare lumea"... inca mai circula.
Ceea ce ei nu stiu este ca nici in aceste tari gainile nu fac oua de aur si nici ciinii nu umbla cu covrigi in coada. Muncesc pina cad, se subalimenteaza si dorm pe unde pot numai ca sa economiseasca cit mai mult intr-un timp cit mai scurt.
Devin tinta excrocilor si a traficantilor de droguri, de multe ori chiar de origine romana, chestia cu: "daca ei pastila asta poti sa muncesti 24 de ore fara sa maninci si fara sa dormi"... este melodia zilei.
Pina la urma visul nu se transforma in realitate. Nu au legi care sa-i protejeze, sint exploatatzi, umilitzi, se intorc cu ceva bani, dar nici pe departe cu cit au visat, epuizati fizic si moral.

Am fost recent la Milano, la fiecare pas auzeam vorbindu-se romaneste. Femei carind papornitze vorbind cu un puternic accent moldovenesc (se pare ca erau din Republica Moldova) incercau sa-mi vinda tigari Marlboro si LM in timp ce se uitatu in toate partzile sa nu fie vazute de politzie.
Cind am trecut prin vama ofiterul de la controlul pasapoartelor ii spune unui coleg de-al lui, nestiind ca as putea intelege limba: "uite ca si asta este nascut in Romania", s-a uitat la mine banuitor si mi-a verificat pasaportul fila cu fila... Poate nu-i venea a crede ca un Roman calatoreste cu pasaport singaporez... sau o fi crezut ca am pasaport fals...:-)))

Nu as putea recomanda o solutzie la aceasta problema. Poate infiintzarea de agentzii oficiale de recrutatrea fortzei de munca, controlate de un organ de stat, care sa incheie contracte onorabile cu firmele din vest care solicita fortza de munca. Asa ceva exista in mai toate tarile si lucreaza destul de eficient. Astfel s-ar elimina "munca la negru" si cei care pleaca sa munceasca ar fi protejati de legile industriale din tarile respective. Ar fi un adevarat beneficiu pentru cei care pleaca si in acelasi timp pentru tzara.

Dar este cineva intradevar interesat de "binele tzarii si a populatziei"?...
In nici un caz cei din guvern...

Am reusit sa citesc toata comfa asta de la cap la coada, norocul meu este ca citesc foarte repede si am calitatea asta extraordinara de a retine ideile principale, incurcind nick-urile autorilor.
Citeva chestii reies din ce s-a spus aici.
Ca ungurii nu ar da o ciocolata unui copil de noua ani.
Fals! Numai acei doi unguri din magazin nu au dat o ciocolata unui copil care, chiar prin gesturi au indicat spre ciocolata respectiva.
Doi. Daca fapta pare josnica, nu inseamna ca ea nu s-a intimplat. Prefer sa apliam principiul civilizat al prezumtiei ca toti membrii comfei spun adevarul (pina nu sint prinsi cu munciuna).

Trei. Sa nu aberam in continuare afirmind ca toti romanii sint de treaba, buni si cuviinciosi, si ca nu ar exista nici unul care sa refuze un copil maghiar de noua ani care ar cere un suc in limba maghiara.
Deasemenea sa nu cerem unui copil de noua ani sa invete maghiara atunci cind se plimba prinr-o zona in care se vorbeste asta. Nu are sens nu din cauza ca maghiara ar fi o limba urita, pocita sau ce s-a mai spus - fara sa se tina cont ca orice limba materna e dulce pt cel care o vorbeste - ci pentru ca maghiara nu este o limba de circulatie.

Am retinut si pasajul care spunea ca furiile nationaliste sint de multe ori pervers asmutite de politicieni pt ca oamenii sa uite de problemele reale care exista (si s-a dat exemplu fisia Ghaza), si eu cred ca acolo s-a spus un adevar si ca in plus se poate aplica acest fapt si la comfa asta, pt ca uite, in loc sa discutam despre lucruri mai placute sau mai utile, ne pierdem timpul pornind de la o bentita. Nu mai spun ca fetita, care pare de vreo 11-12 ani este fardata si rujata, mi se pare urit asta si spune ceva despre parintii fetei.

