sa intamplat

cu scrisul se poate intampla cam asa: daca din oboseala esti nevoit sa iei o pauza, te paraseste muza si ramai gol in ganduri in fata foii albe de hartie...pe cand cu sexul se intampla ca atunci cand esti obosit si iei o pauza, te cufunzi intr-un somn dulceag si te trezesti gol in fata muzei ce ti-a umplut gandurile chiar si in somn!
Gabita

Intamplarea-dar nu cred asa de mult in hazard- m-a facut tocmai azi sa dau peste blog-ul tau.De ce?Tocmai cazusem intr-o stare deplorabila...de ce?Poate pentru ca mi-am adus aminte de un coleg de al meu care a murit acum o luna.Interesant e ca m-am simtit vinovata pentru ca nu am putut sa il salvez-de ce?Nu stiu!Nici macar nu eram alaturi de el atunci si nu stiam ca "setea" lui de viata va sfarsi in acel tragic accident.Se pare ca viata e un sir de intrebari si mereu va exista una care ne va chinui " de ce?".Colegul meu avea ceea ce avea si colega ta!Acea stralucire in priviri care spunea cat de mult iubeste viata si ca vrea sa o traiasca la maxim-ca si cum azi ar fi ultima zi, dar si ca va avea un viitor stralucit daca va scapa de ziua de maine!Nu a scapat!Gaseste tu un raspuns la " de ce lor?"!Eu nu pot-sau nu vreau!
Pisicutza

Ce s-a intamplat cu zambetul romanilor? A plecat in ziua in care "democratia" s-a instalat in Romania... A plecat undeva in occident... sau in SUA... Daca iesi din Romania, oriunde te duci si intalnesti un roman, o sa vezi ca zambeste; nu zic ca "dincolo" viata e usoara; nu e, credeti-ma pe mine, (locuiesc in Canada); asuzi din greu pentru fiecare dolarel, dar ai pace in suflet, stii ca ai bani destui sa-ti platesti ce ai de plata si mai ai ceva deoparte, sa-ti ajuti familia in Romania, ca de-acolo ai plecat si stii cum e viata si stii cat de mult conteaza cand cineva "din afara" te ajuta. Si mie mi-e greu aici, dar zambesc. Zambesc de cate ori trimit bani acasa, familiei, zambesc cand ii sun... zambesc oamenilor pe strada, chiar daca nu-i cunosc... zambesc cand... Zambesc pentru ca traiesc si viata e asa de valoroasa! Pentru un minut, in fiecare zi, uitati de probleme si zambiti! Va garantez ca va veti simti mai bine! nadiaboga

Uneori se intampla ca din cauza grabei, sa apesi alaturi pe tastatura, sau sa iti scape pur si simplu un acord

De aceea ar trerui adaugata si regula "nu se comenteaza greselile gramaticale". Este foarte iritant ca subiectul initial s fie sa zicem "manastirile din nordul Moldovei", iar pe parcurs discutia sa ajunga la o disputa pe teme gramaticale.

Cu totul intamplator am dat de fotografiile tale aici:
http://www.creanum-belgium.be/page00.html
http://www.creanum-belgium.be/page3d.html

O pagina mi-a atras atentia:
http://www.creanum-belgium.be/pagesouvenir.html
Intotdeauna am gasit fotografiile-suvenir, vechi de zeci de ani, triste.

A fost poate pura intamplare: mi se oferea sa studiez mai departe ceea ce doream, si asta ducand un trai decent si avand la dispozitie cu totul alta dotare decat in tara.

de ce raman? Pentru ca deocamdata sunt in plina ascensiune iar in tara nu vad nici macar o perspectiva convenabila. care din punctul meu e o pozitie cel putin la fel de buna (ca sa pot considera intoarcerea un progres, si nu un regres). Si asta fara nici o legatura cu partea materiala!

Se intamplau de mult.. prea demult. Acum vreo 7 ani. In adolescenta.

