comentarii

sa pus pe carte


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
coco - de Belle la: 13/06/2005 22:08:37
(la: Dragoste,prietenie sau nimic pur si simplu...)
n-o sa-ti placa ce-ti spun dar eu tot iti spun: parerea mea e ca mai bine ca ai pus toate cartile pe masa, asta daca intr-adevar erai pana peste cap pentru acel om. daca insa era doar infatuare cauzata mai mult de sugestiile altora, atunci mai bine analizai inainte intr-adevar ce simti si-apoi vorbeai.
eu zic ca tie chiar iti place de el si ai fi suferit si mai mult daca nu-i spuneai iar el continua sa vina la intalnirile voastre de grup cu prietena lui. chiar daca n-ar mai fi venit cu ea, atata timp cat el nu arata fata de tine altceva decat prietenie tot ai fi suferit enorm.
crede-ma ca nu e bine sa tii in tine suferinta si indoieli, mai bine stii exact unde esti si cum stai, tragi linie, plangi un pic, mananci un gallon de inghetata si mergi mai departe.
imi pare rau ca treci prin asta dar din pacate face parte din viata... si ca o consolare gandeste-te ca totul se intampla cu un motiv. cine stie poate motivul e ca altcineva e pus deoparte pentru tine si vei fi mult mai fericita decat te-astepti. nimeni nu poate stii. capul sus insa, tu esti foarte importanta pentru tine, ia-o ca pe-o experienta de viata si incearca sa inveti din ea ceva ce te va ajuta poate in alta situatie.
Giordano Bruno - de zaraza sc la: 06/06/2007 11:31:57
(la: Jocuri capcana !)
O floare pusa in carte dar si sadita. Curata lume fantastica. Sa o pastrezi cum a fost, dar si sadita sa creasca...i-ai dat cumva copy-paste?

#203368 (raspuns la: #203358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Autorului - de zaraza sc la: 22/07/2007 18:39:07
(la: Chiloţii din Paşcani )
Aaa, esti un nume pus pe carte!...Felicitari, eu abia te-am descoperit, mai Valieriu Shiershiel ;)

#218024 (raspuns la: #217749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am rasfoit...poate va plac:) - de juli la: 01/01/2008 17:02:06
(la: Cele mai frumoase poezii)
Frunza
de George Calinescu

Din frunzele ce-n geam
Azi s-au lovit într-una,
Căzând sub pom morman,
Ţi-am pus în carte una,
Bătând în roşiatic,
Ca un ţesut domnesc,
Cu fire de jăratic
Ce încă mai sclipesc.
E moale ca atlazul,
Şi ca o gură mută
Ce străbătând obrazul
Pe pleoape te sărută.
Precum într-un ghioc
Asculţi al mării hohot,
În foaia mea de foc
Cad frunzele cu şoşot.
Auzi foşnirea lină,
Suspinul lor uşor,
Atunci când prin grădină
Le-mpinge un picior.
Sau când le-alungă vântul
Pe drumuri şi-n oraşe,
Cântând pe tot pământul
Preludii uriaşe.
O, Til, ţi-am pus în carte
O frunză de atlaz,
Prin care de departe
Te mângâi pe obraz.
...............................
Poveste de omat
de Otilia Cazimir

Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.
Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…
Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Inota-n omat ca-n apa.
Si proptinduse-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel…
Dormi?
Si nici n-am prins de veste!
Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:
Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica - nu mai este…

rolia
de ce ? (Lascar Barca) - de ET86Tm la: 05/12/2010 02:05:33
(la: Concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - TOAMNA)
Desigur pt ca alea mi-au placut cel mai mult, fara vreo legatura lumini, umbre si alte stiinte foto o tzara prea subtile pt mine.

Nu-s fan toamna, implicit nici poze care-mi amintesc de ea.
Pt toamna exista un stereotip sa-i zicem "al frunzelor", iar eu nu-s fan stereotipuri.

Totusi am pus pe primul loc niste frunze. Dar nu "frunze de toamna" ci un soi de mozaic, un caleidoscop.

Apoi o imagine oarecum clasica, dar f.frumoasa, oricand de pus pe carte postala.

Si in sfarsit partea care-mi place la toamna, pacat ca lipseau strugurii.

