sa intamplat

erare humanum est ... mi-am dat seama ca asta s-a intamplat si vroiam sa clarific chestiunea fiindca prea frumos scrisese ca sa-ntelegi taman pe dos, that's all :)

~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it

Ai perfecta dreptate, bine ai grait si adevarat estem. Ideal ar fi ca noi toate doamnele si domnisoarele sa stim chestia asta si sa o respectam (numai ca se intampla ca ne mai apuca si pe noi 'dracii' si fara sa ne dam seama). Totusi, dupa ce printam textul tau si il punem in pioneze pe tabela cu reminder-e daca ni se mai intampla sa ne zuitam si sa facem pe dragonul, si dumnealui reactioneaza negativ, vom sti imediat unde e problema ... la doamna (sau domnisoara). Vorba dulce mult aduce zice un proverb, dar uituci estem la noi.

Desdemona

Salut,
m-a impresionat mesajul tau. Dar ma intreb cine ne judeca pentru ce am facut? Si in ce fel?
Constiinta noastra? Sau nevoia noastra de a a face lucrurile intr-un anumit fel, ideal as spune, prin care rezultatul ajuns sa ne dea o bucurie. Adica...eu imi doresc sa tratez bine o persoana, fata la care tin, de exemplu. Si deseori nu o fac. Si imi dau seama de acest lucru in chiar acel moment, indiferent de ceea ce fac. Si atunci...care este termenul de comparatie? In primul rand este intentia pe care o am in raportul cu acea persoana. Eu ii vreau binele, o iubesc, as vrea sa ii si demonstrez acest lucru, dar nu reusesc. Ba din contra, ma comport exact invers. Si apoi incep sa ma acuz, sa ma enervez si sa depasesc niste limite de comportament atat fata de mine cat si fata de ea si de ceilalti.
Pentru mine, in raportul cu cei dragi, in primul rand, una din cauzele pentru care lucrurile nu merg bine este aceea a propriei priviri asupra propriilor greseli. Adica imaginea mea despre mine, devenita tot mai negativa, imi determinta un comportament pe masura mai negativ. Si atunci sunt ca intr-un cerc vicios, sau pe o pista in cadere ce pare sa nu se mai termine.
Dar atunci incep sa imi pun problema: ce atentie am fata de mine, eu care in intentiile mele sunt bun si in punerea lor in practica sunt deseori rau? Cum ma privesc eu? Cine sunt eu si ce valoare imi dau?
Mi se pare o intrebare deschisa oricui, care ar putea sa fie un inceput de intelegere a dilemei in care ma aflu in raport atat cu mine dar si cu ceilalti.
Deci criteriul de analiza pentru faptele noastre trebuie sa fie intentiile inimii noastre. Ne "judecam" pe noi insine in raport cu ceea ce dorim sa facem si nu cu ceea ce am facut. Chiar si in urma unei greseli, desi deseori nu suntem in stare sa o reparam, noi avem intentia aceasta de a readuce lucrurile la normal. Dar se pare ca intotdeauna ramanem in urma cu aplicarea.
Cine a facut astfel inima noastra? Cine a facut inima noastra plina de aceste intentii pozitive? Si de ce a facut-o asa?
Si mai ales de unde vine aceasta contradictie intre ceea ce inima noastra doreste sa faca si ceea ce noi apoi reusim?
Dar in final, aceasta contradictie cine o poate salva? Cine poate da o valoare acestei lupte necontenite dintre binele si raul din noi?
La toate aceste intrebari trebuie sa existe un raspuns? Si noi toti suntem datori sa ne silim sa il gasim? Altfel viata pare sa fie in van. Dar nu este.
Un prieten imi spunea ca nu existe raspuns la o intrebare care nu se pune? Deci intrebarile trebuie sa ni le punem. Si din viata mea de pana acum am invatat ca de obicei raspunsurile nu intarzie sa apara. Mai ales atunci cand intrebarea mea nu este sub forma unei pretentii. Si am mai invatat ca INTREBAREA este cel mai mare motor al inimii noastre. Ca CEREREA de SENS nu trebuie abandonata niciodata, nu trebuie ascunsa niciodata, nu trebuie lasata nicioadata neluata in seama.
Incearca si tu sa iti pui intrebari despre tine si despre ceea ce se intampla in viata ta. Sunt convins ca vor aparea raspunsuri. Singura conditie este ca sa fii fidel acestei neintrerupte nevoi de semnificatie a ceea ce se intampla. Si sa prevaleze acest lucru in fata propriilor acuzatii, in fata insistentelor asupra propriilor incapacitati si fragilitati. Pentru ca altel ramanem la nivelul acestora si nu vom avea bucuria sa le aflam sensul. Pentru ca totul trebuie sa aiba un sens, chiar si atunci cand suntem asa cum te descrii tu. Dar eu nu ma opresc acolo. Merg mai departe si ma intreb despre sensul lor. DE CE?

Poate iti vor fi de ajutor aceste cuvinte. Sper.
Radu

Pana la urma....cutremurul a avut o magnitudine de 6 grade pe scara Richter.Un adolescent din Chisinau a murit de atac de cord, iar un barbat a fost rapus de propria biblioteca...s-a rasturnat peste el.
Ce am simtit eu in acel moment...am crezut pur si simplu ca blocul se darama... si eu printre daramaturi.
Ce am simtit ca se intampla in jurul meu...numai panica...lumea era disperata.Si-au luat actele, banii si au iesit in strada.
O singura reactie pentru toata lumea...panica.
it's just me