Lucruri ca astea se intampla cand se renunta la singurul reper extra -uman - Biblia, si asta - culmea - chiar de catre cei care ar trebui sa o promoveze, si in locul ei reperul devine "ceea ce simte fiecare", de fapt se renunta la orice reper.

Relativizarea asta a reperelor si a valorilor a dus societatea noastra la ceea ce este ea azi. Ofensiva homosexualismului din ultimul deceniu a avut la baza aceasta conceptie: "daca noi simtim asa, ce vreti, avem dreptul asta!". Au contribuit mult la asta si filmele americane care ii faceau pe homosexuali sa para niste eroi-martiri, niste oameni principiali (sic!) care nu renunta la convingerile lor si sunt persecutati pentru asta.

Cu alte cuvinte, suntem impinsi sa credem ca homosexualismul este doar o alta alternativa, nicidecum ceva rau. Atatea "vedete", cantareti, actori, mai nou chiar preoti, nu se sfiesc, ba chiar se mai si lauda ca sunt homosexuali si o sugereaza si pe scena. Si culmea, asta ii face mai "interesanti" si mai mediatizati. Pe cand zoofilia si restul "-filiilor"? Daca asa simt oamenii?? Ce poti sa le zici, nu?

Ca Biblia condamna homosexualitatea ( cel mai cunoscut episod e cel cu Sodoma si Gomora) cred ca stim toti.

Dumnezeu ii iubeste SI pe homosexuali, dar uraste homosexualitatea. Dupa cum tot Biblia spune, trebuie sa uram pacatul dar sa-l iubim pe pacatos (de obicei facem invers). Dumnezeu ii iubeste pe toti pacatosii, de-asta L-a trimis chiar pe Fiul Sau sa moara pentru noi, dar nu poate permite pacatul, pentru ca ar insemna sa se autodesfiinteze.

Omul si sentimentele lui sunt foarte schimbatoare. De aceea nimic produs de om nu poate fi luat drept reper. Biblia si-a dovedit valabilitatea de mii de ani, ea si numai ea trebuie sa ramana reperul nostru. Avem nevoie de un astfel de reper, de fapt de aici si nevoia de religie, de ceva care este mai presus de uman, de muritor.

Dumnezeu si Adevarul au caracter absolut, nu se schimba dupa cum avem El sau noi chef (sau simtim), altfel n-ar mai fi Dumnezeu/Adevar. Principiile Lui sunt universal valabile, sunt principii ale universului, ele nu sunt influentate de vremuri, moda, nivel de trai, tehnologie, oameni sau simturi.

Nu vi se pare ca renuntand la singurul reper valabil si increzandu-ne numai in simturi tindem sa anulam ceea ce-l diferentiaza pe om de animal?

Ce-ar putea sa ii invete un preot homosexual pe enoriasi? Ca din Biblie nu-i poate invata, ca nu crede in ea. Sau poate si-a facut o Biblie "custom"-izata, din care scoate ceea ce nu-i convine. In stilul asta n-o sa mai ramana nici cu copertile, in curand.

In Romani cap. 1, 32 gasim: "Şi, măcar că ştiu hotărîrea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sînt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac."

Cititi tot capitolul 1 din Epistola lui Pavel catre Romani si o sa gasiti raspuns la intrebarea de ce s-a ajuns la un asemenea grad de degradare umana.

E curios ca majoritatea oamenilor au totusi o nevoie de spiritualitate, nu vor nici sa lase cu totul religia la o parte, nici sa faca ce spune Biblia. Ca sa-si linisteasca constiinta isi fac ei o religie a lor din care scot tot ce-i deranjeaza. Nu vor sa fie nici cu Dumnezeu, dar parca nici cu Diavolul.
Dar asta inseamna deja ca sunt cu cel de-al doilea.

Robert T.

