comentarii

s-a implicat cu delicatete si tandrete in relatia noastra


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dumnezeu ingaduie ca cei slabi sa sufere - de iasite la: 22/11/2003 20:56:41
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
din pricina noastra !!!greselile noastre se rasfrang asupra celorlalti(fara a ne da seama),indirect si nevazut ,precum efectul de cernobal(vazute -s doar efectele),in spatiu si timp oare credeti ca Dumnezeu,Tatal si Parintele intregii creatii nu sufera???!!!"ingaduinta" e numai pentru cei vii si pacatosi,pentru "intoarcerea" lor dar ,pe de alta parte,suferinta fortifica(paradoxal) copiii seropozitivi sunt o mare problema,care insa se mai poate drege ,in favoarea lor ,insa cu foarte mare delicatete,dragoste,tandrete,...in loc sa ne insusim critica unui om obosit si revoltat impotriva unui Dumnezeu distant si implacabil,sa ne uitam in jur si sa vedem inca si alti(nu doar)copii care sufera(poate chiar copilul nostru,cel de langa noi,caruia nu-i acordam atentia si dragostea necesara) si in loc sa aruncam cu pietre dupa cel a cui e vina ,sa ne gandim ce si cum facem,sau mai bine sa trecem direct la fapte(dragostea e spontana mereu) si sa "oblojim" ranile celor loviti (nu de "soarta")de propriile noastre greseli si egoisme! fiecare din noi poate face cate ceva!singur,impreuna cu altii...nu e nevoie nici de legi ,nici de asociatii umanitare pentru asta ci de putin altruism si,precum efectul de cernobal,sa ne raspandim dragostea prin(tre) ceilalti...
Pisica Neagra - de TeodoraPA la: 18/08/2005 15:52:19
(la: Despre femei, emancipare si..barbati)
Nu pot spune ca sunt de acord cu tine.
Sa vedem... in primul rand femeie lider nu inseamna neaparat femeie emancipata, ci una care si-a pus in valoare calitatile, a luptat, lupta in continuare si isi asuma o sumedenie de responsabilitati. apoi nu cred ca eu ca si femeie lider imit vreun barbat sau copiez sau mai stiu eu ce. Sunt eu insami cu raspunderea pe care o am samd. Sunt in continuare tandra si delicata numai ca asta nu se vede 100% la locul de munca. Acuma si imaginea aceea plina de delicatete si tandrete nu li se potriveste tuturor femeilor, suntem diferite. Eu prin natura mea sunt mai dura si fie lider fie subaltern as fi tot aia...
In exprimarea ta nu sunt de acord cu urmatorul lucru - ca femeile isi tocesc coatele prin facultati si renunta la pamatufuri de sters praful pt a demonstra ceva. E o pornire interioara, studiezi pt ca nu te poti abtine, pt ca asta e chemarea inimii tale si atunci o apuci pe acest drum. Si ti se permite. Societatea de azi, familia, situatia financiara mi-au permis mie sa studiez si sa avansez. Nu am pornit in viata cu ideea ca - Lasa ca le demonstrez eu lor! Si n-am renuntat la pamatuf. Sterg praful, fac de mancare, in masura in care timpul mi-o permite, si in masura in care e nevoie.
La mine asa e. Si sunt o femeie de afaceri.
apoi lumina... - de Valix la: 05/02/2008 20:59:37
(la: apoi lumina a-nceput să cânte)
Tematic vorbind,putine,foarte putine poezii am intalnit sa se incumete cu tema maternitatii. Incepand cu titlul si sfarsind cu... sfarsitul, poezia ta este o bijuterie,o camee s-o poarte toate mamele drept talisman. Are delicatete,are tandretea mamei ,are ghinda aceea de aur si cupa mainilor mici care fac o lume si ne propune un univers. Foarte rotunda ,poezia asta a ta. Iar tematic e noua pentru tine. Si de ce n-ar fi? Ne emotioneaza tot felul de minuni ,maternitatea de ce nu ne-ar emotiona? Mai ceva,daca tot ma incumet sa comentez.Am citit si eu poezia ta sucind-o si rasucind-o. Ma rog. Dar cel mai bine am simtit-o... in intregul ei.Si asa am inteles-o cel mai bine. Incat m-am pomenit aruncat in contemplativ. Poate datorita a doua simboluri strecurate instinctiv? Ghinda de aur si cupa ?!Da,amandoua au fost un motiv.(pardon de...rima,pe care n-o ma corectez acum)
#282557 (raspuns la: #281456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce inseamna de fapt casatorie moderna? - de Ivy la: 29/07/2004 00:59:48
(la: Cum vedeti o casatorie moderna?)
Nu mi-am pus niciodata intrebarea asta. Intotdeauna am gindit la "ce inseamna o casatorie fericita" sau la "cum sa ajungi sa ai o casatorie fericita"...Nu m-am gindit la "modern" neaparat. Suna bine ceva la genul "ne vedem in weekend, sau timp de 12-15 zile pe luna". "Ne iubim mai mult pentru ca ne vedem mai rar". Cred ca e chestie de persoana/persoane, de fel de a fi, si de modul in care iti place sa abordezi lucrurile in viata: de la departare sau implicare directa. Asa cum unii iubesc sushi iar altii urasc mincarea asta japoneza.
Banuiesc, ca pentru Jimmy casatoria moderna despre care vorbea inseamna in acelasi timp si casatorie fericita. Foarte frumos, nimic de acuzat.
Pentru mine ar fi ceva de genul asta: casatorie fericita=casatorie reusita=casatorie moderna...si asta inseamna exact ce am...Ne vedem in fiecare zi si ne telefonam de destule ori in cursul zilei. Imi place sa ma trezesc dimineata si sa il vad linga mine in pat...imi place sa adorm in bratele lui seara de seara si imi e groaznic de greu cind trebuie sa plece chiar si pentru o zi intr-un alt oras. Pregatesc dinner, dar sunt fericita simbata sau duminica cind primesc breakfast in pat...gatim impreuna, sau doar el, sau doar eu....suntem un team perfect in a ne ocupa de copiii nostri minunati...
Nu poate pleca dimineata spre work, fara a lasa multime de pupici pe obrajii mei...nu pot avea liniste in timpul zilei daca nu il aud macar o singura data.
La petreceri suntem intrebati cum de putem fi intr-o dragoste continua...iar prietenii admira relatia noastra.
Sunt poate si mici suparari..viata nu e roz intotdeauna, dar stim sa ne respectam, sa ne apreciem si ce e mai important stim sa iertam. Nu putem sta suparati unul pe altul niciodata....
Si...iubirea e mare..e ca la inceputuri..si asta in conditiile in care, locuim in acelasi oras, pe aceeasi strada si in aceeasi casa...in fiecare dimineata si seara..impreuna..

