comentarii

sa trecem prin sabie si foc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Desteapta-te Romane" versu - de Ingrid la: 09/04/2004 00:39:19
(la: Imnul national)
"Desteapta-te Romane"
versurile lui Andrei Mureşanu (1816-1863) si muzica lui Anton Pann (1796-1854).

Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte
In care te-adancira barbarii de tirani
Acum ori nicioadata croieste-ti alta soarta
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.


Acum ori niciodata sa aratam in lume
Ca-n aste maini mai curge un sange de roman
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian.


Inalta-ti a ta frunte si cata-n jur de tine,
Cum stau ca brazii-n munte, voinici sute de mii
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupu-n stane,
Batrani, barbati, juni, tineri din munti si din campii !


Priviti, marete umbre : Mihai, Stefan, Corvine
Romana natiune, ai vostri stranepoti
Cu bratele-narmate, cu focul nostru-n vine,
Viata-n libertate, ori moarte striga toti.


Pe voi va nimicira a pizmei rautate,
Si oarba nemurire la Milcov si Carpati !
Dar noi patrunsi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana sa fim pururea frati !
O mama vaduvita, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiu-si azi mana de-ajutor !
Si blastamata cu lacrimi in ochi pe orisicare
In astfel de pericol s-ar face vanzator.


De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama cu inima duioasa,
Va cere sa trecem prin sabie si foc !


N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ,
Acum se-ncearca cruzii in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam.


Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata,
Uniti-va in cuget, unitiva-n simtiri !
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri !


Preoti cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina
Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant;
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant.
imnul national - de Eda la: 04/05/2004 14:36:28
(la: Imnul national)
eu cred ca este face deja aluzie la ceva maret din istorie. la faptul ca oricine a vrut sa ne cucereasca nu a reusit.
"Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant"

"Acum se-ncearca cruzii in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam."

"De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama cu inima duioasa,
Va cere sa trecem prin sabie si foc !"

Si exemplele ar putea continua. Cred ca se potriveste si acum, in zilele noastre.
Poate o sa radeti, dar eu plang cand aud imnul national atunci cand castigam vreo medalie de aur. ma emotionez chiar si cand suntem pe locul doi sau trei. dar atunci cand aud imnul, intr-o tara straina, si toata lumea se ridica in picioare, sunt foarte mandra ca sunt romanca, sunt mandra ca oamenii aia, care poate n-au auzit in viata lor de Romania, s-au ridicat in picioare in semn de respect. Si ma gandesc "ia uite, si aici, in celalalt capat al lumii, s-a cantat imnul tarii mele".
cred ca imnul asta ne reprezinta pe noi, romanii, mai bine decat ar face-o oricare alt imn despre evenimente mai recente. aminteste de o istorie glorioasa si indeamna la lupta pentru libertate, la neatarnare.

#14990 (raspuns la: #13690) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latule - de anisia la: 20/05/2006 00:07:17
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
fluturul cel dansator
disparut-a el in zbor
:(
si-ntr-o zi, gaza a sosit
pe neasteptate a venit
hopa tzopa hai pe sus
unde sunt cand nu m-am dus...

ei, dar asta e, viata sa zic
cand esti mare, cand esti mic
cand mai zbori, ba prabusesti
cand nu stii unde gasesti
vorba, gandul, semn curbat
bucurie de luat
ba cu masca, ba se-arata
uneori e o... mansarda
unde sufletu' mai locuia
cand, batut de o nuia
se-ascundea si incerca
bariera sa o lase
timp s-ascunda in trei plase

ei, dar nu e timp de filozofi
ci mai bine in pantofi
sa ma cocotz eu pe loc
si sa trec la dans cu foc
muzica imi canta in surdina
nu va zic cine-i de vina...
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#123240 (raspuns la: #123233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote - de leilanur la: 13/12/2006 09:44:30
(la: farmece sa fie oare?)
Odata cucerite virfurile anilor,..avem unelte Doamnelor si Domnilor precum imaginatia,complexitatea cuvintului,dezmierdarea notei muzicale,si logica numerala insa la ce bun cand cu atita usurinta,viciu si virtute,sinele este inca un abis? Unica provocare!

