romeo si julieta

Romeo si Julieta-o tragedie produsa de inapoierea tehnologica. Cum ar fi aratat Romeo si Julieta in epoca telefoanelor mobile?
--------------------------------------------------
If you don't like something, change it. If you can't change it, change your attitude. Don't complain.
(Maya Angelou )

Ai de-a face cu un editor care e probabil destul de jos in ierarhie si joaca by the book. ADICA noi nu publicam cuvinte cu conotatie etc, etc.... Cel mai tare cred ca poate deranja cuvintil cu "p....."

Acum pe tine impactul shitei si publicarea te intereseaza asa ca altereaza ultima linie cu ... alte injutaturi (sic) si la cele mai suculente foloseste forma scrisa a lui beeep.... adica "...."

Editorul de pe pozitia lui/ei si nu de detinator al publicatiei sau de Comisia Audio-Vizualului - are dreptate.

Dar ca sa citez un articol citit recent daca toti editorii erau asa "catolici" Romeo si Julieta nu ar fi vazut lumina zilei pe motiv posibil de under age sex ca sa nu mai vorbim de, de exemplu Venus din Milo sau Apollo care ca statui dezvelesc elemente ale corpului uman care etc, etc.....si care ar fi fost interzise la a vedea lumina zilei.

.....

Oricum e nostim...

.............

Altfel povestea ta e jet-version -ul sau versiunea moderna a unui banc celebru acum ceva ani. Despre Ion acum John intors in satul lui acasa si pretinzand ca nu mai stie romana..... Si merge el John/ Ion prin batatura asa pe post de gentlman visator si rupt de lume pina calca pe dintii unei greble si coada il pocneste in frunte:

- Futu-i mama ei de grebla !!!! Bagami-as....beep, beep, beep.....

Cam asa. O cola (si rece) poate fi mai putin damaging :))))

Hai ca ma amuz singura pe aici.

Draga domnisoara, a-ti asculta parintii nu este un act de recunostinta!
Fericirea personala incepe cu educatia primita cu si prin sfaturile parintilor. Asadar a tine cont de ce spun parintii e , pana la urma, o chestie de educatie!
Cu exceptia situatiilor in care parintii isi sfatuiesc copiii sa faca alegeri in interesul propriu, toti cei care au copii nu doresc acestora decat ce e mai bine pentru ei! Cand copiii ajung maturi, parintii isi spun parerea care, de cele mai multe ori, este reala! Felul in care o fac poate genera asa-zisul SRG (Sindrom Romeo si Julieta), care consta in accentuare convingerii ca, daca nimeni nu e de acord cu dragostea noastra noi o sa murim din dragoste! De cele mai multe ori obstructia puternica a parintilor ii face pe tineri sa nu mai observe ce ii desparte ci numai ce ii apropie, lucru care le poate fi fatal!
Daca la mijloc nu este chestie de orgolii si mandrii stupide atunci flerul parintilor este real! O spun din cunostinta de cauza! Parintii ne cunosc cel mai bine, ne stiu sensibilitatile si reactiile, ne cunosc sufletul!
In ce priveste chestiunea amestecului de etnii, as dori supun atentiei mesajul Bibliei. V-ati intrebat de ce Dumnezeu interzice amestecul raselor? E bine sa reflectam "fara ura si patima!" Dragostea nu poate surmonta chiar toate barierele si, chiar daca e asa de speciala si reuseste sa treaca peste primele, ajunge, cu timpul sa nu mai faca fata celor ce urmeaza in anii in care in locul feromonilor, ne iubim cu adevarat cu sufletele! Daca la inceput iubirea ne implica doar pe noi, 2 persoane indragostite, cu timpul integrarea in grup, familie, societate, poate ceea mari probleme. Diferentele de obiceiuri, cultura, religie nu put fi ignorate.
Nici situatia in care exista diferenta de studii nu e de neglijat. In cazul in care femeile sunt cele fara scoalai...lucrurile merg mult mai bine decat in situatia inversa! Barbatii sunt orgoliosi si chiar daca nu recunosc de la inceput...cu vremea...apar probleme si inca unele foarte grave!
As dori sa inchei cu o sugestie: incercati, draga domnisoara, sa analizati la rece opozitia parintilor!
Dupa ce veti trece de fierbinteala asta o sa intelegeti ca nimanui nu ii aduce noroc amaraciunea produsa propriilor parinti.
Sigur, veti face cum doriti caci sunteti adult si libera! Dar...libertatea adesea e o povara caci alegerile, bune sau rele, trebuie sa ti le asumi cu toate consecintele ce decurg de aici.
Va doresc fericire! Pana la urma fiecare gaseste ce cauta si are ce merita
Succes si intelepciune in alegerea ce o veti face!