Asa vad eu..o casatorie moderna, fericita..

Ivy
#18522 (raspuns la: #18231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin
ca tot e vb de adolescenta... - de mymy la: 24/06/2005 16:57:27
(la: adolescenta....)
... si de confuzie - implicit ...
as dori si eu un sfat ... in special de la fete. nu ma supar daca primesc si de la baieti pt ca uneori ei stiu sa asculte mai bine si sa dea sfaturi mai bune :)
ce ati face daca ati fi indragostite lulea de sotul unei prietene?...
Ne cunoastem de 1 an si ceva si de curand relatia noastra a inceput sa o ia razna... nu mai tinem cont de nimic si de nimeni desi cand sunt singura acasa imi pare rau pt ca am acceptat din nou sa ies cu el in oras si sa ne ferim iarasi de sotia lui si de prietenul meu cu care sunt de doi ani de zile. Ma doare gandul ca nu o sa fiu niciodata cu el si i-am interzis sa/mi dea vreo speranta pt ca nu accept ca el sa/si lase sotia si copilul pt mine sau pe altcineva ... insa el zice ca ma iubeste si eu il ador ca nebuna si ca ar renunta la orice pt mine... stiu ca asta ar durea/o pe prietena mea si ca ar suferi si un copil... fiinta inocenta :(
am aflat deci ca iubirea doare mai mult decat credeam
Il ador si ma abtin sa accept de fiecare data sa ies cu el, mai ales ca nu imi place ce ii fac sotiei lui si prietenului meu de care ne ascundem mereu. E ingrozitor sa iubesti sa fi iubita si sa nu poti fi alaturi de el din cauza conjuncturii... Nu stiu ce sa fac. Imi plange inima si de multe ori imi doresc sa fiu o egoista sa nu imi pese decat de el si de iubirea noastra ... dar nu pot fi asa :( As vrea sa renunt la el insa stiu ca voi suferi enorm dar pana la urma va trece nu? Numai ca el imi tot spune ca nu se intelege deloc bine cu ea si ca vrea sa renunte la ea daca eu ii zic DA. Nu pot face asta... nu ma lasa inima :(
Eu as renunta la prietenul meu actual pt ca oricum relatia noastra nu prea mai merge in ultima perioada poate si din cauza mea ca nu imi sta capul la el ...
Pana la urma eu sunt o femeie libera dar el nu e.
Ce sa ma fac? Sa renunt acum desi asta imi va sfasia inima sau sa il las sa se desparta de sotia lui si de copil?
anisia - de cico la: 12/07/2005 19:50:40
(la: De ce insala barbatii?)
Asa e : cred ca barbatii inseala mai des doar cu trupul, femeia si cu sufletul. Cauza : ne implicam mai putin emotional, relatiile noastre privesc deseori mai mult sexul si-atit.

