comentarii

rosu cu doua intelesuri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
PENTRU DL.GOLDIS - de Hypatia la: 24/02/2004 15:03:20
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Vedeti D-voastra, faceti cateva lucruri care nu se fac, in principiu. Amestecati lucrurile. Daca v-am scris pe privat, tot asa doream sa-mi raspundeti, iar la conferinta asteptam raspunsuri legate de ceea ce am scris in conferinta. de fapt, nu ati raspuns nici intr-un fel, nici la ce v-am intrebat pe privat, nici la ceea ce am scris in conferinta. ce sa inteleg? am scris lucruri care va deranjeaza?
2. Eu nu ma consider intelectual, caci inca ma mai formez. Inca pun intrebari si astept raspunsuri. Datr nu accept orice fel de raspunsuri, nici de la oricine. Am invatat o droaie de lucruri de pe acest forum. Sunt deschisa dialogului si de aceea, astept sa scrieti mesaje la obiect. Daca nu puteti raspunde intrebarilor mele, e OK
.. Pentru noi, romanii, care suntem prin esenta fatalist- a se vedea "Miorita", e de asteptat ca unele intrbari incomode sa ramana retorice. Bune de aruncat in urechile poporului in campanii electorale.
3. Eu incerc de 16 ani sa fac ceva pentru popor. Fac educatie. de dimineata pana noaptea tarziu. "Cu timp si fara timp". Copiilor, tinerilor, adultilor. Sunt un om de atitudine si nu ma ascund in a-mi asuma responsabilitati in acest sens. Iata un exemplu: in 2001 am organizat o dezbatere publica cu elevii din clubul meu, cu tema: Votul uninominal este mai bun decat scrutinul de lista", la care au participat peste 100 de persoane de varste diferite. Ulterior, parte din tineri au sustinut ca voluntari campania de semnaturi pentru votul uninomina, respins de curand de comisia parlamentara care a luat in studiul aceasta problema.
si cred ca exemple din acestea pot veni si de la alte persoane.
Sunt multe de spus, dar eu inca nu m-am lamurit care e de fapt punctul D-voastra de vedere. Personal, sustinandu-l pe dl. Plesu, am comis doua gafe de proportii si nu-mi ajuta cu nimic faptul ca le regret.
Mai deunazi citeam cartea dl. Liiceanu, ca aseara sa am o surpriza de proportii: dl. Liiceanu este acuzat de antisemitism in Franta. Subiectul e mai vechi, dar mie imi da de gandit.
Daca intelectualii nostri de marca pot avea astfel de scapari- desi personal nu-l vad pe Liiceanu antisemit- ce sa mai spunem de greselile unuia sau ale altuia, care este mai putin instruit? Si culmea e ca, asa cum poate observa oricine, mai mult pare a gresi un intelectual-pentriu ca are impact mai mare in cadrul societatii- decat orice om de rand.
Vrem sa schimbam mentalitatea neamului? Cred ca de aici trebuie sa incepem, de la intelectuali. Dar ei vor? Azi la una din scolile in care predau, am servit o mostra de indarjire colectiva a intelectualilor cu privire la schimbare, la nou, la Europa...
Hypatia
#10487 (raspuns la: #10475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Caniro, care e miza textului? - de core la: 24/02/2004 19:50:38
(la: Misterele de langa noi)
Caniro, care e miza textului? si de ce scrii la persoana a doua singular cand e clar ca naratiunea de deruleaza la pers.I sg?
mie textul mi se pare plin de locuri comune. Nimic original, nici macar o idee cat de cat de final care sa anuleze plictiseala discursului.
#10501 (raspuns la: #10435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pentru Gabi - de (anonim) la: 25/02/2004 00:14:50
(la: Neocrestinii)
Citind articolul " NEOCRESTINII" publicat de tine la 23-02-2004,
am ramas impresionat de iscusinta ta de a minui cuvinte radicale pentru
a-ti exprima propria parere, in legatura cu Biserica si crestinii despre care vorbesti.
Sint surprins in acelasi timp de limitele restrinse acordate de mindria
inteligentei ce vrei sa o exprimi, unor adevaruri care mai devreme sau mai
tirziu iti vor stirni regretul si lacrima ta va fi prea tirzie sa-ti poata opri
genunchiul, sa se inchine Celui ce astazi il tii in umbra gindirilor tale
distrugatoare. Gindeste de doua ori si scrie o data.
Marin Schiopu
pt SB one - de anda la: 25/02/2004 02:25:19
(la: Romani in strainatate)
dar se poate, draga, pleca din ro la muca...la cules de capshuni...daca mai pica shi cate-un portofel, te mai uitzi acuma?
ca sa raspund la topic...parintzii mei au plecat ca sa ne ofere (am un frate) un viitor mai bun (altfel, tre'e sa fi tare tampit sa pleci de pe doua posturi de directori la lucru "la shaiba" vorba banatzenulu)
sincer, nu cred ca mi-ar ajunge 3 vietzi ca sa le multzumesc pentru ca m-au adus in canada...am crescut in 3 ani cat am crescut in 17. shi privesc uneori cu nostalgie spre est shi ma gandesc unde ash fi acum...dar imi vin in minte caminele jegoase de la universitatea de vest din tm shi ma scutur de coshmar :) cred ca ash fi ajuns un ilustru "ajutor de bagator de seama"...
but that is just me...sunt ferm convinsa ca sunt oameni care reushesc in romania (reushesc sa ia postul de director la renel al lu' tata cand el iese la pensie...io n-ash fi reushi...femei directoare la mina...mai rar)
shi la vara ma duc in vacantza in romania...note that VACANTZA
anda
lucrurile nu stau intotdeauna astfel - de anti-hero la: 25/02/2004 03:15:23
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
As vrea sa prezint un punct de vedere diferit, plasandu-ma de cealalta parte a baricadei, cea a artistului.

