comentarii

sâmbătă seara


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
romantism - de rac la: 11/10/2005 18:45:42
(la: Vrei să ne-ntâlnim sambătă seară?)
Timp: sâmbătă seară, pe la 19.00.
Anotimp: toamnă autentică; nu e frig, nu e cald, pe jos, covor de frunze galbene.
Locaţie: DN1, şoseaua Bucureşti-Ploieşti, aproape de Comarnic, imediat după ce laşi Cornu şi intrarea în Câmpina pe mâna dreaptă iar în stânga, podul spre Breaza, într-o cârciumioară.
Atmosferă: şapte mese cu umbreluţe, nu mai mult, dispuse asimetric într-o curticică cu pietriş; într-un colţ, pianul şi vioara, mângâiate de doi ţigani cărunţi; o singură masă liberă, undeva, într-un colţ.
Pe masă: un bucheţel cu flori de câmp naturale, o mini-veioză cu luminiţă galbenă, difuză, scrumiera verde, trei pahare cu un picior, întoarse cu gura în jos, un teanc mic de şerveţele mov.
În frapieră: o sticlă de şampanie demisec, gheaţă.
În aer: muzică discretă de la maeştri serii, toamnă zglobie, cu mici adieri la obraji.
În suflet: prima iubire.
Pt. alex andra - de Paianjenul la: 27/08/2006 13:12:33
(la: Cele mai traznite ganduri :O)
"...totusi cred in existenta frontierelor dintre real si imaginar. Cei care le confunda au o problema."


- Titlul prezentului subiect este "Cele mai trăznite gânduri". Cam cît de trăznite?...




"Ce-ai zice daca, de exemplu, as lua drept reala afirmatia ta legata de obiectul ala cu varful inmuiat in otrava?."



- Aş rămîne doar cu impresia că ştii pe ce planetă trăieşti.



Concret:

Scenariu 1



Sîmbătă seara, 28.01.2006, două tinere melbourniene dintr-un cartier vecin cu al meu ( http://www.smh.com.au/articles/2006/02/01/1138590543148.html?from=rss ), au fost găsite înjunghiate în apartamentul în care locuiau. Urme de DNA au dus la identificarea lui William John Watkins, un infractor recidivist, vecin de-al lor, ca prim suspect.



Tipul nu a mai ajuns în tribunal pt. că, din fericire a fost ucis cu un foc de armă de către un poliţist cu care se încăierase după ce tocmai spălase putina de la o staţie de benzină fără să plătească.



Indiferent dacă el (William John Watkins) a fost responsabil şi de înjunghierea celor două tinere sau nu, vestea că a fost împuşcat mi-a umplut inima de satisfacţie!



De ce?



Pt. că pînă la ora aceea, bestia mai săvîrşise deja o serie de mîrşăvii:



  • 1987 comitea a şasea spargere

  • 1993 atac asupra poliţiei

  • 1998 atac asupra poliţiei, pedepsit cu 10 luni închisoare

  • 1998 intră prin efracţie în casa unei bătrîne pensionare nevăzătoare şi o bate "măr"

  • 1999 intră forţat în casa unei vecine şi după ce o violează îi fură 40 de $

  • 2000 condamnat pt. atacul altei persoane

  • 2000 condamnat la 4 ani şi 3 luni pt. altă spargere, viol şi furt (la aceeaşi adresă)


  • Pt. toate ticăloşiile de mai sus, sistemul de (in?)justiţie australian i-a administrat pedepse indignant de uşoare!



    Scenariu 2



    Prin decembrie 2001, o fostă colegă de serviciu căreia îi împrumutasem o sumă însemnată de bani, apare la locul de muncă însoţită de nepotul ei de 17 ani, ca să-mi aducă vestea că tocmai a cîştigat procesul de divorţ, şi acum urma să se îndrepte spre bancă să scoată banii pe care mi-i datora.


    Am mai întilnit-o peste cîteva săptămîni, îmbracată în negru.


    Ieşită de la bancă cu banii în geantă - geantă pe care acum o ducea nepotul - aceasta i-a fost smulsă violent de pe umăr tînărului, de către un drogat aflat prin zonă, care în acelaşi moment l-a şi înjunghiat pe tînăr. Prins ulterior de către poliţie, drogatul a mărturisit că a fost angajat (în schimbul sumei de 2000$ AU) de către soţul colegei (de care aceasta tocmai divorţase), să-i atace pe cei doi, şi să şterpelească geanta după ieşirea de la bancă. Din nenorocire drogatul a mers mai departe decît i s-a cerut, şi asta l-a costat viaţa pe nepotul colegei.



    Concluzie:



    luînd în considerare că asemenea evenimente se întîmplă frecvent în lumea noastră, te-ar mai şoca ideea că cineva ar recurge la o armă letală în scop de autoapărare împotriva unui agresor pe care-l suspectează de a fi mai puternic decît el/ea?!... mai ştiind pe deasupra şi că sistemul juridic din locul respectiv efectiv protejează pe criminali, ignorînd grosolan traumele fizice/psihice/etc. pe care trebuie să le suporte victimele acestora?...



    Pe mine mă şochează mai degrabă gîndul că cineva care trăieşte în România de astăzi - cloacă a crimei şi injustiţiei - mă poate condamna pt. o asemenea idee...




    "Iar eu, credula, ar trebui sa anunt autoritatile, nu?
    Si daca o s-o fac? Cum ti se pare?"



    - Fantastic.



    Aş confirma că informaţia furnizată de tine e absolut adevarată, şi dacă mi s-ar cere detalii, aş declara că sînt dispus să le dau doar în prezenţa mediei, în transmisie directă pe toate canalele de TV din Australia. (Iţi garantez că te-ar amuza "diatriba" mea...)...