Nu, nu cred ca doar femeia inseala din nefericire, la barbat e deseori aceeasi cauza. Aminteste-ti de Mme Bovary, ca nevoia de "varietate" si ...plictiseala apare la oricine, indiferent de sex. Curiozitatea s-ar manifesta chiar mai mult la femei (cred eu), ca barbatii in genere au mai multe experiente inainte de insuratoare, pe cind destule-s cele care vin in casnicie cu un singur barbat cunoscut la pat, si-apoi e de-nteles ca-ncep sa regrete ca n-au avut si alte experiente mai inainte. Si pica-n bratele primului tip care stie sa le suceasca momentan mintea cu mandoline si serenade.

A nu se intelege insa ca generalizez, ca-s cazuri si cazuri...
#59117 (raspuns la: #59093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am revenit :) - de Andre29 la: 05/01/2006 00:05:55
(la: Femeile si barbatii gândesc diferit ?)
Urmatoare situatie circula pe mail ca si gluma... este un pic cam lunga dar va rog sa aveti rabdare....la sfarsit dupa ce am citit-o parca nu mai imi suna a gluma. O postez aici... concluziile le poate trage fiecare legat de diferentele de gandire intre barbati si femei.



Barbati si femei


Sa presupunem ca un tip pe nume Radu este atras de o femeie pe nume Elena. O invita la un film; ea accepta;
se simt bine. Cateva seri mai tarziu, o invita la cina
si iar se simt bine impreuna. Continua sa se
intalneasca in mod regulat si dupa o vreme nici unul
din ei nu se mai vede cu altcineva.


Apoi, intr-o seara cand se duc spre casa, un gand ii
trece Elenei prin minte, si fara sa se gandeasca prea
bine, spune cu voce tare, "Iti dai seama ca azi se fac
sase luni de cand ne vedem?" Liniste in masina. Pentru
Elena, este o tacere acuta. Se gandeste: Doamne, ma
gandesc daca l-a deranjat ca am spus asta. Poate se
simte restrans de relatia noastra; poate crede ca
incerc sa-l imping in vreo obligatie pe care nu o
doreste, sau de care nu este sigur.


Iar Radu gandeste: Doamne. Sase luni.


Gandurile Elenei zboara: Dar, hei, nici eu nu sunt
sigura ca vreau acest fel de relatie. Cateodata as
vrea sa am mai mult spatiu, sa am timp sa ma gandesc
daca chiar vreau sa continuam relatia in acest sens,
indreptandu-ne sigur spre... Adica, spre ce ne
indreptam? Doar ne vom intalni si vom pastra acest
nivel de intimitate? Ne indreptam catre casnicie?
Catre copii? Catre o viata impreuna? Sunt eu pregatita
pentru un astfel de angajament? Chiar cunosc aceasta
persoana?


Radu gandeste: Asta inseamna ca a fost... sa vedem...
in februarie am inceput sa ne vedem si a fost chiar
dupa ce mi-am luat masina, ceea ce inseamna...
off...trebuia sa schimb uleiul de mult.


Elena ..in valuri: S-a suparat. Vad asta pe fata lui.
Poate ca interpretez gresit. Poate vrea mai mult din
relatia noastra, mai multa intimitate, mai mult
angajament; poate a simtit, inainte sa fi simtit eu,
ca simteam o oarecare rezerva. Da, sunt sigura ca asta
este. De aceea nu vrea sa spuna ce simte. Ii e teama
sa nu fie respins.


Radu: Si o sa ii pun sa se uite la transmisie iar. Nu
imi pasa ce spun cretinii aia, nu merge bine. Si ar
face bine sa nu mai dea vina pe vremea rece de data
asta, sunt peste 30 grade afara, iar masina asta merge
parca ar fi masina de gunoi si le-am dat hotilor o
groza de bani!


Elena gandeste: Este suparat. Si nu il condamn. Si eu
as fi suparata. Doamne, ma simt atat de vinovata ca il
fac sa treaca prin asta, dar nu pot sa nu simt ceea ce
simt. Pur si simplu nu sunt sigura.


Radu: Probabil vor spune ca garantia este doar de 90
zile. Exact asta vor spune, jigodiile.


Elena gandeste: Poate sunt prea naiva, asteptand un
cavaler calare pe calul lui alb, cand de fapt stau
langa o persoana normala, o persoana cu care imi place
sa fiu, o persoana de care chiar imi pasa, o persoana
careia pare sa ii pese de mine. O persoana care sufera
din cauza egocentrismului meu, fanteziilor mele
romantice de scolarita.


Radu gandeste: Garantie? Vor garantie? O sa le dau
naibii o garantie. O sa iau garantia lor si o sa le-o
bag...


"Radu," zice Elena cu voce tare.