Prietenia prematura ?! De ce,prematura? Este virsta cea mai frumoasa,pentru inceputul unei povesti de dragoste (Romeo si Julieta).Dar ca orice inceput poate fi mai dificil,mai nesigur si atunci e bine sa ai linga tine un sfatuitor cu experienta,pe care sa-l crezi macar pe jumatate.

Singura lupta pentru iubire pe care o accept este lupta comuna a celor doi parteneri in dorinta de a invinge o problema de viata si a face iubirea lor sa triumfe... (Romeo si Julieta pot sa fie un exemplu... well, nu unul fericit. Dar totusi un exemplu...hahahaha...) Lupta unilaterala niciodata nu are un sfirsit fericit. Mai devreme sau mai tirziu unul sau amindoi dintre parteneri oboseste si este destul sa naruie "castelul de nisip".

Dragostea adevarata este intre doi oameni care se tin de mina si privesc inainte... Doi oameni care lupata impreuna pentru acelasi tzel. (well, ca sa fiu corect din punct de vedere politic, cei doi oameni pot fi de acelasi sex sau de sexe opuse lor insile.... hehehehe...)
Asta este singura lupta pentru iubire care poate sa aduca victorie si fericire.

God love you all,

Dr Evil

Radu, eu astept partea a doua, cand ai sa ajungi la ce ne intereseaza, si anume la aia care simt Iluzia si raman singuri din teama de-a nu-i cadea victime.
Nu ma intereseaza, asadar, nici cei care NU STIU iubi (inconstienti , deci fericiti) nici cei care NU POT iubi (constienti … si rai), ci mai curand cei care SIMT Iluzia si se tem, ramanad singuri, sau risca si ajung in a doua categorie …in cel mai fericit caz!
A treia e cea care-i tine-n viata pe morti: tristan si isolda, peleas si melizanda, romeo si julieta, siegfried si kriemhilda.
Morti si aia!

daca-mi place in mod deosebit, de ce n-as asculta-o pana la capat?
daca DOAR am auzit de-o opera c-ar fi frumoasa, nu stiu daca imi place sau nu si nu stiu daca as asculta-o pana la capat sau doar uvertura...in fine...vorba lui George, vanez greseli...of!

uite iti dau astea:

Prokofiev- Romeo si Julieta
Leoncavallo- Paiate
Verdi- tot ce-i al lui...:)
Wagner-Olandezul zburator
Puccini- Boema
Donizzeti- Lucia di Lammermoor

Incearca sa le (re)asculti...dar nu la bucatarie!!!...mai bine cu dl. Belle in dormitor...:))

cico vine de la cicoare? ... din care se extrage se pare un surogat de cafea! Nu ai înţeles nimic din refutaţia mea. Da, din punct de vedere raţional sexul oral pune pe femeie şi pe bărbat în situaţii care demitizează iubirea. Iubirea e un sentiment sacru, generat de <>, o atracţie a complementarităţii, a androginului , o legătură a legăturilor, cum a spus G. Bruno (pentru care a şi fost ars pe rug) ce se observă în întreg universul, adică a două fiinţe ce stau faţă în faţă, bărbat şi femeie. Ceea ce era odată iubirea în perioada romantică, un ideal absolut şi sacru la care îndrăgostiţii mai visează, azi constatăm cu un realism crud că iubirea de pe timpul lui Romeo şi Julieta e de fapt o stare relativă. Îţi poţi închipui prea iubite cico cum ar arăta Romeo şi Julieta în poziţia 69. Nu , eu nu-i pot vedea altfel decât aşa cum ne-au fost prezentaţi de marele Will, doi tineri frumoşi ca nişte zei care trăiesc o tragică iubire. Ce a rămas atunci din acest ideal când sărutările sub clar de lună s-au transferat, jos, în sărutări sub muntele lui Venus , ori ale piscului ,,omul.'' Ce crezi tu că se întâmplă cu iubirea în poziţia 69. Se mai poate vorbi de sacralitatea ei? Răspunsul cred că se găseşte într-o singură expresie; iubirea este iraţională, ea generează comportamente în consecinţă. Iubirea generează beţia simţurilor, iar beţia simţurilor generează iubire. M. Ficinio,un mare învăţat al lumii evului mediu, a intuit ecuaţia iubirii: iubire= magie; eu aş pune azi astfel în ecuaţie: iubire=plăcere. Şi reciproca este valabilă. Iubim ceea ce ne face plăcere şi ne place ceea ce iubim.

