comentarii

sa calificat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Irlanda si cele 100000 de locuri de munca inalt calificate" - de valico la: 29/09/2004 01:25:55
(la: Irlanda are nevoie de 100.000 de imigranti)
Buna,
as putea sa va dau cateva info de la sursa. Sunt in Irlanda de 3 ani si... Am terminat ASE in Bucuresti in 1997 la stat.Pana in 2007, emigrarea in Irlanda pt. cetateni non-Eu, cum suntem noi, calificati ,va fi aproape imposibila.
Locurile"calificate", nici nu apar pe prima piata a fortei de munca-www.fas.ie.Pentru a accesa un post calificat, trebuie aplicat prin agentii de recrutare de personal. Acestia "nu se ingramadesc" dupa personal calificat romanesc, dintr-un singur motiv. Orice alta universitate a unui stat EU ofera aceeasi absolventi calificati, iar cetatenii non-Eu sunt o "problema " pt. angajatori intrucat necesita plata unor taxe speciale catre"Department of Enterprise and Employment"-Ministerul Muncii Irlandez. Adica pt. ca ar vrea sa angajeze un roman pt. un post de economist, ar trebui sa plateasca intre 500-600 euro/an, pt. un work permit pt. el, fiind non-Eu, fata de situatia cand ai prefera oricare alt Eu citizen, inclusiv Polonia, Cehia, Slovacia, Let, Lit.si nu ar plati nimic.
Nu mai spui ca din momentul in care ai gasi un posibil angajator, depui hartoagele la minister, si dureaza luni de asteptat un raspuns.
Asta ar fi nimic daca nu s-ar preciza la categoriile acceptate pt. work permits, ca singurele domenii pt. care poti aplica sunt: arhitectura, construction surveyor, IT -sectors, si alte cateva sectoare.
Orice alta calificare, nu e luata in considerare aplicatia, chiar si daca gasesti un angajator dispus sa plateasca toate extrataxele pt. non Eu citizen.
Un link util: www.entemp.ie
e-mail: erinfo@entemp.ie sau workpermits@entemp.ie
Dupa ce am cautat un contract legal si nu am gasit ca economist, am venit oricum. Ca orice altceva, se mai gasesc posturi. De 3 ani lucrez ca barman si waiter. Sotia, absolventa a 2-a la ASE Management in 1997, a reusit dintr-o intamplare sa promoveze ca Manager la un hotel in Dublin.
Desi diplomele noastre au primit recunoastere aici, vreau sa spun ca exista o concurenta foarte mare pt a obtine un post bun in office.
Iar despre cineva care a obtinut un post similar sotiei mele doar pe CV aplicat din RO, si acceptat de Depart. of Enterprise de aici, nu am auzit, pentru ca, categoria de posturi"spalate" este vizata in principal de Irish si alti cetateni EU, care au drept de munca fara ingradire de Work Permit.
Iar in al doilea rand este interzis de Ministerul Muncii de aici sa accesezi posturile cu calificare economica: toate facultatile economice.
Cam asta e "mitul irlandez"!
Intrebari? Am putea vorbi punctual. Cele 100.000 sunt lozinci, de care rad toti colegii mei Irish.Raportul respectiv este controversat, si negat de alte organizatii economice.
La ora asta aici e o concurenta fantastica intre east-europeans cu drept legal de munca: PL, LT, LI, CZ, SK, care pot incepe lucrul si a doua zi de la acceptare, ca orice Eu citizen.

Toate bune!
Ei bine nu, nu las sa se inte - de Daniel Racovitan la: 28/08/2003 17:20:06
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Ei bine nu, nu las sa se inteleaga ca sexul in pielea goala in Piata universitatii e allright.

PS: Atata vreme cat nu semnezi cu numele tau de utilizator, esti un anonim fricos. Daca te deranjeaza calificativul inscrie-te ca utilizator si semneaza-te cu el.
#77 (raspuns la: #75) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Catre Papadie67. (Ca suna rau Papadie!Papadie!) - de Alina Momanu la: 30/09/2003 07:06:46
(la: Marele Eveniment)
Uite,era o gluma de genu’: daca eu, prin ce-am spus (prin felul in care ti-am multumit), te-am facut sa nu nu-ti mai vina sa scrii cum scriai, adica furtunos si cu miez, n-are rost sa mai continui cu multumirile. Te vei simti prea elogiat si n-ai sa mai postezi nimic. Si eu nu vreau. Pentru ca trag anumite foloase de pe urma a ceea ce ai scris tu pan-aici...De acord, intr-un mod absolut personal, intim, daca vrei. Desi vad ca tu intelegi altceva prin intimitate.
In alta ordine de idei, e viata o curva, dar pote deveni dureros pentu unii sa le aplici, chiar daca "usor" cifrat, un asfel de calificativ in cheie burlesca.
Si tu te-ai grabit...
#568 (raspuns la: #562) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Coruptia in SUA - de ninel la: 06/10/2003 16:15:06
(la: Inca un sit care se bate cu coruptia)
Diferenta de coruptie dintre SUA si Romania este foarte mare, dar asta nu inseamna ca nu exista coruptie in SUA, desi nu atat de pronuntata si nevoalata ca in Romania (ex. axa Enron-Bush-Cheney-Halliburton-Carlisle Group e considerata de majoritatea americanilor un exemplu pozitiv al capitalismului intreprinzator american sau in cel mai rau caz clientelism perfect legal).

Chestia cu "In Canada si USA cuvantul dat este crezut" este cam exagerata. Nu stiu despre Canada, dar traiesc in SUA de mai bine de 13 ani si dupa cate stiu eu, cuvantul dat nu are nici o valoare fara martori, si chiar cu martori cuvantul dat e nul in cazul politicienilor. Contractul scris si notariat e cu totul altceva, iar aplicarea legilor cu uniformitate relativa este ceea ce creaza diferenta dintre SUA si Romania.