Ce se intampla cu imaginea lumii, Ovidiu? Eu sunt bulversata uneori. Parca nu mai pot tine pasul. Prea multe informatii, prea multe tenebre, prea multe stitiri mortale. Oare avem o cultura a mortii exacerbata? Ce poti spune despre lucrurile astea? Multumesc.

Lavinia
Timisoara

Uite ce se intampla, ajungi la un moment dat sa ai una, alta, o cariera ca lumea, un sot iubitor, copii "atomici" etc. si tot nu esti multumit. Vrei altceva...da' nu stii exact ce anume, vrei ceva mai special, mai interesant, ceva care sa nu te plictiseasca, ceva care tina etern eventual. Asta vor si aia care ajung sa treaca prin "midlife crises". Vor ceva care sa le demonstreze ca sunt inca barbati/femei doriti/dorite...si nu tot insii aia, cu aceleasi neveste grase, cu aceleasi burtzi (ale lor sau ale nevestelor) lascive...cu aceleasi soacre acre si cu acelesi sarmale si tuici la aceleasi revelioane si mese cu aceeasi tantzica Gina si nea' Nelu balonelu'. (ce imaginatie bolnava am).

Sufletul din ei se razvrateste si cauta sa iasa deasupra ego-ului care-l tine ingrosat. De aici regretele si dorintele spre ceva/altceva mai bun, interesant, palpitant. In ultima instanta unii divorteaza (si ajung dupa cativa ani la aceleasi probleme) sau raman sa-si planga de mila in minte, cu regrete eterne ca nu au fost in stare sa divorteze, etc.

Sufletul...eheeeei, numai sufletul striga in ei da' cine-l aude?! Nimeni :(((

P.S. Mi-am modificat mesajul initial scris aici. Asta de acum e scris azi, 29 ian. 2005 seara. Scuze pentru schimbare da' acum sunt in forma maxima :)))

Pacat ca se intampla destul de des ,insa,mult mai multi sant cei care "uita"sa-si invete copiii limba materna decat vice- versa.Poate si din lipsa de timp s-au din teama de a incurca copilul intre doua limbi.Cred ca daca in mica copilarie ,opersoana vorbeste doua limbi, va avea mai multe facilitati pentru a invata o a treia sau o a patra limba.

E posibila, mi s-a intamplat. A tinut ani de zile, ne vedeam la 6 luni, 10 luni, un an etc. Vorbeam la telefon (nu foarte des dar intens ;-)).

Sa nu-mi scrieti ca ma mintea sau ca-l minteam fiindca nu e cazul (daca v-as da amanunte ati intelege da' nu tin sa o fac...). Acum suntem casatoriti, as putea sa zic...foarte casatoriti :-).

"Viata bate filmul!"

Ai dreptate, cred ca ni s-a intamplat tuturor. De cele mai multe ori aud o melodie care-mi place pentru prima data si este ca un fel de dragoste la prima vedere: o fredonez zile in sir, ma trezesc si adorm cu ea in gand. Asta pana ma hotarasc sa o caut si sa o inregistrez pe un CD pentru a mi-o aminti mai tarziu...Si mai ciudat este ca o data inregistrata pe CD nu mai are acelasi farmec ca atunci cand o fredonam. Totusi mai rezista ceva timp si se pierde...undeva intre amintiri. In acest moment ador melodia " Behind Blue Eyes " a celor de la Limpbizkit...Inainte de aceasta am tooot fredonat "Stripped" a celor de la Rammstein, "Flamme" a lui Slai, "Femme like U" - K-MARO si asa mai departe...

Nu mi s-a intamplat. Nici nu am auzit de chestia asta sau parca vag, nu-mi aduc aminte unde anume. Asta nu inseamna insa ca nu exista.

Bunica mea visa uneori chestii care se intamplau apoi in viitor (pe bune) sau un unchi foarte credincios, preot...visa cand era student ...subiectele ce urmau sa-i pice la examene. Mereu. Lua numai note de zece.