Ca tot e loc, hai sa-ti scriu niste treburi:
1. Credeam ca legi cuvantul "preoteasa" de ceea ce fac, nu de nume. Ca nu mi-a trecut nici o secunda prin minte ca cineva s-ar gandi la Hypatia cea autentica in felul acesta. Ea a fost o ganditoare, o filosoafa, conducatoarea scolii de la Atena, in primul rand. Dar, e si ceea ce scrii tu o perspectiva.... Atata lume imi spune asa, ca numai acum am reactionat....
2. Rezolvarea conflictelor! Uite cum vad EU lucrurile: ma gandeam la inceput sa vedem cum stam cu conflictele in Cafenea, daca lumea le recunoaste, ce zice etc. Bun, lumea le-a recunoscut, multe au rabufnit chiar aici, unele mai zgomotos, altele mai pe la spate, INSA, nu toti le vad conflicte in sensul lor autentic: "conflictul social este ORICE forma motivata, afectata, negativata a relatiilor social-umane, asa cum sunt ele asteptate". (Cf. dr. A. Constantin) Adica ne asteptam sa avem dezbateri vii, dar fara sa incomodam pe celalalt. Daca rezolvand o problema de-a noastra, ( frustrare, nemultumire, tensiune, revolta,vendeta) lovim in celalalt, atunci nu mai e dezbatere, ci conflict adevarat. Ce zic oamenii nostri? Ca e bun conflictul, ca duce la progres. Daca intelegem ca razboiul e forma de conflict militar, vom spune ca razboiul duce la progres? Stiu ca a spus-o Bush, ca o sustin artizanii ultimelor razboaie, insa nu am vazut progresul de pe urma lor. Tot asa, nu vad cum am putea avea parte de progres, daca plecam de la premisa ca la progres ne poate duce conflictul. Oamenii confunda contradictia cu conflictul, iar daca ii trimiti la dictionar, se supara, doar nu vine tipa asta sa ne invete pe noi!!! Este de dorit sa facem apel si la dictionar, cand lucrurile sunt puse in dezbatere.... Apoi, toata lumea se pricepe la logica, probabil ca studentul din bancul cu militianul de sector, insa sunt cazuri in care se forteaza nota, tocmai cu scopul de a minimaliza ce spune preopinentul. Nici asta nu e fair play si astfel de dezbateri se transforma in conflicte, fara alt rezultat decat jignirea celuilalt. Alta constatare care m-a determinat sa ma retrag e ca utilizatorii Cafenelei nu doresc rezolvarea conflictului. Daca la cei ce-l confunda cu contradictia mai e scuzabil, la cei ce-l provoaca si il intretin in mod constient, se poate lesne banui un scop malefic...
Rezolvarea conflictului, din punctul meu de vedere, este "lichidarea lui prin metode analitice care presupun accederea la radacina problemei, vazuta de ambele parti."
Doua lucruri au fost graitoare in sensul abandonarii cercetarii:
1. Cand am scris despre OUG 31/2002, metoda care ducea la radacina problemei, unii au ripostat, altii au protestat, iar unii, pe care ii consideram amici, se poarta asa cum vedeti si cititi. a)-un conflict
2. M-am bucurat cand am vazut ca atentia unora aflati in conflict se muta in alta parte, si era de asteptat ca oamenii sa-mi sara in cap. b)- alt conflict
Insa expectantele mele erau altele. 19 din oamenii care si-au exprimat punctul de vedere sunt din diaspora, 11 sunt ramasi in tara, iar despre 6 nu pot spune nimic, pentru ca si-au sters datele personale sau nu le-au completat. Ma asteptam ca macar cei plecati in afara, care interactioneaza cu alte comunitati, sa abordeze chestiunea intr-o maniera pozitiva, sa fie mai increzatori, ceva gen generatia pasoptista. Credeam ca ei nu mai sunt tributari mentalitatii comuniste si ca ne pot impartasi din experienta de viata pe care au dobandit-o in afara. Ceva se intampla insa si vorba cuiva de pe aici, "asa-i la romani", "unde-s romani apar si conflicte" etc. Daca ne resemnam mioritic- gen "Asta e."-, nu-i bun. Ceva constructiv in materie, nu-i bun. Atunci, Daniela, la ce sa mai pierdem timpul degeaba?
Pe de alta parte, mai am o dilema: parca cu ceva timp in urma, atmosfera din Cafenea nu era asa de sfidatoare. Am fost martora mai multor conflicte. S-au mai certat oamenii, ca sa zic asa, insa a duce la nesfarsit duhul de cearta, nu mi se pare un lucru bun.
Asta e parerea mea si asta m-a determinat sa-mi aleg cercetarea asta.
Hypatia

Se intampla shi invers nu shtiu daka mai mult sau mai putzin ideea este ka se intampla sa existe si klientzi mai destupati la cerebel, anul asta am vandut imagini ptr. trei kalendare unei agentzii din RO, toate pe stilul nud, la diskutzia preliminara pe kare am avut-o nici nu am apukat sa deskhid subiektul si au tzinut sa-mi precizeze ka vor trece numele fotografului pe toate cele 12 file inklusiv pe koperta, pe langa faptul ka dupa parerea mea au platit destul de binisor si kulmea la termenele stabilite in kontrakte m-am trezit si cu 80 kalendare facute kadou....Shi aku' stau shi ma intreb, se-ntampla in RO....???
In alta ordine de idei sunt de akord cu Stanescoo "cere-i atat de multi bani incat sa nu-ti mai pese daca iti apare sau nu numele" ....sau ku DL kare spune, "sunt cazuri cind e bine sa apara numele si chestii cind nu e bine sa apara", daka-i ridici suma cu peste 50 de procente sa vezi ce o sa te roage sa-tzi treaca numele.....!!!

Cu stima,
Narcis V.
www.narcisvirgiliu.ro

pana acum, doar de crestinism s/a auzit pe la noi, la scoala. Nu stiu daca au ,,caderea" sa predea asa ceva. La Cluj, mai demult s/a intamplat un lucru reprobabil...un prieten al meu, predicator Hare Krsna, si propovaduitor al religiei vedice, prin cartile Bakhtivedeanta Trust, a fost ,,sechestrat" la Spitalul de Boli nervoase, timp de 2 saptamani, pentru ca a avut tupeul sa sustina ca Cristos era Krsna, si ca era un avatar al lui. La/u denuntat niste buni crestini, care in extremismul lor au considerat ca asa ceva, dupa capul lor, nu este compatibil, ca Cristos este copilul lui D/zeu, si era evreu, nu indian. Domnul cu pricina, dealminteri foarte normal, vinde bete parfumate si carti si reviste, si umbla din usa in usa, pentru a duce la sfarsit ceea ce si/a propus.
Faza proasta, e ca nici la Spital nu l/au crezut, de dupa 2 sapt. venind un doctor mai rasarit, a spus, dati/i drumul, nu/l mai sedati, ca asta e normal, nebuni sunteti voi, ca nu stiti de asa ceva.
Credeti ca e normal, ca doar crestinismul sa se predea, iar oamenii sa fie ocultati de invataturi, de catre BOR sau BRU?

