comentarii

rutina obisnuinta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
hehe, rutina? NUUUU! - de cico la: 27/07/2005 00:29:01
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
Obisnuinta si rutina, fug de ele ca de ciuma! Dar tot nu pot sa scap de tot (cine poate?). Si tocmai de-asta imi place sa mai fac si cite-o timpenie, sa ies din tipare ca-ntr-o evadare. Chiar daca obisnuitii si rutinatii tocmai de-asta or sa te-arate cu degetul.

Era un film SF, "Body Snatchers", in care invadatorii luau corpurile oamenilor si, cum depistau pe altul ca a ramas om, indreptau toti degetul spre el cu mina intinsa si tipau isteric :) Cam asa ma simt uneori, dar ma complac cu gindul ca, fata de ei, am ramas totusi ...fiinta umana ;)
Obisnuinta - de trouble_maker la: 27/07/2005 16:55:37
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
Este foarte grav sa consideri ca te-ai "obisnuit" cu persoana de langa tine, e cazul s-o schimbi.
Rutina se defineste ca obisnuinta de-a actiona sau de a gandi intotdeauna in acelasi fel. Normal ca sunt sinonime.
#61734 (raspuns la: #61732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"rutina si resemnare... scanteia s-a stins,"dinisor, - de DESTIN la: 10/09/2004 02:24:57
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)


"...rutina si resemnare... scanteia s-a stins, frumosul a pierit, eu am plecat, intrebarile au ramas fara raspuns."

Tu afirmi ca rutina si resemnarea...eu intreb de ce rutina de ce resemnare?

Rutina ajuta,intr-o relatie inteleapta,nu ai amintit nimic de intelepciune...unde se afla ea...?

Tu esti convinsa ca ai investit totul in aceea relatie?

"PS. intrebarea ce vreau s-o pun nu are legatura cu nici unul dintre forumuri."
Referitor la intrebarea ta,messengerul meu este public,te astept acolo sa vii cu aceea intrebare.