Eu personal nu visez niciodata...sau ma rog, foarte rar, ceva de genul o data la vreo trei ani. Insa visele sunt ceva de genul filme de actiune, cu suspans...in culori. De regula visez numai cand trebuie sa ma duc la wc. Ma trezesc cand e actiunea mai palpitanta si raman cu ochii in soare. Stiu ca e foarte stupida explicatia da' asta e in cazul meu. Visez in schimb cu ochii deschisi :)) relativ des. Uneori mi se intampla sa imi imaginez ceva (sa-mi doresc ceva) si ceva-ul sa se petreaca dupa un timp, pe bune.

Imi pare rau ca nu s-a incumetat nimeni sa scrie aici, poate ca nu au avut experiente inedite in vise sau poate ca au fost asa de personale ca nu au chef oamenii sa le dezvaluie pe forumuri, se poate orice.

Stii cum se zice...ca ceea ce visezi in somn vine din subconstient (ego) si nu din superconstient (divinitate, intuitie). Dar sunt si vise care vin din superconstient, rar... insa sunt. Depinde de individ.

De regula somnul fara vise e somnul odihnitor, cel cu vise e agitat, chiar daca visele sunt placute si nu cosmaruri. Asa se zice...

Vise placute! ;-)

se mai intampla si minuni:)

no_name

este primul meu comentariu pe acest site pe care m-am inscris de curand ...
intr-adevar esti foarte tanara ...si viata te-a luat repede in vartejul ei ... ti s-au intamplat multe in prea putin timp
a da sfaturi intr-o situatie ca a ta este cel mai la indemana ... toti cei care insa iti vor da sfaturi se vor raporta la propriul sistem de valori ...
eu cred ca tu nu ai nevoie de sfaturi ci de comunicare ... de cineva care sa te asculte ...
...nu exista retete pentru o viata reusita in doi ...
nu cauta retete ... cauta-te pe tine si mai ales nu te chinui cu ce ti s-a intamplat ... lucrurile se intampla cu un rost ...orice rau care ni se intampla, daca-l analizam ulterior fara patima si obiectiv ... constatam ca de fapt ne-a ferit de un alt rau pe care nu l-am fi putut duce ...
eu iti vorbesc din perspectiva crestina acum, asa cum vad eu desigur aceasta perspectiva...
Dumnezeu da fiecaruia cat poate duce ...si tot ceea ce ne este dat sa traim sunt lectii din care invatam daca stim si vrem ...lectii care ulterior ne vor fi de mare folosinta
nu era totul bine si frumos atunci cand te-ai casatorit, eu cred ca tu ai apreciat acest dupa niste valori care de fapt nu erau ale tale ... bogatie, pozitie in societate, etc ...s-a dovedit ca nu sunt sufieciente pt ca sa atingi nici macar multumirea ca sa nu mai vorbesc de fericire...
de ce te-ai indragostit de altul? nu cumva in sufletul tau era un gol pe care sotul nu ti l-a umplut niciodata? ai avut iluzia ca-l gasesti in celalalt dar se pare ca a fost doar iluzie ...
acum simtit nevoia sa te agati de ceva ...esti usor disperata ca ai pierdut tot ce aveai ... dar oare ai avut cu adevarat ceea ce credeai ca ai? si mai e o intrebare ... oare asta isi dorea cu adevarat sufletul tau?
eu zic ca tu ai ceva fundamental ...te ai pe tine ... si tu esti esenta la care trebuie sa te intorci ... asuma-ti trecutul , asuma-ti greselile ....asuma-te pe tine asa cum esti ...incercand sa te cunosti mai bine ... sa te iubesti cu binele si raul care este in tine ca in fiecare om dealtfel ...
nimeni nu e singur ... cand nu mai avem chiar pe nimeni ...ne avem pe noi si pe Dumnezeu ...
si singuratea isi are rostul ei la un moment dat ...nu-ti fie frica sa ramai un timp cu tine insati ... raspunsurile nu le vei gasi in noi cei de aici , cel mult te putem ajuta sa-ti pui intrebari...
esti tanara, frumoasa, desteapta, instruita ...ai un capital pe care multi oameni nu-l au si totusi lupta si inving ...
nu-ti plange de mila ... ai cazut un pic, ti-ai julit genunchii... data viitoare vei sti sa-ti pui genunchiere ... :)
deci ridica-te , capul sus, ai o viata inainte care ti-a fost oferita sa faci ceva din ea ...nu sa stai si sa zaci scaldandu-te in nefericire ... nu e usor ...exista o "voluptate a durerii" spunea amicul cioran ... dar la varsta ta ai suficiente resurse sa revii in forta pe scena existentei tale ..iti esti datoare in primul rand tie ...
nu te mai gandi un timp la nici unul din ei, esti prea marcata ca sa fii obiectiva...gandeste-te la tine, la cei carora le pasa de tine si cand te vei vindeca raspunsurile vor veni de la sine ...
si zi multumesc ca traiesti tumultuos...o sa ai ce povesti nepotilor ...
mult succes suflete ratacit ...sunt convinsa ca te vei regasi repede ....iti esti datoare sa faci asta