    In încheiere: scuze pt. trolarea impusă de context!...
    #141654 (raspuns la: #141624) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    *** - de picky la: 20/11/2007 15:34:19
    (la: Privind...)
    Ce faci sâmbătă seara?
    intruder - de PARAU la: 02/03/2008 08:53:42
    (la: Legenda salciei)
    sâmbăta seara ar merita oricine să asculte o poveste despre transformarea naturii. sau nu numai ...
    #289912 (raspuns la: #289833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    continuarea I - alcoolicul - de cosmacpan la: 20/11/2008 06:19:28
    (la: M-am hotarit sa devin prost )
    Alcoolicul

    „Dacă citeşti prea mult, n-o să ajungi niciodată alcoolic, remarcă Léonard impasibil. E o activitate care necesită o anumită angajare, trebuie să i te dedici mai multe ceasuri pe zi. E o disciplină, cum s-ar zice, olimpică. Nu cred că eşti bun de aşa ceva, puştiule.“

    “Şi cine-ţi spune că ai aptitudini pentru asta? Crezi că devii alcoolic aşa...? Că ajunge să vrei şi să bei cîteva pahare? Cunosc oameni care şi-au petrecut toată viaţa bînd, dar n-au reuşit niciodată să devină alcoolici. Nu aveau predispoziţie pentru asta. Aşa că tu... tu crezi că ai harul? Vii liniştit şi declari că vrei să devii alcoolic, ca şi cum ar fi ceva ce ţi s-ar cuveni! La-să-mă să-ţi spun o chestie, tinere: alcoolul e cel care alege, alcoolul hotărăşte dacă eşti apt să devii beţivan.”

    “— Dar, să ştii, alcoolul nu o să te vindece. Nu trebuie să crezi asta. îţi va alina rănile, dar o să-ţi facă altele, poate chiar mai rele. N-o să te mai poţi lipsi de alcool si chiar dacă, la început, o să simţi o euforie, o bucurie să bei, or să dispară repede şi n-o să mai rămînă decît tirania dependenţei şi a privaţiunii. Viaţa ta nu va fi decît ceţuri, stări de semiconştienţă, halucinaţii, paranoia, crize de delirium tremens, violenţă împotriva anturajului tău. Personalitatea ta se va dezagrega...
    — Asta şi vreau! spuse hotărît Antoine, lovind cu pumnul lui mic tejgheaua. Nu mai am tăria să fiu eu însumi, nu mai am curaj, nici chef să am ceva de genul unei personalităţi. O personalitate, ăsta-i un lux care mă costă prea scump. Vreau să fiu un spectru banal. M-am săturat de libertatea mea de gîndire, de toate cunoştinţele mele, de blestemata mea de conştiinţă!”
    “Dumneata nu eşti un amator de bere sau de whisky scoţian, nu de ceva atît de sectar: îţi place alcoolul în toate formele lui. Eşti un îndrăgostit de Alcool cu A mare.”

    „Nu devii alcoolic trăgînd o beţie în fiecare sîmbătă seara, e nevoie de perseverenţă şi constanţă. Să bei tot timpul, nu neapărat chestii tari, dar să faci asta cu seriozitate, cu sîrguinţă. Majoritatea oamenilor devin alcoolici fără metodă, beau whisky, votcă în cantitate uriaşă, li se face rău, şi o iau de la capăt cu băutura. Dacă vrei părerea mea, Antoine, sînt nişte cretini. Cretini şi amatori! Poţi foarte bine să devii alcoolic într-un mod mai inteligent, printr-o utilizare savantă a dozelor şi a gradelor alcoolului.”
    intrebarea 3 - de zaraza la: 12/10/2009 18:03:30 Modificat la: 12/10/2009 18:04:35
    (la: Confa lui batranutragator)
    ce faci sâmbătă seară?
    "Când voi fi-mbătrânit destul" de Ana Blandiana - de Ingrid la: 14/10/2003 14:46:13
    (la: Cele mai frumoase poezii)
    Când voi fi-mbătrânit destul
    Să nu îmi mai doresc să mor
    O să mă sui într-un pătul
    Cu miros bun, adormitor
    De grâu încins sub bolţi de stuh,
    De floarea-soarelui uscată,
    De praf bătrân şi de văzduh
    Pe care-l ştiu de altădată;
    O să mă-ntind printre grămezi
    Fără dorinţe, fără gând
    Şi nici măcar n-o să visez
    Perechi de vorbe-alunecând;
    În dulcele coşciug de boabe
    Voi sta zâmbind cu ochii-nchişi,
    O să îmi joace pe pleoape
    O rază din acoperiş;
    Uimită fără de pricină
    Din când în când o să adorm,
    Mă va trezi câte-o albină
    Cu bâzâitul ei enorm,
    Curând miresmele vecine
    Mă vor topi în sinea lor,
    Voi fi bătrână, va fi bine
    Şi nu-mi voi mai dori să mor.

    Buna seara parinte Iulian,i - de SB_one la: 19/11/2003 13:26:43
    (la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
    Buna seara parinte Iulian,
    imi cer permisiunea sa transmit link-ul parohiilor ro din frantza:

    http://www.mitropolia-paris.ro/?subject=parohii/index&lang=fr#france

    Poate se gaseste cite ceva ptr. fiecare!

    Revenind sa situatzia preotului din diaspora, vreau sa spun celor care "asculta" aici ca sint numeroase solutzii si anume egala cu numarul celor dornici sa sustzina formarea si intretzinera acestor parohii. Vorbesc acum in cunostintza de cauza ptr. ca in zona unde locuiesc am reusit sa platim salariul preotului nostru paroh de un an ( nu are dreptul de lucru si e casatorit; fara copii, ca si Dvs., doctorand..fost, acum a terminat etc, etc.)