Putem sa vorbim de coruptie la nivelul legislativ in SUA, o coruptie care afecteza in mod negativ majoritatea americanilor prin tratate gen NAFTA, WTO, GATT sau legi care permit circulatia libera a capitalului, toate acestea avand efectul de a inchide fabrici in SUA si a le redeschide in Mexic, Europa de est si sud-estul Asiei. Bineinteles ca americanii sunt descurcareti si gasesc servici intotdeauna dupa ce sunt somerizati: ori la McDonald's sau restaurante asemanatoare, ori in alte industrii usoare pentru o leafa mai mica, fara asigurare medicala, mai putina vacanta si mai multe ore de lucru, dar atat timp cat randamentul si bursa stau bine, noi nu tinem discutii dintr-astea comuniste. Noi nu gandim, noi facem biznis!

Pe scurt, daca romanii cauta exemple de urmat in lupta anti-coruptie, ar face bine sa treaca SUA mai jos pe lista, ca-s tari mult mai calificate. De ex, pe 2002, Transparency International a clasificat SUA pe locul 16 si Canada pe locul 7. Pe primele sase locuri in ordine sunt: Finlanda, Danemarca, Noua Zeelanda, Islanda, Singapore, si Suedia. Intre Canada si SUA mai gasiti pe lista: Luxembourg, Olanda, Anglia, Australia, Norvegia, Elvetia, Hong Kong si Austria. Romania este pe locul 77 la egalitate de puncte cu Pakistanul, Filipinele si Zambia, dar mai bine decat Moldova ce se afla pe locul 93 la nu mare departare de codasa Bangladesh de pe locul 102. Sursa: http://www.transparency.org/pressreleases_archive/2002/2002.08.28.cpi.en.html

Pe o tangenta, ma intreb daca cei de pa Transparency International au luat in calcul faptul ca bancile vestice, Banca Mondiala si Fondul Monetar International (controlate de SUA si celelalte tari dezvoltate) perpetua situatia din tarile mult mai corupte prin faptul ca le furnizeaza imprumuturi grase ce ajuns des in buzunarele celor ce sunt cei mai vinovati de stagnarea economiilor rasuflate din acele tari. Credeti oare ca lipsa imprumuturilor din vest ar ajuta caderea guvernelor clientelare?
:) - de Alice la: 20/10/2003 04:32:26
(la: Viata gay...romaneasca!)
"Ia-o cum vrei!" zau ti-as raspunde, gluma continuand.:)
Dar nu raspund asa, ca m-am fript rau o data si-ncerc de-acuma omul sa-l cunosc intai.
Prin natura meseriei, am si eu incredere in oameni, ma mir ca nu "transpare.":)
Bunaoara, ii percep cam pe toti "de zece", fara discriminari si scad apoi din nota, in functie de prestanta. Ma feresc doar sa dau calificative...judec in schimb, cam prea-n detaliu...:)
Dar sa nu deviem.
Am aflat, cu stupoare, ca 10% (unele surse indica 25) din populatia masculina are inclinatii homosexuale, dar ca un procent infim de gay acuza determinarea genetica.
Multi sunt insurati si nu-i chinuie duplicitatea, in masura in care nu considera "indatoririle conjugale" un jug de nesuportat.
Altii o fac din teribilism, fara discernamant, sau pentru banii "babelor".
Un gay "real" n-o face pentru bani, ci pentru ca asa-i el. Si spun asta fara sa-i numar pe cei ce sufera de disforie, pentru ca pe astia din urma ii compatimesc din toata inima.
Celorlalti le respect doar alegerea si-atat!
Si ca tot vorbim de respectul alegerii.
Cum dracu’ ii demonstrez eu unui gay disperat de nevoia de intimitate ca fiul meu, adolescent nitel labil, nu are inclinatii homo, ci doar accese de teribilism? Sau daca are, de ce sa nu-l lase sa si le descopere el insusi, pana la capat?
Ce sa-i fac daca insista?

S-a dat publicitatii un rezultat la o ancheta din care reiesea ca aproape jumatate dintre romani considera ca homosexualii n-au ce cauta in Romania!
Ba au, sunt si ei ai nostri, vrem, nu vrem, dar ce te faci cand (cazuri multe sunt - si stiu eu doua, absolut reale!), cand nici ei nu respecta gloata si-si cauta cu obstinatie "discipoli" printre acei ce nu stiu inca cine sunt?

Cum afli diferenta dintre un gay "bun" si unul "rau"?
Ca sa pot respecta ceva trebuie sa cunosti detalii.
Cred deci, ca vina se imparte (e drept ca nu la jumatate).
De ce un gay "bun" nu-si afirma identitatea, asa, sa stim ca e "bun" si-i lasa doar pe aia "rai" sa faca muci mica lor comunitate?
Hai sa aducem educatia in ambele tabere!
#1695 (raspuns la: #1689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Plecatul in strainatate - de (anonim) la: 24/10/2003 04:34:22
(la: Romani in strainatate)
fiecare are motivele lui ptr. care pleaca. Ce-nsemana asta? Ia gindeste, cind pleci in alta localitate sau numai in alt cartier esti oarecum tot in strainatate; trebuie sa-ti cauti o casa,sa-ti gasesti prieteni noi...unii te vor vedea ca un concurent altii ca pe un eventual prieten. Totul depinde de tine! Si la gradinita copii se "lupta" citeodata ptr. o jucarie.

16 ani ...e o virsta frumoasa cind te poti gindi la toate cele! Tu trebuie sa-ti propui niste scopuri in viata si sa-ti creezi o "strategie", o metoda de a reusi. Un lucru e clar, plecatul-pur si simplu - nu duce la nimic bun. Incearca sa-ti faci o meserie -indiferent ce. In "lume" sint cautati cei ce stiu sa faca ceva-indiferent ce- sint seriosi si stiu sa munceasca. Cu cit esti mai calificat cu atit mai bine.
Dupa ce ai o meserie si esti " pe picioarele tale", poti alege; tu asti stapanul tau; tu decizi daca vrei sa faci un lucru sau altul...ia gindestete la toate astea. Sint sigur ca vei reusi, dar nu fa nimic la intimplare, cel putin lucrurile serioase in viata.