Este adevarat si ca romanii plecati din tara vad altfel problema decit cei aflati acolo. Si este adevarat si ca cel mai influentati sintem de ungurii pe care i-am intilnit, daca chestia e aplicabila. Eu am cunoscut personal numai patru sau cinci unguri-romani pina acum si intimplare sau nu, toti au fost oameni extraordinari care mi-au facut o impresie buna.
Probbabil ca daca ar fi fost invers, as fi scris si eu tot felul de balarii la adresa lor acum.
Noi oamenii sintem foarte subiectivi.
Culmea este a luati fiecare in parte, toti cei de pe comfa asta, nu ma indoiesc, sintem civilizati, si uite cum cu toate astea mai avem un pic si ne luam la bataie.
Exagerez :)

de ce romanii plecati prin strainataturi au tupeul sa le ceara ceva celor ramasi,parca le-ar fi datori cu ceva...celor care nu le place in tara sa nu vina,daca totusi vin sa ia lucrurile asa cum sunt si sa nu mai caute nod in papura,ca peste tot e greu si banii nu curg garla(asa cum cred unii...)

Daca casuta spirituala ti-o simti goala in occident atunci trebuia sa stai acasa la tine in Ro. si ma refer nu numai la tine ci la toti astia plecati economic dupa 1989 cind de fapt nu mai erati considerati refugiati politici.
Nu va place nimic,nu puteti sa va adaptati,va plingeti in stinga si-n dreapta desi fianacial sinteti de 100 de ori mai bine decit 70 la suta din populatia Romaniei care moare de foame.
Va plingeti si fals as zice fara de stiinta ca romanii plecati dinainte de voi nu fac nimic pentru Romania desi voi insiti nu ridicati un deget in afara de blah,blah-ul gol pe care-l faceti pe forumurile romanesti.
Stati acasa la voi sa va impliniti "cutia" spirituala ca de restul avem grije noi astialati care stim exact ce inseamna sa pretuiesti libertatea . Ne faceti de rusine peste tot (a la personajul Dl.Goe.)
Ramine cum v-am mai zis.Nu va place spiritual aicea ,inapoi acasa ca nu va tine nimeni aicea...."ceasca" nu mai exista ca sa aveti un motiv de-a nu va mai intoarce in Ro.

Se pare ca foarte multi Romani plecati din tara, nu reusesc sa se vindece de cataracta comunista care le-a atenuat capacitatea de a vedea si a judeca liber.

Gratie faptului ca ma aflu de 12 ani Olanda am reusit sa inteleg intunecarea in care m-am aflat in Romania in epoca de aur. Regret foarte mult ca nu am putut evada mai devreme din subcultura aceea.

bine ai venit printre noi.
in primul rand doresc sa te felicit pentru viata ta, care desi foarte grea ar trebui sa ne faca pe noi, alti romani plecati de acasa, sa meditam.

In primul rand as dori sa te rog sa ne povestesti despre familia ta:
mama - femeie cultivata, cunoscatoare de limba franceza
tata - barbat cu multa personalitate, aparent infrant de tirania comunismului.

Catalina Bader

era un batran chinez ratacitor prin lume

la un moment dat cineva il intreaba:
de ce nu te intorci in China - locul de unde apartii cu toata fiinta ta?!
Batranul a raspuns: nu este nevoie. Oriunde merg, China este in inima mea.

Cred ca este valabil si pentru multi romani plecati de acasa.