    Iaca, o mina de voinici au hotarit sa faca minuni ( si nu ne e usor) ptr. romanii din zona si pina acum au reushit! Poate si acolo cei ce -si doersc o biserica romaneasca vor intzelege ca fara eforturi personale nu se face nimic. Sa ne reamintim ca Biserica si limba romana ne-a tzinut unitzi( totusi) de-a lungul veacurilor.
    #4745 (raspuns la: #4723) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Cecilia,3853 - de anita47 la: 22/11/2003 02:20:22
    (la: Musulmani in Franta)
    Crezi ca in Franta ar putea avea loc un atentat de o asemenea amploare?(pentru ca discutai despre "un start pentru extremisti")

    Din jurnalul National(22/11/03):
    ==================================Tehnic vorbind, ancheta pe marginea atentatelor de joi de la Istanbul progreseazã. Autorii lor au fost identificati, politia opereazã arestãri, dar amenintarea teroristã persistã
    Aproape toate capitalele lumii îsi avertizau ieri cetãtenii sã evite deplasãrile în Turcia, în perioada imediat urmãtoare. Motivul este, pe cât de simplu, pe atât de înfricosãtor: în Turcia ar urma sã se producã noi atentate.

    Luptãtori în Cecenia
    Cei doi autori ai atentatelor sinucigase de joi au fost identificati de politie. Sunt amândoi turci, potrivit cotidianului „Hurriyet”. Azad Ekinci si Feridun Ugurlu, doi militanti islamisti, erau deja dati în urmãrire în cadrul anchetei privind atentatele sinucigase de sâmbãtã, tot de la Istanbul, care au vizat douã sinagogi. Despre Ekinci se stie cã ar fi luptat în Bosnia si Cecenia, ba chiar cã s-ar fi antrenat în Pakistan, cel putin asa sustine fratele lui, citat de „The Guardian”. Informatia nu este de neluat în seamã, dat fiind faptul cã toate trei locatiile sunt fiefuri recunoscute ale retelei teroriste Al-Qaeda. De altfel, încã de joi, imediat dupã comiterea atentatelor, specialistii în lupta antiteroristã vorbeau despre o amprentã a retelei conduse de Ossama ben Laden în tragedia de la Istanbul.
    Arestãri si amenintãri
    Alti sapte suspecti au fost arestati si interogati de politia din Istanbul, dupã atacurile de joi, a doua mare loviturã în interval de cinci zile pe care o suferã metropola turcã. Marea Britanie, direct vizatã de atentatele de joi, a afirmat, prin ministrul sãu de Externe, Jack Straw, prezent la Istanbul, cã atacurile constituie un adevãrat „11 septembrie al Turciei”. Marea Britanie si SUA au afirmat joi searã cã sunt în posesia unor informatii privind posibile noi atacuri în Turcia, avertizându-si cetãtenii sã evite deplasãrile în aceastã tarã. Avertismentul lor a fost reluat, de altfel, de majoritatea capitalelor lumii si se resimte deja în special în domeniul turismului, multe rezervãri pentru Turcia fiind anulate.
    Mãsuri de securitate
    Potrivit Ministerului turc de Externe, „securitatea a fost considerabil întãritã în jurul tuturor reprezentantelor diplomatice, consulare si comerciale strãine” din Turcia. La Ankara, capitala tãrii, universitãtile care au angajati profesori din strãinãtate au anuntat cã au devansat vacanta care marcheazã sfârsitul Ramadanului, închizându-si portile încã de joi, în loc de vineri searã, din precautie.
    Al-Qaeda avertizeazã
    Temuta Al-Qaeda a revendicat atentatele de la Istanbul si a amenintat cã urmãtoarea tintã va fi Japonia. Mesajul radicalilor, apãrut în sãptãmânalul saudit „Al-Majallah”, nu poate decât sã ne îngrozeascã. Mai ales cã presa turcã sustinea zilele trecutã cã, potrivit unui mesaj Al-Qaeda, tintele retelei vor fi Japonia, Bulgaria si România.
    ▪ Al-Qaeda si partizanii sãi din lumea întreagã sunt autorii atentatelor de la Istanbul.
    ▪ Al-Qaeda amenintã Statele Unite si Japonia cu noi operatiuni. În momentul în care primul soldat japonez pune piciorul în Irak vom lovi capitala Tokyo. Japonia poate fi usor distrusã, iar japonezii stiu asta.
    ▪ Aliatii americanilor stiu cã vor avea de trecut momente dificile de acum înainte si trebuie sã pregãteascã multe spitale si cimitire.
    ▪ Operatiunile din Istanbul au fost un succes, iar cele care vor urma vor reusi si ele gratie colaborãrii bune dintre comandamentele noastre regionale. (Marina Constantinoiu)
    Avem lege privind apãrarea tãrii