Indiferent ce te-npinge sa pleci, totdeauna SA RAMAI TU ! si nu iuta. CINE NU ARE UN TRECUT NU ARE NICI VIITOR ! Sa nu uiti nici-odata de unde ai plecat si sa nu privesti nici-odata cu parere de rau sau cu dispretz in urma! Acolo e trecutul nostru...este tot ce-avem mai sfant

...ai sa zicem, un prieten
#2049 (raspuns la: #1856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
egalitate? - de SB la: 27/10/2003 07:20:11
(la: duplicitatea francezilor)
Valentin,n-o lua in seama pe Alice! Stii bancul ala cu "lasa copilu sa'trebe?"

Pai fii atent: acum citiva ani( inca nu se stia de "impuscatu") cind eu credeam puternic in drepturile omului si chestii de-astea cu egalitatea o avocata de pe-aici imi scoate o carte groasa unde scria ca( tradus liber) "noi sintem egali in fata legii"( pe cuvint ca nu sint in Franta)iar eu nu faceam parte din "noi" Nu mi-a ramas decit sa-i platesc, sa-i multumesc frumos si ...sa schimb macazul! In acelasi timp, prieteni din Franta nu aveau o gramada de alte probleme pe care eu le avem incepind cu gasirea unui Job( parol ca stau bine la calificare) si...toate nimicurile care-ti fac viata grea al dracului cite-odata.

Sa nu uitam ca francezii au o gramada de alte probleme privin emigrantii( nu le enumar aici) Cred ca-i mai corect sa spuna de la-nceput: dom'le, nu se poate!
Ptr SB - de (anonim) la: 27/10/2003 12:32:42
(la: duplicitatea francezilor)
Nu am inteles.Tu aveai probleme de-ati gasi un "job" in America sau pe unde mai esti si ea avocata ti-a dat exemplul cu "noi toti sintem egali in fata legii" din ce motiv ?
Sint sigur ca erai calificat dar mai mut ca sigur ca erau altii mai calificati decit tine printre bastinasi plus ca vorbeau limba la perfectie chestie care in multe tari conteaza pentru unii patroni.
Lumineaza-ma daca poti :)
#2300 (raspuns la: #2245) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
2300 - Tolanici - de SB la: 28/10/2003 04:02:38
(la: duplicitatea francezilor)
Tolanici, hai sa-ti explic niste treburi pe care nu le vei intelege nici-odata( de...asa e omul...trebuie intii s-o patzeasca singur)
...dar poate la un pahar-odata- ce vreau sa-ti explic eu seamana (putin cam exagerat, de acord) cu holocaustul care e jenant de-adevarat..atit de real si absurd ca dupa atita timp nimeni nu mai crede. A fost...si ce vrei acum? NIMIC!
Eu nu am avut problema cu gasirea unui job; am avut problema sa primesc jobul gasit ptr. ca asa sint legile scrise si mai ales nescrise! Sigur ca nu stiam limba f. bine ( in afara de asta in care-ti scriu si cea pe care ar fi trebuit s-o stiu, mai puteam ginguri inca in vreo doua), dar in technica trebuie sa stii technica in primul rind; te asigur ca scoala romaneasca a fost scoala ( pe cea de-acum n-o stiu)Cit despre calificare...ce intelegi prin mult mai calificat? Am prieteni medici ( din RO...desigur nu asa de calificati ca cei de aici...de, noi venim din...OST/ EST...romani, rusi..tot un drac)care lucreaza in azile de batrini munci necalificate( si nu ptr. ca nu stiu limba) ingineri de toate soiurile care AU AVUT VOIE sa lucreze( si asta timp de 9 ani) numai schimb de noapte munci necalificate, sau administrator de bloc etc. sau suflau cu trompeta cind trecea tramvaiul( se reparau sinele) Mai vrei exemple de egalitate?

Fostii mei colegi din RO ma invidiau ca sint aici, eu ii invidiam ca au ramas.
Pe urma e de stiut ca "integrare" inseamna in primul rind sa fii lasat sa te integrezi! Dar tu nu poti intelege asta! Nici oamenii cumsecade de pe-aici, si nici cei veniti pe baza de origine sau dupa '90 "griincardisti" sau cum s-or mai numi.

Tolanici, ptr. unii libertatea asta a insemnat de fapt ani de prizonierat modern( ptr. mine 10 la numar) unde nu ai voie sa parasesti localitatea etc, etc. NOI NU AM PRIMIT NIMIC. Noua ni s-au luat 10 ani din viata...in schimbul libertatii si al tehnicii moderne pe care o vedem in jurul nostru. O vedem ptr. ca noi ii avem pe cei de-acasa si e de datoria noastra sa nu-i uitam.

...de 5 ani "m-am scos"...sint un realizat! ceace multi din prietenii mei de aici nu au reusit; si nu ptr. ca nu stiu limba sau sint mai necalificati!

I wish you all the best there, Tolanici

sb
#2373 (raspuns la: #2300) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
germania - de SB la: 28/10/2003 09:29:03
(la: duplicitatea francezilor)
nu va faceti iluzii cu germania.
Este adevarat ca aici au fost primiti f. multi din "motive umanitare" In '88 procentul de acordari de azil la cetatenii romani( in conditiile celui mai aspru regim comunist) era bine sub 2% .

Motivele umanitare au fost si sint de fapt crearea( pastrarea) unei anumite "fetze"; in plus reprezenta un surplus de fortza de munca extrem de ieftina( si f. bine calificata, cel putin in cazul romanilor)Eu numesc asta un soi de sclavagism modern!