Pana acum, singura posibilitate a unui muzician de a se face cunoscut era sa obtina un contract cu o casa de discuri, dupa care nu-i mai ramanea decat sa spere ca va putea culege ceva drepturi de autor. Treptat, casele de discuri (ca si editurile in cazul scriitorilor) au devenit un fel de stie-tot, decide-tot, ingradind practic intreaga liberate de exprimare a artistilor, ca si controlul asupra propriei lor creatii. Mai mult, casele de discuri, editurile (si alte intreprinderi, pe care le putem ingloba in ceea ce se numeste astazi "industria artistica") au transformat arta intr-o forma de comert si operele artistice in produse de larg comun. Criteriile lor de selectie se bazeza din ce in ce mai putin pe valoarea artistica a unei opere si din ce in ce mai mult pe valoarea ei comerciala. Pentru a-si asigura profituri din ce in ce mai mari, industria artistica a indus schimbari majore in gusturile oamenilor, punand accent mai ales pe imagine si pe potentialul artistilor de a deveni staruri. Asazi nu mai sunt promovati (si nu mai obtin contracte) decat artistii capabili sa asigure intr-un timp cat mai scurt o cantitate cat mai mare de vanzari. Durata medie de viata a unui disc sau a unei carti este de cateva saptamani. Sunt rari artistii de care mai auzi vorbindu-se si a doua oara, iar respectivii artisti sunt cei capabili sa vanda discuri sau carti cu milioanele.

In Statele Unite din ce in ce mai multi artisti (inclusiv trupe celebre) isi vad contractele anulate de casele de discuri, pentru simplul motiv ca ultimul lor disc (dupa o cariera uneori indelungata) a fost un flop. Si de exemplu astazi se considera ca 100.000 de CD-uri vandute este un flop comercial.

Problema cu aceasta dictatura a caselor de discuri (sau edituri) este ca ele detin monopolul total asupra tuturor formelor de publicitate. De artistii marunti, care nu vand decat o mana de discuri sau de carti - si care sunt de altfel perfect multumiti cu ceea ce reusesc sa vanda - nu auzi practic niciodata: nu auzi muzica lor la radio sau la televizor, nu le gasesti discurile sau cartile in magazine, nu sunt bagati in seama de critici si nu scrie nimic despre ei in presa. Nu stii nimic despre acesti artisti, dar exista mari sanse ca printre ei sa se gaseasca adevarate genii, a caror singura vina este aceea ca nu au o valoare comerciala imediata: nu sunt destul de sclipitori, nu sar in ochi, nu declanseaza barfe sau scandaluri, sunt prea complicati uneori, alteori prea originali, prea nonconformisti si, in general, nu au stofa de staruri.

Singura lor sansa este sa-si faca singuri numele cunoscut, difuzandu-si liber operele peste tot. Cu putin noroc, lucrurile avanseaza apoi precum un bulgare de zapada care aluneca la vale. Cineva descarca un mp3 sau o carte, ii place, vorbeste altuia, apoi din gura in gura zvonul se imprastie. Bineinteles nimeni nu poate conta pe acest procedeu, pentru ca talentul este primordial si nu toata lumea care incearca il are. Dar fara acest procedeu, nenumarati artisti extrem de talentati ar ramane complet necunoscuti.

In concluzie, asa-zisa piraterie mp3 nu pune problema decat caselor de discuri si artistilor care vand deja milioane de discuri. Pentru ceilalti, insa, aceasta practica este o sansa extraordinara de a se face cunoscuti, iar aceia dintre ei care nu realizeaza inca acest lucru... ei bine, sunt fraieri. O spun cu mana pe inima, fiind eu insami scriitoare. Cred cu tarie ca pentru cei ca mine Internetul este o sansa. Cartile mele pot fi descarcate liber pe web si citite de oricine. N-are nici o importanta ca nu castig nimic din acest proces. Consider ca este o investitie pentru viitor. Daca am putin noroc si cartile mele vor place, intr-o zi voi ajunge poate sa castig si ceva bani din eforturile mele. Iar daca nu vor place, nu-mi va ramane decat sa ma supun vointei publicului, singurul care are, in opinia mea, dreptul sa judece o opera artistica. Editurile, casele de discuri vad arta prin prisma banului si aprecierile lor nu sunt deloc obiective.