    Legea privind pregãtirea economiei nationale si a teritoriului pentru apãrare a fost publicatã ieri în Monitorul Oficial, urmând sã intre în vigoare peste 60 de zile. Coincidentã sau nu, actul normativ a fost publicat concomitent cu producerea sângeroaselor atentate de la Istanbul. Legea prevede înfiintarea unui Oficiu Central de Stat pentru Probleme Speciale, institutie în subordinea Guvernului si care va elabora un plan de mobilizare a economiei nationale pentru apãrare. Pe baza acestui plan se va asigura necesarul de produse si servicii ce vor fi consumate, rationalizat, de cãtre populatie. Presedintele României poate hotãrî punerea în aplicare a acestui plan numai în cazuri exceptionale, inclusiv în caz de agresiune armatã îndreptatã împotriva tãrii. (Silviu Sergiu)
    Portul Constanta, pãzit cu strãsnicie
    Accesul în Portul Constanta este de joi extrem de greu, în contextul în care autoritãtile au luat aici mãsuri speciale de securitate în urma atacurilor de la Istanbul. Potrivit Mediafax, portile de acces în port sunt pãzite de lucrãtorii unei firme de pazã care verificã tot ce intrã în incinta zonei, dar si de echipe ale Politiei de Frontierã si Directiei Vamale. Accesul persoanelor în Gara Maritimã este controlat, în orice moment, printr-un sistem video de supraveghere. (Lavinia Tudoran)
    Politia turcã nu mai are vacantã de Ramadan
    Politistii si jandarmii din Istanbul nu vor mai avea vacanta traditionalã de la încheierea Ramadanului, a anuntat guvernatorul orasului. Politia si jandarmeria vor avea zile grele cu ocazia sãrbãtorilor de la finalul Ramadanului, care au început ieri searã si tin o sãptãmânã. Autoritãtile trebuie sã securizeze toate zonele aglomerate din Istanbul, gãrile, statiile de metrou, mijloacele de transport în comun, centrele comerciale, arhipline mereu la terminarea Ramadanului. Pe de altã parte, analistii internationali sunt de pãrere cã urmãtoarea tintã turcã a Al-Qaeda ar putea fi Strâmtoarea Bosfor. Tranzitatã de numeroase tancuri petroliere, strâmtoarea ar fi un obiectiv atractiv pentru teroristi. (Lavinia Tudoran)
    Coincidentã: Simulare de alarmã la turnul BRD
    Blocul turn din Piata Victoriei – sediul central al Bãncii Române de Dezvoltare (BRD) – a fost evacuat ieri, pentru aproximativ o orã, în timpul unei simulãri de incendiu. Cu doar o zi în urmã, la Istanbul, un alt bloc turn, sediu al bãncii HSCB, era lovit în plin de nebunia teroristã.
    În jurul orei 13:00, prin sistemul de comunicatii al clãdirii, a fost transmis un mesaj prin care angajatii BRD erau îndemnati sã pãrãseascã, fãrã panicã, sediul bãncii, „din motive de securitate”. Scenariul simulãrii – pus la cale de oficialii BRD – a presupus aparitia unor scurgeri de gaze din conducta centralei termice, care ar fi condus la izbucnirea unui incendiu.
    Exercitiul s-a încheiat cu bine. Oamenii au pãrãsit blocul turn în opt minute, desi timpul estimat pentru evacuarea clãdirii era de 12 minute. (Daniela Ivan)
    A aflat din ziar cã bãrbatul era atentator
    Sotia unuia dintre bãrbatii care s-au sinucis în atacurile cu masinã-capcanã de la Istanbul a aflat despre moartea sotului ei din presã. „Nu-mi spunea niciodatã nimic”, a declarat Aysun Cabuk, vãduva lui Mesut Cabuk, care a aruncat în aer o camionetã plinã de explozibili în fata unei sinagogi din Istanbul, sâmbãtã, 15 noiembrie. Sotul ei, somer, petrecea mult timp citind cãrti islamiste si devenise din ce în ce mai credincios. Cu cinci zile înainte de atentate a venit acasã, în orasul Bingol, din sudul Turciei, si-a luat valiza si pasaportul si a spus cã pleacã la Dubai. De atunci n-a mai dat nici un semn.
    Si-a vãzut iubita sãrind în aer
    Un tânãr britanic a avut groaznicul ghinion de a-si vedea logodnica, cetãtean turc, sãrind pur si simplu în aer. Graham Carter, în vârstã de 34 de ani, era cu iubita sa la Consulatul britanic, pentru a-i lua ei vizã. Cuplul urma sã ajungã în Marea Britanie si sã se cãsãtoreascã. Din nefericire, soarta le-a rezervat un sfârsit groaznic. „Tin minte cã am vãzut o camionetã la poarta Consulatului, apoi explozia si pe iubita mea sfârtecatã. Nici acum nu-mi vine sã cred decât cã a fost un cosmar oribil”, a povestit Graham cotidianului britanic „The Sun”. Ei se cunosteau de mai bine de patru ani. În urma exploziei, britanicul a rãmas cu rãni multiple la fatã, mai ales în zona ochilor. (Lavinia Tudoran)