Ce se intampla, cand emigrezi in alta tara trebuie musai sa oferi ceva societatii unde te duci: o calificare, limba noua ca sa te descurci in noua lume. Daca nu stii limba si nu ai nici o calificare competitiva pe noua piata de munca, nu ai pe cine cauta. Tre' sa faci munci simple pana mori...sau pana iti vine ideea stralucita sa te apuci de un curs, ceva.

Multi emigranti se simt lezati in amorul lor propriu ca nu le este recunoscut geniul carpatin peste granite. Unii vor sa-si arate diplomele, notele etc. da' asta nu intereseaza pe nimeni. Angajatorul vrea sa vada ca esti dezghetat, profesionist si pus pe treaba. Daca nu vorbesti corect nici nu se uita la tine, pa si pusi! Oamenii in occident sunt in general mult mai relaxati decat cei din estul Europei...sa zicem. Se vede diferenta de mentalitate, eu asa zic.

Acum vreo 15 ani am avut un fost coleg de serviciu care a fugit in State si povestea ca la primul interviu pe care l-a dat acolo, era o intrebare de genul:"De ce vrei sa lucrezi la firma asta?". El a raspuns ceva de genul: "Ca sa imi aduc aportul la cresterea productiei firmei etc.". Cica aia au ras cu lacrimi si l-au respins. Trebuia sa zica "Pentru bani sau ca sa-mi fac meseria fiindca imi place"...nu sa bage textul cu aportul. Text comunist. Radea si el acuma.

D-aia zic ca unii sunt putin rupti de realitate si nu se orienteaza. Am cunoscut multi cu licente, oameni capabili care nu vorbeau bine limba tarii de emigratie si lucrau job-uri ordinare, spalau vase, tundeau iarba si erau terminati fizic dar mai ales psihic. Munceau foarte mult si pe bani foarte putini da' nu puneau mana sa invete limba, se adunau in grup si-si plangeau de mila. I-am evitat puternic, poti sa cazi in lumea lor, sa te traga efectiv inapoi. E aiurea.