-----------------------------------
http://www.claranicollet.com


#10523 (raspuns la: #9009) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ALTA NUANTA - de (anonim) la: 25/02/2004 05:09:02
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
cititi si voi "DESPRE NEAJUNSUL DE A TE FI NASCUT" sau "cartea amagirilor" cioran considera a fi ateu tot o religie, ai sau nu credinta intr-un dumnezeu sunt pur si simplu doua parti complementare, el se situa pe sine in afara lor:IN EXIL METAFIZIC.
#10537 (raspuns la: #8313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#10457 ptr Ptlajica - de (anonim) la: 25/02/2004 10:52:43
(la: Romani in strainatate)
Nu stiu carui anonim te-ai adresat dar am o fata de 16 ani in clasa a 10 si stiu "curiculum-ul" american. Unii vorbiti aiurea ca nu se invata in scolile americane sau canadiene dar nu-i chiar asa.
Ma uit la temele pe care trebuie sa sii le faca ea si-mi aduc aminte cu cea ce ni s-a predat noua in invatamintul comunist si nu e o diferenta mare intre cele doua sisteme. De fapt am constatat ca este mai placut sa fi elev in sistemul american decit in cel ceausist .de asemenea i-am intilnit si pe profii ei majoritatea baieti si fete, tineri ,toti masterati si para-masterati ,o placere sa te intretii cu ei.
Nu-i chiar asa. Nu noi am inventat roata.......
#10568 (raspuns la: #10457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
shitroc nr.10569 - de anita47 la: 25/02/2004 11:29:10
(la: Antisemitism)
Poate raspunde si cineva care nu este evreu "get beget"?
=====

Exista antisemitismul clasic european(dar el exista de sute de ani,cu rabufniri mai mult sau mai putin violente).
Nu am de gand sa intru (din nou!!) in definitiile antisemitismului(despre care s-au scris tratate si nu s-a spus inca totul!!)

Cred ca raspunsul simplu la intrebarea ta,consta in faptul ca evenimentele din Orientul Apropiat sunt "exploatatea" cu iscusinta de anumite propagande,care au toate interesele sa "abureasaca opinia publica" intre antisemitism si antisionism!!

Cel mai elocvent lucru , care a dovedit cele scrise de mine , in ultimul timp sunt cele doua "sodaje ale antisemitismului" efectuate in vestul Europei!
Mai ales cel pe care UE a avut tot interesul sa-l "doseasaca"(cred ca esti familiar cu cazul si cu motivele)

Dar,cum se spune,"o explicatie pe varf de cutit".

anita47

#10570 (raspuns la: #10569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ptr Core #10504 - de (anonim) la: 25/02/2004 12:07:53
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
vad ca la fiecare moment incerci sa diminuezi rolul tatalui.
Eu sint tata si nu-i chiar asa cum ne descrii.
Am ajutat la aducera copiilor mei pe lume, si ajut la crestera lor in continuare. Nu am "plingeri" si le-am schimbat si scuteclele,le-am dat si biberon,am stat nopti in sir de garda cind plingeau ca sa fie hranite fiindca nevasta-mea avea nevoie de somn si de odihna. Chestia cu frecatul podelelor mi se pare tipic romaneasca un fel de "tall tale".

Ma semnez eu Tata,un tata care nu spala podelele dar nu-i rusine sa spele WC-urile din casa... ca ,cu scutecele e gata acum mergem la olita mare ca adultii ::)
De asemenea fac si cumparaturi si curat si casa ,mai am grija a doua masini desigur pe a ei in primul rind, iar pe ea o mai iau din cind in cind in cite o craoziera prin Bahamas,pe fete le mai luam prin Las Vegas din cind in cind prin NewYork ,New York un hotel de 5 stele si mai fac si contabilitatea zilnica asa ca sa fim la zi cu toate :):)

Deajuns ?
#10579 (raspuns la: #10504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
schitroc nr.10593 - de anita47 la: 25/02/2004 14:34:18
(la: Antisemitism)
1)Imi patre bine ca esti de acord cu mine ca cele doua fenomene sunt diferite!

2)Nu stiu cine NU face diferentierea intre ele in SUA.Dar nu inseamna ca daca "propaganda" unei parti face in MOD intentionata aceasta legatura,propaganda celeilalte parti este mai reusita!!

3)Eu , DA m-am intalnit cu cazuri in care,personal,atacand ce se intampla astazi in Romania(in special datorita politicienilor aflati la putere sau "genului de opzitie" aflat acolo!) ,sa fiu "acuzat de "antiromanism!!!