"Ce?" zice Radu, tresarind.


"Te rog, nu te tortura asa," zice ea, cu ochii care
incepeau sa se umple de lacrimi. "Poate n-ar fi
trebuit... O Doamne, ma simt asa de..."
(Se opreste plangand in hohote.)


"Ce?" zice Radu.


"Sunt o proasta," suspina Elena. "Vreau sa spun, stiu
ca nu exista cavaleri. Chiar stiu asta. Este o
prostie. Nu exista nici un cavaler si nici un cal."


"Nici un cal?" zice Radu.


"Crezi ca sunt o proasta, nu?" zice Elena.


"Nu!" zice Radu, bucuros ca stie in sfarsit raspunsul
corect.


"Doar ca... Doar ca eu... Eu am nevoie de timp," zice
Elena.


(O pauza de 15 secunde, timp in care Radu, gandind cat
de repede poate, incearca sa gaseasca un raspuns
sigur. In sfarsit gaseste unul care crede ca s-ar
putea sa mearga.)
"Da," zise el.


(Elena, profund miscata, ii atinge mana.)
"Oh, Radu, chiar simti asa?" zise ea.


"Cum asa?" zice Radu.


"Asa despre mine," zise Elena.


"Oh," zice Radu. "Da."
(Elena se intoarce spre el si se uita fix in ochii
lui, facandu-l sa devina foarte nervos pentru ce ar
putea spune ea mai departe, mai ales daca implica un
cal. In final ea vorbeste.)


"Iti multumesc, Radu," zice ea.


"Iti multumesc," zice Radu.


Apoi o duce acasa. Ea se intinde pe pat, un suflet in
conflict, torturat si plange pana in zori, in timp ce
Radu deschide o punga de alune, deschide televizorul,
si imediat este puternic absorbit de o reluare a unui
meci de tenis intre doi cehi despre care nu a auzit
niciodata. O mica voce din adancul mintii ii spune ca
s-a intamplat ceva important acolo in masina, dar este
destul de sigur ca nu va putea intelege niciodata ce,
asa ca se gandeste ca este mai bine sa nu-i dea
importanta.


A doua zi Elena isi va suna cea mai buna prietena sau
poate doua din ele, si vor vorbi despre aceasta
situatie timp de sase ore in continuu. In detaliu, vor
analiza tot e ea a zis si tot ce el a zis, trecand
peste asta iar si iar, analizand fiecare cuvant,
expresie si gest pentru subintelesuri, luand in
considerare orice ramificatie posibila. Vor continua
sa deschida acest subiect, din cand in cand, timp de
saptamani, poate luni, neajungand niciodata la o
concluze definitiva, dar nici plictisindu-se
de subiect.


In acest timp, Radu, in timp ce joaca tenis cu un
prieten comun de-al lui si al Elenei, va face o pauza
chiar inainte de a servi si va spune:


"Nelule, Elena a avut vreodata un cal?"

