comentarii

rt la poveste printesa si bobul de mazare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Bobul de mazare - de Maria Palaria la: 24/11/2005 10:22:51
(la: "Bobul de mazare")
Bag de sama ca toata lumea face uz de intuitie in cazul bobului de mazare. Fiecare dintre noi avem un sistem propriu de evaluare a celor din jur, a X-ilor, y-lor, si chiar a prietenilor. In sistemul asta intra si intuitie, si experienta, personala sau colectiva, si de multe ori si parerea celor din jur.
Avem un filtru personal, unul al gastii, al societatii.........uite,este si un bob de mazare aici pe cafenea. Si dupa ce-l trecem prin toate astea, si asta poate dura cateva secunde (prima impresie) sau mult mai mult, (experienta cu el),poate pica, si atunci zicem ca :"vezi, eu am stiut ca e asa dar am ascultat de voi", sau daca a reusit testului nostru radar ne batem in piept de cat de bine ne pricepem la oameni.
Cu fiecare cunostinta noua, bobul nostru de mazare mai creste un pik in intelepciune, fiecare experienta isi aduce aportul de informatie, noi retinem
*** - de just.a.touch la: 20/11/2008 23:56:01
(la: AJUTOR!!!! SE SOLICITA VERSURI!)
Bon deci avem lipsa:
- fiul de imparat perechea frumoasei din padurea adormita
- alladin si printzesa jasmine
- micul printz
- zana zanelor din folclorul aroman si fiul de imparat ori regele sau orice personaj masculin din poveste
- printzesa si bobul de mazare adica fata care bate la usa si printzul
Intruder - de ondine la: 24/11/2005 14:44:20
(la: "Bobul de mazare")
Ce idee draguta! Povestea asta e una din preferatele mele.
Eu ma inscriu la categoria "intuitie". Nu pot spune ca m-a inselat vreodata. M-am inselat cand nu am ascultat de ea. De asemenea, ceea ce e mai greu cu intuitia este sa discerni care anume din semnalele negative sunt datorate felului de a fi al persoanei si care se datoreaza numai felului in care persoana respectiva te percepe pe tine.
Intuitia o inteleg ca o functie de sinteza - se poate baza pe informatii vizuale, de limbaj, de idei, etc. Dar este mai mult decat suma acestor perceptii si impresii. Si apoi, poate ca mai e si ceva inexplicabil. Mie mi s-a intamplat inclusiv sa stiu dinainte de oameni pe care inca nu-i cunoscusem, dar care aveau sa joace un rol important in viata mea. Cred ca rar un flux de informatii nu este insotit si de un flux energetic. Cateodata e aproape palpabil, desi nu stiu daca asta e cuvantul cel mai bun. Dar ca sa simti asta trebuie sa hotarasti sa nu-ti pui nici o piedica la sensibilitate. Adica sa accepti in egala masura sa fii ranit pana si de un cuvant, in schimbul capacitatii de a vedea ce sau cine se ascunde in spatele acelui cuvant. Altfel spus, sa risti sa te chinuie pana si un bob de mazare pus sub saltea, pentru sansa de a te numara printre alesii printilor:)
Ma gandesc ce-ar fi sa pui pr - de kedi la: 24/11/2005 20:31:49
(la: "Bobul de mazare")
Ma gandesc ce-ar fi sa pui prima data bobul de mazare sub propria-ti saltea , sa poti mai intai sa gasesti un raspuns obiectiv, real la intrebarea 'cat de print/printesa sunt eu?'

Imi aduc aminte de conferinta in care se enumerau defectele personale... n-a spus nimeni (nici eu n-am facut-o:)) ca-i mincinos, sau oportunist, sau parsiv, sau zgarcit sau invidios sau alte asemenea chestii 'grele'. Ne-am jucat cu defecte minore, uneori la limita dintre placut si neplacut, ce tineau in majoritatea lor de dezordine, aiureala, naivitate, dar nimic de care sa ne fie cu adevarat rusine.

Pornim de la frumosa premisa ca suntem printi ...si punem 'boabe de mazare' care sa ne indice alti printi, refuzand 'cersetorii' cu care aproape sigur, fiecare dintre noi are cate ceva, mai mult sau mai putin, in comun.


to live is to die, to love is to lie
ar trebui (ana blandiana) - de miramash la: 09/04/2004 03:45:51
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
Ar trebui sã ne nastem batrani,
Sã venim intelepti,
Sã fim în stare de-a hotari soarta noastra în lume,
Sã stim din rascrucea primara ce drumuri pornesc
Si iresponsabil sã fie doar dorul de-a merge.
Apoi sã ne facem mai tineri, mai tineri, mergand,
Maturi si puternici s-ajungem la poarta creatiei,
Sã trecem de ea si-n iubire intrand adolescenti,
Sã fim copii la nasterea fiilor nostri.
Oricum ei ar fi atunci mai batrani decât noi,
Ne-ar invata sã vorbim, ne-ar legana sã dormim,
Noi am disparea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cat bobul de strugure, cat bobul de mazare, cat bobul de grau...



cum recunoastem un prieten adevarat? simplu - de rembrandt. la: 19/07/2005 18:02:47
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
punem sub 7 saltele si 14 perini un bob de mazare si il bagam la culcare (pe prieten). daca are vanatai pe corp si dureri cand se trezeste... inseamna ca e adevarat...