"ca sa fie lucrurile clare, aici vorbim despre barbati romani si despre femei educate, pregatite, pe picioarele lor si cu situatie clara, care au muncit ca sa ajunga acolo unde sunt - care nu sunt in situaia de a avea nevoie de sprijinul unui barbat pentru a supravietui sau pt a-si rezolva situatia legala in tara in care vor sa se stabileasca."

dar de ce se limiteaza subiectul la femeile educate, pregatite, pe picioarele lor si cu situatie clara... adica restul femeilor nu au dreptul la un barbar care sa le respecte si sa le fie alaturi moral spiritual si toate alea? eu aveam 18 ani cand l-am cunoscut pe prietenul meu cu care sunt impreuna acum de cinci ani. Deci cum ar fi firesc nici unul din epitetele citate nu m-ar fi caracterizat la acea varsta, cum de altfel nici macar acum. Abia ma ocup de subiectul educatie.

O femeie crescuta in Romania cu barbat roman... Dar stiam ce vreau - sa nu stau la coada catitei! Desi mama a avut intentii bune si m-a invatat 'tot ce se cuvine sa stie o 'buna gospodina'. Si prietenul meu nu a avut pretentii. Era la facultate si manca orez fier cu piper - motive financiare dar si de dexteritate culinara - din familie... Sa-mi las 'barbatul' nemancat... asta ar insemna ca nu sunt gospodina in Romania... mmm... da stiti ca nu mi-a prea pasat... cat timp noi doi suntem fericiti unul cu altul... Oricum, intre timp a invatat sa gateasca. Nu ne petrecem timpul in mod egal la bucatarie, si nu as putea si nici nu as vrea sa il constrang in vreun fel, asa cum nici el nu ma constrange pe mine sa fac ceva ce nu vreu: daca nu vrea si nu vreau sa gatesc, mancam in oras sau cumparam ceva gata preparat. Dar deobicei gatesc daca am timp,pentru ca imi place si nu pentru ca cineva are pretentii.

Si chestia cu femeia careia nu i se perminte sa ia decizii importante... Se intampla, stiu, des, dar nu putem da vina in totalitate pe barbati! Sunt barbati si barbati. Cum sunt femei si femei. La mine in familie mama a fost cea care a luat toate deciziile importante! Asta e. Si nici asta nu consider normal. Si acum sa nu vi-l inchipuiti pe tata acel asa zis 'pamapalu' care il conduce femeia. A fost un barbat ca toti barbatii, care cand a avut ceva de zis, a zis. Dar a lasat-o asa pe mama sa se bucure ea ca le face pe toate: si ea a luat si deciziile, si a facut si mai multi bani in casa, si ne-a crescut pe mine si pe fratele meu si a facut si mancare si curat... Si fratele meu, barbat fiind, duce si galeata, sterge si praful in casa, da cu aspiratorul, scutura covoarele, si mai face si mancare pe deasupra. Da nu s-o gasit nici o fata curajoasa pana acuma sa vrea sa fie ajutate la toate treburile astea. Ca vedeti voi,majoritatea sunt crescute sa le faca pe toate singure singure :)

Si asta este adevarul, ca ,majoritatea se plang cat de multe fac ele, dar de oprit nu le poti opri. Si orice barbat care are pune-te masa, strange-te masa nu o sa zica nu (chiar si un strain). Cum nu cred ca o femeie ar zice nu, daca i s-ar oferi. Si asa, dupa ce ii obisnuiesc, incep sa se planga ca numai ele fac... Si cedeti-ma ca unele nu pot fi oprite. Ex. fata educata, cu situatie calara si pe picioarele ei, romanca, vine in strainatate, cunoaste barbat educat, cu situatie clara si pe picioarele lui, roman, si se infiripa o relatie care tehnic ar dura cateva saptamani pana doamna se intoarce in tara. Si ce face ea din primele zile cand se muta in chirie, aproape de locuinta lui... Curat!!! Si la ea, si la el... Si mancare!!! Pentru el in fiecare zi cand vine de la servici... Si o alta persoana, prietena foarte buna de a mea de alfel, lasandu-i cheile pentru cateva zile, eu fiind plecata din oras, nu s-a putut abtine fara sa faca curat pana si la mine acasa! (in scop terapeutic, bine'teles, nu ne putem contrazice cu persoana).

Deci nu se poate ca toate astea sa fie doar coincidente ale naturii. Vine din educatie: atat a barbatilor, cat si a femeilor. Asa ca decat sa stam si sa-i criticam atata pe barbatii ca nu fac nimic, de ce nu vorbim despre ceva concret care se poate face. Ca asa venim si ne plangem si dupa aia tot la spalatu vaselor ne intoarcem. Pentru ca barbatii astia romani nu s-au nascut ei asa... E normal pentru omul crescut cu mentalitatea sanatoasa ca femeia tre sa faca, sa caute ceeea ce stie el cum trebuie sa fie. Dar daca nu gaseste? Se adapteaza. Dar sugestia mea este ca si femeile tre sa se lase de sportul datului cu tigaia in cap :)).

Si asa ca la sfarsit, acelasi sfat pe care il dau prietenelor mele: asa vi-i alege-ti si asa vi-i invata-ti, asa-i aveti!! :) Ca or fi ei 'rai', dar noi ii facem si mai 'rai'.

eu ti-am scris ieri un raspuns dar nu stiu ce s-a intamplat cu el poate ca am uitat sa il trimt..