Deci,de la caz la caz!

anita47
#10600 (raspuns la: #10593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In general subscriu. Calitatea insa ... ! - de mapopescu la: 26/02/2004 03:11:14
(la: "Ceausescu a fost dat jos de CIA")
Eu le-am aflat pentru prima oara si am ramas gura cascata.

In general subscriu.

Ce vroiam eu sa spun insa e ca m-a impresionat calitatea documentarului in sine - jocul de sah, clarificarea (poate prea simplista) a etapelor revolutiei, aranjarea acestora intr-o schita de "masterplan" prezentat de "specialisti" in domeniu etc.

Poate urmarea sa (daca va fi cazul) - cu a doua partida de sah ;) de dupa revolutie - va fi si mai interesanta / dureroasa.

De asemenea cred ca multi romani vor avea o "mica" alergie la numarul de personaje si ipoteze de origine maghiara prezentate in documentar.

Marius

PS Prezentarea simpla a lipsit totdeauna din explicatiile revolutiei române.
#10639 (raspuns la: #10609) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sigur ca da, putem face asa - de Daniel Racovitan la: 26/02/2004 03:56:47
(la: Pe cine veti vota ca presedinte? (votul e anonim))
sigur ca da, putem face asa
poate peste o luna e cam prea curand? ce zici de doua?

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare" (sic)
#10644 (raspuns la: #10642) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel, nu stiu unde apare fraza "aceste cuvinte ne doare". Sper ca nu pe undeva prin textele mele :-)

Motivatie pentru omisiune nu gasesc, din pacate. Oricare ar fi aceea: neglijenta, rea-vointa sau toate nuantele care incap intre acestea doua, nu se poate neglija un fapt care in ultima instanta modifica istoria. Cu alte cuvinte, motivatia nu ma intereseaza - important este ca nu s-a facut nici o erata (sau nu am cunostinta) pana acum la acel text, deci in capul celor care l-au scris, faptul ca am facut inchisoare impreuna pentru aceeasi cauza a devenit intre timp neglijabil. Mai departe ma abtin totusi de la comentarii. E in capul lor...
#10711 (raspuns la: #10643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Articolul din ACADEMIA CATAVENCU - de bodo la: 26/02/2004 21:19:01
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
ACADEMIA CATAVENCU a publicat, miercuri, 25.02.2004, informatii inedite despre "treimea" Roberts-Dick-Gaetan si un scenariu potrivit caruia candidatul romano-american este un pion impotriva lui Theodor Stolojan, prentru a determina un tur doi intre Adrian Nastase si C.V. Tudor. O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii prooccidentali din tabara Stolojan. Ca naivi prooccidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Despre personajul principal aflam ca ar avea o avere de 500 de milioane de dolari, ca si-a pus antena de satelit la negru ca sa nu plateasca foarte mult si ca anuntata suma de campanie, 15 milioane de dolari, fie nu este a ei, fie este, caz in care spera sa-i deconteze ulterior. Dick Morris nu este nici el ceea ce pare, adica un superconsulant vanat de orice politician care si-ar dori sa ajunga presedinte. In acest moment, „marele strateg” american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Dar, inainte de declin, a apucat, in 2000, sa livreze Romaniei un scenariu de succes, finala Iliescu-Vadim. In ceea ce-l piveste pe Victor Getan, aici lucrurile sunt mult mai limpezi, desi este vazut la Washington ca un personaj tulbure. In urma unui mic test de inteligenta medie, se pot trage niste concluzii cu privire la legatura dintre Gaetan si fosta Securitate. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA, Gaetan se numea Andronescu si ca si-a schimbat numele in urma unui proces. Dupa Revolutie, s-a impritenit cu Dumitru Mazilu, a incercat sa intre sub pielea lui Corneliu Coposu, a trecut, meteoric, prin tabara „vatrasilor”, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar, a luptat impotriva ambasadorului Alfred Moses, asa cum astazi lupta impotriva lui Michael Guest.