______


"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

Sper ca te poate ajuta! - de DyssMF la: 25/03/2006 10:03:14
(la: viata pur si aimplu)
Am citit articolul pe care l-as numi 2+1=3. Problemele se pot repara, se pot trece prin ele, dar nu atata timp cat tu faci 50% iar el tot 50%. In dragoste, in casnicie si intr-o relatie 50% nu exista daca vrei sa existe acea relatie de orice timp ar fi ea. Sunteti o familie ce implica 100% pe fiecare, atat pe tine cat si pe ea. Foarte important este faptul sa va doriti amandoi sa fiti o familie, cat tu reusesti sa acoperi mai bine unele aspecte ale vietii, iar ea altele inseamna viata de zi cu zi. O familie inseamna TOTUL, o familie inseamna DRAGOSTE, IUBIRE, SI INCREDERE. Fara ele nimic nu se poate realiza. Sunteti ca un vas care are doi capitani si fiecare duce acel vas in directia dorita. Comunicarea intre parteneri, ca prieteni in primul rand este foarte importanta. Sa ai curajul sa discuti nu sa arunci in fata celuilalt frustrarile tale. Pentru faptul ca nu proveniti din aceleasi medii sociale nu cred ca este vreo problema atata vreme cat incercati sa tineti cont de problemele, bucuriile, esecurile, satisfacerile (nu cele fizice) ale partenerului.Si eu am trecut printr-o astfel de situatie unde partenerul meu a crezut de cuviinta ca el este totul, iar relatia noastra nu a putut fi salvata. Am reusit sa-mi refac viata cu un om adevarat care m-a invatat foarte multe lucruri, si care imi este si acum dupa cinci ani cel mai bun prieten, caruia am reusit sa ma deschid si sa percep ca lumea este facuta si pentru mine, ca nu exista certuri, discutii contradictorii, sau daca exista situatii contradictorii acestea pot fi rezolvate prin comunicare.Conteaza foarte mult ceea ce vreti fiecare de la aceasta relatie. Copilul va creste si va avea propria lui judecata, si va fi aspra. Va fi exact ceea ce nici nu va ganditi voi. Si culmea este si cel mai bun judecator.Eu va doresc sa ma ganditi bine la ceea ce vreti sa faceti. Echilibrul copilului este foarte important, dar se poate face si numai cu un parinte intr-o armonie deplina.Mama nu-i va tine locul tatalui si nici tatal mamei. Fiecare pentru el sunteti ceea ce a dat Dumnezeu sa fiti: parinti, iar acestia nu se pot inlocui cu nimeni si nimic.Va doresc o decizie inteleapta oricare ar fi ea.
#113312 (raspuns la: #112540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de cate ori m-am intrebat asta... - de Michigan la: 28/04/2006 21:28:49
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Am o relatie de 7 ani cu un barbat, sotul meu, pe care nu pot sa spun ca il iubesc, ci il ador, sunt dependenta de afectiunea lui, de tandretea lui, de faptul ca e langa mine in fiecare seara si ca ma trezesc alaturi de el in fiecare dimineata. El reprezinta pentru mine totul si imi vad viata alaturi de el, el va fi tatal copiilor mei, cu el imi fac un camin, el imi umple sufletul de lumina. Totusi, de curand, acum cateva luni, am cunoscut un alt barbat. Desi nu mi-am dorit nici o clipa o relatie, usor usor am ajuns sa tinem mult unul la altul. Acum pot sa spun ca il iubesc, iar el simte acelasi lucru pentru mine. Am vorbit mult, am ajuns sa ne cunoastem destul de bine si ceea ce m-a atras cel mai mult la el este faptul ca gandim aproape lafel. Suntem pe aceeasi lungime de unda, cand eu incep o idee, el o continua cu cuvintele negraite de la mine din minte. Nu am crezut ca pot intalni pe cineva care sa ma inteleaga, sa-mi citeasca sufletul, fara ca macar sa deschid gura. Mi-a fost greu sa incep sa simt ceva pentru el, dar acum merg pe un drum fara intoarcere. Nu vreau sa il iubesc, dar asta simt. Am incercat sa rup orice relatie cu el, sa renunt la tot ce ne leaga, dar nu pot. Mi-am dorit sa devenim doar prieteni, confidenti, sa ne iubim platonic, dar niciuna dintre parti nu e capabila de asa ceva.
Este casatorit. Nu a fost niciodata vorba despre ruperea relatiilor pe care le aveam atunci cand ne-am cunoscut. Nu imi doresc asta nici o clipa. Nu ne vedem aproape deloc. Relatia noastra nu s-a consumat pe deplin, nici nu cred ca as putea sa o fac. Totusi, ce e mai rau: sa faci dragoste cu un strain pentru care nu simti nimic, sau sa iubesti un barbat fara sa il ai fizic? Am constiinta incarcata si stiu ca ceea ce fac nu este corect fata de barbatul meu, ca e imoral si ilegal, dar nu simt ca fac rau! Lui, nu ii fac rau... si nici el nu imi face mie. In fond, imi iubesc aproapele, nuuu? :)
Barbatului meu nu i-am spus nimic, nu as putea sa ii spun ca iubesc inca un barbat. Cu toate astea, ma simte, simte ca ceva s-a schimbat in mine, ca simt mai mult, ca ma framanta ceva in adancul meu. De teama, a devenit barbatul pe care mi l-am dorit intotdeauna. E dulce, atent, tandru, iubitor... Nu-s cuvinte pe lumea asta sa exprime indeajus schimbarea lui. Transformarea asta sper sa fie de durata, dar sincer, sunt destul de circumspecta.
Din cauza vinovatiei ce ma macina, am devenit, la randul meu, mult mai calda, mai atenta, mai dulce si mai iubitoare cu barbatul meu. Pot sa spun ca acest barbat a schimbat in bine relatia mea cu sotul meu. Totusi aceasta influenta poate fi de scurta durata. Mi-e frica de clipa cand voi fi pusa fata in fata cu pacatele mele, cand va trebui sa imi recunosc vina si sa imi indeplinesc penitenta. Mi-e frica sa nu imi pierd sotul, dar nu pot sa renunt la barbatul care imi citeste sufletul in ochi.
Deci, ce sa fie: cinstita sau ipocrita? Voi continua sa fiu ipocrita, pana o sa mi se stranga latul in jurul gatului. Atunci voi vedea ce e de facut.
cosmiK - de Cri Cri la: 05/05/2006 01:08:14
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Sa ma supar? Nicidecum. Citesc ce scrii si parca-mi torni balsam in inima...
Dar am terminat de citit si mi-am amintit care e de fapt situatia... mi-am amintit ca nu seamana deloc cu a ta.
Problema nu e ca ar avea nevoie de timp pentru el, pentru munca sau necazuri.. pentru orice. Chiar par atat de intoleranta?
Problema e ca invitatia a fost pentru 1... azi e in 5 sau ba? N-a sunat sa contramandeze, nu a cerut scuze si nu a incercat sa dea nici un fel de explicatii. Nici eu n-am cerut, fiindca deja mi se pare ca m-as milogi si m-am saturat.
Pur si simplu deschide YM-ul si imi trimite cate un link sa ma uit pe vreun site, sau mai intreaba ce mai fac sau ce inseamna "status-ul" meu, daca-l scriu in franceza sau spaniola...
Nu doar ca se poarta ca si cum nimic nu s-a intamplat, dar nici de relatia noastra nu se mai aude nimic... ca si cum n-a fost si nici nu s-ar fi povestit.
Si stii ce? Parca l-as avea fatza in fatza... ori, mai degraba, parca m-as afla in creierul lui, auzind cum ii "lucreaza" sinapsele: "Oare sa-i spun ca mi-e dor de ea? Da' ce? sunt nebun? O sa creada ca poate face orice din mine.. Lasa, sa spuna ea. Bai.. nu zice nimic... Ce ma fac... sa zic eu, totusi? Neah, lasa ca incepe ea sa se tarasca la picioarele mele... astept sa ma implore..."
Si tot asa. Intelegi ce vreau sa zic.
Nu-ti vine a crede? Sa-ti vina.
Am mai cunoscut persoane care imi povesteau faze dintr-astea... ca prefera sa sufere pana la sinucidere decat sa spuna ca simt si ce simt. Ca aveau o placere mai ceva decat un orgasm cand celalalt le facea declaratii, cand le lansa invitatii la care raspundeau "nu" (pe principiul: "las' sa mai fiarba putin") cand se lasau rugati pentru orice fleac. Se simteau cumva... puternici.
Le spuneam ca mi-e mila de ei, ca gandesc atat de meschin... totusi ma bufnea si rasul uneori de "strategiile" pe care le elaborau... dar uite ca nu ma intrebam deloc cum se simte cealalta parte implicata, fiindca nu eram eu la mijloc. Acum sunt eu "cealalta parte" si stiu cum e.
Si... tot spuneam eu ca-mi plac sporturile extreme! :) Am sa "practic" si eu atitudinea asta, desi nu ma caracterizeaza.. sa vedem cat rezist sau care rezista mai mult.
In orice caz, nu mai cred ca de dragoste e vorba aici.. poate doar de un "razboi al nervilor".
Ah, stiam eu ca nu trebuie sa ma indragostesc de el... macar daca as fi putut alege!
Ma rog, o sa-mi treaca :)
#120402 (raspuns la: #120316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de thebrightside la: 28/09/2006 10:15:51
(la: D’ALE BĂRBAŢILOR)
#148236, de om la Wed, 27/09/2006 - 21:05