    O româncã în Iadul de la Istanbul
    Chiar dacã printre români nu existã victime, am descoperit un caz în care unul dintre ei a avut de suferit. Este vorba de Yldîz Oztabu, o tânãrã în vârstã de 31 de ani, originarã din Cernavodã, dar stabilitã în Turcia în urmã cu sapte ani.
    Femeia si-a vãzut dãrâmate toate cele trei magazine pe care le detinea în Istanbul. Acestea erau amplasate la doar 20 metri de intrarea în Consulatul Marii Britanii si de locul în care a explodat o masinã-capcanã.
    „Am vãzut cum se împrãstie aurul”
    „Mã aflam în magazinul de aur cu sotul si angajatii mei. Deodatã s-a auzit o bubuiturã cutremurãtoare. Dupã 3 secunde s-a împrãstiat un val de cenusã si de fum. Am vãzut cum sar geamurile si usile, cum aurul din vitrinã se împrãstie. Initial am crezut cã e vorba despre o explozie de gaze naturale. Apoi, din câte am auzit, am aflat cã a fost vorba de un camion Skoda, care a sãrit în aer”, ne-a povestit aceasta. Ea s-a ales cu rãni usoare de la geamurile sparte, dar care nu au necesitat îngrijiri medicale speciale.
    Sotul a rãmas socat
    Zona s-a pustiit rapid, în primul rând din cauza spaimei. Yldîz, care pe lângã magazinul de aur mai avea douã de „bazar otoman”, s-a întors abia ieri la prânz la lucru. „Pânã la 12:30, zona a fost închisã. Am reusit sã recuperãm câte ceva din aur, dar nu stiu cât am pierdut”. Sotul ei a rãmas socat, preferând sã stea acasã: nu mai vrea sã mai audã de magazine. (Corespondentã din Istanbul - Florin Gongu)
    Turcii vorbesc de patru români ucisi
    „Din informatiile pe care le avem pânã la aceastã orã, ar exista patru români între persoanele ucise în exploziile de joi de la Istanbul”, declara ieri-dimineatã ambasadorul Turciei la Bucuresti, Ömer Zeytino˜glu. Diplomatul a adãugat cã nu are informatii despre posibile atentate asemãnãtoare în România, dar cã nu este exclus ca Al-Qaeda sã loveascã si la Bucuresti. (Lavinia Tudoran)
    Deocamdatã, nici un român pe liste
    Autoritãtile turce au anuntat cã, de joi noapte, numãrul rãnitilor si decedatilor a rãmas constant. În plus, se precizeazã cã rãnitii sunt tot mai putini: multi vin la spitale si pleacã acasã cu simple bandaje. E posibil ca aceasta sã fie o strategie pentru linistirea populatiei. Tot rapoartele oficiale aratã cã nu mai putin de 12 spitale au fãcut internãri în urma atacurilor teroriste de joi. Cei mai multi, 47, se aflã la „Taksim Ilkyarum”. Între numele victimelor nu se aflã nici unul românesc. Nu ar fi exclus însã ca unii sã fie din România, de origine tãtari, turci sau machedoni.
    A început numãrãtoarea victimelor
    Conform unui raport preliminar al Prefecturii Istanbul, dupã atentatele teroriste de joi dimineatã, în capitala economicã a Turciei au murit 27 de persoane, iar alte 250 au fost rãnite. Din fericire, printre acestia nu se aflã nici un român. Precizarea a fost fãcutã de cãtre consulul României, Mircea Neatã. Acesta a infirmat declaratiile fãcute la Bucuresti de cãtre câtiva diplomati turci.
    În ciuda faptului cã sfatul cel mai des adresat în ultimele ore de cãtre autoritãti a fost acela ca lumea sã evite aglomerãrile, cetãtenii din Istanbul nu si-au putut reprima curiozitatea si au dat buluc în locurile afectate de atacurile teroriste. Este un prim semn cã viata reintrã la normal si cã starea de soc a trecut. Rãmân afectati cei a cãror trudã de o viatã s-a nãruit în explozia de joi, precum si familiile îndoliate ori cele care s-au ales cu accidentati.
    Cei mai multi morti sunt englezi si turci
    La Istanbul trãieste una dintre cele mai mari comunitãti de români din strãinãtate. Din fericire, nici un compatriot de-al nostru nu a fost afectat grav de atacurile teroriste. „Am fost la Prefecturã, am vorbit cu viceguvernatorul, si la Ministerul de Externe. Am fost asigurat cã, pânã acum, nu existã nici un român care sã fi murit sau sã se fi accidentat”, ne-a precizat Mircea Neatã, consulul României la Istanbul. De altfel, el a colindat prin toate spitalele unde au fost aduse victime si nu a descoperit vreun nume românesc. „Cele mai multe sunt englezesti si turcesti. 24 dintre cei 27 de decedati sunt deja identificati. Mai sunt unele probleme cu cei accidentati grav”, a completat Neatã.
    Lucescu: „M-am obisnuit cu bombele”
    Antrenorul echipei de fotbal Besiktas Istanbul, Mircea Lucescu, se pregãtea asearã sã plece cu echipa la Izmir, unde azi va juca împotriva celor de la Denizli. El nu pãrea afectat de cele petrecute, dar a condamnat gesturile teroristilor.
    ▪ Jurnalul National: Ce-ati fãcut, v-ati ascuns dupã atentatele de joi?
    Mircea Lucescu: Nu, dar am preferat sã-mi tin telefonul închis, cã altfel riscam sã devin corespondent de presã.
    ▪ Cum ati resimtit evenimentele?
    Eram în casã si explozia s-a auzit. Casa mea e situatã în zona acelei bãnci.
    ▪ V-ati speriat?
    Deja m-am obisnuit dupã bombele acelea de sâmbãtã de la sinagogi. Sigur, este o situatie grea, delicatã, nu poti sti în nici un moment ce se poate întâmpla. Cine face astfel de lucruri nu sunt teroristi, ci adevãrati killeri, care ucid fãrã nici un scop.
    ▪ A fost afectat vreun jucãtor de la Besiktas?
    În afarã de Giunti, nimeni. Ceilalti nu au avut de suferit.
    ▪ S-a pus problema sã se întrerupã campionatul?
    Nu, nici n-avea rost. Stiu cã meciul din Ligã al Galatei a fost amânat, dar asta la cererea celor de la Juventus. Nu se punea problema ca o echipã mare sã nu fi putut beneficia de protectie si sigurantã. Cred cã au exagerat cu sperietura. Pânã la urmã, aceste amânãri nu fac altceva decât sã dea satisfactie celor care provoacã asa ceva. Ei asta urmãresc: sã creeze confuzie si panicã.
    =========================================================



    #4890 (raspuns la: #3853) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Buna seara,Radu !Cum apreci - de Ingrid la: 03/12/2003 10:04:25
    (la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
    Buna seara,Radu !
    Cum apreciezi "moartea" lui Alcibiade si "schimbarea" lui de 180 de grade:))) si ce sanse crezi ca va avea in alegerile ce se apropie?
    Cum se explica faptul ca are ca si asigurat un procent apreciabil de potentiali alegatori?
    Ieri seara am citit despre gr - de Florin si atat la: 25/06/2004 00:48:42
    (la: Vi se intampla sa va obsedeze o melodie pana la refuz?)
    Ieri seara am citit despre grecii antici si am adormit foarte greu; ma tot gindeam la ce citisem.
    Asta seara Anglia a piedut la fotbal in fata Portugaliei asa ca s-ar putea sa nu dorm de fustrare.