Preda Mihailescu, matematicianul - minune



EVZ
Vineri, 01 Noiembrie 2002


Numele lui Preda Mihailescu este tot mai cunoscut printre matematicienii din toata lumea, dupa ce in iulie anul acesta a reusit sa rezolve o problema veche de 158 de ani. Matematicianul roman activeaza ca profesor in Germania, iar despre descoperirea lui a scris recent revista germana “Spiegel”. Articolul care vorbeste despre performanta romanului plecat de mult timp din tara este intitulat “Dansul variabilelor”.
Preda Mihailescu a lucrat, timp de doi ani, la problema propusa acum 158 de ani, in 1844, de matematicianul belgian Eugene Catalan, si anume demonstrarea formulei xp - yq = 1. “M-am chinuit cu aceasta problema doi ani. Sint multumit ca mi s-a intimplat mie acest lucru. Acum pot savura in toata frumusetea ei aceasta formula”, a declarat Preda Mihailescu. Performanta profesorului este cu adevarat remarcabila pentru ca a reusit sa ajunga la un rezultat rar in domeniu. Esenta formulei dovedite este ca toate variabile sint mai mari decit 1 si ca pentru formula respectiva nu exista decit o singura solutie. Preda Mihailescu lucreaza de doi ani la Universitatea din Pa-derborn, un oras din nord-vestul Germaniei. El s-a nascut in 1955 la Bucuresti, iar la 18 ani a fugit din tara. A studiat matematica si informatica la Zürich, in Elvetia. Matematicianul in virsta de 47 de ani se plimba aproape zilnic pe malul fluviului Pader, in fata casei sale, sperind sa gaseasca solutia problemei lui Catalan. De multe ori il prin-deau zorii zilei aplecat asupra notitelor, umplind sute de foi cu cifre si simboluri. Conform afirmatiilor sale, satisfactia este pe masura efortului depus, desi pentru rezolvarea acestei teorii nu va avea nici o recompensa materiala. Mihailescu este pe deplin multumit, savurindu-si pipa pe malul riului, vorbind in termeni aproape poetici despre cifre, elemente si curbe eliptice. Fericitul profesor compara acum cu muzica matematica: “Urmaresc variabilele ca ritmurile si melodiile muzicale. Le vinez, si in timpul acestui dans incerc sa gasesc o structura care sa ma conduca mai departe”.









Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

SB, daca anonimu' venetian #8485 a facut foamea ca student atunci nu-i de mirare ca occidentul ii "pute". Cheia mesajului era: "si chiar sa muncesc"

Anonimule, mai intai sa traiesti 1-2 ani ca salariat occidental si abia apoi sa vii sa ne povestesti despre viata in vest. Viata in occident n-are a face cu foamea studentului roman plecat cu bursa.

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare." (sic)

La ceva timp dupa ce am ajuns pe meleaguri indepartate de "ACASA" mi-a cazut in mana "Umbre in paradis" a lui Erich Maria Remarque. Plangeam si citeam pentru ca regaseam descrise exact sentimentele pe care le traiam: Vreau acasa! Ce-mi trebuie mie America? Cine m-a pus sa vin aici? Si in acelasi timp stiam ca amintirile mele despre tara, prieteni si toti cei dragi sunt deformate si infrumusetate de dor. Ce stiam ca exista nu mai e... Fiecare are acum alte preocupari, alti prieteni, alte griji... Cand m-am dus in vizita abia daca m-am vazut cu ei (si am stat 2 luni!).
Daca nu as avea acolo familia toata pentru ce m-as mai intoarce?
Tot ce-mi ramane e sa caut site-uri ca acesta si carti si sa incerc sa reconstitui in suflet si minte adevarata spiritualitate romaneasca, cea cu care ma mandresc si pe care o "cant" de fiecare data cand am ocazia.

M-am tot intrebat ce s-ar intampla daca fiecare dintre romanii plecati "dincolo" ar povesti unui singur prieten strain despre Eminescu (sau Enescu sau Brancusi sau Blaga sau...), daca de Craciun am da cadou (si) un CD cu muzica romaneasca sau o traducere a poeziilor lui Eminescu ori un album cu reproduceri dupa Grigorescu

Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne

gluma, ne-gluma, se poate vedea un caz de roman plecat, intors si pesimist tot timpul.

nehotarirea asta cred ca ne turbeaza pe toti cei plecati, intorsi dar mai ales ramasi in Romania.

cum aceasta ezitare face parte din felul nostru de a fi (in majoritate), poate sentimentul ce ramine dupa acest interviu si multe din subiectele de pe luneta/cafenea este acela al romanului poticnit intr-un dezechilibru si cu privirea febrila cautind un altul :)

PS si mesajul meu ne sugereaza o alta bogatie spirituala romaneasca: acela de a stoarce generalizari nationaliste/patriotice/lacrimoase ba chiar filozofice chiar si dintr-un biet interviu :))