Tradatorul lui Clinton cauta clienti romani
Dick Morris e la fel ca vedetele de la Cerbul de Aur, vin la noi dupa ce si-au trait traiul si si-au risipit malaiul, cand mai ciupesc un ban cu bruma de glorie care le-a mai ramas. In acest moment „marele strateg“ american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Aparitia volumului de memorii semnat de Hillary Clinton i-a mai tras lui Dick Morris un bobarnac, fota Prima Doamna neavand cuvinte magulitoare pentru fostul prieten al sotului ei. Realizarea cea mai mare a lui Dick Morris este contributia la victoria lui Bill Clinton in fata lui Bush senior. Partea nasoala si ruptura dintre Bill si Dick a intervenit in urma unui scandal de presa care a aratat ca Morris avea legatura cu o prostituata, Sherry Rowlands careia, ca sa se dea mare, ii povestea discutiile cu Clinton si chiar o lasa sa asculte conversatiile secrete. Discursurile pregatite pentru Hillary Clinton ajunsesera sa fie citite in premiera de aceasta Sherry. Cand s-a aflat toata tarasenia, Bill Clinton i-a intors definitiv spatele, iar Dick Morris a inceput sa critice administratia pe care a servit-o sa ajunga la putere. Deh, tarie de caracter. Incepand cu acest scandal, credibilitatea lui Dick Morris a scazut si el si-a cautat de lucru pe afara, prin alte tari, profitand doar de o parte din CV-ul sau, adica de realizarile de pana la scandalul cu prostituata. In preajma alegerilor din 2000, Dick Morris a fost consultat, prin Victor Gaetan, de Virgil Magureanu in legatura cu candidatura ridicola la Presedintie a lui Marian Munteanu. I-a spus ca nu are nici o sansa si, prin urmare, nu au mai batut palma. Dar americanul a mai avut contacte de taina si cu alte forte politice. Chiar a furnizat un scenariu de succes: finala Iliescu -Vadim. Beneficiile din aceasta finala au fost clare: Ion Iliescu a devenit salvatorul natiunii si toata lumea buna, speriata de perspectiva castigului lui Vadim s-a dus sa-l voteze!

Alt actor, aceeasi piesa cu final patriotic
Daca un scenariu a mers o data, de ce nu ar merge si a doua oara, cu o distributie usor schimbata? Adica de ce nu s-ar duce lumea sa-l voteze pe Nastase ca sa scape tara de perspectiva lui Vadim? Cum s-ar putea realiza acest scenariu de turul doi? Prin „redistribuirea“ voturilor din primul tur, prin prezenta unui candidat care sa ciupeasca semnificativ de la Stolojan, astfel incat el sa ajunga pe locul trei, in vreme ce Nastase si Vadim se califica pentru finala. Bun scenariu! Dar cine ar putea sa ia voturi numai de la Stolojan si nu si de la Nastase? De pilda o femeie din SUA, care ar putea promite marea cu sarea. Ca oricum nu ajunge presedinte si nu trebuie sa-si tina promisiunile! O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii pro-occidentali din tabara Stolojan. Ca naivi pro-occidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. Asta ca sa va servim, in acelasi pret, si putina analiza politica! O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Femeia din SUA a fost deja identificata in persoana doamnei Lia Roberts despre care vom vorbi in ultima parte a articolului. Pentru ca pana atunci va prezentam un alt personaj cheie al acestei afaceri, o mai veche cunostinta a revistei noastre, Victor Gaetan.

Mic test de inteligenta medie
1. Securitatea a trimis multi oameni afara, inainte de ’89, pentru diverse actiuni, cu diverse acoperiri. Una dintre cele mai bune acoperiri pentru un „infiltrat“ este, trebuie sa o recunoastem, o Galerie de Arta. E un loc public, poate veni oricine, poate servi de „casuta postala“ si, de asemenea, de „casierie“. Tranzactiile cu tablouri pot ascunde foarte bine fluxuri de bani. Ce mai, o Galerie de Arta e o excelenta casa conspirativa. Victor Gaetan are o galerie de Arta in Washington, Galeria Alex, undeva intr-o zona buna. Pentru concluzia corecta veti obtine cinci puncte!

2. Visul de aur al oricarei agentii de spionaj (chiar si al spionajului romanesc) este sa plaseze un pion in miezul clasei politice din tara tinta si, astfel, sa aiba acces la diversele informatii pe care nu le-ar putea obtine in alt mod. Sau chiar sa poata influenta, intr-o oarecare masura, decizia politica din tara respectiva. Sa reusesti sa determini casatoria unui agent de-al tau cu fiica unui om politic american este un vis! Victor Gaetan este casatorit cu Eleanor Kennelly, fiica fostei membre a Congresului SUA, Barbara Kennelly. Si aici aveti ocazia sa castigati cinci puncte daca ajungeti la concluzia corecta!

Gaetan isi face oare numai datoria?
Cu punctele in buzunar, mergem mai departe. In mediul romanesc din Washington Gaetan este cunoscut drept un tip tulbure, fost lobbyst iliescian imediat dupa Revolutie, luptator, aproape la propriu, impotriva dizidentilor si inainte, si dupa. Dar gata pentru orice fel de misiuni in patria muma. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA Gaetan se numea Andronescu. Si-a schimbat numele in urma unui proces. „Baietii“ stiu de ce.Unul dintre oamenii de care s-a atasat Gaetan dupa ’89 a fost Dumitru Mazilu. Nu stim daca a fost o relatie personala sau una, sa zicem, institutionala! Dar a incercat sa intre si pe sub pielea lui Corneliu Coposu, reusind sa pacaleasca niste oameni. De altfel, exista niste scrisori ale Seniorului in care acesta afirma clar ca Victor Gaetan este un mincinos si ca tot ce a declarat in numele sau sunt pure inventii. Le putem aduce la proces! Apoi, Gaetan a trecut, meteoric si prin tabara „vatrasilor“, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar. Dar luptand si impotriva ambasadorului Alfred Moses, daca va mai aduceti aminte. Asa cum, in zilele noastre, Dick Morris a pornit o campanie impotriva lui Michael Guest. Nu stim pe ce cale au ajuns sa se imprieteneasca Gaetan cu Morris, dar cartea ultimului, aparuta recent la editura ziarului Ziua, a fost prefatata de primul.