    Bella, ajutor, te rog trimite-mi urgent reclama cu melodia si catelul...:)
    Buna seara.Nu stiu de ce cu p - de (anonim) la: 01/08/2004 23:13:58
    (la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
    Buna seara.Nu stiu de ce cu parola pe care mi-ati dat-o nu reusesc sa ma conectez.Adevarul este ca sant la inceput.Ce pot face,oarE?
    Buna seara, la toata lume din - de Adso la: 18/09/2004 02:45:52
    (la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
    Buna seara, la toata lume din Cafenea....

    Frecventez Cafeneau de vreo 2-3 saptamini, dar vazind acum ca-i "criza de berbantzi"......hop si eu.
    Imi "suna" bine ideea fetelor ( ma refer la intalnirea preconizata ) si daca ne-o ajuta Dumnezeu sa fim sanatosi pana la anul......cred ca atzi mai "facut rost" de un participant......
    ---------------------------------------------------
    ..A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
    Un cântec trist, adus din alte ţări
    De nişte pasări albe - călătoare....
    #22770 (raspuns la: #22740) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Seara Placuta - de LMC la: 05/11/2004 02:20:44
    (la: Trancaneala Aristocrata)
    Ne vedem atunci cu fortze proaspete miine. Seara placuta si noapte buna. Sa va visati cu ingerasii :) :) :)
    A se face diferenţa între r - de Simeon Dascalul la: 11/11/2004 16:19:07
    (la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
    A se face diferenţa între risc care implică o oarecare şansă de a câştiga şi curajul gratuit pe care îl văd aducând o groază de necazuri pe capul propriu în numele unei dreptăţi abstracte.
    Dacă iau de bună definiţia asta înseamnă că n-am fost niciodată curajos. Dacă mă gândesc bine nici măcar n-am cunoscut vreun om curajos.
    Iar pentru antonim, laşitatea, nu-mi vine în minte o definiţie clară, dar cred că pur şi simplu ştii când eşti laş. Majoritatea oamenilor nu sunt puşi în situaţia de a înfrunta „represiuni de teroare sau gandul la o tortura fizica”. Dar există şi o laşitate mai măruntă, domestică, care se manifestă frecvent şi care e logică şi firească.
    Aduc cel puţin două exemple în care am fost fără îndoială laş, dar curajul ar fi fost o alegere foarte proastă.

    Primul: anul întâi, semestrul întâi. Materii digerabile sau mai puţin, dar una ne aducea complet la disperare. Proful preda foarte dezlânat, de fapt nimeni nu reuşea să înţeleagă nimic din cursuri, în plus le mai şi sărea, iar din seminarii nu-l ţinuse decât pe primul şi nici pe ăla întreg. Acum că suntem studenţi versaţi sperietura de-atunci ni se pare amuzantă, dar pe vremea aia eram boboci uşor de îngrozit. Unii s-au dus să-şi ia câte două, trei cărţi de la bibliotecă, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Am vorbit cu nişte tipi ce-i ştiam din anii mai mari şi mi-au spus aproximativ: „aşa-i ăsta, bolund; oricum nu citeşte niciodată lucrările, se uită numai la scheme, principalul îi să nu-i greşeşti schemele, să i le scrii mari şi cu detalii”. Cum materia era grea şi cu şanse minime de a-mi folosi vreodată, m-am bazat pe sfaturile lor, zicând că în cel mai rău caz mă duc în toamnă.
    Seminarul profului incriminat venea după un curs important şi înainte de un seminar ţinut de un asistent conştiincios şi dur, aşa că, mai ales de când începuse vremea urâtă, o bună parte din cele două grupe stătea în sală. Fie învăţam pentru seminarul ce urma, fie discutam chestii mai puţin ştiinţifice. Bineînţeles nimeni nu mai aştepta să-l vadă. Într-o zi de decembrie se deschide uşa şi intră individul capsat rău. Poate îi făcuse şeful de catedră morală, sau poate avea alte probleme, niciodată n-am avut curiozitatea să aflu. I se opresc ochii pe mine: stăteam comod pe prima masă şi am făcut o mutră tare buimacă. După primul şoc vârâm în mape foi de la celaltă materie, Hustlere şi ziare şi ne facem rost de câte un scaun. Se instalează şi el la catedră şi mă invită la tablă sub pretextul să rezolv o problemă. Ar fi avut şanse sensibil mai mari de succes dacă mă punea să comentez Rig-Veda în sanscrită. Am scris datele problemei cât am putut de încet, după care n-am mai avut ce face. Restul orei am ascultat un speech în care el se întreba retoric cum de-am intrat la facultate şi-mi promitea călduros că o să se implice personal să nu fac prea mulţi purici în instituţie. În fine, variaţiuni pe tema asta.
    Ora a doua se găseşte să ridice mâna o colegă, tocilară patentată, care reuşise să înveţe materia de una singură şi rezolvase problema în timpul discursului şi al pauzei. Dar pe ăla nu-l interesa problema, voia să-şi verse nervii. N-o lasă să rezolve cum voia, strigă, o ia la mişto, îi ţine şi ei o cuvântare asemănătoare şi ajunge viteaza în bancă cu ochii-n lacrimi.
    Dacă aş fi fost vreun chevalier sans peur et sans reproche trebuia să mă ridic şi să-l acuz că ne-a predat a m'pixu’, să zic că Laura ar fi trebuit felicitată şi să ameninţ că mă duc la decan să-l spun că nu-şi ţine seminariile. Ce-aş fi realizat? Probabil aş fi trezit în colegi o admiraţie îngrozită. Dar ăla n-ar fi păţit nimic, profii sunt solidari şi el categoric m-ar fi ţinut minte la examen. Am stat aşadar foarte cuminte, ca şi restul colegilor dealtfel, pe la seminar şi curs nu m-am mai înfiinţat, iar în ajun de examen am copiat pe fiţuici artistice toate schemele ce le-am putut găsi în cărţi. Şi am luat notă mare, spre deosebire de cei ce învăţaseră disperaţi.