Se poate găsi oare o explicaţie psihologică la acest patern contradictoriu?

Nu, dar se pot eventual gasi explicatii psihologice la cei ce "descopera" astfel de patternuri ;)

ps Din ce-mi adreseaza don'soara (banuiesc) SpinRoz pe "Ati facut vreodata sex oral", referinta dumisale in materie de sex e ... "Romeo si Julieta", a "marelui Will" :)))

(1) Intrebarea "Cine-i mai fericit? Cel ce iubeşte sau cel iubit?" e in primul rind foarte prost pusa, din moment ce afirmi ca fiecare iubeste si e la rindul lui iubit.

(2) Ma-ntreb ce-ar zice Romeo si Julieta (prin care judecai dragostea in alta parte) s-auda "pattern"-ul de masurare a iubirii "la kilogram", pe care se pare ca l-ai "descoperit" aici :-> Or mai exista cazuri izolate de dragoste posesiva sau complexata, dar sintem departe de-a generaliza in acest fel.

(3) Dominant\stapin si dominat\supus?! Parca citesti de relatii sado-mazo, nu de-o relatie normala :)) "Nu există o egalitate perfectă a relaţiei iubirii" :) Logic! Fiindca nu s-a ajuns (din fericire!) sa se masoare dragostea cu shublerul :)

de obicei, marea iubire se cam termina cu marele esec...tot ce-i frumos se sfarseste repede...cum spunea cineva pe-aici de Romeo si Julieta...
vorba ceea:cine-o are (a avut-o) sa-i traiasca, cine nu- sa nu-si doreasca!...;)

Dupa ce-ti dai seama?
dupa viata care ti se da peste cap!!!

E totusi vorba de Romeo si Julieta :-)

Sper ca nu te obosesc, de la Romeo si Julieta plec si eu. Povestea lor de iubire e oricum, numai vesela nu. E ...clasica, e celebra, SI FARA HAPPY-END! La fel sunt aproape toate marile povesti de iubire. Oare de ce Otilia si Felix s-au despartit? Oare de ce Rhett Butler a ajuns la capatul puterilor cu Scarlett? Oare de ce Meggie si Ralph de Bricassart au trait nefericiti? Oare Adela a fost fericita dupa plecarea celui care o iubea in taina? De obicei iubirile permise se transforma destul de curand in rutina, el sau ea nu-si mai pretuiesc partenerul, se plictisesc rapid si isi cauta ... alte victime. Sau Titanic-ul a avut cumva happy-end? Mi se pare ca nu...Oare moartea celui iubit il transforma intr-o icoana pe care o veneram?...Atunci de ce oare, cata vreme e langa noi, nu-l pretuim?

pe locuri, fiti gata, start!
(cortina!)
Daca nu vrei sa risti nimica - de ex. ca ala cu cortina tocmai e in tufish - ar trebui sa schimbi un pic ordinea: Pe locuri, fiti gata, (cortina), start! Altfel s-ar putea sa stai ca adam pe scena, in aplauzele frenetice ale publicului compus in mare parte din oameni surprinsi ca romeo si julieta contine scene in care virginitatea barbatului este evidentiata atat de concret...

Da ... chiar asa ... stau la acelasi etaj cu Ioana ... imi pare nefiresc sa vorbesc de ea la trecut ...

Pina mai ieri ne intilneam seara cind aruncam gunoiul ...
pentru mine e de neconceput ce s-a intimplat cu atit mai mult ca nimic dar nimic nu lasa sa se prevada asa ceva...
Eu o stiu pe Ioana ca pe o fata deosebit de frumoasa ... invata bine ... nu traia nici intr-un lux excesiv ... nici in saracie ...
Ma doare enorm ce s-a intimplat ... dar si ca nu pot pricepe macar de ce ...
Explicatiile cu telenovela mi se pare absurde ... nu se omara cineva ca vede un film sau romeo si julieta... sa fim seriosi ...
Daca am sa aflu ceva care sa ajute cumva ca asa ceva sa nu se mai repete am sa va spun...