Pe locul 4 (daca era de votat), ar fi fost motanelul din copac.



Apropos de culoare, nu pricep o chestie. Monitoarele obijnuite, mai ales cele nonCRT, pacatuiesc mult prin neredarea corecta a culorilor originale.
Pai atunci cum se poate vedea culoarea naturala pe calculator ?
#585836 (raspuns la: #585621) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sanchita - de paula_vs la: 19/12/2011 20:52:50
(la: psalm în limba păsărilor)
...am invatat candva sa scriem si ce am adunat am pus in carti adunate intre coperti si cand am inceput sa ne cautam in ele dupa ce am uitat cine suntem am descpoerit ca se strang in ele ca si floarea noptii regina,dar cu blandete,sa nu striveasca neastamparul fluturelui ce stie doar un lucru,sa zboare iar eu cred ca el este mintea,asta am inteles eu din poezia ta si am vrut sa te intreb,asa e? sau intrebarea asta fuge si de mine...ca un caine ce ma cauta,poate...
Baby - de morgothya la: 27/05/2012 20:35:59
(la: Fragment din romanul "Pervertirea")
multumesc! :) e placut sa vezi si oameni relaxati, care iti lasa cuvinte frumoase sub ceea ce postezi :)

sincer, nu vreau sa ma cert cu "Rodi" :) iar ea putea evita usor lucrul asta, abtinandu-se de la a posta impresii deplasate sub subiectul meu. e normal sa reactionez si sa raspund daca imi pune in carca un neadevar, si deplasat pe deasupra (ca o carte care abia a iesit nu are cronici fiindca e slaba - cate cronici poate avea in 3 saptamani?!; i-am aratat: 3! deci una pe saptamana, eu zic ca e bine :P, plus ca e "la reduceri" - nu, nu e la reduceri, ba chiar in librarii, daca s-ar deplasa sa investigheze, e pusa la carti recomandate si la best-sellere, deja. la carturesti, de pilda).

in rest, legat de posibilul personaj, cine stie, de ce nu? inspiratie poti gasi peste tot in jur, daca privesti cu atentie :)

#632775 (raspuns la: #632771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carti ce ne-au marcat existenta - de (anonim) la: 22/10/2003 03:35:34
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)

desi poate parea pueril ,cartea care m-a marcat in adolescenta,a fost "Maria si marea"de Radu Tudoran.fara sa fie o carte de analiza sau macar de sinteza felul in care e scrisa m-a impresionat extraordinar de mult,atat de mult incat dupa aceea am incercat sa-i seman personajului,sa ma comport ca ea sa fiu ca ea....dupa un timp am inteles ca unele lucruri nu trebuiesc schimbate...
mai tarziu,cand ma pregateam sa ies din adolescenta am citit"Toamna Patriarhului"de marquez ca sa ma indragostesc de literatura sud americana si de scriitor....inac sub impresiile cartii m-am apucat pentru prima oara in viata sa scriu proza.am scris incercand sa-i imit stilul....stiu,a imita nu inseamna a creea,dar in ceea ce am scris am pus tot sufletul meu .si ca dovada am fost premiata la un concurs de literatura...
fara toate cartile mele(multe la numar si care nu au loc sa fie enumerate)nu stiu ce m-as fi facut
Cersetorii romani din Napoli, dotati cu cartele de pontaj - de SB_one la: 14/02/2004 01:50:18
(la: Romani in strainatate)
Cersetorii romani din Napoli, dotati cu cartele de pontaj
Rapirea unei fetite romance de sase ani de catre tatal sau, pe o strada din orasul italian Napoli, a pus in alerta atit localnicii, cit si autoritatile, care au descoperit, in subsolul in care a fost dusa copila, indicii privind existenta unei retele de cersetorie care exploateaza minori.