Fara sa vreau am citit barbat in loc de femeie si m-am ingrozit de potriveala ;)

Subscriu spuselor lui om. Lista ta e mai degraba o lista "nu faceti ca ei", aplicabila ambelor sexe. Doar un misogin ar putea crede ca acestea reprezinta caracteristici de gen feminin.

18. Femeia care nu râde la glumele mele;

:)))))) Poate iti supraestimezi latura ludica.

19. Femeia care joacă farse altor bărbaţi de faţă cu mine;

Sigur iti supraestimezi latura ludica. (gluma) Daca acest comportament este unul repetitiv, trebuie sa-ti pui/ sa-i pui niste intrebari.

34. Femeia încredinţată că ştie absolut totul despre bărbaţi

Daca exista femeia asta, vreau si eu sa o cunosc. Mult mai adesea femeile afirma "nu ii inteleg pe barbati" (valabila si reciproca).

46. Femeia-„robot” care nu-şi mai face/găseşte timp pentru intimitate;

Hmmmm... femeie care nu-si face timp pentru intimitate.... Cate femei de genul asta cunosti tu personal? Fii sincer.

58. Femeia pentru care doi bărbaţi se iau la bătaie;

Din nou :))))))))))). Si?!

Dincolo de lista: Sunt foarte curios sa aflu daca standardele noastre de viata si idealurile despre partenerii nostri pot ajunge intr-un anumit punct unde sa spunem ca ne intelegem perfect si nimic n-ar putea destabiliza relatia noastra.