In rest ai dreptate, dreptatea e ptr. NOI. E o stare de fapt de care trebuie tinut cont( acum, ca stim)

In rest sint de acord ca daca ne intindem prea mult pe "aici"( citeste " subiest") nu ajungem nici-unde. Acum ca sintem "liberi si mari" sa incercam sa facem diferenta intre normal, nenormal si ...paranormal!
#2437 (raspuns la: #2434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai tolanici, mai. - de Zamolxe la: 31/10/2003 21:40:24
(la: Irak)

Mai tolanici, mai.
Ai un fix extrem de mobil: daca cineva are o alta parere decit tine acela este catalogat imediat anti: american, semit, etc.
Te deranjeaza parerile mele, combate-le cu argumente, cu documente, dar nu sari cu gura.

Presupun prin ABSURD, ca ai dreptate. Lamureste-ma!
De ce au fost americanii atit de altruisti incit sa dea de pomana bietei Europe ajutoare? Ii gidila ideea socialista, nu aveau ce face cu banii in america… Motivele trebuie expuse clar, logic.

De ce au transportat gratis mii de tone in Berlin?

Intreb si eu ca si poetul: “Ce-i mina pe ei in lupta, ce-au voit acel Apus?”

1. De ce a fost atacat Irakul conform declaratiilor oficiale americane? Pentru arme de distrugere in masa atomice si chimice.
2. Exista vreo arma? Nu.
3. Cine a distrus Irakul aducindu-l in situatia de a fi refacut? SUA si GB.
4. Daca cineva strica ceva, la care i s-a spus sa nu umble, trebuie sa platim toti? Nu. Plateste vinovatul.
5. De ce trebuie francezii, germanii, romanii, etc sa plateasca pentru ca americanii au vrut sa distruga Irakul? Pentru ca sua nu poate suporta singura efortul si isi supara contibuabilii!
6. De ce firma Haliburton tepuieste statul american, caruia ii vinde petrol irakian la un pret de 3 ori mai mare deceit cel de piata? Pentru ca nimic nu se face gratis.

As putea continua cu intrebarile, dar constat ca tu propui ca tot ceea ce s-a furat, distrus, jefuit, bombardat de unii sa fie platit de toti la gramada.
Pai exact asa s-a intimplat in Romania cind au jefuit Bancorex-ul, asfaltul de pe drumuri, fabricile, terenurile, case proprietate privata si am ajuns acum sa le platim de la buget, adica din banii contribuabilului. La noi asta se numeste furt calificat si coruptie. Tu cum ii zici?

Daca era sa contribuim la reconstructia Irakului dupa ce a fost distrus de incendii, inundatii, sau de razboiul cu un dusman comun, era altceva. Atunci spuneam si eu sa dam cit ajutor putem da. Asa cum am dat in Kuweit in perioada 1992-1996 reparind sondele aruncate in aer de Saddam.
Gabid, problema nu e chiar asa de simpla... - de Jimmy_Cecilia la: 07/11/2003 03:31:33
(la: Cosmetologie... dar nu pentru trolli..)
Sunt toate produsele pe piata, cu conservatori in ele, deci prezinta securitatea higienica, de lipsa de bacterii.

Pe piata, farmacii inclus, nu numai in Romania, dar si in occident, produsele de tratare a pielii, gasesti de toate.. multe doar cu calitati si actiuni psihologice...

Activitatea unui produs este data prin concentratia de agent activ eficace continuta in compozitie!

cand ai 0,1% de collagen, (hidrolisat de 10%) nu este acelasi lucru cu 5 % de collagen (hidrolizat de 50%)

In principiu, in legile europeene care supervizeaza fabricatia de produse dermocosmetice, este obligatoriu ca publicitatea sa fie justificata, cand pui in numele cremei "crema cu collagen" este o publicitate, esti obligat sa pui compozitia exacta de collagen in eticheta verso

Foarte multi fabricanti nu respecta, chiar in occident..
Multi utilizatori fac incredere unei marci si nu citesc compozitia pe verso..

Agentii activi fabricati industrial, costa cca de 10-20 de ori mai scump ca unul proaspat! Obtinerea lui necesita dozari, mâna de lucru calificata, instalatii scumpe in inox, conservatori, studii de conservare, analize de concentrare si bacterio..

Un agent activ proaspat nu-l poti conserva, decat 2-3 zile in frigider, nu poate fi comercializat...

Fabricatia de cosmetice si conditionarea lor in borcanase, sticle sau tuburi, in afara de materiile prime, necesita si instalatii foarte scumpe, mâna de lucru specializata, analize multe
Toate astea au un pretz!

Fara sa mai vorbesti de ambalajul exterior, o cutie peliculata, in mai multe culori, frapata cu aur sau argint la cald!
Cate o data costa cutia mai scump decat produsul interior.

Marginea bruta care apare in bilanul comptabil al unui fabricant de produse dermo-cosmetice este de 80 -90 % .

In Romania gasesti multe produse cu calitati asa zise "psihologice"..
un adevarat produs activ, ai sa-l platesti 1 - 2.000.000 lei, iar unul foarte activ, n-o sa-l gasesti in est, pentru ca este invandabil.

Personal iti spun din experienta:
crema tip NIVEA fabricata pt. Rusia, emulsia are acelas aspect, dar 30% de Euceryna anhidra, nu are nici o urma macar.. :)

de unde interesul ca fiecare sa-si prepare acasa produse proaspete, dar luand precautile necesare.

sunt produse fara conservator, se pastreaza 1-2 zile maximul in frigider,

in preparatie utilizezi recipiente curate, dezinfectate cu alcool, doar in sticla, portelan si inox, utilizezi apa de sursa( minerala) sau apa de ploie (ideal) sau apa distilata

utilizezi plante curate, spalate, culese dimineata, fara ingrasaminte chimice (de preferat)
#3473 (raspuns la: #3459) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tehnologia europeana - de anonim la: 11/11/2003 00:33:35
(la: Israelul, dupa Codrin)
Tehnologia europeana a fost asimilata mai peste tot in lume, in diverse grade, implicand efort de adaptare din partea autohtonilor, iar performantele depasind uneori pe ale europenilor insesi - a se vedea Japonia.