As putea sa vorbesc si din postura clientului si din cea a unui fotograf foarte...amator. Nu cred ca e bine sa iti apara, asa cum spunea si DL numele pe fotografiile comerciale. Nu as accepta nici eu ca fotograf sa se intample asta si cu atat mai putin in postura de client. Nu stii in ce brosurica scoasa prost la tipar, dupa o trecere rapida printr-un DTP de la pre-press in care iti modifica tot, iti apare numele. Pe de alta parte eu promovez un produs printr-o imagine. Produsul e important aici si nu fotograful(artist). Daca nu ar fi asa ar trebui sa fie trecuti, ca a genericele filmelor toti cei care au contribuit la acea brosurica- Directorul de marketing, DTP-ist, art-directorul agentiei, asistenta de platou samd. Crezi ca ar fi interesant ca sub fotografia WC-ului de ultima generatie, refacuta si crop-uita, cu texte adaugate pe ea la DTP sa apara "Fotograf Dragos Bora"? Chiar daca inlocuiesti WC-ul cu o chiuveta, sau o sticla de vin sau un pachet de branza sau cu un peisaj.E altceva intr-un calendar si absolut de neacceptat sa nu apara intr-o lucrare de arta- catalog, carte. intr-adevar nu te poti promova prin intermediul unei lucrari comerciale. Dar cu siguranta acele fotografii poti sa le pui in propriul portofoliu pentru ca mai tarziu sa le si sa te promovezi catre alti clienti.

Ceea ce am scris se refera la nr. de participanti nonanonimi din conferinta despre conflict. Si am avansat cifrele 95%, nu 98% din 36 de utilizatori la un moment dat. Ceea ce am luat eu in calcul ca baza de studiu. "Frantura unei milisecunde", zicea un specialist. E drept ca frantura asta la noi a fost de doua saptamani...:))
Acuma, oricine are rabdare, poate lua mesajele la citit sa verifice cate sunt pentru conflict, cate sunt pentru "pace", din intervalul amintit. Daca gasiti o alta reprezentare numerica, imi cer scuze, nu stau chiar asa bine cu matematica:))
Repet, la modul cel mai serios, nu era o generalizare a atmosferei din Cafenea, ci doar ceea ce se intampla aici , la conferinta despre conflict. Acuma, si eu sunt om si poate ca tendinta de a gasi procentul asa mare se datoreaza si alimentarii cu nemultumirea a ceea ce se intampla dincolo, la "obligativitatea religiei" (unde nu ati vrut sa interveniti...)
Pe de alta parte, revenind la :
"fenomenul e ca unii se lasa prada impulsurilor primare, defularilor, tocmai fiindca este extrem de facil (moralmente) sa injuri un simplu indicativ anonim, mai ales cand la randul tau te afli in spatele unui indicativ anonim. Corect?
Nu cred ca aceeasi persoana ar indrazni sa mai spuna aceleasi lucruri daca ar avea cealalta persoana in fata ei, sau daca ar cunoaste-o in mod personal. ",
va propun sa analizam ce spune teoria despre acest fenomen. In preambul conferintei, am spus cu sinceritate ca am ales sa fac din acest subiect unul din proiectele mele studentesti.-lucru care a starnit alta stare de conflict, desi am fost sincera...
Deci, acu' ca am terminat proiectul, putem gasi o modalitate in care sa postez raportul cercetarii? Acolo am punctat un minim de teorie in domeniu si cei ineresati se pot edifica asupra lucrurilor. Acolo am analizat si problema anonimatului, a conditiei dezbaterii in retea, unde am aratat si avantajele si dezavantajele situatiei.
Pe de alta parte, am nevoie si de criticile partenerilor de discutie din conferinta, pentru ca eu gasesc firesc sa cunoasca rezultatul cercetarii. E dreptul lor. Revin iar la anonimat: eu vad lucrurile un pic altfel. Poate ca dau apa la moara celor care ma vad ca pe o idealista incurabila, insa vrand-nevrand formam o comunitate. Nimeni nu ne-a adus aici cu de-a sila. Indiferent sub ce nume postam mesajele noastre, ele vorbesc despre noi, ne caracterizeaza. E drept ca unii poate s-ar manifesta altfel daca s-ar manifesta in numele propriu, insa altii se comporta , scriu si gandesc exact asa cum ar face-o si in nume propriu. Si cred ca fiecare dintre noi avem " instrumentul" la purtator pentru a ne da seama care si cum a ales sa relationeze...Parerea mea.
Cat despre forum, un singur lucru pot spune cu certitudine: are marea calitate ca e foarte accesibil, incat si un novice, un incepator al lucrului cu calculatorul si/sau in reteau internet, poate sa acceseze forumul. E o mare calitate...A doua este ca si accesul la "celalalt" este relativ usor si asta ne ajuta sa ne cunoastem mai repede si mai bine. Asta e tot ce pot spune eu despre forum. Nu ma intereseaza ce se intampla in locuri greu accesibile de pe alte forumuri, mie imi place sa ma simt aici printre ai mei, sa ma simt acasa si de aceea as dori ca mediul ambient din Cafenea sa fie tot mai placut. Sper ca asta nu deranjeaza pe nimeni....
Hypatia

De ce sa boicotezi Franta, nu`ntzeleg. Cum nu`i intzeleg nici pe atitudinea a 65% din americani care o au impotriva Francezilor, shi asta de prin anii`60-`70.
Poate ca tu crezi ca e la "moda" dar shtii ce? Am fost shi`n Frantza shi acuma traiesc in US. Hai, fa la fel shi apoi sa te vedem cum mai compari treburile. Nu zic sa boicotezi pe nimeni, doar ca daca e sa pui doua tari in comparatzie...scuza`ma... n`are US nici macar ce are Romania,(nu la putere economica ma refer -ca doar cam atat are tzara asta- ca acela nu e neaparat un punct de reper) daramite Frantza sau Germania.
So... Fa un bine shi daca m`am inshelat shi traiesti cumva din intamplare prin zona, nu zic sa votezi cu cel mai bun... ca nu prea e de ales toamna asta la recolte, dar macar voteaza cu al mai putzin rau.
O zi buna ;)