--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com

Pina sa raspund la intrebare, o definitie a iubirii este necesara. Nu de alta, dar sa nu umblam dupa cai verzi pe pereti...
Cautind iubirea, din start trebuie sa stim ca., inconstient (dar cine isi recunoaste ce are inconstient? altfel nu mai erea inconstient...) urmarim o stare in care sa scapam de toate belelile lumii asteia. Deci din start este o chestie ce trebuie privita cu grija...
Intram de asemenea in viata cu lecturi in cap. Vai, Romeo si Julieta... Sau privim cu invidie pe cei inamorati unul de altul...
Ne aflam inca departe de realitate.
In fine, ajungem si noi indragostiti. Povesti sint multe (iar exceptiile doar confirma regula), dar indeobste amorul trece. Din foarte simplul motiv ca iubirea este betia prin care ne apropiem bezmetic de cineva, ne imperechem si astfel asiguram eprpetuarea speciei. Apoi trece, intrucit apar alte prioritati in planurile aceleiasi specii, pentru noi, de pilda intretinerea copilului rezultat.
PUTINA LUME RECUNOASTE CA DRAGOSTEA ESTE O CHESTIE TRECATOARE. E ca in povestea cu hainele imparatului... Mai toti stiu, dar nu o spun... Da, o poti aplica altei persoane, dar aceasta caracteristica se perpetueaza, dupa un timp mai lung sau mai scurt.

Nu sint un cinic.
Doar caut sa descopar realitatea, pentru ca abia apoi sa aleg mijloacele de a ma adapta ei. Inclusiv de a ma apropia de acest lucru minunat ce ramine, totusi, iubirea. Faptul ca, apoi, sa fiu constient de fragilitatea ei nu ma impiedica sa ma bucur de ea, cita e, cit e.
Mai dureroasa mi-ar fi cursa dupa lucruri care nu exista.

Totodata, daca vrei sa dureze o iubire, trebuie ceva munca, ceva efort. Poate si putere de a privi lucrurile in fatza.

Mircea

Nu vorbeam de povesti "mici" in sens cantitativ (ofer si mi se da aceeasi cantitate bine-masurata de dragoste), ci de povesti obisnuite, banale daca sunt vazute din exterior, insa intense prin prisma trairilor celor doi.
Cand ma gandesc la povesti "mari", am in minte "Love Story", am in minte "Romeo si Julieta"... Acestea sunt celebre datorita dramei finale. Crezi ca ar fi avut acelasi impact daca traiau fericiti pana la adanci batraneti?
Ce prefer eu? Prefer sa ardem amandoi la intensitate maxima, sa ne topim in flacari precum Eminescu in "Oda" sa... asa, nestiuti, in banalitatea noastra subiectiva ;)
Si mai prefer sa fim fericiti... :)

A trăi înseamnă să te întâlneşti adeseori cu nereuşita.

cind sufletul meu simte ca nu este pacat ce simte, pentru ce ar veni cei din jur sa-mi spuna ca e?

cei din jur n-au nici un drept sa vina.
vin insa uneori buluc peste tine, consecintele durerii ce-ai putea-o provoca si pe care s-ar putea sa n-o poti simti, fericita-n starea ta in care, precum am zis, ai tot dreptul sa fii ...

e egoist sa-ti doresti sa fii fericit? da e. atata timp cit provoci durere celor din jur.
oamenii 'fericiti' s-adesea surzi si orbi la durerile din jur.

cu toate astea marile iubiri de-a lungul timpului nu s-au gindit decat la ei,mai putin la cei din jur. nu-i asa?

... romeo si julieta, lancelot si guenièvre, tristan si isolda!

1.Tatiku
2.Leo
3.Idem
4.Toamna romaneasca
5.Piersica parguita, Bujorul
6.Toparceanu, Caragiale, Baudelaire, Cehov, si mai ales Dostoievski
7.Christopher Plummer, Nicolae Herlea, Degas, Brancusi
8. Piesa neterminata pentru pianina mecanica, cred....
9.Idiotul, Viata, amorul, moartea (Arthur Schopenhauer). Momente si schite, Teatrul lui Cehov si Sebastian, Shakespeare. (orice, cu un plus parca pentru Romeo si Julieta si Othello
10.Balada popii din Rudeni, G. Toparceanu. (foarte ciudat, stiu)
11.Spirala
12. Pamant, nu prea stiu alta...
13.Eu insumi, peste 15 ani!
14. In sus, pe plan vertical.
15. Indecis, exploziv, dur, tandru, grasut, barbos, cam exclusivist dar zambitor, ma port direct cu cei ce-mi sunt dragi si foarte tandru cu prostii
16.Semivocala mixta, lichida, de culoarea parului blond, nemtesc.
17.Nici una. Marile nefericiri vin din prea stricta masurare.
18.Povestea invierii lui Lazar (mereu cu lacrimi in ochi cand o citesc).
19.Am vazut Sequoia. Nu cred ca mai poti iubi corcodusul dupa...
20.Sa fiu destept.
21.Aer. Mult aer!
22.Pe Margareta plimband catelusul...
23.Carpeta bunicii mele din camera de oaspeti( da, e "Rapirea din Serai", normal), dar si o fatza de masa tesuta de mama ce avea un text pe ungureste ce suna cam asa: cine a fost aici, cine a mancat aici, cine si-a uitat pipa aici? Mama e unguroaica si desenul infatisa un husar venind acasa si certandu-si nevasta.
24. Sa fac bine ce mi-am propus, sa capat o statuie dupa moarte. (serios!) Cosmarurile? Contrariul visurilor de mai sus.
25.Inteligent/a si bun/a. Atat.
26.Pe sotia mea.
27.Naivitatea.
28.Grav.Grav.Vesel.
29.Cafeaua de dimineata. Nu stiu.
30.Muntele. E palpabil si nu e monoton.
31.Muzica apelor de Haendel, Bourre nr. 7. Ea e!
32.Adica cum? Cat sunt de semi-opac?
33.Agreabila
34.Miros de menta si promisiuni roz. Nervos.