zau domnule... esti total pe dinafara cu salata dumitale si-mi aduci aminte de strabunica mea Dumnezeu sa o ierte care se uita la televizor si cand a vazut lansarea unei navete spatiale si sateliti spunea ca diavolul ii trimite vedenii si ca nu este adevarat.:)))
Pe naiba ca numai persoane puternice pot cocheta cu incalcarea liberului arbitru al altora prin influentarea PSI, misticism etc. Oricine poate invata sa conduca o masina daca nu este handicapat mental sau fizic. Asa si aici. Vointa sa fie si atat.
Manipularea PSI nu a influentat si nu influenteaza? si este doar o incercare? Glumesti!
Bazaconii dupa parerea dumitale. Asa sa fie dar macar nu mai fa si publica ignoranta iar atata timp cit nu ai calatorit astral macar odata cand nu ai idee ce sunt si nu ai experienta cu sabiile de foc, legaturile pe suflet, conul de lumina si programele, eu in locul dumitale m-as abtine de la comentarii fiind in totala necunostinta de cauza.
In rest,...numai bine.
#163123 (raspuns la: #163022) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asha e.
Cestia cu Sf. Ilie, slavit!, e concluzia me personala.
De ce?
Pai fragmentul din Isaia, acela care il vesteshte pe Mesia, slavitul, se refera la domnia lui Ahab. Venirea unui ordinator care sa faca treaba buna in imparatzia lui Ahab, era necesara. Si vine Sf. Ilie si-i trece prn sabie pe cei 450 de credinciosi ai vitzelului de aur, paganii, care mai erau si incurajatzi de rege (Ahab) si inca pe alti 500 ce se invirteau p'acolo, nu mai tzin minte pe ce cestie.
Dupa asta isprava, Ilie dispare. O fi urcat in Cer.
Linishtit si modest.
A facu traba pentu care a fost destinat si nu a asteptat sa mai hie si decorat.
EL va fi, cred io, Mesia cel mult dorit.
Dar ce fashe Marc? Ia fragmentul Isaiei si-l pune in Evanghelia lui, spunind ca de Iisus e vorba.
Pai e o diferenta de 400 de ani aici,
Nu-ti poci permite sa te joci cu Istoria.
Nu ce cea scrisa de insushi Domnul Dumnezeu.
Dar, ma rog. Cred ca Rabinul Iisus a chiar existat, deshi nu e mentionat de singurii cei doi istorici care au trait pe atunci: Josephus Flavius si Tacitus.
Numai ca Iisus nu semana cu ceeace trebuia sa semene. El nu a ucis pe nimeni, doar a rasturnat citeva mesutze de-ale negutzatorilor nerushinati, care alt loc mai bun nu gasisera, decit in Curtea Sfintului Temple.
Dupa Evanghelie Iisus ar mai spus ca Templul va fi distrus din cauza pacatelor.
Ei bine.
Nu e nici o propovaduire aici.
Evanghelistii au scris DUPA distrugerea Templului de catre Titus si tat'su, Vespasian.
Doar Iisus anuntzase ca nu a veni cu Lege noua. Atunci cum de a fost creeata o noua religie si de ce?
Io spun ca e aproape o blastfemie aici. Vointza lui Iisus n-a fost respectata.
Si macar daca nu erau razboaie religioase timp de 2000 de ani.
Dar au fost. Mai sunt si acum.
Dar evreii, cei ce cred doar in VT, ei bine, ei nu au razboaie religioase.
Cu arabii nu se lupta penca ei sunt de alta religie.
Punct!
#203584 (raspuns la: #200568) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in timp ce tu iti pui intrebari... - I - de Lady Allia la: 04/02/2008 12:26:55
(la: Existenta Diavolului)
despre existenta lui sau nu, altii se pregatesc pentru a-l indeparta.
exorcizarile sunt luptele nevazute ale preotilor cu diavolul.
in unele cazuri exorcizarile au reusit, in altele nu - victima a murit posedata.
Dumnezeu ne trimite exemple dureroase prin care ne arata existenta raului si noi tot continuam sa ne interesam de "ingerul decazut din cer".

exista?