Am vazut afirmatia ta cum ca ai fi mancat bataie pana la sange in inchisorile comuniste... si mi-am pus automat doua intrebari: 1. de ce ai ajuns in inchisoare? si 2. cunosti "din intamplare" vreun caz de preot sau de crestin sadea care sa fi suferit in acelasi inchisori ca si condamnati politic? Probabil o sa te mire intrucatva intrebarile acestea, dar sa stii ca pornesc dintr-o curiozitate sincera asupra persoanei tale- fiindca, usor de ghicit, vad cum gandesti si ce exprimi aici. Si daca vei binevoi sa-mi raspunzi la interpelarile mele, as mai avea de pus o intrebare: ce te-a facut sa devii acest aspru judecator al faptelor (unele numai presupuse) altora?- eu traiam cu impresia ca pe cei mai multi dintre cei care au suferit in puscarii, chinurile si conditiile inumane i-au facut nu numai mai intelepti, dar si mai blanzi cu firea! Stii, un palos de otel ce loveste drept intr-o piatra se rupe in bucati, pe cand o sabie moale si subtire se indoaie, ia conturul pietrei si nu se sfarama!!! ;}
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Daca Hypatia e prin preajma, atunci se va supara ca am deviat aiurea de la tema ei. Sa ne scuze, dar ar trebui sa existe, pe undeva, un loc unde sa dezbatem si anumite comentarii colaterale generate de teme interesante.
CARAPISCUM, ai dat de inteles ca structura unei religii trebuie interpretata. Intrebarea care se pune ar fi DE CE? Cand cartile au fost scrise, in urma cu vreo doua mii de ani, ele erau considerate carti sfinte si nimeni nu le contesta caracterul divin. Deci le aveau ca atare. Nu era vorba de o anumita interpretare. Ai scris ca: "frica de Dumnezeu nu se INTERPRETEAZA ca o frica nociva, sa-i zicem, sau ca o frica de pedeapsa, ci ca o RUSINARE, ca o parere de rau puternic interiorizata in constiinta si exteriorizata apoi in rugaciune. Asta inseamna frica de Dumnezeu, rusinea fata de Cel care ne-a dat viata si ne poarta in permanenta de grija". Deci, pana la urma, se INTERPRETEAZA SAU NU ?
Daca raspunsul e pozitiv, adica textele trebuie interpretate, cine a hotarat asta, de ce, si care a fost scopul unei asemenea manevre, mai ales ca nicaieri in biblie nu se specifica necesitatea unor interpretari ? Oare oamenilor din vechime, care nu prea citeau, pentru simplul motiv ca nu stiau sa o faca, (in afara de o patura subtire din inalta societate si de casta preotilor) pe langa invatamintele citite de preoti mai trebuiau sa si interpreteze ? Cred ca nu prea le mai ardea si de asta in niste societati bantuite de grija razboaielor si a molimelelor.
Atunci de ce omul modern n-ar citi ca atare, ar intelege ca atare si nu ar fi nevoit sa "interpreteze" ?
Inainte de cercetarile spatiale biserica spunea ca raiul e... "in cer". Firesc astronautii n-au gasit acolo ceva asemanator cu un rai. Ba din contra, as putea spune: SUNT CONDITII DE IAD. Nimeni nu poate trai in afara unor protectii care sa-ti asigure functiile vitale. La fel se intampla si pe planetele din sistemul solar.
Odata cu dezvoltarea tehnologiei si a dovezii ca raiul nu e in cer biserica a intins provocarea mai departe. Acum Dumnezeu e stapanul universului ! Cu sincere pareri de rau, in biblie nu se vorbeste despre spatiul extraterestru, de planete sau de galaxii. Dar aflam, la inceput ca Dumnezeu a facut CERUL SI PAMANTUL. Nimeni n-ar fi avut curajul sa spuna, nici macar in soapta, intr-o lume in care biserica afirma ca nu mai exista alt pamant dincolo de ocean si ca lumea e plata, ca soarele nu se invarte in jurul unei Terre la fel de banala ca orice alta planeta, fara sa riste a fi considerat eretic fiind pus apoi sa arda usor, temeinic, la rotisor. DE CE SE TRECE CU VEDEREA INCHIZITIA ? (Hei, uite o tema care ar putea fi lansata pe CAFENEA )
Oare, cine a scris biblia pentru oameni nu stia ca sfarsitul lumii nu se rezuma la cer? Problema este, de fapt ca omul modern a inceput sa puna intrebari, biserica a pierdut controlul unei societati in plin progres tehnologic, progres care ar putea explica multe lucruri considerate ,pana atunci, minuni. Asa ca e mai comod sa impinga frontierele mai departe, doar spatiul este teoretic infinit si poti cocheta cu ideea ca nu se stie cine l-a conceput. Deasemenea, nimeni dintre noi nu poate sti ,cu certitudine, daca intr-adevar spatiul a fost faurit de CINEVA. Oricine ar putea afirma, ca, din moment ce puterea umana nu are posibilitatea sa fauresca lumi exterioare ,atunci aceste lumi nu au fost facute decat de un DUMNEZEU. Dar ce se va intampla daca civilizatia noastra va "terraforma" in viitor o planeta ? Atunci tot o entitate va fi implicata ?
De ce consideri ridicole anumite comparatii cu evenimentele din trecut, care s-au intamplat in paralel cu evenimentele descrise in biblie, din moment ce localizarea unor localitati a fost facuta, de catre specialisti, tocmai dupa localizarile din cartea sfanta ? Problema era ca solul si ruinele descoperite de arheologi prezentau urme de radioactivitate, iar nisipul s-a transformat in sticla. Acestea sunt efectele clare a unor explozii nucleare. Era vorba de niste asezari umane care au fost distruse instantaneu. Specialistii au concluzionat, luind drept model termenul de injumatatire al uraniului, ca cele doua orase au fost distruse in urma cu doua mii de ani. Ce scrieri ar fi trecut cu vederea un asemenea eveniment?
In preajma Marii Moarte (de ce, oare, "Marea Moarta"?)exista si acum( este o atractie turistica), intinderi din sticla. Este vorba de transformarea siliciului in sticla, la temperaturi de peste 1500 de grade. Ma indoiesc ca acum vreo doua mii de ani stramosii se ocupau cu arderea gazului in desert, pentru ca pur si simplu asa le-o fi venit vreo idee.
Treaba stiintei nu e sa-l conteste pe Dumnezeu si nu cred ca o face. Daca unele lucruri au fost inventate, intre timp, faptul ca acestea nu mai pot fi considerate minuni, acest lucru a intrat in contradictie cu aceste concepte ale invataturilor crestine si ale bisericii.( vezi harta genomului uman, eliminarea bolilor ereditare prin clonare etc.) Teoretic aceste doua cai din istoria umanitatii ar trebui sa se dezvolte separat: biserica si stiinta. Cine doreste e liber sa sustina cele doua concepte separat sau impreuna. Nu nu ai observat insa, ca la fiecare descoperire care ar intra in contradictie cu anumite concepte ale bisericii tocmai biserica protesteaza si nu invers? Atunci unde este atacul stiintei?
CARAPISCUM ma indoiesc ca vestitul "CREDE SI NU CERCETA" e de sorginte comunista. Acest concept exista in scrierile bisericesti inca de pe timpul inchizitiei. La judecarea unor eretici de catre biserica, unul dintre inchizitori a spus citatul in latina (DISCOVERY-August 2004).
Si pentru tine, la fel de bine, cu stima,
LUCIUS