Nu e nici o rusine sa muncesti munci amarate pana te dai pe brazda, te orientezi, iti faci o calificare etc. Am un unchi fost violonist renumit care a emigrat in Germania acum zeci de ani si la inceput spala trotoarele cu furtunul noptile ca sa aiba ce sa manance. Sotia lui spala veceuri. Aveau doi copii mici. Acum e multimilionar, e om de afaceri, a facut o gramada de bani. Un tip foarte intreprinzator si pe faza. Depinde de fiecare sa se adapteze la noua lume mai repede sau mai lent.

eu cred ca totul se intampla la un nivel mult mai subtil, cred ca-i o tentatzie la care suntem susceptibili sa cedam...o tentatzie prin care unii trec intr-un moment sau altul ...ne nastem cu o cruce si trebuie sa o ducem....sigur ca in final suntem liberi sa facem ce vrem...si deci este o obtziune...
sigur, nu sunt vinovatzi ca se nasc cu aceasta....evidenta si detectabila anomalie....dar ca orice cruce, trebuie purtata oricat de grea ar fi...
...mandria de a fi asa...cred ca mai degraba-i o indulgentza....
...sa te accepti asa cum esti nu inseamna sa fi mandru ci mai degraba de a lupta cu niste impulsuri...
...cred cu taria ca tentatia de a te simtzii atras de persoane de aceelasi sex nu-i cu nimic diferita de tentatzia de ati insela sotzia sau sotzul....

n-ar trebuii sa-i judecam, cum n-ar trebuii sa-i judecam pe adulteri....pe hoti.....pe ucigasi...ucigasii au o anomalie genetic...nu?....probabil ca si cei adulteri....
....sunt locuri in lume unde o femeie adultera era omorata cu pietre....noi suntem mai civilizatzi acum.....exemple proaste suntem tentatzi sa le indepartam din cercul in care ne crestem copii.....si cred ca un exemplu prost este legalizarea casatorie intre oameni de aceelasi sex.

Primul soc pe care l-am avut in legatura cu acest subiect nu a fost cartea, ci DVD-ul "DaVinci' Codes". Acest DVD a aparut putin inainte de publicarea cartii lui Dan Brown in Grecia (unde domiciliez) si din curiozitate, l-am inchiriat, crezand ca el contine realmente enigme legate de activitatea, viata, etc lui daVinci. In realitate acest DVD pregatea aparitia cartii. Continea intr-adevar (doar) la inceput informatii sumare despre DaVinci, continuand (95%) si terminand cu dezbateri pe teme si ipoteze istorico-religioase legate de crestinism.

Apoi a aparut cartea. Mi-am cumparat-o in romana si am citit-o in 48 ore. Efectiv n-am putut-o lasa din mana! E un roman politist delicios: enigme, tensiune, resturnari de situatie! Am iubit realmente cartea!

Insa tocmai pentru acest scop a fost scrisa: pentru a-ti penetra simturile in scopul de a ajunge la intelect. Si ca sa explic ce vreau sa zic de fapt, trebuie ca momentul istoric in care cele doua au aparut (DVD-ul si cartea) sa fie privit printr-ul zoom extensiv. Care este de fapt situatia crestinismului in aceasta perioada (si ma refer deopotriva la Biserica Catolica si la cea Ortodoxa)?

Sa incepem cu prima: dupa o lunga suferinta fizica, Papa Ioan Paul II se stinge din viata. Suferinta fizica nu i-a putut permite Papei sa tina fraiele Bisericii Catolice pentru cel putin ultimii doi ani din viata, desi in mod laudabil a incercat.