" Dumnezeu a creat "cerurile" - lumea nevazuta a ingerilor, apoi "pamantul" - lumea vazuta, materiala, si in cele din urma pe om. Ingerii sunt duhuri slujitoare ale lui Dumnezeu si au fost creati pentru a-L slavi. Ingerii si oamenii au fost daruiti de Dumnezeu cu voie libera, insa despre om se spune ca a fost creat dupa "chipul si asemanarea lui Dumnezeu". Daca omul este alcatuit din trup material si suflet, ingerii sunt persoane fara trup material. Apare totusi, pe langa "miriadele" de ingeri buni, o categorie de fiinte nemateriale aparte: demonii.
Cine sunt demonii? Demonii au aparut prin caderea ingerilor initial buni, dar care l-au urmat in razvratire pe Lucifer. Acesta era o capetenie a ingerilor egala in rang cu Sf. Arhangheli Mihail, Gavriil, Rafail si ceilalti. Vazand Lucifer cum Il slavesc pe Dumnezeu "zeci de mii de zeci de mii si mii de mii" de ingeri, s-a ispitit "sa-si aseze scaunul de domnie langa Cel Preainalt". A treia parte din ingeri, anume cei "care nu si-au pazit vrednicia", s-au alaturat lui Lucifer, cazand in pacatul mandriei.
Caderea ingerilor. Mantuitorul ne spune in Sf. Evanghelie: "Am vazut pe Satana cazand ca un fulger din cer". Atunci, Sf. Arhanghel Mihail, stand in fata ingerilor care nu au ascultat de Lucifer, a rostit cuvintele: "Sa stam bine, sa stam cu frica!". Ingerii razvratiti au fost alungati din cer in "beznele adancului". Numarul lor este foarte mare: in Sf. Scriptura se vorbeste de "legiuni de diavoli". Sf. Apostol Pavel ii numeste "stapanitorii intunericului acestui veac, duhurile rautatii". Locul lor este in iad, in vazduh si pe pamant, ispitindu-i pe oameni sa-i urmeze in razvratire.
Numele ingerilor cazuti. In limba ebraica Satan inseamna "cel ce s-a razvratit" sau "cel ce dezbina". In limba greaca diabolos (diavol), inseamna acelasi lucru, dar si "cel care paraste" (sau calomniaza). In limba romana, cea mai folosita denumire a celui rau vine de la cuvantul draco, "dragon" ("balaurul cel de demult" - sarpele care a inselat-o pe Eva). In Biblie, numele Satanei mai este exprimat si prin alte denumiri: Mamona, Belzebuth, Lucifer etc.
Lupta crestinului cu diavolul. Satana, vrand sa-si mareasca imparatia sa peste cat mai multe suflete, cauta, nu prin constrangere, ci apeland la voia libera a omului, sa-l ispiteasca pe acesta in diverse moduri. Aceasta o face din orgoliu si din razbunare impotriva lui Dumnezeu. El ne indeamna sa mahnim pe Dumnezeu cu tot felul de pacate, dar mai ales prin pacatul mandriei. Incearca in fel si chip sa nu ne intoarcem la Dumnezeu cu pocainta, sa nu mergem la liturghie ca sa dam slava lui Dumnezeu impreuna cu ingerii si sa nu ne impartasim cu trupul si sangele Domnului. Sabie de foc impotriva diavolului, asemeni aceleia a Sf. Arhanghel Mihail, este Smerenia si chemarea in ajutor a numelui lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, in vreme de ispita. Semnul Sfintei Cruci si rugaciunea il indeparteaza de la noi pe diavol. Ispita este ingaduita de Dumnezeu pentru a ne lamuri mai bine daca vrem sa-i slujim Lui sau dorim sa urmam lui Lucifer cu voia noastra libera. De altfel, in limbile unor popoare slave, cuvantul izpit, inseamna "intrebare" ori "examen". Dumnezeu insa nu ingaduie ca ispita sa fie mai mare decat masura noastra.
Gheorghita CIOCIOI
Lumea credintei, anul I, nr. 5"