Gerontofilia salveaza Romania?
Ei, acesti doi oameni sunt temelia campaniei electorale a doamnei Lia Roberts care a anuntat ca va arunca in lupta 15 milioane de dolari. Deci, cu atat ar cumpara ea voturile romanilor. Oare e vorba de o simpla inabilitate prin aparitia in discutie a sumei sau e vorba de o miscare intentionata, ca sa ameteasca adversarii? Sfatuita, probabil, de sefii de campanie, Lia Roberts a si spus ca vor veni atacuri din partea PSD. Aceste randuri nu sunt un atac PSD! Sunt doar un efort de a intelege mai bine resorturile acestei candidaturi. Odata iesita in arena publica, doamna Lia Roberts trebuie sa spuna despre ea absolut tot. Cum a facut banii, ce drum a parcurs pana aici, tot, absolut tot. Si, mai ales, daca inainte de ’89 a activat in vreo organizatie a exilului sau a fost pur si simplu „adormita“? Nu trebuie sa-i mai spunem noi uzantele, doar traieste in SUA, acolo unde transparenta in campanii e maxima! Sigur, e explicabila prima casatorie cu un cetatean american, voia sa plece din tara si sa calatoreasca. Nu conta ca domnul Arnold este un om mult mai in varsta decat ea, dragostea nu cunoaste obstacole. Ramasa vaduva, doamna Lia, inca tanara si nelinistita, s-a orientat tot spre un om in varsta. Joseph Grier Roberts, veteran din al doilea razboi mondial a fost cel de-al doilea sot care a lasat-o, pentru a doua oara vaduva. Si mostenitoare. Joseph avea 87 de ani anul trecut, cand a murit, pe 7 aprilie, intr-un spital din Las Vegas. De la cei doi soti, Lia mosteneste multi bani. Potrivit reporterilor speciali care au publicat un amplu reportaj de la fata locului, ar fi vorba de 500 de milioane! De dolari.

Ne va da sau nu ne va da doamna din NEVADA?
Poate va amintiti, imediat dupa victoria lui George W. Bush a aparut numele Liei Roberts ca ambasador sigur al SUA in Bucuresti. Pentru a obtine acest post Lia a facut o serie de eforturi, i-a determinat pe oamenii politici din Nevada sa o sustina.

Dar Administratia SUA a preferat un excelent diplomat de cariera. Poate de aceea il ataca, acum, Dick Morris pe Guest? Intra in contractul de campanie? Doamna Lia nu s-a resemnat si, pentru ca a reusit sa adune un milion de dolari fonduri pentru campania republicanilor, a fost aleasa presedinta organizatiei din Nevada. Adica omul care da telefoane si aduna cotizatii. De altfel colegii de partid stiu de mai multe luni ca Lia va candida la Presedintia Romaniei. Doar noua ni s-a dat impresia ca decizia a fost luata recent dupa sondaje de opinie si chibzuinte electorale.

Da, trebuie sa stim tot despre doamna Lia. Doamna Lia este zgarcita. Cand ai 500 de milioane de dolari ai cel putin un sofer si o masina potrivita cu averea. Doamna Lia conduce un Mercedes model mai vechi si locuieste intr-un cartier obisnuit, intr-o casa fara personal de serviciu. Ba, mai mult, dupa cum sustine un roman intors din Nevada, si antena parabolica si-ar fi montat-o la negru! Bine, putem zice, e o femeie care nu si-a pierdut capul cu atatia bani. Ar fi laudabil. Dar doamna Lia chiar este zgarcita! A initiat o bursa in amintirea tatalui sau care a fost defavorizat in cariera din cauza plecarii fiicei in SUA. Asta se obisnuieste, sunt zeci de societati americane si sute de oameni bogati care fac donatii si dau burse studentilor. Doamna Lia a initiat o bursa pentru un student din Romania (bursa a avut doua editii). Bursa, pe un an, este in valoare de cinci sute de dolari. Nu pe luna, pe an! Asta, scuzati-ne, nu e bursa, e un mic bacsis cu care nu te mai si lauzi!