Nu. Poti ajunge la punctul in care sa-ti cunosti suficient de bine partenerul, incat atunci cand apare o divergenta de opinii / un conflict sa stii sa comunici eficient cu acesta. Dar chiar si ajunsi in punctul acesta ne putem confrunta cu momente de criza. Aici intervine disponibilitatea la compromis. Cred ca o relatie inseamna un compromis facut in primul rand cu tine insuti. Atunci cand te implici intr-o relatie trebuie sa ai constiinta faptului ca vor exista situatii in care lucrurile nu vor evolua asa cum ti-ai fi dorit. Si sa fii capabil sa accepti asta si ocazional sa "inchizi ochii" si sa mergi mai departe. Nu vorbim aici de principii de viata, ci de asa-numitele "nimicuri" care uneori iau proportiile unei tragedii ("daca nu vii cu mine la mama, nu ma iubesti" - iacs).

Habar n-am sa fac un pronostic.Sic!
onutza - de anisia la: 28/04/2007 21:19:01
(la: egoism vs. iubire)
nu cred sa fie egoista persoana despre care povestesti. mai degraba cerebrala. structurata. atenta cu sine insasi.

egoismul si iubirea:

am avut la un moment dat un el, care tare se-mbufna de fiecare data cand ma hlizeam cu altcineva de sex opus. la un moment dat l-am intrebat de ce face asta, ca-si face rau singur. si implicit si mie, noua. si-mi zice o chestie pe care n-am uitat-o:
-pentru ca te iubesc egoist.
-cum vine asta? ca eu stiu ca cel ce iubeste e generos cu obiectul iubirii sale.
-nu pot fi generos cu zambetele tale
si-a tacut. n-am mai continuat discutia pentru ca mi-am dat seama ce voia sa spuna.
*
ideea e ca iubirea in sine e egoista. ne izolam impreuna cu persoana iubita, pentru ca nu vrem sa pierdem nici o clipa impreuna.incercam sa fim tot ce-si doreste, tot ce are nevoie, pentru ca n-am suporta sa-mpartim interesul lui cu o terta persoana. si asa mai departe.
dar e corect?
NU!
corect este ca atunci cand iubesti, sa daruiesti libertate, independenta, spatiu. sa lasi omul iubit sa fie el, cel de care te-ai indragostit. nu-i cere sa fii tu alfa si omega. ori sa renunte pentru ca asa vrei tu. egoismul nostru il poate schimba. si cine stie in ce se transforma?
o singura data am facut greseala sa-i cer barbatului de langa mine sa faca aia, si aialalta si ailalata. pentru ca atunci credeam eu ca ar fi bine pentru relatia noastra. stii ce s-a intamplat?
s-a dus totul pe apa sambetii! pentru ca ceea ce eu i-am cerut a fost prea mult pentru el, si a clacat. n-a putut sa tina pasul. eu m-am nacajit, si relatia a murit.
din ce cauza?
din cauza egoismului meu. pentru ca am cerut ceva ce pentru mine parea un firesc, fara sa ma gandesc ca poate pentru el e prea mult deodata.

ei, am putea discuta zile in sir despre egoismul in iubire.

un lucru e clar: am invatat sa nu mai cer. instiintez, spun ce-mi apasa sufletul, ce gandesc, ce ma framanta. dar nu mai cer nimic. primesc, daca e sa fie daruit.
#191922 (raspuns la: #191163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
este posibila;) - de alexxxaaa la: 24/02/2008 18:25:35
(la: dragostea la distanta este posibila?)
eu sunt implicata de 1 an intr-o relatie la distanta...este posibila si o astfel de relatie...depinde daca cei 2 tin q adevarat unul la altul;)shi intre ei exista incredere si sinceritate;)dragostea invinge totul...chiar si distanta;)
*** - de maan la: 17/11/2008 16:54:38 Modificat la: 17/11/2008 16:55:23
(la: Dragostea - mod de intretinere)
nu ma enevezi.
m-as feri sa dau verdicte de normalitate, pentru ca e posibil ca X sa aiba numeroase motive-n plus de-a tacea: banii, gandul ca poate celalalt o sa-si dea seama ca face-o greseala, speranta ca se va intoarce, nepasarea...
ma! unora li se pare normal ca fiecare sa ia cate-o...gura de aer din cand in cand.
totul se intampla tacit si nu pare-a afecta relatia de suprafata.
certitudinea mea ramane insa: relatiile teoretice, care implica doar prezenta fizica, nu is relatii si depasesc sfera normalului, asa cum il inteleg eu.
#363658 (raspuns la: #363651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de PROUDFRECKLED la: 09/12/2008 17:35:37 Modificat la: 10/12/2008 00:44:14
(la: bataia de joc)
incerc sa inteleg ce a vrut sa spuna motanelul prin afirmatia: aceste jigodii au drept principala ocupatie bataia de joc la care adaug si definitia lui maximilian.

acesti oameni de nimic sau lipsiti de caracter au ca principala ocupatie, atitudinea obraznică şi dispreţuitoare, sfruntare, mustrare umilitoare, bătaie de joc, ocara.
jigodie este individul care are ca principala ocupatie insulta.