Acelasi lucru l-au facut si arabii, care nu s-au limitat numai la a exporta petrol brut ci, pe baza veniturilor din vanzarea petrolului, si-au industrializat tarile, constiente fiind ca intr-o zi aurul negru se va epuiza totusi.

Traditionalismul tine de istoria, chiar milenara, a acestor tari.
Arsenalul nuclear si vectorii aferenti nu dau dreptul celor fara istorie sa conteste specificul unor civilizatii de mii de ani.

Import de forta de lucru calificata face chiar SUA, inclusiv din tarile arabe sau musulmane.

Cat despre asa zisele 'drepturi ale omului', au devenit o simpla lozinca, buna pentru a justifica chiar si terorismul de stat - vezi Panama, Iugoslavia, Irak, lista fiind deschisa...





#3938 (raspuns la: #3897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lume, lume... - de SB_one la: 11/11/2003 13:59:53
(la: Romani in strainatate)
Romanostrainii

Periodic, din Romania se rup bucati care aluneca spre Vest. Ca sa scape de marea de saracie de acasa, vreo 2 milioane de romani au luat drumul Occidentului, unde, cu disperarea celor pe jumatate inecati, se agata de orice slujba posibila. Iar romanii pleaca, de regula, unde le-au spus rudele si prietenii ca e bine. De aceea, dupa ani de plecari in sir indian, din casa in casa, acum Milano poate spune ca are un "mic Bacau" la periferie. In Nepos


Periodic, din Romania se rup bucati care aluneca spre Vest. Ca sa scape de marea de saracie de acasa, vreo 2 milioane de romani au luat drumul Occidentului, unde, cu disperarea celor pe jumatate inecati, se agata de orice slujba posibila. Iar romanii pleaca, de regula, unde le-au spus rudele si prietenii ca e bine. De aceea, dupa ani de plecari in sir indian, din casa in casa, acum Milano poate spune ca are un "mic Bacau" la periferie. In Nepos, o mica localitate din Bistrita-Nasaud, lumea e mai asezata, asa ca oamenii au luat drumul Spaniei cu preotul in frunte. Si, ca sa se simta ca acasa, au pus in bagaje pancarta cu numele localitatii pe care au plantat-o undeva langa Madrid. "Botezul" unor orasele din Spania cu nume romanesti nu e deloc o gluma, cum pare la prima vedere. Din cei o suta si ceva de mii de locuitori ai Castillon-ului, un orasel langa Valencia, 25.000 sunt romani. In Coslada figureaza in actele primariei 10.000 de romani, dar fiecare ins cu hartii oficiale mai tine in spate alti 7-8. La fel, poluri de concentrare ale romanilor exista peste tot in Europa, din Italia, unde muncesc 300.000 de compatrioti, pana in Irlanda. In mod firesc, pe langa concentrarea in anumite zone, s-au produs si specializari. Un exemplu clasic in acest sens, care e deja pomenit de sociologi, e cel al osenilor ajunsi la Paris. Primii oseni au aparut in capitala Frantei in 1992, cand a sosit o "echipa de cercetare" compusa din 7 barbati. Osenii, fiind seriosi si muncitori, s-au specializat in vanzarea ziarelor si au trimis vorba in sat ca "e bine". Apoi, au urmat valuri de emigranti. Acum, din cei 1.000 de vanzatori romani de ziare din Paris, 770 sunt oseni, iar 53 sunt din Maramures, adica din vecini. Una peste alta, cele 2 milioane de oameni care muncesc cate 8-9 luni pe an in strainatate trimit in tara miliarde si miliarde de dolari. Practic, acesti bani tin in viata subreda economie romaneasca, dar pretul platit este mare. Nici cinci la suta din emigrantii nostri temporari n-au plecat cu forme legale, prin Oficiul pentru migratii a fortei de munca sau printr-o agentie de plasare. Aproape toti sunt "turisti" care, odata trecuti de Curtici, s-au indreptat spre santierele si docurile occidentale. Acesti muncitori "la negru" se transforma deseori, de dragul celor 400 de euro pe care-i trimit lunar familiilor de acasa, in niste sclavi moderni care muncesc 12 ore pe zi, 7 zile pe saptamana. In tara, Guvernul munceste de zor pentru integrarea in Uniunea Europeana, dar i-a cam uitat pe romanii care sunt deja acolo. Acesti oameni sunt chelnerii, bucatarii, constructorii si agricultorii Europei, dar sunt si cetateni romani. Acesti romani, cand se imbolnavesc vin acasa si doresc, la batranete, o pensie. Dar plata contributiilor nu e un lucru simplu. La ora actuala, printr-o ordonanta de urgenta, emigrantii nostri temporari au posibilitatea sa incheie o asigurare facultativa de pensie sau de sanatate. Dar, pentru asta, trebuie sa vina in tara, unde cozile la ghisee sunt lungi si unde timpul nu costa la fel de scump ca in Occident. Nimeni nu s-a gandit sa ofere posibilitatea incheierii acestor asigurari in strainatate prin firmele care efectueaza transferuri bancare din strainatate in Romania. Asta, in ciuda faptului ca bugetul asigurarilor sociale e pe butuci si ca, daca doar 100 de mii de "straini" ar cotiza pentru pensii, Casa de Pensii ar incasa lunar 6 milioane de dolari. La fel se intampla lucrurile si cu contributiile de sanatate si de somaj. A lucra pe slujbe de chelner sau agricultor in Europa nu e deloc o rusine. Asa au facut italienii, dupa razboi, asa au facut irlandezii intre cele doua conflagratii mondiale. Dar, pentru a trece mai departe, la slujbe mai calificate, e nevoie de o strategie nationala. Executivul ar trebui sa stie precis ce slujbe se cauta si se vor cauta in urmatorii ani in Uniunea Europeana si sa adapteze planurile de invatamant in consecinta. De asemenea, mai trebuie compatibilizate diplomele, dar si competentele, pentru a produce si sudori si doctori la standarde UE. Apoi organigrama institutiilor statului care se ocupa de "straini" ar trebui sa fie proportionala cu numarul acestora. Totusi, Oficiul pentru migratii are doar 70 de oameni, iar Centrul National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor n-are decat 3 angajati cu drept de autentificare a acestora. Daca lucrurile vor merge la fel de lent ca pana acum, fara sa se tina seama ca anul 2007 se apropie repede, romanii vor cara mult timp, de acum incolo, tava prin Europa.