Publicatia “Il Mattino” relateaza ca totul a pornit de la un incident petrecut marti dupa-amiaza, pe o strada din Napoli. Un barbat a smuls-o pe fetita de sase ani din bratele surorii ei mai mari, care a inceput sa tipe din toate puterile.
Urmarire cu elicoptere

Politia a primit apelul la citeva minute dupa ora 16.00 si a pornit in cautarea unui barbat brunet, cu parul lung, aflat la volanul unei masini de culoare rosie. Un elicopter al Politiei a inceput sa survoleze zona, iar locuitorii au participat si ei la urmarire. Femeile - speriate de ideea ca autorul rapirii ar putea fi un maniac - si-au luat copiii in casa, iar barbatii au plecat in cautarea celui care o sechestrase pe micuta Cristina. O ora mai tirziu, urmaritul si fetita rapita au fost gasiti. Cristina a fost recuperata din subsolul unei cladiri, ea ascunzindu-se sub un pat. Fetita a fost dusa intii la sediul carabinerilor si apoi intr-un centru de asistenta, adauga sursa citata.
Cel care a rapit-o a fost gasit imediat, intr-un local din apropiere. Fortele de ordine ajunse la fata locului au fost nevoite, mai intii, sa-l protejeze pe barbat de furia multimii, pornita sa-l linseze. Dupa ce l-au retinut pe rapitor, care este un barbat din Calarasi, despartit de mama fetitei, carabinerii au facut uz de forta pentru a-l duce nevatamat la sediul Chesturii, unde a fost acuzat de sechestrare de persoana, scrie “Il Mattino”.

Reteaua avea pina si registre contabile

Potrivit aceleiasi surse, in locatia in care a fost gasita Cristina, anchetatorii au descoperit liste ale unor nume si “foi de pontaj” ale cersetorilor romani care populeaza intersectiile din Napoli. Tot acolo se aflau si diverse cartoane pe care erau scrise cereri de ajutor, cartoane pe care cersetorii le tineau in mina cit erau “pe teren”. Totul indica existenta unei adevarate organizatii de cersetorie din care fac parte romani, majoritatea din zona orasului Calarasi. Din primavara anului trecut, acestia au facilitat aducerea in Italia a unor minori pe care acum ii exploateaza punindu-i sa cerseasca in intersectii, scrie publicatia italiana. Carabinerii incearca acum sa descifreze registrele gasite in subsol si sa afle cine a organizat si conduce aceasta retea.

[http://www.presa.tv/index.php?show=stiri&act=show&id=776&PHPSESSID=ab9ac1ba5cfef9c799e9a2e08a8a1c49]




SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9602 (raspuns la: #9598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartea lui Liiceanu - de Adrian Marchidann la: 10/09/2004 14:17:34
(la: Gabriel Liiceanu)
Liiceanu este o persoana cu o claritate a gandirii si expresiei cum rar gasim in Romania ori peste hotare.

Am incercat sa citesc cartea lui. Am ajuns pana la jumate cred. A inceput bine, desi ideile despre iluzia existentei parca mi se pareau cunoscute de undeva. Despre depresie am invatat in facultate, asa ca nu era ceva nou pentru mine.

Cam sarea de la o idee la alta, de la o intamplare la alta. M-am intrebat daca ceea ce relata are vreo relevanta pentru mine. Nu prea avea, asa ca am pus-o la loc in raft.

Sper sa reiau lectura altadata. Din principiu, daca o carte nu-mi place, o citesc de doua ori. Poate mi-a scapat ceva.
cartea marele mister.... - de cosmacpan la: 25/09/2004 21:37:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

o carte pentru inima si constiinta - de cosmina_ro la: 14/01/2005 21:14:15
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Pentru mine cartea "Binecuvantata fii inchisoare" scrisa de Nicoleta Valeria Grossu a fost una dintre cele care si-au pus amprenta asupra sufletului meu.
Nu credeam ca a putut exista atata suferinta!
Am vizitat si Memorialul durerii din Sighet...impresionant! Am simtit ca mi s-a restituit o parte din istoria neamului.

Apoi "Jurnalul fericirii"...o alta carte super!