Ce parare ai despre tentativa de cenzura a unora prin introducerea unor unelte de marketing cum ar fi "troll-ul"? E o forma de cenzura foarte eleganta,ii convingi pe ceilalti sa se abtina sa comenteze textele mai acide si in felul acesta poti spune ca l ai cenzurat pe utilizatorul in cauza ,nu? E ciudat ce se intampla in ziua de azi .Oamenii s-au cam saturat sa participe la conflicte si rau fac! Asta inseamna sa cedezi in fata "adversarului",se poate vedea cat de scazut este interesul tinerilor pentru politica si nu numai !E f bine sa nu fie conflict sa nu apara opinii noi ?Conflictul genereaza domnule multe lucruri bune !
Eu zic asa : conflict => "Te face sa gandesti" :-) !

astati s-a intamplat tie si restului de 99% din oamenii care au cautat doar aparenta...? sau poate ca ni se intampla tuturor?

Cateva din afirmatiile pe care le faceti dovedesc lipsa clara a unei cunoasteri in domeniul istoriei religiilor. V-as ruga sa faceti afirmatii mai putin categorice si mai mult de genul: "eu cred". In primul rand, buddhismul nu este o religie. Cu atat mai putin o religie monoteista. In buddhism nu se afirma existenta unei entitati superioare: finalitatea este Nirvana- un fel de neant in care toate mizeriile lumii acesteia dispar. Daca e sa facem comparatii, vedeti si singura diferenta intre Buddha (plecat din palatul tatalui sau din cauza scarbei de orgii de tot felul) si Iisus Hristos (intrupat pentru o viata plina de lupta si o moarte crancena). Deosebirile sunt extrem de multe si deloc de neglijat. Nu neg ca nu sunt si puncte comune, dar sunt extreme de putine si destul de fragile/fortate. Cat despre ce s-a intamplat cu Iisus intre 13 si 30 de ani, ma mira ca aveti curajul sa citati o astfel de gogomanie: este o simpla speculatie, care nu are nimic de-a face cu adevarul istoric, o nereusita incercare de a pune egalitate intre Tantra buddhista si infranarea monahilor, o parodie care incearca sa combine neantul buddhist cu un Creator milostiv.(Daca Iisus ar fi studiat in Tibet, de ce credeti ca Apostolul Toma a ajuns pana in India pentru a ii crestina pe cei de acolo? Numai asa ca sa propovaduiasca evanghelia celor ce o aveau deja?)

Va inselati cand credeti ca preceptele "ochi pentru ochi" si "dinte pentru dinte" demonstreaza ca Dumnezeu S-ar comporta diferit. Asta este o alta gogorita protestanta (cititi-o si pe cea de mai jos) care nu face decat sa arate in ce intuneric se afla urmasii lui Luther & Co. V-ati gandit vreodata ca asta ar fi putut insemna doar ca atata puteau accepta oamenii in vremea aceea? Daca ati fi la curent cu Vechiul Testament ati vedea cazurile in care pentru un viol erau ucisi locuitorii unei cetati. Credeti ca daca li s-ar fi spus "Iubeste-ti vrasmasii" asta ar fi avut un impact? Li s-a spus "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte " pentru a nu fi "o mie de ochi pentru unul si o suta de mii de dinti pentru un dinte".

Cand vine vorba de crestinism si iudaism, problema e si mai spinoasa. Exista impresia gresita (introdusa de protestanti) cum ca Hristos a venit sa ne puna in brate o carte. Afirmatia dvs nu face decat sa arate cat de inradacinate sunt astfel de idei stupide in mintea oamenilor. Hristos a venit pentru a arata un mod de viata. Nu pentru a imblanzi un Tata manios, nu pentru a da o carte in mainile oamenilor (plus pleiada de interpretari aferente cartii) ci pentru a ne da posibilitatea indumnezeirii. Daca reuseste cineva sa imi dea un singur exemplu unde ideea aceasta "transpira" in iudaism, voi recunoaste ca exista asemanari esentiale. Pana atunci, mesajele sunt complet diferite, fara punti de trecere. Incercarile de a pune egalitate intre religii este un duh al vremurilor contemporane, intr-o incercare nereusita de a explica greseli trecute si de face pe toata lumea sa se simta bine. Putem sa procedam ca strutul, dar atunci nu avem dreptul sa ne arogam dreptul de a sti despre ce vorbim. Iar daca Romania este crestina mi se pare corect sa se predea lectii despre invatatura Ortodoxiei. Cine are chef de altceva e liber sa aleaga alte discipline. Biserica Ortodoxa nu a fortat pe nimeni sa mearga la biserica, nici sa asculte predici.

Adevarul este ca Ministerul Educatiei rezolva problemele Ministerului Muncii, toti absolventii care nu au posturi sau ajung someri merg in invatamant pana isi gasesc ceva mai bun. Atat timp cat se rezolva problema somerilor nu mai conteaza daca programa ramane incarcata, daca cei care ajung la catedra au inclinatii s.a.m.d..
Programa este si asa destul de incarcata, in anii cand elevii au examene este cumplit. Examenul de la sfarsitul clasei a VIII-a este alcatuit 50% din notele de la examenul la romana, mate si istorie(geografie) si 50% din mediile din V-VIII. Daca ai norocul sa ai un profesor la religie "mai catolic decat papa" mananci religie pe paine chiar daca tu optezi pentru un liceu cu profil real (informatica de exemplu) unde orele de religie nu au nici o tangenta cu realul.
Acelasi lucru se intampla si la liceu . Ai nevoie de note mari (la toate materiile) ca sa te inscri la examen si de note mari examen.
De ani de zile se face reforma in invatamant si nu se stie nici acum ce se vrea de la acest invatamant.
Imi pare rau ca nu am posibilitatea sa-mi trimit copilul sa faca matematica pentru ca asta ii place si il tin aici unde pierde timpul cu latina, religia, civica .