Astept,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21597 (raspuns la: #21596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
rutina... - de flavia la: 24/04/2005 19:14:27
(la: DESPRE PIERDEREA CHEFULUI DE SEX)
eu nu cred ca dana se refera la faptul ca sotul ei nu o mai doreste,ci la monotonia si rutina care intervin intr-o relatie veche.
ma gindesc ca probabil dupa ceva timp probabil sexul chiar nu mai constituie o prioritate.dar macar sa fie reciproc valabil.
#45256 (raspuns la: #45179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adevarul e ca rutina asta te omoara - de Tofan Ana Isabella la: 27/07/2005 08:35:59
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
Oricum incerc sa fac si numai periodic ceva neobisnuit ,ceva pentru sufletul meu. De fapt pentru mine fiecare zi este deosebita,cu greutatile si cu bucuriile ei...Nu trece o zi fara sa mi se intample ceva neobisnuit,e drept adeseori se intampla ceva rau,dar si acest rau este neobisnuit.Eu cel putin urasc rutina. Acele lucruri simple care pentru ceilalti nu conteaza,au pentru mine o importanta covarsitoare...
Rutina?! Bat-o vina!! - de moon child la: 27/07/2005 14:21:43
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
Sa fii prizonierul unei rutine?! Mi se pare o tampenie, nu exista asa ceva! Daca vorbim de cafeaua de dimineata sau de faptul ca m-am obisnuit sa vad un film pe zi sau sa-mi petrec o ora pe zi ascultand muzici... nu consider aceste lucruri ca facand parte din rutina, ci acele lucruri marunte care ma fac pe mine ceea ce sunt.
Daca vorbim de job, scoala, scos cainele afara si alte chestii de gen... cred ca vorbim de responsabilitati pe care ni le-am asumat singuri...
Si daca vorbim de faptul ca ne complacem in aceste lucruri si responsabilitati si nu mai suntem in stare de nimic altceva... Ajungem intr-adevar sa ne plangem de faptul ca viata noastra a ajuns o chestie programata, traim dupa un anumit orar si intr-o rutina si atunci intervin optiunile: unii continua sa se planga, iar altii dau o fuga pana la mare in week-end sau ies cu prietenii la o bere sau se inscriu la un curs de ikebana (dau un exemplu:-)) si parca... e altceva!
Eu personal fac parte din aceasta ultima categorie.
Vai, din pacate... - de TeodoraPA la: 27/07/2005 14:47:20
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
Cam asa e. Eu ma straduiesc sa nu las rutina sa se instaureze, sa fac chestii micute care sa ma salveze..., mici nebunii. Dar din pacate viata asa este, din cauza lucrului care ma tine asa de mult timp ocupata dau in obisnuinta, in rutina.
Deja si cafeneaua e o obisnuinta. La o anumita ora obisnuiesc sa intru pe cafenea!
moon child - de anisia la: 27/07/2005 16:48:44
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
dar nu mi-ai spus... consideri rutina sinonima cu obisnuinta?? ;)
#61730 (raspuns la: #61692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Teodora - de anisia la: 27/07/2005 16:51:11
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
"salveaza-te" cat mai e timp :)) ... glumesc! cu totii avem un fel de rutina. numai ca sunt unele aspecte unde eu nu vad obisnuinta sinonima cu rutina. ca de ex: sunt obisnuita cu prezenta prietenului meu cel mai bun in viata mea, dar nu sunt rutinata de aceasta prezenta ;)
#61732 (raspuns la: #61697) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
depinde... - de some1 la: 28/07/2005 01:07:37
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
unul foarte mic...bine, trebuie sa recunosc faptul ca depinde la ce ne referim. din punctul meu de vedere, a te obisnui cu o persoana nu e acelasi lucru cu a te obisnui cu o anumita ora la care sa-ti bei cafeaua (cu un anumit ritual). anumite obisnuinte (si acum ma refer in principal la cele care implica oameni, nu la cele care implica tot felul de obiecte) dau inevitabil in dependenta--de cele mai multe ori afectiva (mai ales dc cei implicati suporta si mai greu schimbarile). oricum, dependenta e mult mai profunda...cred ca se poate ajunge din obisnuinta la dependenta doar in cazurile in care ne sunt atinse punctele slabe (unii sunt au mai mutla nevoie de cafea, altii de oamenii). in rest, atunci cand obisnuinta nu trece anumite granite cred ca e vorba doar de anumite fixisme sau de obisnuinta-rutina.
#61851 (raspuns la: #61578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
obisnuinta - inte plafonare si consecventa - de Grettel la: 04/08/2005 15:23:12
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
Draga Anisia,
cam stridenta nota asta de razvratire impotriva obisnuitului sau obisnuintei. Asa-mi suna mie. Ca traiesti senzatia de captivitate, de siguranta, de caldut-calai dar plicticos. Senzatia "de prea mult bine"?! probabil ma insel.
Uite ce-mi vine mie sa spun: ca obisnuinta poate fi: familiaritate, cunoscut, recunscut, consacrat sau limitat, terminat, obisnuit, tern, ori sigur, securizant, implinit, dar si impacare, multumire, intelepciune, satisfactie si in cealalta extrema saturatie...
Aspiram spre revelatii zilnice ca sa accedem la iluminare, pentru ca apoi sa ne plictismi ca de, suntem iluminati si nu mai avem ce revelatii sa intampinam?!
Hahaha! imi spunea un "deshtept " , pe un ton foarte grav: Viata e frumoasa in complexitatea si diversitatea ei. Sunt sigura ca nu prea vedea viata nici complexa, nici diversa, dar cu siguranta nu plictisitoare (din categoria: e atat de scurta vara si e plin de flori!).
anisia - de Intruder la: 04/08/2005 22:02:41
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
obisnuinta este o stare care ne ajuta sa pretuim lucruri, fapte si oameni deosebiti...nu-i pretuim in virtutea obisnuintei, dar ea, obisnuinta, ne lasa sa apreciem valoarea deosebitului.
rutina este frecusul cotidian...e atat de omniprezent incat nici nu-l mai vedem.

va complaceti in aceasta obisnuinta, sau chiar va place si v-ar lipsi daca ar disparea? este obisnuinta, o natura mai puternica decat nevoia de nou?

cine se complace are bucurii multe si mici.
cine nu, are bucurii putine dar incomensurabile.
un om inteligent nu se complace in rutina...cand spun inteligent nu ma gandesc neaparat la cineva cu facultatea terminata...
rutina e inevitabila, dar trebuie luata cu portia pentru ca si insolitul ne este dat tot cu portia...o portie pe care viata ne-o da cu zgarcenie...
Dependenta si obisnuinta - de Dominique la: 05/08/2005 08:55:33
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
Aceste doua lucruri sunt diferite.
Dependenta este o boala si trebuie tratata ca atare,
oricare ar fi forma:
dependenta de alcool, de tigari, de jocuri ne noroc, de tot felul de droguri, de internet samd