Si mai am una pe care o iau mereu cu mine "Intre iadul deznadejdiei si iadul smereniei" de Siluan Athonitul

Merita cu siguranta citite!
cartile... - de florica la: 21/01/2005 19:57:17
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ei, pe mine m-au marcat cartile, cu existenta lor fizica si metafizica...lista mea de aur?..."orbitor" a lui Cartarescu ma bantuie si parca n-am liniste pentru ca nu a scris inca partea a treia, primele doua parti au fost ca....nu pot spune, pur si simplu cat am citit eu nu mai eram pe lumea asta, asa..., si mai e henry miller, "tropicele", prima data cand mi le-a pus in mina o prietena n-am reusit sa citesc mai mult de primele 10 pagini, dupa trei ani i'm the greatest fan, poate ca m-am mai copt.......si ar mai fi clasica "patul lui procust" (Camil Petrescu) cartea care mi se pare ca poate fi citita la infinit, poti sa incepi de la inceput, de la sfirsit, de la mijloc, de la notele de subsol, de oriunde, si la fiecare lectura vei avea in mana o carte noua pe care o construiesti chiar tu
deci carti, deci frumos subie - de agatha strange la: 03/04/2005 18:59:15
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
deci carti, deci frumos subiect, cel mai frumos si mai util din toata lumea asta plina de subiecte utile si frumoase

carti care ne-au marcat existenta?

intr-un fel sau altul fiecare carte pe care am pus mana m-a sedus si m-a schimbat intr-un anumit fel, a ramas undeva subconstient, de unde ma mai influenteaza si acuma fara sa imi dau seama. e trist dar cititorii sunt produsele cartilor pe care le-au citit. nu in mod evident, dar, hai sa fim seriosi si sinceri si sa recunoastem...

totusi as vrea sa amintesc de un scriitor pe care nu multa lume il gusta si il intelege in profunzime, vorbesc de henry miller. eu zic despre el ca este un fel de filosof al sexului si al trotuarului, un filosof al vietii nu hedoniste ci al vietii uimitor de simple si concrete in care carnalul si spiritualul se amesteca...mai bine zis, carnalul este atat de savuros de carnal incat devine spiritual...

sa lasam ipocrizia laoparte si sa ne exploram tot ce tine de umanul din noi, intelgand prin asta si supraumanul...cam asta e mesajul lui h miller si pentru optimismul lui si pofta lui de viata si vraja pe care o tese in descrierile lui cred ca el o sa ramana cartea mea de capatai (am senzatia ca el insusi nu e altceva decat o carte gigantica din care si-a tot revarsat preaplinul pana cand nu a mai putut, fizic, nu intelectual)...

sa va zic ceva carti?TOATE!
Codul Da Vinci si Mesajele Cartii - de a rose la: 18/05/2005 03:34:47
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Kharisma...Ti-am citit mesajul aci pe site si-am ramas cam 'perplexed' fara cuvinte la super-imaginatia pe care o ai, asa cum a mentionat si RSI(ai avut dreptate frate in privinta asta). Eu cred ca ar trebui sa citesti cartea inca o data, poate in limba originala si sa realizezi ca in nici o pagina in cartea lui Brown nu se neaga moartea lui Isus si reinvierea sa, ba din contra se reaminteste de asta si se precizeaza - potrivit istoricilor(mai mult sau mai putin adevarat, ramane de vazut intr-o buna zi), ca Maria, dupa transmiterea mesajului omenirii - ca Isus a reinviat, ar fi plecat spre taramul Frantei, pentru a apara viata copilului sau si al lui Isus, copil pe care il purta in pantec si care ar fi purtat numele de Sarah.

Iar cartea are multe mesaje, intemeindu-se pe ideea 'Feminitatii Sacre' - 'the Sacred Feminine' care a fost incetul cu incetul uitata ca fundamentala, ponegrita, neglijata, pusa in minoritate si indiferenta deliberata milenii de-a randul si psihic degradata.

Sunt multe scrise in carte despre Biserica, despre evrei, despre scrierea si rescrierea si traducerea si retraducerea Bibliei de-a lungul secolelor, cand s-au priedut printre randuri anumite cuvinte pe care unii le-au considerat de prisos sau le-ar fi tradus prin cuvinte mai putin decat perfect sinonime. Sunt multe lucruri scrise in carte despre multe, mai putin sau mai mult adevarate, dar cea mai importanta misiune pe care cartea o face e cea de-a trimite oamenii la reconstituirea credintei lor in Dumnezeu, la analizarea Bibliei, la Istoria religiilor, la Arta.