Ce sa mai zic, vad ca iti face bine gadilatul. :} Ai dreptate in ce priveste deciziile admin-ului, si pt. prima data de cand sunt aici am sa fac front comun in problema pe care ai pus-o. Sincer, si admin-ul stie treaba asta fiindca m-am adresat lui personal pe private, pana acum n-am voit sa dau curs imboldului de a cere sa se faca dreptate si legile sa se aplice nediferentiat tuturor- m-am gandit ca nu mai trebuie turnat gaz pe foc. Insa la fel ca tine am observat aceasta indulgenta si "scaparile" (omenesti dealtfel) nu s-au lasat mult timp asteptate. Si ai cuvantul meu ca as fi trecut cu vederea acest incident daca ar fi fost unul izolat, dar cercetand aproape toate subietele mai vechi si mai noi in care s-a ajuns la ponegrirea intai-statatorilor Bisericii Ortodoxe Romane si concomitent cu asta s-au blocat subiectele referitoare la evrei, se poate trage o simpla concluzie logica: e mai usor sa arunci cu mizerie pe obrazul intregii biserici si, uneori, chiar pe-al unui intreg neam (romanesc), decat sa aduci in discutie problemele istoriei noastre atinsa in atat de multe locuri de evreii romani. Cumva este explicabila aceasta predispozitie, mai nou s-a instituit chiar o zi a holocaustului in Romania (cred ca ai auzit recent), si tare ma tem ca asta e doar inceputul unui lung sir de compromisuri pe care tara noastra va trebui sa le faca- nu mai explic ratiunea pt. care cred cu tarie afirmatiile acestea. De fapt compromisurile au inceput mai demult, cand ne-am ploconit pe la porti straine si-am pupat talpile celor care ne-au vandut placerea de a-si sterge picioarele cu noi. Dar stii ce m-a durut cel mai mult, ca in replica mesajului prin care aduceam la cunostinta admin-ului ce se intampla de fapt pe acest forum, mai-mai ca eram sa fiu luat pe sus. Nu vreau sa creada cineva ca incerc cine stie ce prin acest mesaj, nu caut nod in papura nimanui si cu atat mai putin acestui spatiu in care am placerea deosebita si cinstea de a ma afla alaturi de "ai mei". Sunt putini cei care au mai incercat, tardiv si timid uneori, sa atraga atentia asupra acestor lucruri, dar chiar de-ar fi fost o singura persoana care sa fi cerut sa se ia aminte, admin-ul avea obligatia morala de a-si insusi critica fara suparare si de-a vedea ce se intampla (deci si din pdv al minoritatii)- pt. a-si pastra credibilitatea si nepartinirea in fata utilizatorilor!

Trecand insa peste acestea, ca sa nu ne obosim prea mult cu acest gen de lucruri, sa privim si latura buna a intamplarilor din ultima vreme- te las pe tine sa le cauti...! :} Am ajuns la conluzia ca ce e bun pt. unii, e rau pt. altii, si "vitavercea". Asa ca stradania de-ai aduce pe toti la o unire de cuget si simtiri este o simpla utopie sortita esecului inca din start. Stie fiecare ca "in gustul omului nu poti sa faci KK"- daca lui ii place mancarea afumata, ce ma deranjeaza pe mine? Sau ce-l deranjeaza pe el faptul ca eu mananc la restaurant si el de-abia isi duce zilele cu un codru de paine? Bogatia (in spirit si gandire) nu este garantul fericirii, tot la fel cum saracia (in spirit si gandire) nu este garantul nefericirii. Am intalnit oameni simpli care vorbeau aproape ca niste adolescenti, cu acea neprihanire a inimii, si care nu se cazneau sa gaseasca explicatii logice si sa faca teorii de tot felul pe marginea nu stiu carei teme, insa se vedea pe chipul lor senin cat de multa fericire zacea in ei; si-am vazut oameni culti, cu doctorate si diplome din cele mai cautate, oameni gata sa-ti faca o teorie lunga cat o zi de post pe marginea nu stiu carui subiect, dar care erau atat de crispati si de negurosi si de incruntati fiindca inca nu gasisera toate intelesurile lumii (numai pt. ei) sau fiindca ar fi vrut sa le arate ei tuturor cine sunt si nu puteau, incat mai-mai ca s-ar fi razboit cu toata lumea. Nu degeaba zice Hristos: Dumnezeu a facut de rusine invatatura lumii fiindca a descoperit copiilor si pruncilor cele nepatrunse ale omenirii... De asta si spune "lasati copiii sa vina la Mine", ca nu doar in sens fizic se referea El, ci si la sufletul omenesc vazut ca un copil.

Ar fi f. multe de zis pe marginea acestor lucruri dar cred ca ar trebui sa ma marginesc la atat. Mi-am facut un obicei (prost, zic eu) de a scrie mult, chiar daca si mie mi se pare adesea ca vorbesc dupa dreptate si adevar. Dar ma intreb apoi daca nu cumva acord prea mult timp vorbitului si prea putin pusului in practica...! De asta mi-e si mai mult frica, poate ca va veni ziua judecatii peste mine exact in scaunul asta ergonomic si voi fi intrebat: ce-ai facut pana acum? Pai, sa vezi Doamne, n-am facut mai nimic fiindca n-am avut timp decat de vorba, incercam sa le explic astora de aici cele despre Tine!... Si aici imi vine in minte imaginea aceea apocaliptica: "intrucat nu ati facut unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie nu Mi-ati facut". NU zice..."intrucat nu ati vorbit unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie nu Mi-ati vorbit"!!! Te las pe tine sa tragi concluzia aferenta.