Marius NITU


Continutul acestui site este proprietatea SC Adevarul SA.
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este posibila numai cu acordul
SC Adevarul SA.


#3990 (raspuns la: #3828) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o discutia asupra unui mesaj despre Franta.. - de Jimmy_Cecilia la: 17/11/2003 05:43:02
(la: Viata si integrarea romanilor in Franta)
am citit in "casa si familia" un mesaj destul de revelant despre integrare si de ce se plang unii români de Franta,
il dau mai jos in copie, este scris anonim, este mesajul nr.3299, din 5 noiembrie..

"am plecat in urma cu doi ani in fr pentru a ma casatori cu un francez..si o data ajunsa aici viata nu a fost tocmai roz..;e una sa iubesti pe cineva si alta sa locuiesti cu acea persoana;;intervin o multime de nimicuri esentiale legate de diferenta de cultura, mentalitate, personalitate, etc. "

nu francezii sunt de vina, daca o romanca se casatoreste fara a cunoaste personalitatea si persoana cu care vrea sa traiasca!

"si eu la ro aveam un post foarte bun;;;eram cunoscuta..;aici am devenit o anonima, care trebuia sa se inghesuie printre analfabeti si nespalati in fata prefecturii la coada pentru titlul de sejur
in roamnia ma mandream cu originile mele ardelenesti. in franta romanii nu sunt bine vazuti. sunt considerati hoti.
in ro dadeam un telefon, plateam peschesul de cuviinta si rezolvam problema. in franta ca sa obtin titlul de sejur a trebuit sa indur la umilinte incepaind de la ghiseul consulatului roamn si terminand cu prefectura "

cand vi intr-o tara, mergi inspre oameni, nu te crezi superior (a) si nu-i dispretuiesti..
si francezii fac coada, ca toata lumea pe la administratii.. si in Romania se face coada, sa stai la rând nu este o umilinta...
când locuiesti intr-un mic sat, esti cunoscut, cand te muti la Bucuresti, cine are pretentia sa fie cunoscut?

Cersetorii stau ilegal in Franta, nu se duc sa aiba acte!
Poate ca cei calificati de doamna anonima drept "cersetori, nespalati, analfabeti" erau tot români, cu diplome si specializari, dar din cauza mizeriei din Romania, si-au luat lumea in cap...
vina lor, ca n-aveau bani in Romania...


"la ro eram independenta din punct de vedere material. aici am ajuns breloc la portofelul sotului meu..situatie foarte greu de acceptat pentru o persoana independenta ca mine. la inceput m am simitit foarte umilita ca trebuia sa cer bani de buzunar, ca trebuia sa dau cuiva socoteala de ce fac cu bani, etc.."

un proverb spune : cum iti asterni, asa dormi!
francezii ar fi de vina ca "anonima nu avea "bani de buzunar"...
cand esti o persoana independenta, nu te casatoresti, mai trebuie sa si ai cap, sa judeci, ca nu tot ce zboara se mananca si in Franta nu umbla cainii cu colacii in coada...
sau te arunci pe capul primului venit, doar sa pleci din România, si atunci iei si riscurile..


"aici trebuie sa fii extrem de politicos , francezii au alte codu ri culturale. pe care daca nu le cunosti te frigi"

si asta ca o ultima aberatie!
in Franta trebuie sa fi politicos.. dar trebuie sa fi politicos peste tot si sa ai bun simt.
Cand intri intr-un magazin, spui "buna ziua", cand te duci la piata, dupa ce platesti si-ti iei marfa, spui "merci" si "la revedere"...
auzi! alte coduri.. de ce? In România intrii si iesi ca boul? nu saluti?

Concluzia: iata un exemplu tip de cei care critica francezii!
ce-au fost in Romania de-si permit sa aiba asa pretintii?
au avut bani multi de au putut sa plateasca "spaga" in toate locurile? au incurajat coruptia?

Crede ca francezii trebuie sa se ploconeasca in fata ei? s-o astepte cu covorul intins?

Aici locul ti-l cuceresti dupa merite
La primul contact, lumea te judeca dupa politete, bunul simt si respectul pe care il ai pentru altii...
Prin comportare dovedesti ca esti altceva decat un tigan sau hot..

Si nici francezii si nici Franta nu sunt responsabili de o casatorie ne-reusita, sau de iluziile matrimoniale pierdute..
Framintari... - de Madalina la: 17/11/2003 19:35:44
(la: Theodorakis)
JCC bunicii mei au murit demult si, saracii, sa-i lasam sa se odihneasca in pace!
Am inteles unde "bate" comentariul tau, totusi as vrea tare mult sa-ti pui ideile intr-o exprimare mult mai concreta vis-a-vis de subiect. Am citi comentariile tale la alte blag-uri si mi-au placut mult, asa ca astept comentarii cu calificativ mai inalt din parte-ti!