mai departe vreau sa inteleg de ce explicatia lui maan se opreste acolo unde incepe virtualul.

povestea cu 'bataia de joc' e, pana la urma, o problema de perceptie.
nu de putine ori am constatat ca ambii indivizi implicati intr-un conflict sunt, fiecare pe partea lui, siguri ca si-au batut joc de celalalt.


da, asta asa este cind doi stau fata in fata si se spurca reciproc. In virtual suntem o multime care stau pe strapontine, vorba ta, si judeca, masoara cu propriile valori gradul de insulte si cuvintele folosite. Aceste cuvinte ramin scrise si daca in intelesul lor intrinsec nu se afla argumente necesare, doar mockery, devine trollare. Un troll este raportat adminului, nu poti sa-i tragi pumni in nas.
Pe de alta parte, fiecare avem parametri nostri de valorizare a unui user, se vor stabili afinitati si repulsii greu de explicat si inteles cind ne intilnim in real.:)

acuma, privind din aceasta perspectiva intrebarea: voi cum reactionati? pentru mine are doua variante. In real si in virtual.

In real, de obicei iau plasa, cum se spune. Nu recunosc jigodia din prima, doar dupa un timp mi se intimpla sa realizez ca individul este o jigodie. Atunci il evit. Am observat ca nu sunt in stare apoi sa-i fac publicitate negativa, dupa principiul ca nu sunt mai presus (n-am stat niciodata bine la capitolul self esteem). Sunt alte persoane insa, radicale si ferme, asa era mama mea, care au un simt extraordinar de bine dezvoltat in a recunoaste jigodia din prima. Am avut intotdeauna incredere in flerul ei. Intr-o oarecare masura asa este si Lascar.

In virtual, recunosc trollul de la o posta. Caracterul individului din spatele nickului este foarte greu de stabilit, si mi-am propus sa nu-mi fac idei preconcepute despre colegii de cafenea. Cind ma prezint sa-i intilnesc in real, relatia noastra personala deabea atunci incepe. Putem discuta evenimente din cafenea sau intimplari din real dar totul, chiar totul va porni de la zero. Asa mi-am propus...
Buna dimineata! - de Abecedar la: 27/01/2009 09:47:27
(la: Gand rautacios la vreme de seara)
Incerc cateva raspunsuri, fara sa-mi fi baut cafeaua.
Femeia o face pentru bani. A-ti vinde corpul e mult mai putin grav decat a-ti vinde sufletul. Sunt femei "virtuoase" in ochii lumii, pe cand in ai lui Dzeu ramane de vazut la Judecata. Cine traieste in occident stie ca realitatea prostitutiei romanesti e mult mai complicata.
Barbatul! Da banii pentru ca ii are, in primul rand. Cumpara orgasmul pentru ca nu stie, nu poate, nu vrea sa se implice suleteste si spiritual intr-o relatie cu o femeie.
Dumnezeu nu face niciodata raul dar il permite, ne cunoaste firea si stie ca pana nu atingem pragul de sus, nu-l vedem pe cel de jos.
*** - de pescadorul la: 21/01/2013 17:37:38
(la: Fuck friends)
De obicei o relatie extraconjugala se refera la sex ca doar nu la altceva. De aia iti iei amanta, pentru sex, aia este "fuck friends". Cati dracu se implica emotional intr-o astfel de relatie?
Pai iti explicam ca o doamna castorita care ar dori un supliment "de morcov" e lesinata dupa gigolo? Nu, il foloseste doar ca sa-si ostoiasca poftele care o macina. Mai ales la un barbat pentru care un supliment de sex nu strica niciodata cand imaginea este atragatoare. Adica ala cade pe spate dupa aia? Nu nene, o ia si-o foloseste ca "bona" ca sa-l culce pe ala micu.
Extraordinara noutate, sex fara sentimente, poate n-ai facut tu, asta nu inseamna ca este o notate. Sau o fi pentru tine... ;)))))
#639554 (raspuns la: #639553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
orice, ce implica miscare , g - de (anonim) la: 08/09/2003 12:19:39
(la: Apasarea pe acceleratie, franare-in-forta si diverse sporturi vestimentare)
orice, ce implica miscare , gandire se numeste sport
#195 (raspuns la: #165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Coruptie in care copiii lui Sharon sunt implicati - de Jimmy_Cecilia la: 05/11/2003 12:11:58
(la: Coruptia oamenilor politici...)
Omri si Gilad, fii lui Sharon sunt implicati,
este vorba de 1.500.000 dolari pe de o parte, iar pe de alta parte de sute de milioane de dolari
cui profita? lui Sharon!
Nu este prima afacere de Coruptie in Israel



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...