comentarii

romantismul serii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
Site si serie... - de Vlad Mereuta la: 15/02/2005 20:37:21
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu ma asteptam sa placa atat desi pentru mine inseamna mult imaginile astea. Multumesc pentru sfaturi, e bine de stiut lucruri de genul acesta. Nu m-am gandit niciodata ce exact am nevoie pentru serie, decat cand am ajuns in gara. Peron, tren, calator, om prin geam, etc. De obicei ma bazez pe instinct cand fotografiez pentru mine (adica mai tot timpul). Doar acum am vazut si eu seria domnului Bumbut si asemanarea unor fotografii, cel putin aia cu aburul. Mai stiam de niste trenuri fotografiate de domnul Gheorghe Serban.
Oricum parca in ultima vreme seriile imi trezesc mai mult interes decat o singura fotografie buna.
Serie de imagini, Maramures 2004 - de Vlad Mereuta la: 17/03/2005 18:12:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O serie de imagini din Maramures facute la sfarsitul anului 2004. Din pacate vremea nu prea a tinut cu noi.Si tot din pacate timpul nu a permis mai multe... poate data viitoare.


Pana atunci http://www.mereuta.com/ro/gallery/section/maramures.html
romantismul pro si contra... - de Intruder la: 19/03/2005 11:56:20
(la: Romantic = practic ?)
"Guarda e passa !" (Dante)
Nu cred ca au disparut romanticii, asa, peste noapte.Romantismul exista, numai ca el s-a modificat dupa cerintele noului mileniu...
Il vad, il simt prin e-mail-uri, pe messenger, SMS-urile telefoanelor,e
prezent la doamnele de varsta diferita care urmaresc telenovele, e prezent aproape la toti cand ascultam muzica preferata (hmm...era sa fac o cacofonie de zile mari..)
Adolescentii - baieti si fete - mustesc de romantism: unii si-l mascheaza sub o platosa pe care-o numim bravada...
Sa fim deci, "baieti de milioane"...de ce nu?...dar, de ce da??!
dragă rodi - de spinroz la: 02/05/2005 20:32:37
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
:)))) mă faci să râd; eu nu-ţi vorbesc despre experienţele mele personale ci despre ceea ce se întâmplă în viaţă: filosofia populară compară căsnicia cu borcan în care se află deasupra două degete de miere şi restul fiere. Crezi oare că religia creştină a schimbat ceva în morala căsniciei? De două mii de ani bărbatul a rămas tot poligam, iar femeia o monogamă. Poţi să-mi explici cum se pot împăca cele două tendinţe? Din nefericire conflictele se rezolvă la tribunal şi cei mai grav e că toţi copii sau cel puţin majoritatea care provin din familii dezorganizate devin nevrotici şi o iau razna. Ştii care e cea mai mare tară a omului modern? Teama. sunt atâtea temeri: catastrofe şi cataclisme cosmice (comete şi meteoriţi rătăciţi ce vor lovi pământul inerent), găuri în stratul de ozon, efectul de seră şi topirea gheţarilor, ameniţări cu războie nucleare, etc pe care savanţii de astăzi, ca nişte Casandre se străduiesc să ne prezinte scenarii din ce în ce mai apocaliptice; toate acestea şi multe altele generate de conflictele familiale nasc generaţii de copii tot mai nevrotici. efectele asupra psihicului se văd în toate manifestările din ce în ce mai extremiste îndeosebi în plan erotic, devalorizarea iubirii romantice printr-o sexualitate din ce în ce mai aberantă. Cu ce iubeau cei din epoca lui Don Qijote, sau cei din epoca romantismului ? Mai iubeau totuşi cu inima! Azi se pare că se iubeşte cu sexul , cu gura, cu anusul. Oare toate manifestările pornografice mai amintesc ceva despre tandreţe şi iubire?
#46699 (raspuns la: #46363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
WOW!.. draguta serie... __ - de Honey in the Sunshine la: 16/09/2005 09:09:30
(la: Giganticul)
WOW!..
draguta serie...
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
romantism - de rac la: 11/10/2005 18:45:42
(la: Vrei să ne-ntâlnim sambătă seară?)
Timp: sâmbătă seară, pe la 19.00.
Anotimp: toamnă autentică; nu e frig, nu e cald, pe jos, covor de frunze galbene.
Locaţie: DN1, şoseaua Bucureşti-Ploieşti, aproape de Comarnic, imediat după ce laşi Cornu şi intrarea în Câmpina pe mâna dreaptă iar în stânga, podul spre Breaza, într-o cârciumioară.
Atmosferă: şapte mese cu umbreluţe, nu mai mult, dispuse asimetric într-o curticică cu pietriş; într-un colţ, pianul şi vioara, mângâiate de doi ţigani cărunţi; o singură masă liberă, undeva, într-un colţ.
Pe masă: un bucheţel cu flori de câmp naturale, o mini-veioză cu luminiţă galbenă, difuză, scrumiera verde, trei pahare cu un picior, întoarse cu gura în jos, un teanc mic de şerveţele mov.
În frapieră: o sticlă de şampanie demisec, gheaţă.
În aer: muzică discretă de la maeştri serii, toamnă zglobie, cu mici adieri la obraji.
În suflet: prima iubire.
monte cassino - de miraz la: 28/11/2005 21:30:25
(la: Batalia de la Monte Cassino)
"Monte Cassino" a lui S. Hassel a fost cartea care mi-a risipit orice urma de romantism pe care un razboi l-ar putea avea. Pt. ca pana la o anumita varsta, mai ai impresia asta ca exista razboaie drepte. S. Hassel este de fapt unul dintre personajele cartii si intregii serii.
ce-i ursa mare? vraja in ser - de latu la: 03/12/2005 23:15:07
(la: joc)
ce-i ursa mare?
vraja in seri romantice senine