Cit despre athos... Trebuie sa-ti spun ca esti agresiv rau!Se spune ca despre subiectul evrei nu se poate discuta civilizat, caci mai tirziu sau mai devreme se ajunge la cearta!
Iti mai scrisesem ca-ti dauneaza la sanatate, da' acum vad ca te aprinse-si tare fratioare! Si cind te gindesti ca tocmai tu care ar trebui sa tii controlul discutiei imi pari cel mai putin in control...Mai ca-mi vine sa fac "Pass" ca la poker ca sit-ul asta nu e ca sa ne certam ci ca sa dezbatem. Cine se infirbinta, sa faca un dus rece si apoi sa revina!

Iar despre apararea...Pai in ultimul timp la evrei apararea asta a devenit mai degraba exindere si dominare...Daca agresivitatea nu a fost pina acum o trasatura de caracter a evreului, ca nu a avut unde sa si-o formeze intre staini (caci "strain" a fost pina in '47), ei bine, acum si-o dezvolta si si-o manifesta din plin!Recupereaza! Parca se doarme cu mina pe pistol si cu pistolul sub perna!

Cit despre apararea poporului roman, sunt socata de cum pui problema!
Sa nu uiti ca romanii in toata istoria lor nu au avut nici un razboi de invadare sau agresiune, pe cind evreii... N-o fi explodind mamaliga romaneasca decit f. rar, da' nici ca-n Israel...Cum se face o declaratie, cum cineva indrazneste prea mult, cum se scoate armata pe strazi!
Si mai e ceva...care zau imi produce scirba...Evrei si neevrei au putut trai si munci impreuna in Romania si in restul Europe, iar acum, statul evreu, cind se vede cu ceva saci in caruta, nu stie de la cine sa mai ceara plecaciuni. Da' chiar nu inteleg ce cred evreii ca sunt precum cainii in sat? Daca tot au evreii acum un stat de ce nu-si vad de treaba, acolo in bucataria lor ca, zau e multa mizerie acolo! In schimb mereu se framinta de declaratii, de scuze...

Putin inainte de inceperea razboiului din Irak, guvernul Sharon a facut o declaratie in care, pe scurt, isi afirma acordul cu privire la inceperea razbuiului de catre americani caci "intr-adevar acesta este necesar". Si vin cu intrebarea : Daca asta nu e rautate si agresivitate, atunci ce e?







#4553 (raspuns la: #4535) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am pus legatura "zid" si viata de toate zilele.. - de JCC la: 19/11/2003 11:10:47
(la: ZIDUL RUSINII)
Anita, am pus legatura intre pretul zidului si viata de toate zilele, pentru ca pretul constructiei zidului prevazut initial este depasit cu 3 miliarde de Shekels (un euro=cca 5,3 ILS, un US dolar = cca 4,49 ILS) si ca inca din octombrie 2003 ministrul de finante israelit a confirmat ca are in studiu stabilirea unui nou impozit al populatiei pentru finantarea zidului.

Tot aceiasi sursa, dar un numar mai vechi, poate 26 (?)

Cred ca este aberant sa cheltui atatia bani pt un zid, care nu reuseasca sa opreasca pe toti teroristii, atunci cand banii acestia sunt necesari vietii de toate zilele.

In plus construirea acestui zid atata toate polemicile si da pretexte teroristilor.
Cum este un zid a carui traseu trece peste pamanturi palestiniene, care au fost expropriate, acest fapt determina si multe tari sa condamne politica Israelului.

Chiar si Bush, in vizita de 3 zile in Anglia, a avut astazi apropouri foarte severe la adresa Israelului, el a declarat:
Israelul trebuie sa inceteze constructiile in teritorii, sa distruga (dezmembreze) coloniile ilegale si da inceteze de a injosi Palestinienii",
am auzit-o la BBC si acum o vazui si pe Aruns (alta din sursele mele de informatie), este in 4 limbi, dintre care rusa si hebreu :)

Nu prea consult multe siturile romane de informatie, nu pot da linkuri romane, prefer sa le iau la sursa, poate-i avantajul sa si cunosti cateva limbi straine...
http://www.a7fr.com/news.php?id=28429

daca te duci aici pe situl asta, ai sa gasesti si un articol despre 68% dintre israeliti care aspira sa aiba pentru copii lor un pasaport strain, majoritatea, aproape de 50% ar vrea sa plece in USA, restul prin Europa.