Intrebare de zece puncte
Si, cu toata zgarcenia ei, Lia Roberts anunta ca arunca in lupta 15 milioane de dolari. In acest caz exista doua posibilitati: ori banii nu sunt ai ei, ori spera sa-i scoata ulterior. Daca nu sunt banii ei, atunci ne gandim unde duc firele urzite de Victor Gaetan. Daca, insa, sunt ai ei si ar vrea sa-i recupereze, atunci chiar e nasol. Din salariul prezidential, in nici un caz nu va putea sa puna atatea milioane de dolari la loc. Atunci. Din ce? Si cine raspunde la intrebarea asta obtine inca zece puncte. Faceti totalul. Cat aveti? Douazeci de puncte? E clar, nu sunteti votant de-al Liei Roberts!
Articolul este preluat din Academia Catavencu
#10738 (raspuns la: #10659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
totusi de ce vine? - de (anonim) la: 27/02/2004 06:57:40
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
N-am reusit sa-mi dau inca seama de ce a fost trimisa aici doamna Lia Roberts. Nu cred ca-i o “tanti oarecare din Nevada” cum se sustinea intr-un mesaj de dinainte. Cat ar fi America de libera, nu vad pe cineva cu o functie atat de importanta (cam ca un vechi secretar de partid) candidand la presedentie prin Europa fara acordul/indemnul lui Bush.
Deocamdata sunt doua scenarii, habar n-am care-i cel adevarat:
1. Lia Roberts nu va castiga.
Americanii sunt incantati de docilitatea conducerii de la Bucuresti si le-o trimit pe Lia ca pe-un bonus ca sa treaca mai usor hopul electoral prin dispersarea voturilor dreptei. In ce priveste banii stricati cu campania, or sa se recupereze cumva. Mai cate-o sosea, mai cate-o comanda de elicoptere.
2. Lia Roberts va castiga.
Americanii sunt indignati de duplicitatea conducerii de la Bucuresti: ba cu ei, ba cu Europa si au decis ca ar fi mai economic si mai eficient sa-si trimita omul propriu sa faca ordine pe-aici. Ar trebui sa fim recunoscatori ca suntem tratati cu atata politete, adica drumul Liei e netezit de consilieri de imagine si nu de bombe, cum au patit-o alte tari mai putin dornice de obladuirea americana. Ma rog, noi avem un cert potential democratic. O s-o voteze toata lumea. Masa mare si hamesita a populatiei - "ca sa fie si la noi bine ca-n America". Afaceristii - ca sa le mearga afacerile nemaipomenit. Intelectualii - fiindca-i de bon-ton azi sa fii de dreapta (intr-o carte foarte erudita care a avut succes acum cativa ani era tratata ca absurda ideea ca prosperitatea ar trebui sa fie un orizont posibil pentru oricare, iar statul era vazut ca trebuind sa se limiteze doar la asigurarea securitatii si mentinerea in vigoare a regulilor de convietuire).
Si asa ne vom trezi o republica clientelara. Lumea e prea abrutizata de paisprezece ani de mizerie cu o conducere “pamanteana” ca sa mai incerce indignari nationale. Binele sigur nu va veni, ba e probabil s-o ducem chiar mai rau. Cei ce l-au importat pe Carol I macar erau romani si aveau in vedere cat de cat interesul statului. Dar americanii sigur nu ne vor ca sa ne distribuie felii din PIB-ul lor, ci pentru chestii strategice, geostrategice etc. Totusi sunt tare curios cum va fi cu doamna Lia.
Draga Marius, - de Daniel Racovitan la: 27/02/2004 07:08:09
(la: Un salariu decent in Romania)
Draga Marius,

Greselile tale sunt prea frecvente ca sa fie rodul unei pure intamplari sau apasari gresite pe o tasta.

Despre gratuitatea invatamantului: nu natia mi-a finantat scoala. Studiile mi-au fost platite din impozitele pe care le-au platit ambii mei parinti. Cat despre ce scoala mi s-a servit, sa fim seriosi: daca tatal meu nu s-ar fi spetit in fiecare zi, timp de ani de zile, cate doua ore dupa serviciu, plus weekendurile, pentru a ma invata matematica si fizica, cu invatamantul ala romanesc "mondialmente faimos" ramaneam de carutza. Asa ca ma spal pe cap cu el. Point-barre.

Cat despre conducerea pe care au votat-o parintii mei, iti reamintesc ca este vorba despre un vot dat cu pusca la ceafa, ceea ce nu mai este un vot valabil, liber consimtit. Deci nu e cazul sa ii acuzi pe parintii mei.

Din fericire pentru mine si familia mea, am parasit meleagurile mioritice, si, spre bucuria ta, nici nu am de gand sa ma intorc. Mai bine haide sa ne ignoram reciproc si amandoi vom fi fericiti. Tu in raiul romanesc, eu in putredul iad occidental; ce zici, facem intelegerea?