ce-i corabia

#92684 (raspuns la: #92674) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Serie - de Vancea Dorin la: 22/07/2006 02:24:27
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Excelenta serie dl. Narcis. Foarte frumoase forme.
De ce sa stricam romantismul! - de val87 la: 26/10/2006 04:59:08
(la: Te gîndesc...)
De ce sa stricam romantismul! cred ca omul are dreptul sa-si exprime sentimentele, indiferent de virsta. Unii nu sint in stare sa simta sau sa scrie nici asa ceva.
legea seriilor - de Daniel Racovitan la: 17/07/2007 14:52:54 Modificat la: 17/07/2007 14:55:54
(la: Inca un salvator inecat)
legea seriilor: aceleasi evenimente negative au tendinta de a se produce in serie

exemplu: cateva accidente aviatice au loc
in decurs de doua luni, dupa care doi ani nu se intampla mare lucru, dupa care iar se intampla o serie de accidente in interval scurt, apoi iarasi pauza.

exista si expresia "serie neagra"
#216510 (raspuns la: #216478) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in serie - de TeodoraPA la: 09/03/2010 20:48:53
(la: De ce China???)
productie in serie, asa ii zice. hi hi hi...
*** - de zaraza la: 03/08/2013 21:02:58 Modificat la: 03/08/2013 21:49:38
(la: DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL?)
TREC LA MIEZUL DEZBATERII.
Ce spune domnul Boia, in cartea sa (pag 21):
"Nicolae Grigorescu, pictorul "national", e cit se poate de national prin subiecte: taranci, ciobanasi, interminabila serie de care cu boi. (...) Un occidental (...) nu va vedea in aceasta pictura nimic iesit din comun, nimic cu adevarat inovator. Valabil si pentru ceilalti pictori romani de seama: Aman, Andreescu, Luchian, nu se afla printre ei un Cezanne.



dar ce ti se pare injust in ceea ce spune Boia? e adevarat, Grigorescu a fost primul mare pictor modern roman, insa privit in context european a fost "doar un alt" impresionist si nu de talia celor mari. pictor talentat de altfel, a imprumutat maniera de la impresionistii vremii, dar nu a venit cu ceva nou, nu a fost un vizionar in pictura europeana. (mie mi se pare foarte interesanta calitatea lui de pictor de front, la 1877 si chiar am de gand sa-i revad tablourile de batalie, poate reusesc in septembrie, cand mai merg in Ro. interesanta in sensul unei povesti personale, caci nu-i putin lucru sa fi trait si pictat experienta asta.)


Cazul mai delicat este al lui Mihai Eminescu. (corect domnule Boia era: CEL al lui M Eminescu) "poetul national", marele mit romanesc. (...) Eminescu i-a cucerit pe romani prin uluitoarea muzicalitate a poeziilor sale. (SERIOS domnule Boia? NUMAI muzicalitate, ca si cum continutul ar fi trivial ?!) In traducere, aceasta misterioasa calitate se pierde si nu este de mirare ca Eminescu, ca produs de export este aproape inexistent."