p;s; raportul salarii/costul vietii si a locuintelor, trebuie luat in seama
un salariu de 1000 dolari pe luna pt un muncitor calificat in Israel, iar un apartament in chirie de 3 camere intre 700 si 1.500 dolari pe luna, dar n-am link pt asta, sunt datele mele :)
#4736 (raspuns la: #4725) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
JCC,4736 - de anita47 la: 19/11/2003 12:02:42
(la: ZIDUL RUSINII)
1)Ministerul de finante israelian "are in studiu" multe lucruri pentru a stoarce taxe populatiei.
Asta nu inseamna ca si le pune in aplicare!!(cel putin acest ministru de finante se opune categoric taxelor "pe munca" sub orice forma!)Ce inseamna 3 miliarde(intr-un buget anual de 250 de miliarde),daca se putea salva viata a 400 de oameni?Am specificat numarul 400(din cei 800 de morti) deoarece sunt de acord ca nu exista "inchidere ermetica"!)
Dar daca "tot ne jucam cu cifre",hai sa vezi si cum gardul "economiseste".In locurile in care "gardul lucreaza",au incetat COMPLECT furturile de masini(si transportarea lor in Cisiordania pentru "piese de schimb" revandute pe piata israeliana).Ca rezultat,probabil in viitoru apropiat,vom simti o "economie foarte substantiala la asigurarile masinilor).
In aceleasi regiuni, a scazut la minimum furtul agricol(si asta o declara nu guvernul israelian ci "cei in cauza" care se organizasera in detasamente de paza pentru a-si apara culturile).
Numai la aceste doua exemple,economia reste de zeci de ori mai mare decat cei 3 miliarde pomeniti de tine.
2)Nu stiu despre ce polemici vorbesti,dar teroristii nu au nevoie de "pretexte".au dovedit-o in ultimii 3 ani "fara zid".
Iar daca nun va fi zid,se va gasi alt pretext pentru unele tari care cauta anumite "interese in regiune".
Nu ne facem iluzii in aceasta privinta.Stii de ce?Pentru ca suntem siguri ca vom avea deziluzii.
3)Bush declara multe!Si depinde si in fata carui public apare.
Acest gard,din punct de vedere al securitatii,ar primejduii chiar foaia de parcurs care este "copilasul sau".Nu conteaza "cum arata acest copilas",dar este al lui?
acelasi Bush,cu alte ocazii,a declarat ca orice stat are dreptul legitim sa-si apere cetatenii(si nu conteaza cum!).
Am crezut ca el,in Irak,are alte "patente".Dar vad ca si trupele americane de acolo folosesc "tehnica barirelor" samd.Nimic nou sub soare!
4)Nu vorbesc de "avantajul" de a cunaoste limbi straine,ci de principiu de a folosi numai limba romana pe un forum romanesc!In plus,imi place sa vad si sa inteleg si "natura linkului" inainte de al cita!Si nu am sa caut in toata lumea.N-mi pasa daca faci un rezumat si redai in romaneste ce concluzii ai tras de acolo.(cred ca aceasta este si politica forumului,exceptand poiezii si alte opere de literatura).
5)Ce este rau sa detii mai multe cetatenii?Sa nu ai deaface cu "vize" si alate surprize in excursii in Europa(eu mi-am reluat-o pe cea romana).Cat depre cei 68%,trebuie sa intelegi ca marea majoritate a celor veniti in Israel din Europa sunt originari din Europa Rasariteana.Care abea acum incepe sa adere la Europa Normala(UE+Nato).Ce vroiai,sa lupte pentru un pasaport european care-i dadea acces la "Pactul de la Varsovia"?
Si cred ca si procentul este foarte exagerat,luand in consideratie ca nu exista in populatia istraeliana un asemenea procent de "Originari din europa"(ori cei originari din tarile arabe sau din fosta URSS nu cred ca sunt atat de "arzatori").
Vorbesti de 50% din cei 68% la suta care vor sa plece?Alta exagerare.Aici se vorbeste intens sa se dea drept de vot celor aflati in strainatate.Dar fiecare sursa de infornmatii vine cu "interpretarile ei".
In plus am auzit de un numar destul de mare de fotbalisti israelienimcare doresc un pasaport european(polonez,in special!).Acest lucru le deshide fara nici o problema portile catre "ligile europene"(din 2004,o data cu aderarea celo 10)

Iar la P.S.-ul tau,sunt uimit de felul cum ne putem juca cu datele statistice!
Salariul mediu in Israel este de 7000 IS(1559$).Muncitorii calificati(despre care vorbesti tu) sunt cei care "trag salariul mediu in sus",deci au mult mai mult decat acesti 1559$.
Iar cand se discuta depre chirii,se iau cele "utopici de mari" in cartierele elegante ale Israelului.In ce cartier ai auzit tu ca se plateste 1500$ pentru 3 camere?Si cine ti-a oferit aceste date?Sa-mi spuna si mie acest lucru!!
Desigur ca vei gasi si cu 3000 de dolari,dar sa iei aceste "limite extreme" pentru a face "statistici sau comparatii"?
Acest lucru imi aminteste ceva din Romania(sper sa nu te jignesti caci nu este nici o aluzie la tine):

"Cat face nenicule,doua corcoduse plus sapte barabule?"

Numai bine,anita47.
#4740 (raspuns la: #4736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vorbesc in cunostinta de cauza! - de Alice la: 03/12/2003 05:59:25
(la: Exodul medicilor romani in strainatate, drama nationala)
Sunt chirurgi tineri care, dupa 6 ani de facultate si vreo trei de rezidentiat, se trezesc, pe la 30-35 de ani ca n-au cu ce sa-si creasca plozii si ca mai au inca trei ani de "studiu".
Salariul lor abia depaseste 100 (!!!!) de euro, iar garzile nu le sunt platite!
Tratatele de specialitate costa, majoritatea, mai bine de doua-trei salarii!
Pe de alta parte, in clinicile universitare, centre de excelenta in cercetarea stiintifica!!!, sunt promovati cei care platesc sau au avut norocul sa se nasca ruda lui cutare, sef de clinica! Astia-s "copiii minune" care habar n-au ce-nseamna sa fii chirurg, si nici nu le pare rau! Si dac-o dau in bara, e babacu’ sef pe undeva, un telefon si ...se rezolva. In general, e vina aluia de s-a imbolnavit!

Cei buni cu-adevarat pleaca ...oriunde, si fac munci sub calificarea lor, prin clinici din occident, pentru mai ales un ban in plus si mai cu seama ceva experienta pe care n-o pot castiga aici. Muncesc pe branci si obtin cu greu recunoasterea strainilor ... cand se-ntorc ...n-au posturi, ca si alea-s date, ghici cui?

Sunt unii insa, care rezista...putinii norocosi, care gasesc un sef de clinica care-si doreste ajutoare competente...si aia suporta isteriile nevestei si a copiilor frustrati, sperand ca, pe la 45 de ani vor reusi sa-si castige singur traiul, fara ajutorul parintilor, frustrati si aia ...
Chirurgii astia tineri, ce-au ramas, ei bine, nu CER bani de la pacienti. Cunosc o sumedenie ...VA SPUN CA MAJORITATEA NU CONDITIONEAZA ACTUL MEDICAL ...ca NU se umilesc! Si-si fac treaba ca la carte!
Pe cuvant!
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...