_______
keep it simple...
pai - de Belle la: 23/11/2005 20:54:40
(la: "Bobul de mazare")
o sa fiu scurta, vor fi destui care vor scrie pagini ....depinde de interes si de persoana poate dura de la instantaneu pana la ani de zile
"bobul de mazare" in cazul meu ar fi cum se comporta cu ceilalti atunci cand crede ca nimeni (o terta parte) nu-l vede si cand se crede la adapostul "simpatiei" lor si isi imagineaza ca-si poate permite sa spuna si/sau faca orice.... atunci vor fi confirmate sau inselate asteptarile si/sau aparentele
Never say never - de thebrightside la: 24/11/2005 10:22:55
(la: "Bobul de mazare")
Sa spui despre un om ca il cunosti sau il 'recunosti' (vorbim despre caracter) este o utopie.
De cate ori nu v-ati surprins pe voi insiva actionand/afirmand intr-un fel despre care odata spuneati "Eu niciodata nu as ....."?! Pornind de la premisa ca "Eu sunt cinstit, stapan pe mine etc" este relativ, cum am putea vreodata sa STIM (intradevar) cum este celalalt?!
"Sa nu ai incredere in nimeni, nici macar in tine" suna cinic, insa reflecta, in opinia mea, un mare adevar.
In ce ma priveste sunt o sceptica nativa. Radiografiez cat pot de mult la primUL contact cu un necunoscut. Dar nu ma opresc aici. Voi face asta ori de cate ori il/o voi revedea.
Imi place sa cred ca am invatat ceva din relatiile cu oamenii de pana acum.
Asadar, ce fac cand bobul de mazare imi spune ca celalalt e 'ok'? Dau din cap aprobator si imi cobor cat mai jos asteptarile pe care le am de la respectivul/respectiva. Stiu, in felul asta ma protejez.
Respectivul se dovedeste fake. No big deal.
Bobul de mazare a grait adevarul. Excelent!

Cat ne ia sa-l 'evaluam' pe celelalt? 90 de secunde, asta spun specialistii in comunicare. Parerea mea este ca, indiferent ce ar spune altii, bobul de mazare al oricaruia dintre noi este instinctul. Nici nu ar putea fi altfel. Doar nu ne-om apuca sa facem teste de personalitate cu celalalt imediat ce a ingaimat "buna".

De subliniat, o chestie foarte interesanta. Perceptia asupra celuilalt e influentata intr-o proportie semnificativa de informatiile pe care le avem despre el inainte de primul contact. Prin urmare, daca ni se va spune despre cineva ca e mincinos, la primul contact vom cauta intocmai semne ale acestei trasaturi de caracter, ba chiar le vom inventa daca nu le gasim.
Am vorbit prea mult...Dar nu am spus nici pe departe totul despre subiect.
Mai las si pe altii..;)




Zambeste, promit ca n'o sa te doara.
bright... - de Intruder la: 24/11/2005 19:00:52
(la: "Bobul de mazare")
De cate ori nu v-ati surprins pe voi insiva actionand/afirmand intr-un fel despre care odata spuneati "Eu niciodata nu as ....."?! Pornind de la premisa ca "Eu sunt cinstit, stapan pe mine etc" este relativ, cum am putea vreodata sa STIM (intradevar) cum este celalalt?!
"Sa nu ai incredere in nimeni, nici macar in tine" suna cinic, insa reflecta, in opinia mea, un mare adevar.


da, ai dreptate...niciodata nu stim cum se-nvarte roata si nici ce ne rezerva viata...tocmai de aceea am invatat sa nu judec. nu-mi iese intotdeauna.

In ce ma priveste sunt o sceptica nativa. Radiografiez cat pot de mult la primUL contact cu un necunoscut. Dar nu ma opresc aici. Voi face asta ori de cate ori il/o voi revedea.
Imi place sa cred ca am invatat ceva din relatiile cu oamenii de pana acum.
Asadar, ce fac cand bobul de mazare imi spune ca celalalt e 'ok'? Dau din cap aprobator si imi cobor cat mai jos asteptarile pe care le am de la respectivul/respectiva. Stiu, in felul asta ma protejez.


ei bine, eu nu sunt asa!...radiografiez daca-i musai dar, acord intotdeauna mai multe sanse...mai mereu m-astept la ceva mai bun, mai frumos, mai bine si rar, foarte rar mi se confirma asteptarile...;)






___________________________________
semper idem...
#90356 (raspuns la: #90231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de latu la: 30/09/2006 21:40:05
(la: DUPLICITATEA)
Ouale. Cu pene de eucalipt si doua galbenusuri.
Una din pene in versantul sudic. Neaparat!