Obisnuinta este determinata de un context specific si bine precizat din viata; contextul se schimba, se schimba si obiceiurile.
Esti obisnuit sa mergi in fiecare zi la servici, est bolnav sau ai iesit la pensie, nu mai mergi; asta e cel mai banal exemplu.
#63370 (raspuns la: #63320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Grettel - de anisia la: 05/08/2005 22:34:32
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
captivitatea si siguranta nu merg mana in mana, ba dimpotriva sunt doua stari ce se bat cap in cap. stridenta sau nu, nota nu se vroia de razvratire ci de curiozitate. si asta nu din plictiseala, ci pentru ca imi place sa pun intrebari. cineva a zis la un moment dat pe o alta conferinta :"cand pune anisia o intrebare, trebuie sa-ti faci temele vreo doua trei zile". nu imi amintesc sigur cine, dar stiu ca am zambit mustaceste.
Aspiram spre revelatii zilnice ca sa accedem la iluminare, pentru ca apoi sa ne plictismi ca de, suntem iluminati si nu mai avem ce revelatii sa intampinam?! revelatii de intampinat sunt la tot pasul, nu zici? si culmea, au darul sa ne surprinda daca nu stam prea incordati...
conferinta mea despre obisnuinta nu se vrea o oda plictiselii. ci un schimb de pareri despre comun, rutina, dependenta, obisnuinta ca o alta natura a individului.
#63573 (raspuns la: #63235) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
radu radus - de anisia la: 05/08/2005 23:26:22
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
tu vezi obisnuinta (rutina, in spetza!) ca un refugiu, bag seama! eu ca pe o corvoada! ma oboseste ingrozitor.
#63593 (raspuns la: #62762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de anisia la: 05/08/2005 23:30:37
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
o portie pe care viata ne-o da cu zgarcenie... tocmai aici e smecheria. sa nu mai asteptam de la viata sa ne dea ea cu zgarcenie, ci sa ne luam singuri. personal am priceput asta cam tarziu. dar mai bine mai tarziu decat niciodata, nu? obisnuinta da, poate da bucurii multe si mici. previzibile chiar. foarte valoroase pentru cel ce nu a gustat din cele putine, dar incomensurabile. e ca si o otrava: odata ce ai cunoscut insolitul, ineditul si imprevizibilul, ti-e asa de greu sa renunti a-l mai cauta si sa te complaci in rutina si obisnuit. cel putin eu asa vad lucrurile!
#63595 (raspuns la: #63320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rutina - de casyana la: 06/10/2005 13:05:41
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
eu,sincera sa fiu imi place rutina fiecarei zile pt ca asa sunt sigura ca tre´ sa incep sa muncesc in fiecare zi la aceeasi ora.a nu se intelege gresit:rutina nu este acelasi lucru cu monotonia.de monotonie incerc sa fug in fiecare zi.uneori sunt norocoasa si alte ori nu.serviciul o sa iti ramana servici si nu poti renunta la el pt ca o sa ramai fara puterea de a pune o paine pe masa.dar daca ai un orar fix,cand ajungi acasa poti face diferite lucrurii pt nu a intra in monotonie.diversifica-ti programul liber.intr-o zi poti citi,in alta poti sa iesi sa dai un tur de 30-45 de min(e foarte recomandat) in alta poti sa iesi cu prietenii sau foarte bine sa citesti si sa comentezi articolele de pe cafeneaua.com
iar sfarsitul saptamanii,macar cateva ore,cu familia,sau singura sau cu iubitul-acum depinde de fiecare.si poate cu un pic de noroc apare vre-un film interesant la televizor sau la cinema si atunci o sa vezi ca diversificandu-ti programul zilele nu ti se vor mai parea toate la fel...
cred ca e vorba de rutina pe - de redd200 la: 04/01/2006 11:14:14
(la: poveste)
cred ca e vorba de rutina pe de o parte si pe de alta parte chestia cu potrivirea sau soul mate....in povestea mea tipa chiar isi iubeste iubitu...dar l-a inselat cam un an ...putea oricand sa-i de-a papuci dar nu a facut-o...iar cand lucrurile au cam scapat de sub control cu net guy....au trecut la amicitie


dupa parerea mea reletia cunostiintelor tale o sa dureze atata timp cat se tin de orarul asta actual

cand lucrurile or sa evolueze...unul dintre ei mai cu cap pe umeri o sa puna stop
#98386 (raspuns la: #98322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"La analize de rutina, dureaz - de Calypso la: 01/03/2006 14:16:35
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
"La analize de rutina, dureaza citeva zile pina se primesc rezultatele."

exact, ai dreptate; de cand n-am mai facut analize (acum vreo 3 ani)am si uitat;
sa ne tii si pe noi la curent;

#108918 (raspuns la: #108913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...