http://www.crestinortodox.ro/Diverse/De_ce_este_dracul_asa_de_negru_cum_pare___-53-572.html

protagoras - de motanelul la: 08/04/2008 21:14:48
(la: Iarasi despre Dumnezeu vs ateism)
in mod sigur, ideea de dumnezeu functioneaza ca o concluzie.
mai sti povestea aia biblica, cum ca in jurul pomului cunoasterii sunt ingeri cu sabii de foc? sunt convins ca nimic nu se poate explica decat pana la un anumit punct. iar dumnezeu tine loc de explicatie, insa nu explica nimic.

chiar nu vreau sa polemizez. gogosile aste sunt numai concluziile :P mele.
#300583 (raspuns la: #300571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Giordano Bruno la: 23/12/2008 23:19:18
(la: scrisoare catre Mos Craciun)
doar cand n-ai! pui pretz... cand ai si alti nu... (iar tu, vezi lucrul acesta) pretul este artificial.
deci: numa cand treci prin sabie constientizezi sau simti ce inseamna sa fi taiat.
*** - de Alexandros la: 18/11/2009 12:37:44
(la: circ)
Mucavaua aici poate avea sensul de fals, de imitatie dar si de inflamabil iar leoaica ce trece prin cercul de foc e oricum o leoaica de mucava pentru ca nu curajul ce caracterizeaza leoaica o impinge acolo ci alte resorturi, stiindu-se teama leilor de foc.

Excelent redata starea leoaicei .
Ce repede trece timpul..... - de LMC la: 20/07/2004 19:56:59
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
In fiecare dimineata cind ma trezesc imi spun: Ce repede trece timpul! De multe ori as vrea sa apas ori pe butonul pe care scrie "Pause" ori pe cel care scrie "Rewind" dar niciodata pe cel care scrie "Fast Forward".

Si cind respir parca as vrea sa respir mai adinc si mai incet, nu cumva repeziciunea respiratiei sa forteze timpul sa treaca mai repede.

Weekendul care a trecut am mers la San Francisco. Pentru cei care nu au vazut orasul acesta vreau sa va spun ca este unul dintre cele mai frumoase orase din lume. Ce este si mai fain la el este ca tot timpul anului temperatura nu coboara si nici nu urca. Ne-am plimbat pe strazile care le vedeti deseori prin filme, am mincat niste 'clam chowder in a bread bowl', ne-am uitat la focile de la Pier 39, am trecut peste Golden Gate Bridge, ne-am desfatat ochii cu plaiurile deltei si dealurile din Napa Valley, si-apoi am pornit inapoi spre casa. Gamalie ne astepta disperat ca el ar fi vrut cit timp am fost plecati sa stea si sa zburde prin gradina, numai ca noi l-am inchis in casuta lui (bucataria mea de vara) ca nu's de ce s-a speriat dis de dimineata si s-a ascuns in casuta. Am ajuns obositi dar cu o oboseala placuta. Ne-am gindit ca un gratar afara pe terasa cu niste cartofi piure si un Merlot (sau o bere rece) o sa mearga de minune, asa ca ne-am apucat sa pregatim cina. A fost un gratar superb, zemos si gustos ca-mi lasa gura apa numai gindindu-ma la el. Merlot-ul cred ca ar fi trebuit eu sa-l inlocuiesc cu berea; in combinatie cu caldura de afara si oboseala de pe drum m-a cam ametit de cap, dar a fost bun oricum. Am incheiat dupamasa cu o plimbare pe strazile vecinatatii, copaci mari ca-n condru, iarba verde, flori plantate, case frumoase; este intotdeauana o placere deosebita sa ne plimbam in imprejurimi. Cind ajungem inapoi in fata casei noastre mi umple inima de bucurie caci dintre toate casele pe linga care trecem a mea are cele mai multe flori, niste culori vii de-ti ia graiul. Albastru, violet, rosu, alb, galben, roz aprins, roz deschis, verde inchis, verde deschis, ce sa va zic, o explozie de curcubeu in fata casei mele. Seara am facut o telecinemateca, n-a fost un film nu stiu cit de bun, dar a fost fain pentru ca am petrecut-o impreuna (adica eu, sotul si cumnata mea.) A doua zi ne-am despartit de cumnata, a plecat la parintii mei acasa pentru ca fratele meu trebuia sa vina din deplasarea lui de la New York. Pentru noi este o placere deosebita sa ne tratam musafirii si sa-i facem sa se simta bine, dar cind sintem numai noi doi este si mai fain. Sint binecuvintata cu un sot care ma face sa rid tot timpul. Amindoi ridem in hohote tinindu-ne de burta si stergindu-ne lacrimile, si ne distram de orice, ca niste copii. Gamalie de multe ori se si sperie de noi, dar isi revine, nu se lasa el si nu pierde nici o ocazie cind sintem in apropierea lui sa nu fie mingiiat.