Poate face schimb cu senzorii absurdului de voce.
Aia nu stiu daca e bine, ca atunci vocea nu mai e compatibila cu bobul de mazare din cavitatea vacumizata.

de la Assisi vine vestea ca tocmai s-au tras sforile pentru impachetarea bicisnica a dorului.
Nu te ingrijora! Frankie tinde sa exagereze. Inca unul din efectele negative ale noptii la hotelul Chiara, pe care ar vrea sa-l stearga din memorie folosindu-se de puterea manipulativ-mediala a fricii, ca instrument de manipulare intr-o lume mediala.
Daca e un semn bun sau rau?
Cred ca da.
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#148854 (raspuns la: #148768) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de picky la: 01/10/2006 11:39:43
(la: DUPLICITATEA)
Adrian Fuchs :

Una din pene in versantul sudic. Neaparat!
Versantul meridional fiind cel pe care se coboara din transhumanta ? Daca da, atunci si varcolacul trebuie sa aduca ceva. O libelula sau un smucet. Sta scris ca intotdeauna oftatul si geana sunt in consens.

ca atunci vocea nu mai e compatibila cu bobul de mazare din cavitatea vacumizata.
Vacuumul se atomizeaza direct proportional cu urcarea in afabil a cavitatii. Sigur ca se poate argumenta ca orice leguminoasa este divina prin accedere la cratita. Dar, intotdeauna vine un dar, depinde de focalizarea imponderabilitatii ideii de proscris. Nu te lasa imbrancit de emotii si cauta in adancul profunzimilor, fara patima.

Inca unul din efectele negative ale noptii la hotelul Chiara
Hotelul amintit este locas de adapostire a tuturor peregrinilor. Insa la asfintit este dublata omniprezenta purtatorilor de sfesnice. Fumul astfel eliberat de germenii trufiei, devine alunecos si plin de personalitate. Fara de alternativa pentru saltimbanci.

#148913 (raspuns la: #148854) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
clatitele mele (sic!) - de Intruder la: 17/12/2006 03:25:34
(la: clatitele mele)
120 oua de strut
1 sac de faina
un bidon de lapte
0,003 gr. zahar
un bob de mazare
o cana de votca, sau mai multe...

le bati pe toate (in afara de votca, aia o bei tu...) apoi iei cu o linguritza nu prea plina si prajesti in cutia de conserve bine incinsa. le umpli cu ce-ti place (Brahms, Schubert...) si mananci pe ascuns, sa nu-ti ceara ala micu'.
...si mai ales, nu zice la nehalitii de pe cafenea ca ai clatite!
pofta buna.

______________________________________
"...mai bine zicea 'cur', fiindca nu ma irita atat de mult!"
(maan)

*** - de lafemme la: 29/04/2009 23:46:22
(la: E admis sa inseli?)
in actiuni da. trebuie sa fie logica.

in simtiri logica? ar insemna sa fim niste hamsteri antrenati sa gasim bobul de mazare si cam atat
#431757 (raspuns la: #431182) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
roni - de Intruder la: 03/11/2009 22:21:24
(la: La cabinetul medicului de familie)
nu mi se pare nicicum si nu ma deranjeaza nici macar un bob de mazare!
...da' tu la ce film te uiti?
#496080 (raspuns la: #495971) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Care-i "bobul vostru de mazar - de latu la: 23/11/2005 21:14:50
(la: "Bobul de mazare")
Care-i "bobul vostru de mazare"?
Reciprocitatea, convergenta precum si autenticitatea primelor doua.
Totul pe o scala care incepe de la 0.
Devierile le consider dupa principiul "Prima data e o intamplare, a doua - o coincidenta si a treia oara e ultima oara".

Asta suna radical, insa relatia porneste de la 0 in momentul primei intalniri cu un om - la un potential de 100% si nu se termina bineinteles la "ultima oara".
Ce se termina atunci, este interesul meu pentru strangerea relatiei.

Pentru convietuirea cu un om pe care nu-l agreez deloc am dezvoltat experienta de viata necesara iar potentialul de 100% este perfectiunea.

Nu vreu sa dau impresia ca notez pe fiecare cu care intru in contact, ci ca imi rezerv dreptul de a decide singur cu cine imi doresc sa adancesc relatia pe un drum pe care eu sunt pregatit sa merg pana la limitele mele iar celalalt este liber sa se opreasca oricand....