Cartea da hrana mintii cititorilor facandu-i sa inteleaga printre multe detalii, actiune si suspans anumite mesajele foarte profunde:

Mesaj 1. Ideea Feminitatii Sacre si ignorarea si ponegrirea femeii de-a lungul secolelor de catre Biserica si mai bine spus puterea pe care Biserica a dat-o masculinitatii, femeia in trupul careia se sustine viata uni embrion timp de 9 luni, misiunea fundamentala de a crea viata si in principiu cea mai importanta misiune de pe pamant!!!!! acest mesaj trimite indirect la Biblie, unde Isus nu a ponegrit nici o femeie, unde Isus, a fost intotdeauna bun, intelegator cu femeile, raspunzandu-le la intrebari si dandu-le dreptul la libertatea de a se informa si mesajul ca Isus a venit pe Pamant intr-o lume in care evreii tratau femeile foarte urat. Daca masculinitatea la vremea aceea considera femeia o capcana privind ganduri necurate, atunci, de ce a fost Isus, fiul si trimisul bunului Dumnezeu pe pamant a fost atat de bun, intelegator cu femeile, asa cum era cu barbatii, si le-a tratat cu tot respectul de rigoare!!!!

Mesaj 2: Ideea ca Isus ar fi dorit ca Biserica de azi(in general) sa fie intr-un fel diferita, si religiile sa nu se urasca si ponegreasca intre ele, pentru ca bunul Dumnezeu e doar unul. De ce atatea interpretari si atatea biserici-mama cand Isus a fost doar unul si bunul Dumnezeu e doar unul. Cum se poate un singur Fiu cu atatea Biserici parintesti? Mesajele lui Isus pe Pamant ar fi fost imterpretate gresit si traduse si retraduse si interpretate si reinterpretate de atatia traducatori care au decis ei insisi, subiectiv asupra traducerii asa zis 'cea mai corespunzatoare si convenabila unora'.

Mesaj 3. Ca anumiti piloni ai Bisericii ar fi corupti, care si cum, ramane de vazut, cititi fratilor, alte carti, informati-va. Poarta mesajului e deschisa.

Mesaj 4. Cartea trimite la crimele care s-au comis de-a lungul istoriei, in numele Bisericii, religiei...dar nu in numele lui Isus pentru ca Isus nu a spus niciodata sa ucidem in numele bisericii, Isus a vorbit de fratie, intelegere, iertare, credinta in bunul Dumnezeu, iubirea aproapelui, ajutorul reciproc. NICICAND NU A MENTIONAT ISUS DE CRIME IN NUMELE BISERICII, de faptul ca Biserica trebuia de-a lungul istoriei sa arda pe viu oameni care se opun, ba din contra sa gaseasca calea cea mai buna pentru a le arata lumina si reintoarce la bine.

Mesaj 5. Cartea trimite la arta si istoria ei, deschide o poarta spre curiozitatea de-a incerca sa citim mai mult si sa intelegem istoria artei.