continutul nu e trivial, dar la fel ca la Grigorescu, nu e inovator. Eminescu a fost ultimul romantic, ori, in curentele artistice si literare, interesant e sa fii primul, nu ultimul. Oricum, e de notorietate ca Eminescu s-a inspirat la greu din romantismul german, deci continutul nu e original, ca idee si viziune. de altfel, daca ar fi fost original, probabil ca s-ar fi remarcat mai mult pe plan international cu prozele sale, care sunt traductibile. In rest, a fi poet intr-o cultura mica, e o pozitie ingrata, avand in vedere ca poezia e aproape intraductibila.

si editez ca sa spun ca nu e desigur vina lui Eminescu sau Grigorescu ca n-au fost mai avangardisti. Ei au marele merit de a fi modernizat arta/literatura romana, preluand influentele din afara, captand trendul vremii si adaptandu-l la noi. Prin asta, au facut enorm pentru cultura romana, poate mai mult decat ar fi facut daca ar fi pus bazele unui nou trend (si cum sa faci asta, daca te-ai nascut intr-o cultura marginasa, la care ajung destul de greu innoirile?) DAR, asta nu inseamna ca sunt niste varfuri in cultura europeana.

Si serul Pure poate ajuta la eliminarea ridurilor din jurul ochilor.

#655115 (raspuns la: #594401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de aceasi parere dar.... - de vali la: 03/09/2003 08:43:57
(la: "Regele International al Tiganilor")


eu cred ca si ei sunt un popor ca oricare si au dreptul la afirmare, insa chestiile astea sunt niste ...gogosi ..ceva de genu pentru ca au dupa cate stiu eu o serie de regi si imparatzi atat autohtoni cat si internationali ...nu stiu de ce se face atata caz si prin media de chestia asta ...iar de preotzii respectivi cred ca in chestia asta au fost doar niste marionete asa cum este multa lume din tara asta...
asa cred io..
#129 (raspuns la: #127) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu cred ca putem discuta seri - de Alice la: 02/10/2003 01:16:53
(la: Man or woman?)
Nu cred ca putem discuta serios problema asta. Nu atat timp cat suntem toti de aceeasi parte a baricadei.
Fiind de acord cu Ratusca, repet ce-a spus el/ea(?)...:)
fericirea antonimul tristetii - de (anonim) la: 02/10/2003 12:51:13
(la: Farmecul vietii de zi cu zi)
Nu prea acord mare crezare stirilor protv-iste, dar tocmai in aceasta seara Andeea Esca a anuntat ca, in urma unor cercetari efectuate de o serie de specialisti, timp de 2 ani, Romania se afla pe primul loc in lume la capitolul tristete a locuitorilor sai. Urmeaza pe locurile 2 si 3 Armenia si, respectiv, Rusia. La capitolul fericire, pe primul loc se afla Nigeria.
Da, suntem tristi, nu credeam insa ca suntem cei mai tristi.
Animis
Mai, aici pentru mine chineza - de Alice la: 06/10/2003 06:36:44
(la: Tehnologie ADSL: Se da liber la bucla locala!)
Mai, aici pentru mine chineza e! ADSL si acces la bucla locala - ca indicatorii de serie si de parafraza pentru voi. Poate.
30 euro/200K/s.Atat. Putin da’ bun. Parol.
Acu’ 15 euro, 3K, in zile bune!
Daniel, fii bun si lumineaza: ce-i aia bucla locala?
Multam’!
Viata...moarte... - de sanjuro la: 08/10/2003 06:29:53
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
In Budo, codul samurailor, sta scris: "Viata sau moartea sunt la fel. Trebuie respect pentru amandoua". Poate asa a gandit si ciobanul moldovean pregatindu-se de "nunta". Si-a pregatit trecerea intr-o noua lume, sarbatorind evenimentul. Resemnat fiind, n-a facut nimic sa impiedice un lucru ce-l simtea sortit, si asta ma necajit pe mine.
Soarta nu poate fi schimbata in esenta, dar sunt lucruri care depind doar de noi sa le schimbam, si merita incercat oricat de firave se intrevad sansele.
Imi amintesc de un citat celebru al lui McMurphy, ("Zbor deasupra unui cuib de cuci" ) cand si-a insangerat mainile incercand sa ridice o greutate peste puterile lui: "- Dar macar am incercat!"

Ne mor mereu fiinte dragi, dar cat de pretioasa ne este amintirea lor. Sunt lucruri de care iti amintesti cu drag, si care-ti incalzesc inima in serile lungi de iarna: un bunic, un parinte, un caine, un copac...
La nivel "macro" nu inseamna nimic, dar luat la nivel de individ, fiecare isi traieste propria-i drama.


sanjuro
#903 (raspuns la: #897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...