Eu rãspund intotdeauna. Daca nu azi, atunci mâine cu siguranta.
la mine, bobul meu de mazare - de Intruder la: 23/11/2005 22:01:48
(la: "Bobul de mazare")
la mine, bobul meu de mazare este tot instinctul; adica: am vazut, am ascultat, am constatat...mi s-a intamplat de cateva ori sa ma-nsel si nu pentru ca persoana in cauza ar fi jucat teatru, ci pentru ca n-am stiut eu s-o citesc...
este pe site o conferinta cu ''limbajul trupului''...chiar fara sa vreau uneori, trag concluzii...gesturi, privire, felul cum strange mana, felul de-a vorbi, de a rade, de a gesticula, etc...
(voi reveni.)

___________________________________
semper idem...
povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
poveste porcului - de lya la: 27/05/2006 22:53:09
(la: Povestea Porcului - varianta moderna)
Oare tu esti ...Printesa ?
PS: nu-i corect, povestile nu au un asemenea sfarsit...
printesa - de lya la: 27/05/2006 22:53:09
(la: Povestea Porcului - varianta moderna)
Oare tu esti...Printesa?

PS: nu-i corect, povestile nu se termina astfel....
A doua poveste... - de Baby Mititelu la: 07/10/2011 13:42:53
(la: Steve Jobs )


A DOUA POVESTE. A doua poveste este despre dragoste şi pierderi. Am aflat de tânăr ce îmi place să fac. Am fondat Apple, în garajul casei părinţilor mei, pe când aveam doar 20 de ani. Am lucrat din greu şi, în doar zece ani, Apple a ajuns să valoreze 2 miliarde de dolari şi să aibă 4.000 de angajaţi. Aveam 30 de ani şi tocmai lansasem calculatorul Macintosh, cu un an în urmă. Apoi, am fost dat afară.

Cum să fii dat afară de la o companie pe care tu ai fondat-o? Păi, pe măsură ce compania creştea, am angajat pe cineva despre care credeam că este talentat să conducă Apple, alături de mine. Timp de un an, totul a mers bine, dar apoi viziunile noastre despre viitor au început să difere, iar comitetul director i-a luat lui partea. Astfel, am fost dat afară. Tot ceea ce clădisem în întreaga viaţă a dispărut, era devastator.

Pentru câteva luni, nu am ştiut ce să fac. Simţeam că am dezamăgit generaţia de antreprenori dinaintea mea, că am pierdut bastonul de mareşal care-mi fusese dat. M-am întâlnit cu David Packard (n.r. co-fondator Hewlett-Packard) şi cu Bob Noyce (n.r. co-fondator Intel) şi mi-am cerut scuze că eşuasem atât de grav. Eram un eşec public şi chiar mă gândeam să plec din Silicon Valley (n.r. unde au sediul marile corporaţii tehnologice ale lumii). Dar, încet-încet, am început să realizez ceva: încă îmi plăcea ce făceam. Lucrurile la Apple nu se schimbaseră deloc, eram respins, dar încă eram îndrăgostit de tehnologie. Aşa că am luat-o de la capăt.

Nu mi-am dat seama pe moment, dar faptul că am fost dat afară de la Apple a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. Greutatea succesului a fost înlocuită de uşurinţa de a fi din nou începător, mai nesigur pe mine. Astfel, am intrat într-una dintre cele mai creative perioade ale vieţii mele.

În următorii cinci ani, am fondat două companii, NeXT şi Pixar, şi m-am îndrăgostit de o femeie extraordinară, care avea să devină soţia mea. Pixar a creat primul film animat din lume, Toy Story, şi acum este cel mai de succes studio pentru filme de animaţie din lume. În mod incredibil, Apple a cumpărat NeXT, aşa că eu m-am întors , iar tehnologia inventată la NeXT este sufletul renaşterii Apple.

Sunt aproape sigur că niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi fost dat afară de la Apple. A fost ca un medicament cu gust groaznic, dar de care pacientul avea nevoie. Uneori, viaţa te loveşte în cap cu o cărămidă. Nu-ţi pierde speranţa. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să aflaţi ce iubiţi şi ce vă place. Asta este valabil atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală. Munca vă va ocupa o mare parte din viaţă şi singurul mod în care puteţi fi complet satisfăcuţi este să faceţi ceea ce consideraţi voi o meserie grozavă. Dacă n-aţi găsit-o încă, mai căutaţi, nu vă resemnaţi. La fel cum se întâmplă şi cu celelalte probleme de pe suflet, veţi şti când aţi găsit-o. Şi, la fel ca o relaţie, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii. Aşa că trebuie să căutaţi ce vă place până găsiţi acest lucru. Nu vă resemnaţi!
#623391 (raspuns la: #623390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...