    Ăsta-i un exemplu în care curajul era o opţiune tâmpită, iar laşitatea s-a dovedit înţeleaptă în sens absolut nebăşcălios.

    În al doilea exemplu şi-a pierdut un client patronul ce mă ţine cu juma’ de normă. Juma’ de normă în sens foarte larg, cred că ăsta consideră numărul de ore din contract un simplu accesoriu grafic şi de muncit trebuie să se muncească atâta cât binevoieşte să ne dea de lucru. Dacă am vorbi de plata orelor suplimentare sau de alte ciudăţenii ar râde tătă ziua şi de-ar fi murit mă-sa.
    Aveam mult de lucru, dar găsise un client promiţător şi ne alesesem cu o cantitate ţapănă de muncă suplimentară. Vineri dimineaţa şeful de birou i-a zis cinstit că mai trebuiesc cel puţin două zile ca să gătăm proiectul. Nici n-a vrut s-audă, că doar îi promisese omului că luni dimineaţă i-l dă. N-avem decât să venim sâmbătă şi dacă nu gătăm sâmbătă şi duminică, doar n-o să-şi piardă clientul.
    Mai beneficiasem de două sâmbete pline şi conflictul de muncă se rezolvase amiabil, adică el ne explicase politicos că nu se-ncurcă cu oameni ce nu au chef de lucru, dă anunţ în ziar şi-i vin treizeci care vor să muncească.
    Numai că duminică aveam examen şi îmi programasem sâmbăta să învăţ, voiam să iau mai mult de cinci, cine ştie poate cândva voi avea nevoie de medie mare pentru Canada, etc. Ca să ne stimuleze ne anunţă că va veni şi el sâmbătă la lucru, să nu mai facem atâtea mutre pentru o amărâtă de sâmbătă. Numai că el îşi înălţa vilă, iar noi trăgeam pe dracu’ de coadă.
    Am stat vineri până târziu noaptea şi am introdus în părţile de proiect terminate şi considerate bune cele mai neobservabile şi dăunătoare greşeli pe care le-am putut găsi.
    Sâmbătă m-am înfiinţat la lucru ca un salariat serios, s-au înfiinţat şi ceilalţi, a venit şi patronul care ne-a numărat, ne-a aruncat un „Băgaţi tare, să terminăm şi să puteţi sta duminică acasă” şi a plecat.
    M-am apucat să-mi citesc cursul pe care-l aveam prin bunăvoinţa unui coleg ce-l piratase. Când oboseam mai scriam câte un mail, restul lumii îşi vedea de treabă şi timpul trecea. Două greşeli s-au găsit repede şi m-am alarmat, dar n-au mai urmat şi altele. Seara, ca să-mi justific timpul petrecut la calculator, am găsit şi eu una. Îmi zice şeful nervos: „aicea-i bine, unde vezi tu greşeală?”. După un anumit timp, creierul nu mai funcţionează şi mai stricaseră şi ei pe lângă ce stricasem eu.. Mă ridic, zic: „Faceţi ce vreţi, io nu mai pot sta, îi deja opt şi mâine am examen”. Şi ne-am cărat cu toţii. Proiectul n-a fost gata nici luni, nici marţi, nici miercuri, apoi clientul s-a adresat altcuiva.
    Atitudine curajoasă ar fi fost să spun că nu vin sâmbătă şi dacă nu-i convine să-mi facă lichidarea. Cu ce m-aş fi ales? Pierdeam nişte bani de care aveam nevoie, deşi puţini. Iar el lua pe altul „care voia să muncească”. Aşa am reuşit să-mi învăţ pentru examen şi el şi-a pierdut clientul.
    Bine, lucrurile nu stau întotdeauna de frumos, de multe ori n-ai ce altceva să faci decât să taci şi să înjuri în gând. Dar ceea ce e înfierat de obicei ca laşitate e cel mai puţin rău modus vivendi posibil.