P.S. M-am gandit la ce spuneai tu in mesajele tale referitor la conflict. Cred ca toate conflictele au o singura baza de pornire, acelasi sambure: mandria! In momentul in care nu mai conteaza decat sa ne simtim noi bine, cand egoismul se reflecta in tot ce spunem sau facem, cand hotaram sa rupem relatii pe motivul neintelegerii, cand se intampla toate acestea nu mai suntem crestini de nici o culoare. Si in acest caz nu mai putem vorbi despre crestinism purtati de resentimente si dusmanie si invidie, putem vorbi doar ca sa ne aflam in treaba.

Ok, iti doresc sa ai pace.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Vezi ca se poate vorbi si altfel?
Ce-am inteles eu din toata tarasenia asta e ca, asa cum pe vremuri ai luptat pt. o cauza dreapta, si astazi lupti pt. o cauza dreapta- dar tu vrei sa starpesti pacatul cu tot cu purtatorul lui, ceea ce e nedemn inclusiv si de un pagan, nu numai de un crestin! Iti spuneam in mesajul meu precedent ca unele acuze sunt de-a dreptul nefondate si de aceea rauvoitoare, insa vina pt. asta nu-ti apartine tie, ci celor care au rastalmacit realitatile si le-au dat nuanta pe care au vrut-o: gri spre intunecat. E omeneste a gresi si dumnezeieste a te ridica, nu sta in puterea noastra sa ducem cruciade solitare in numele adevarului si dreptatii, am dreptate? Fiindca nu se tine cont de aceste aspecte, iata cum dintr-o eroare umana se ajunge unde se ajunge: se loveste intr-un organism intreg, nu doar intr-un madular al acestuia. Trebuie sa intelegem odata pt. totdeauna ca fiecare om are slabiciunile lui, inclusiv apostolii au gresit si s-au lepadat, dar in timp ce un Iuda s-a dus si s-a spanzurat din deznadejde, Petru a plans cu amar. Iata in ce consta puterea ortodoxiei (inclusiv romanesti) ca nu-si alunga crestinii ce gresesc, dimpotriva ii aduce la ea ca sa-i mantuie! Zice Hristos: "de cate ori am vrut sa va adun asa cum isi aduna closca puii ei"... Si rostea asta cu amaraciunea celui care timp de mai bine de 3 ani le-a fost pilda prin cuvant si fapta dar care a fost mai apoi batjocorit si omorat ca le-a facut bine. In opinia mea, chiar de-ar fi vinovat Patriarhul Romaniei de ce se spune, el tot trebuie sa ramana acolo- intai pt. a-si indrepta greselile si a recupera vremea petrecuta in ratacire, apoi pt. a nu cadea in deznadejde ca Iuda. Tine cont ca pt. Dumnezeu fiecare suflet, patriarh sau crestin de rand, este mai important decat lumea intreaga- vezi pilda oii ratacite. Vrei sa tai ceva? Taie pacatul din sufletul tau, taie egoismul, cearta, invidia, neplecarea, dusmania, rautatea, multa vorbire, si cand vei fi neprihanit si alb ca zapada vei avea cinstea de a ne deveni indrumator spiritual- nu neaparat sfintit. Dar daca inca n-ai ajuns la acea stare de nepacatuire, iti recomand cu toata caldura sa nu adaugi inca un pacat la cele pe care deja le-ai agonisit. Si facand acestea vei simti linistea, pacea aceea interioara care in vremea chinurilor ii facea pe crestini sa rada si sa se bucure cu inima indiferent ce s-ar fi intamplat cu ei. Ti se pare ca tu, spre ex., induri prea mult? Sa nu crezi asa ceva nici daca ar vreni vreun inger de lumina la tine sa-ti sopteasca! Ce te-ai fi facut tu daca acum ar fi existat vreo prigoana ca acelea cand au fost omorati crestinii in atat de neinchipuite feluri groaznice? Eh, stiu ce-ai sa zici, ca de vreme ce ai suportat inchisorile si bataile comuniste, se prea poate sa fi trecut si peste asa ceva. Numai ca vezi tu, una e sa mori pt. o cauza dreapta, pt. un tel faurit dinainte, si alta e sa mori pt. Hristos.

Nu ti-a lipit nimeni etichete, zic eu. Cei mai multi de aici se plang de asa ceva atunci cand de fapt ei singuri se eticheteaza, si ca sa-si spele cumva rusinea striga la ceilalti: ce aveti, bah, cu mine? E un fel de cerc vicios in care ne invartim de cele mai multe ori, dam vina una pe altii ca sa ne impacam in constiinta proprie. E cel mai usor de facut asta, decat sa cautam sa ne indreptam greselile.

Fiecare urmeaza doctrinele ce i se muleaza pe suflet, ca sa zic asa. Pt. cei mai multi cred ca nazismul este o poveste veche si fara prea multa logica, poate de aia nici n-o iau destul de in serios. Personal nu judec oamenii dupa aparente si dupa cercurile in care se invart fiindca, nu-i asa, fiecare om este o entitate-unicat de care insasi cercurile respective tin cont. Am incercat si incerc sa disting cauzele si premisele de la care pleaca unele mentalitati, dupa principiul cauza-efect. Daca dintr-o cauza buna se naste ceva bun, e ok; daca se naste insa ceva rau, indiferent de cauzalitate, voi zice cu curaj intotdeauna ca nu e corect. Deocamdata ma ghidez pe principiul "cred dupa ce cercetez".

Eu cred ca s-a plecat gresit de la o premisa falsa si anume ca discutia despre religie duce in mod inevitabil la conflicte!!! Nimic mai stupid si mai neadevarat. Nu religia (sau discutia despre ea) duce la conflict, ci mandria si egoismul din noi, nimic mai mult!!! Daca vei citi mesajul meu catre Hypatia ai sa gasesti probabil acolo si un rationament ce explica intrucatva starea lucrurilor de acum. Eu sunt de acord sa discut despre orice, inclusiv DESPRE EVREI si despre istoria noastra, inclusiv despre biserica si Hristos, insa in momentul in care mi se incalca libertatea de achizitionare a cunostintelor reale ma revolt si strig cat imi premite gusa: NU FITI IPOCRITI!!!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.