In Biserica Ortodoxa situatia e mult mai dificila! Centrul spiritual al Bisericii Ortodoxe se afla la Constantinopole (Instambul), Turcia, unde Patriarhul este grec si are sub control si Biserica Ortodoxa Greceasca. Tot grec este si Patriarhul Ortodox de la Ierusalim, alt loc important atat spiritual, cat si istoric pentru Biserca Ortodoxa de pretutindeni.
Ceea ce s-a intamplat a fost insa faptul de Biserica Ortodoxa a inceput sa se clatine "din radacini" in urma cu cateva luni, atunci cand in Grecia a facut valuri descoperirea ca niste foarte inalti prelati ai Bisericii Ortodoxe Grecesti ar fi implicati in trafic de influenta si luare de mita, intervenind pe langa judecatori pentru a clasa dosare de urmarire penala pentru o retea de mafioti implicati in distributie de narcotice si prostitutie.
Pe de alta parte, in urma cu cateva saptamani s-a descoperit ca Patriarhul Ierusalimului (tot grec) a abuzat de puterea conferita pentru scopuri proprii si in prezent a fost destituit.
Se pare ca pana in acest moment nu exista vreo legatura si cu Patriarhul din Constantinopole (dupa cum am spus, tot grec).
Deci, in mare, pilonii Bisericii Ortodoxe se clatina!!! Biserica Ortodoxa Greceasca si cea din Ierusalim. Cei doi piloni ai Bisericii Ortodoxe se clatina din temelii. Incepand de la cap, precum pestele. Comentariile pe care le-am auzit sunt pline de soc si dezgust.
Dar sa vedem ce a mai ramas: Biserica Ortodoxa Romana, Rusa, etc. Surprinzator, Biserica Ortodoxa Romana doreste cu ardoare sa construiasca cea mai mare catedrala ortodoxa. De ce? Se pare ca exista si un raspuns....

Privit in ansamblu, acesta este contextul istoric in care cartea lui Dan Brown a aparut si a inflamat mintile atator cititori.

In ce scop a aparut? Pentru a induce indoiala, pentru a fi de acord (aparent) cu existenta lui Isus Christos, dar pentru a distruge in acelasi timp Biserica Crestina (Ortodoxa si Catolica).

Cum? Prin a admite existenta lui Christos, dar negand moartea Lui pe cruce si Invierea (cartea sugerand faptul ca El n-ar fi murit, ci s-a refugiat impreuna cu Maria Magdalena, "sotia sa" si cu copilul lor, in Franta de astazi. Aceasta afirmatie desfiinteaza "de facto" simbolul crucii, simbolul invierii, a stergerii pacatelor, chiar a lui Isus Christos - fiul lui Dumnezeu.

Explicatia cartii? Cei care au avut vreun interes, au rescris Biblia de-a lungul istorie, aducand-o in forma si continutul de astazi, pentru a servi propriilor interese omenesti. Atat si nimic mai mult.

Concluzia cartii? Biserica Crestina este o inventie, bazata pe o gresala / minciuna (intentionata sau nu) in a rescrie istoria.

Care este adevarul? Cei care cred, spun ca Isus a existat si a murit rastignit pe cruce, pentru a sterge pacatele omenirii. Dar daca distrugem baza credintei crestine ce ne mai ramane? Nimic. Absolut nimic!

Si acum o intrebare cheie: cine are interesul de a distruge Biserica Crestina? Parerea mea personala este ca sunt multi aceia, iar printre cei mai importanti sunt evreii. Nu sunt anti-semita, dar nu ma pot abtine sa nu constat anumite lucruri.

Dragi cititori, acesta este contextul in care cartea lui Dan Brown a aparut. Istoric, scopul aparitiei ei il vom vedea in viitor. Acum putem doar sa presupunem. Scopul e acela de a ridica indoieli, de a ne intorce fata de la religia noastra, ortodoxa sau catolica.
Este adevarat ca poate nu vom sti niciodata ce exact s-a petrecut acum 2000 de ani si sa certificam acest lucru. Insa putem sti ca valorile morale si credinta in ele sunt oferite cu prisosinta de Biserica Crestina.

Si voi incheia prin a afirma este de datoria (foarte dificila) a noului Papa de la Vatican de a salva Biserica Catolica si pe credinciosii ei.

Si de ce nu, poate cea mai mare Catedrala Ortodoxa ce este in curs de constructie in Romania va fi cea care va schimba centrul de greutate (altminteri foarte cutremurat in ultimul timp) al Bisericii Ortodoxe!

Ti s-a intamplat tie asta? Eu nu am auzit. Eu stiu doar ca pe cei plecati "afara" in vremea lui Ceausescu ii "dezmostenea" statul...