    Să ne iubim, chera mu - de sanjuro la: 15/11/2004 14:56:21
    (la: Cele mai frumoase poezii)
    să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
    că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
    că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
    zăpăcindu-te, ambetăndu-te . . .
    să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
    de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
    să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
    să fim tandri, mai zise o muscă.
    primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
    ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
    primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
    arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
    oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
    nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca . . .
    nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
    să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
    iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
    să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
    cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
    le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii
    să facem chestia aia, gâfâiau frizeriile.
    ca nişte becuri electrice legate în serie
    nervii plezneau pe antebraţ, venele se umflau pe torace,
    în nări analizatorii mirosului îşi încuiau paltoanele în dulapuri
    şi indicele de refracţie îşi halea sandviciul cu carne de pui
    în holbarea perversă a ochiului.
    ce de ocheade, câte accidente din neatenţie,
    conturi încheiate, polite plătite,
    îngeraşule, strănuta plămânul când se privi în oglindă
    şi văzând în urma lui o uzină.
    primăvara ne întindea pe pâine felia groasă de televizor
    mintea noastră era îmbâcsită de proiecte de agrasiune, deja vedeam microcosmosul împânzit de tranşee,
    deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil
    la ochii catifelaţi ai omului care trece prin zid...
    creierul nostru îşi amintea de când stătea ghemuit
    de când pulsa, de când palpita, fojgăia, colcăia, mişuna, şerpuia
    antebratul îşi defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene,
    urechea - sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului
    şi bulele de hidrogen pleznind malaria peste faţă.
    ai încredere în mine, gânguri flora întestinală
    întinzându-se voluptos în braţele groazei
    care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc,
    dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,
    crudelo, nu mă chinui, rânjea maxilarul spre maxilar.

    venea seara, oraşul se anima,
    venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul,
    să fim tandri, loz necâştigător, să fim tandri, bătător de covoare,
    să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri!
    în rochii de moloz şi nuiele verzi, de mezeluri şi de brânzeturi,
    spoite cu vodcă şi motorină emoţiile ieşiseră la agăţat.
    prin ganguri şi pasaje acoperite cu geam colorat
    câte un pisoi zgâria în lădiţa vreunui dafin
    şi în berării ospătarele se lăsau deşurubate de vii contra cost.
    să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu,
    şi apoi să ne-nşelăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinţi,
    să ignorăm influenţa exercitată în psihicul nostru
    de complexul lui grozăveşti.
    primăvara priveşte galbenă prin stratosferă, gâdilată de ozon şi de ioni,
    să ne cunoaştem mai bine, melcule, zice,
    să ne îmbrăţişăm, depoule, hârţiuto, tomberonule …
    iar noi la ţâşnitoarea din capătul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apă
    chiar lângă policlinică, şi până şi copacii
    miroseau a dentist.

    Mircea Cartarescu

    #28766 (raspuns la: #28763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    dom'le, sa faci o seara numit - de Daniel Racovitan la: 18/11/2004 17:24:19
    (la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
    dom'le, sa faci o seara numita "Muzica populara traditionala romaneasca" si sa dai toata seara numai melodii de Dona-Siminica si Romica Puceanu denota:
    - fie posesia unei culturi de tip fast-food, dublata de excesul de hamburgheri MacDo' si de emisiuni Star-Academy,
    - fie participarea la o propaganda bine tintita impotriva veritabilei culturi romanesti.


    PS: apreciez melodiile interpretate de Dona-Siminica cat si de Romica Puceanu. Da' ei numai muzica populara romaneasca nu canta.
    PS2: in Franta muzica populara romaneasca si cea balcanica in general (sirbeasca, bulgara) a ajuns sa fie numita "de la musique tzigane". Se pare asadar ca propaganda are efect.

    ___________________________________________________
    "aceste cuvinte ne doare" (sic)
    #29153 (raspuns la: #29118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    ma uit in seara asta... imi f - de Horia D la: 19/01/2005 22:35:22
    (la: Trancaneala Aristocrata)
    ma uit in seara asta... imi fac un vinishor fiert si o sa-mi infig fundul in fata tembelizorului

    The things that come to those who wait are what's left behind by those
    who got there first.
    #33830 (raspuns la: #33827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    seara pe cuptior - de Cristall la: 04/03/2005 20:16:57
    (la: :) Panselute :))
    Seara, cateodata, spre sfarsit de saptamana, timpul parca se opreste sa isi mai stearga pantofii plini de praf, dupa alergatura de peste
    saptamana. O baie lunga, un ceai fierbinte si relaxat, mai amani pentru alta zi sa iti faci din nou griji.

    Acum e vremea sa visezi cu ochi deschisi. Sa visezi cu jind la o seara lunga de iarna.
    O seara de iarna la tara. Cine a avut bunici...stie.

    E liniste si pace. O liniste sfatoasa, de batranele care torc.
    Afara se mai latra cate un caine, pe drum o caruta intarziata, marul din deal trosnind...Si cald in casa, foc in cuptor, se aude din vreme in vreme scartaitul portitei de la soba si cum mai cade cate un lemn peste jaratec, aruncat de o mana dibace.
    Pocneste. De mandrie ca face mai mult foc decat tot jarul dinainte.
    Si miroase a ceva bun. Immm, ce bine miroase…e de la zaharul cazut pe plita. Caramel. Vinul sfaraie in cana, acus fierbe. Oare unde o fi scortisoara?

    Lunga si domoala seara.
    Si o traiesti cu infometare de hot lucid, care stie ca nu va avea alt prilej sa isi umple sufletul cu acea cumintenie a clipei, dorind sa prinda si sa pastreze pentru altadata atmosfera de atunci, ambrozie pentru vremurile cand serile nu vor mai fi fiind nici lungi...nici vrajite de scantei...nici parfumate de lemnul ars in soba.
    Cum ar fi seara asta si toate restul:).
    O seara placuta la toti... - de Jimmy_Cecilia la: 24/04/2005 20:20:53
    (la: Trancaneala Aristocrata "2")
    ma car si eu....
    ca vad ca ograda-i goala...
    si eu obosita tare...
    o seara placuta copii, iar pentru cei de
    peste balta o dupa-masa placuta...

    pe maine...
    #45268 (raspuns la: #45266) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...