Concluzie: Aceasta carte e ca un fel de fabula. Morala ei - 4-5 mesaje puternice pe care autorul si sotia sa Blythe(istoric de arta, editor, pictor -carte e scrisa in numele sotiei sale 'For Blythe....again. More than ever' )le trimit. Detaliile sunt multe...fictiune sau realitate, toate au o misiune de-a transmite mesaje si in felul acesta de-a starni setea de informatie religioasa, istorica, artistica si intru-catva logica in spiritul fiecaruia.
#49635 (raspuns la: #49502) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu mi-am pus niciodata proble - de gigi2005 la: 25/05/2005 23:56:13
(la: Aspectul exterior)
Nu mi-am pus niciodata problema hainelor. Nici pentru mine nici pentru cei cu care intru in contact. In afacerile mele nici macar sufletul nu conteaza ci competentza. Daca sti sau nu sti carte. Nu dau doi bani pe hainele oamenilor. Pot fi imbracati cu orice, oricum nu tin minte.
La modul general prima impresie conteaza. Dar pentru un fin psiholog imediat se vede jegul (aici nu in sensul de murdarie) de sub hainele luxoase. Sunt oameni carora le sta bine in haine elegante, tzinuta asta li se potriveste si au si ceva de spus. Altii stau ca "impaiatzi" cand pun un costum sau un sacou si o cravata si au si ei ceva de spus. Mai sunt aceia care poarta un costum toata luna, botzit, patat de diverse sosuri, cu camasa, cravata si accesoriile complet aiurea, dar au si ei ceva de spus. Sunt categorii cu care eu ma intalnesc zilnic. Si nu prea ma intereseaza cum sunt imbracati. Ma intereseaza daca stiu meserie, daca sunt oameni de cuvant si daca ma pot baza pe ei.
Mie imi place tzinuta sport si nu ma scoti din asta. Nu merg la receptii simandicoase iar la chefurile la care sunt invitata de regula nu intereseaza pe nimeni ce am imbracat. Imi plac oamenii curati si ingrijitzi chiar daca se vede ca au hainele uzate (bine, acu' se poarta blugii ruptzi "artistic"). Copiii mei sunt la fel dar ei vor sa fie in pas cu moda.
Draga Homo Stultus, nu am pus - de RSI la: 27/03/2006 15:53:41
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Draga Homo Stultus, nu am pus in discutie doctrina crestinismului, aceasta este o chestiune pentru cei ce cred in crestinism. Cum bine ai remarcat, ma refeream la evenimentele istorice care au precedat marea schisma din 1054 intre catolici si ortodocsi. Perioada pe care unii o descriu ca lipsita de framantari si razboaie sangeroase intre diferitele curente ale crestinismului. Luptele intre monophysiti si ortodocsi au facut multe victime in randul celor doua tabere. Una din putinele perioade de acalmie a fost in timpul domniei lui Iustinian I deoarece el era ortodox dar sotia lui imparateasa Theodora era monophysita. Dar chiar si atunci au erau destule intrigi intre cele doua tabere. Vezi si excelenta carte a lui Robert Graves "Comitele Belizarie".
==================================================
""Cand este vorba de bani, toti sunt de aceeasi religie". - Voltaire "
#113752 (raspuns la: #113745) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la o carte la alta - de Marghiolita la: 14/07/2006 00:41:35
(la: cum reusiti sa 'inodati' intre ele cartile?)
Interesanta interogatia dv., un subiect care incita la meditatie. In ceea ce ma priveste nu mi-am pus niciodata intrebarea asta, poate unde sunt o bulimica de lectura. Dintotdeauna am citit asa, la kilometru : cum am terminat o carte am inceput alta, desi se intampla sa am si doua-trei incepute in acelasi timp. Pentru mine lectura este ca un drog, nu pot trai fara sa citesc cateva zeci de pagini pe zi. Nu am nici o dificultate sa trec de la o carte la alta, si nici sa citesc mai multe carti in acelasi timp (o carte prea voluminoasa ca sa o trambalez dupa mine pe tren sau pe metrou o citesc acasa, in geanta - lectura pe transporturile in comun - o carte in format de buzunar, de preferinta de peste 300 pagini, o alta pe care tocmai am primit-o prin posta si care face parte dintr-o serie in curs de traducere...). Am perioade in care citesc preponderent literatura stiintifico-fantastica si pe ici pe colea romane politiste, fantezie medievala, sociologie, biografii... cam ce imi cade in mana sau sub ochi si mi se pare interesant. Cand subiectele sunt foarte diferite nu mi se pare dificil de trecut de la una la alta, ideile nu se amesteca. Cred ca ar putea fi dificil pentru cineva sa citeasca una dupa alta sau in acelasi timp carti cu subiecte foarte asemanatoare, ar putea exista riscul sa se incurce intre personaje. Fiecare avem felul nostru de a ne insusi o lectura, fiecare o "integram" intr-un mod diferit. In ceea ce ma priveste si eu imi imaginez locurile, personajele, situatiile, caut chiar sa ghicesc in ce fel va reactiona unul sau altul dintre personaje cand intriga se complica, dar nu mi se intampla sa ma incurc in ele, ca si cum fiecare s-ar aranja de la sine intr-o casuta undeva in memorie si nu ar avea conexiuni decat cu casutele personajelor care fac parte din aceeasi poveste. Am cunoscut persoane care nu puteau citi carti in care actiunea se dezvolta pe mai multe planuri : fiecare capitol trateaza actiunea vazuta de un personaj diferit, din punctul lui de vedere, un fel de simfonie literara in care linia melodica se impleteste din "sunetele" mai multor personaje iar rezultatul ramane totusi armonios. Mie imi plac, le gasesc stimulante, te obliga sa fii tot timpul atent, cu memoria in alerta.