..................................................................................
"-- Nene, nene! Da-te jos din corcodush!"
#10766 (raspuns la: #10764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucian Boia despre Eminescu - de Filip Antonio la: 27/02/2004 07:26:20
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
"In ceea ce-l priveste pe Eminescu, aici sunt doua aspecte. Este poetul Eminescu si Eminescu-ideologul. Multi dintre cei care se revolta de "atacurile" impotriva lui Eminescu nu sunt admiratori ai poeziei, ci ai ideologiei sale. O ideologie autohtonista si xenofoba. De fapt, Eminescu nu are nici o vina. El nu a fost propriu-zis un ideolog. Avea dreptul sa aiba orice idei, care trebuie raportate oricum la contextul cultural si politic al epocii sale, nu glorificate sau condamnate din perspectiva sfarsitului nostru de secol. Ca ideolog, Eminescu a fost "descoperit" de valul nationalist de dupa 1900. Iar acum este promovat de tot de nationalisti. Este o manipulare: asa a spus poetul national, inseamna ca acesta este adevarul absolut, trebuie sa ne inchinam cu totii.

Pe de alta parte este poezia lui Eminescu, care nu are nevoie de ideologie pentru a fi admirata. Ramane insa de vazut ce va aduce viitorul. Eu sunt un mare admirator al lui Eminescu-poetul, nu ideologul. Cred ca ii simt poezia, ii stiu o multime de versuri pe dinafara. Ma intreb insa uneori daca nu reprezint ultima generatie care il mai gusta intr-adevar pe Eminescu. Gusturile evolueaza. In ziua cand tinerii nu-l vor mai recita sub clar de luna (poate ca deja nu-l mai recita), Eminescu va ramane un mare nume in istoria literaturii romane, dar nu va mai fi printre noi. E stupid sa spunem ca are voie sa mai fie asa. Va fi cum va fi. In mod paradoxal, s-ar putea ca Eminescu-ideologul sa reziste mai bine in timp decat Eminescu-poetul; se vor gasi mereu nationalisti care sa-l foloseasca drept stindard".

Interviu acordat de Lucian Boia revistei Sud-Est (nr.1-2/1999), Chisinau.
#10771 (raspuns la: #10759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
,,Ceausescu a fost dat jos de CIA..,, - de (anonim) la: 27/02/2004 10:29:07
(la: "Ceausescu a fost dat jos de CIA")
Din pacate daca ne uitam pe langa noi se pare ca este adevarata afirmatia . Prin comparatie sa ne amintim ce s-a intamplat la putin timp in Rusia (manipularea lui Eltin ptr. a prelua puterea si a desfiinta URSS, asa incat Germania sa nu mai aiba cui sa plateasca (URSS nemaifiind) sumele stabilite la intelegerea cu Gorbaciov si care conditionau caderea zidului Berlinului). Acelasi lucru s-a intamplat si cu sarbii care dupa unirea celor doua Germanii au cerut despagubiri de razboi stabilite prin pacea de la Paris incheiata in urma celui de-al doilea razboi mondial si care au fost desfiintati ca stat federal. America are interes sa aiba piete de desfacere si influenta f. puternica in zona, in coasta Rusiei. Nemaivorbind de nemti care au profitat enorm de politica Americii in zona.
Sa ne multumim si asa cum suntem, daca ne amintim de martie 1990 si ce s-a intamplat la Tg. Mures se pare ca am fost destul de aproape de soarta sarbilor.
Revenind la manipulare: pana in 1989 ne suprasaturasem cu filme rusesti acum ne-am suprasaturat de filme americane.
Si apropo de cei de aseara de la ,,Marius Tuca ,, d-nul Dinescu a avut o comportare infantila si de smecherie de cel mai prost gust (apropo de bancul cu chinezul si de comportarea fata de celalat invitat).
Regret ca am ajuns la aceasta concluzie fiindca am crezut in libertate si democratie (de fapt numai demagogie) dar la varsta mea (53 ani ) este greu sa ma mai imbat cu apa rece.
Pt. Rica Bosneag #10775 - de schitroc la: 27/02/2004 11:29:24
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
Ca raspuns pt. comentariul lui Daniel Racovitan cu care sunt de acord 100%.

Traiesc in SUA si am sa-ti dau niste exemple de, citez :"critica decenta, pasnica, a pol. israeliene " care a fost categorisita de antisemitism.
1. Liga AntiDefaimare (ACLU) considera sa introduca un amendament prin care orice critica a politicii Israelului sa fie considerata antisemitism (am urmarit acest raport pe CNN, FOX).
2. anita47, care are idei f. puternice despre antisemitism (cu care dealtfel sunt de acord in mare parte): antisemitismul si antisionismul trebuie vazute ca doua lucruri diferite.
3. In plus, fiindca suntem pe acest subiect, am fost atins (in calitate de crestin) de criticile aduse filmului lui Mel Gibson, "Patimile lui Isus" de catre anumite grupuri evreiesti care sustin ca evrei n'ar trebui prezentati in acest film cerand moartea lui Isus. In alte cuvinte Noul Testament ar trebuie modificat (my logic)!

My 2 cents,

Sil
#10795 (raspuns la: #10775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...