mai întâi, ce-i cu sexismul ăsta? trăim în mileniul trei într-o ţară care se vrea civilizată. războiul între sexe mi se pare o chestie atât de anacronică.

din nefericire, în societatea contemporană, concepţii greşite ale vechilor epoci au încă o influenţă puternică. măcar ca punct de referinţă în discutie se cuvine să adoptăm o atitudine înţeleaptă. ambele sexe au posibilitatea de a trăi erotismul şi stările conexe la mare intensitate. ambele au capacitatea de daruire şi potentialul de creativitate care construieşte povestea de dragoste. faptul că nu toţi indivizii transforma acest potential în actualitate este însă o chestiune care ţine de mai mulţi factori.

dar ce e dragostea? când este ea adevărată? cât durează?

ei bine, aceastea sunt de fapt false întrebări. sunt doar încercarea intelectului de a se suprapune realităţii emotionale. câte adolescente nu jură că îl iubesc pe x (acelasi x de care sunt îndrăgostite toate fete din clasă) în timp ce un baiat oarecare, deşi temător în a-şi numi sentimentele, menţine un interes de lungă durată, uneori toată viaţa, pentru o ea, care nici măcar nu e cea mai curtată fată din cartier? cine e îndrăgostit si cine nu?

am aflat cu stupoare într-o zi că o fată din grupul pe care-l frecventam cu ceva ani în urmă era aşa de îndrăgostită de mine ca a vrut să se sinucidă. a luat pastile. spunem noi cu mândrie, "asta nu-i dragoste"

despre băiatul din exemplu spunem că el a trăit dragostea adevarată. dar cine poate spune că dacă mai căuta, nu gasea o iubire şi mai mare, spre exemplu una despre care să poată spune sigur ce este. sau alta si mai mare...
să fim serioşi. de fapt suntem tributari unui concept cultural, o credinţă. acceptăm (marea majoritate) aproape inconştient această idee prefabricată - dragostea adevărată. dar definitia ei variază nu doar de la individ la individ, ci şi de la moment la moment. care dragoste e adevarată şi care e falsă?

e atât de comună fraza "te-am iubit cu adevărat dar tu ...". de ce nu auzim la fel de des "te iubesc, indiferent de ce crezi tu"? asta dovedeşte că de fapt ne folosim de un concept imaginar ca să câştigăm o dispută. ca să demonstrăm că celălalt ne este dator. e doar o luptă pentru putere. acesta e glasul intelectului, nu al inimii.

e la fel ca şi cu religia. nu stii niciodată dacă dumnezeul căruia i te rogi e cel adevarat. poate că musulmanii au dreptate. sau budiştii.
dar viaţa nu e aşa. viaţa nu ţine cont de religiile noastre. ea se vrea trăită. simplu, trăită. nu ai niciodată certitudini ci doar îţi asumi şansa. mergi pe o carte sau alta. e o chestiune de curaj, nimic altceva.
dar nu se cade să afirmi că a ta e cartea cea bună. nu e ca la jocurile de cărţi, acolo, la sfârşit cărţile se întorc şi poţi vedea cine a avut asul. în viaţă lipseste testul final. singura certitudine este faptul că trăieşti. şi asta e extraordinar. pentru asta şi nu pentru vreo victorie fictivă merită sa-i multumeşti lui dumnezeu sau cui crezi tu.

eşti îndrăgostit(ă). e fantastic, unic. nu există două dragoste la fel. nici în senzaţie, nici în finalitate, pur si simplu nu seamănă. dar noi le stricăm. le forţăm în tipare, în romeo-şi-juliete, în otelo şi alte poveşti.

de ce ne e frica să luăm act de ceea ce este?