Sper ca nu v-am ametit cu explicatiile mele care nu au drept scop decat a va ajuta sa nu va faceti complexe pentru ca aveti o mica dificultate in a "insira" cartile una dupa alta. Cred ca sunteti o persoana foarte sensibila, cu multa imaginatie, si care "traieste" foarte intens ceea ce citeste. Personajele va devin apropiate, cu unele chiar ca identificati temporar, si e normal sa va vina greu sa va despartiti de ele, de atmosfera in care au evoluat ca sa treceti imediat la alte personaje, care evolueaza intr-o perioada diferita, dupa o intriga diferita. Mi s-a intamplat si mie sa regret cand termin o carte fiindca ma atasasem prea mult de personaje. E cazul romanelor seriale (asa le-o zice?), in genul lui "Dune" al lui Frank Herbert.
Cred ca important nu este daca insiram cartile una dupa alta sau facem o pauza intre ele, important ramane faptul ca citim si, mai important, sa o facem intotdeauna cu placere si sa ne foloseasca la ceva : sa-i intelegem mai bine pe ceilalti sau cel putin sa-i acceptam asa cum sunt, pentru calitatile lor si cu defectele lor cu tot.
carti care m-au impresionat - de poezofila la: 07/10/2008 14:56:19
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
In ordine cronologica: Descult de Zaharia Stancu. Am citit tot ce a publicat fiind sedusa de stilul lui, care compune o personalitate literara distincta. Mai tarziu am inteles ca toate estetica coplesitoare a scriiturii lui Zaharia Stancu era si prostitutie intelectuala. Pacat. Un talent colosal in slujba minciunii!
Tot cam pe acolo - 12, 16 ani, Marin Preda. Tot ce stiam ca a scris, am citit.
Chiar la 12 ani, in clasa a 6a am citit In fiecare zi e iarna de Margaret Miller. Sunt obsedata de titul asta. As fi curioasa sa o recitesc si sa citesc alte carti scrie de de aceeasi autoare. Imi amintesc ca e o carte trista si tulburatoare.
Pe la 20 de ani am citit Insula altuia de Jacques Perry care m-a uluit si pe care mi-as dori sa o detin. Este cea mai sincera si cea mai dezinhibata carte pe care am citit-o vreodata.
Tot cam atunci am citit In umbra omului de Jane Goodal. Este o carte despre cimpanzei. Asta era undeva prin '88, '89, cand singurele documentare despre animale exotice erau difuzate la Teleenciclopedia. Este poate cartea care m-a influentat cel mai mult. M-a ajutat, de exemplu sa inteleg ce important este contactul fizic cu parintii sai pentru un copil; eu am aplicat cu al meu ceea ce aceasta carte m-a invatat, mi-a revelat.
Ciuma alba de Frank Herbert si tot de el Dune. Monumente de imaginatie si de rigoare intelectuala.
Alexander Giese - Ca zapada in desert. O carte usoara, fosnitoare si pretioasa ca matasea. Este despre Omar Khajjam si pentru mine a fost ca o fereastra deschisa catre o lume uimitoare dar plauzibila in acelsi timp.
De la 15 ani de cand am primit-o de la un baiat care era pe atunci indragostit de mine citesc si recitesc Ce este viata; Spirit si materie de Erwin Schrodinger. Desi depaseste puterile mele de intelegere, nu ma complexeaza pentru ca autorul nu si-o doreste. El este cel care a spus ca pe masura ce cunostintele lui stiintifice se aprofundau, prezenta lui Dumnezeu i se dezvaluia din ce in ce mai mult.
Cam astea sunt varfurile cele mai inalte ale lecturilor mele. Au fost si alte carti foarte frumoase care mi-au pus o ordine provizorie in haosul salbatic din spirit.
De mult caut o carte care sa ma mai impresioaneze cum altele au facut-o si nu mai gasesc. Sa fie oare blazarea varstei a 2 a de vina?
Un articol despre carte - de zaraza sc la: 20/12/2011 12:32:31
(la: Lansare de carte)
"Casa de Editură Max Bleker continuă să publice cărţi de poezie în seria proprie (redactor coordonator: Claudiu Komartin), susţinută de poeţi contemporani remarcabili. Sorin Catarig se înscrie în acest şir cu a treia s-a carte, „Frigul ca remediu pentru bărbaţii singuri”. Cum practica poeziei în proză nu este nouă, nici inventată de cineva anume (Iliada şi Odiseea sunt poeme în proză, N. Gogol considera romanul său, „Suflete moartea”, un poem), în acest volum interesează cum reuşeşte autorul să propună texte lirice care să reziste. Culmea este că reuşeşte, însă în mod invers decât alţi autori, aici Sorin Catarig dispunând performanţa de a aşeza aproape tot ceea ce nu foloseşte, adică nimicul, la rang tutelar şi atoatestăpânitor. S-au mai scris cărţi despre nimic (chiar în anii precedenţi, tot în versuri), însă în această carte toate invocările bine conturate şi structurate în mod controlat, până la urmă, chiar nu folosesc la ceva anume. E vorba aici de un mare nimic. Spaţialitatea în care e aşezată fiecare structurare lirică peste care cad văluri de timp virgin, mereu însoţite de-o imaculare dureroasă, este pilonul pe care se construieşte fiecare poem. Citez la întâmplare:

„Câinii tăcură deodată, şi ochii motanului/ se lipiră ca nişte ventuze de faţa ta obosită/ (e acelaşi model plictisitor, pe care prietenii l-au învăţat mai mult din amuzament, din cauza cuvintelor prea lungi,/ cu tot mai multe litere lipsă)./ Între timp, nişte oameni, îmbrăcaţi în impecabile halate albe/ privesc printre degete spre faţa micuţei vânzătoare/ (care, între noi fie vorba, nu e deloc urâtă)./ Avem de stat atât de mult la rând, spuseră,/ încât nici nu mai are importanţă dacă ea/ se scobeşte cu unghia între dinţi,/ ori îşi ascunde faţa după tejghea,/ mai mult din motive de siguranţă personală, pentru ca muzica foarte ritmată/ să o ocolească, la o distanţă suficient de sigură./ Important însă este să găsim/ ceva de făcut”... (Depozitul de senzaţii – pag. 35)

O astfel de aglomerare de imagini este mereu pe punctul să explodeze, şi totuşi boom-ul nu are loc, ci în mod vădit, aproape în fiecare lucrare în versuri, deşi acesta pare pregătit, bine pregătit şi pus la punct, declanşarea e mereu amânată, mai corect spus, amânată cu program, deoarece de fiecare dată altceva urmează. Îmi plac la Sorin Catarig titlurile unor poeme: „Scurtă conversaţie cu un prieten sau despre descrierea unui obiect imaginar”, „Locuinţă pentru toate comodităţile sau despre folosirea prea insistenţă a telefonului”, „Manual de tehnici fabulatorii sau despre cum am învăţat să merg cu bicicleta”. Acest ultim titlu citat exprimă chiar programul autorului care practică anumite tehnici de fabulare şi le aplică în fiecare lucrare. Poate tocmai de aceea şi monumentul pe care-l ridică derizoriului, utilizând imagini căutat nefolositoare, se impune cu pregnanţă şi prestanţă, reclamând o luptă acerbă în a-i descoperi structurile. Poemele lui Sorin Catarig pot fi asemuite cu creaţiile lirice ale mai multor autori, dar nu acest aspect mi se pare relevant. Relevantă este starea lirică pe care o induce cu fiecare lucrare, anume aceea că încă nu s-a spus totul şi vor urma alte valuri care trebuie descifrate şi parcurse.

Sorin Catarig s-a născut la Năsăud, a debutat cu un volum colectiv coordonat de O. Nimigean şi a mai publicat: „Unele consideraţii asupra tehnicii salvării aparenţelor” (2003) şi „Moarte printre stabilopozi” (2006)."

http://www.mesagerul.ro/2011/12/19/poeme-proza-de-sorin-catarig



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...