Ieri n-am avut chef de vorba, de fapt as avea eu multe de spus, dar mi-e lene. Acuma scriu pentru ca stiu ca unii imi duc lipsa si grija. E numai o faza, de asta sint sigura, o sa-mi treaca si lenea asta.
iarasi eu - de Petru Russu la: 04/12/2004 13:21:10
(la: Fahrenheit 9/11)
SB one imi pare rau dar in acest mesaj nu iti voi raspunde numai tie ci tuturor de aici care au mai scris, asta ca sa mai fac iar putina ordine in idei si sa raspund tuturor pe aceasta cale.
Te legi de faptul ca Bush ar fi stiut de un atac terorist dar nu a declarat sa fi stiut de pericol dupa care vii si spui ca iese la ideala ca au stiut. Stii foarte bine ca datoria National Security este sa nu creeze panica deci automat nu puteau sa anunte inainte ca va urma un atac terorist. Totul a decurs cronologic in felul urmator. Administratia Washington a primit o avertizare dar oare stii tu care a fost aia ? Ma indoiesc dar nu te condamn pentru ca multa lume nu stie exact cum a fost formuata aceasta. Ca sa te luminez putin avertizarea a fost ca in jurul datei de 11 sept vor fi deturpate niste avioane in SUA. Vag nu ? In consecinta CIA primin acest mesaj de la gruparea lui Bin Laden a considerat ca pericolul vine din afara granitelor cum era si normal , nimeni nu si-a putut imagina ca teroristii vor actiona in sensul asta chiar de pe teritoriul tarii. Si acum sa iti mai spun ceva. SUA fiind foarte intins ca teritoriu, are o circulatie ariana foarte vasta. Acolo se circola cu avionul cum circulam noi cu trenul in Romania si deci era imposibil ca dupa niste presupuneri sa opreasca circulatia ariana pe teritoriul SUA. Nu stiu in ce care a teoriei conspiratiilor ai citit tu faza cu foc si sabie dar e treaba ta. Noua ordine in Orientul mujlociu se referea la dictatorii estremisti care incepusera sa isi arate coltii si nu la terorism in sine. In orice caz dupa fenomenul 9/11 si-au dat seama ca la asta se referea avertizarea si vazand modalitatea in care au procedat teroristii , pusa cap la cap cu avertismentul primit inainte si cu faptul ca cel putin unul din teroristi era unul din cei care mai organizase atenteate pentru Al Quaida au ajuns la concluia logica impregna cu GB ca Bin Laden era cel responsabil de atentat.

Adrian M , imi spui mie ca in franta sunt milioane de musulmani si nimeni nu e isterizat de asta ? Tu chiar nu citasti presa ? Te rog mult nu ma fa sa cred ca stai undeva unde nu poti citi presa. Mai intereseaza-te despre isteria care s-a creat in jurul fenomenului arabilor din Franta, cum francezii l-au tinut partea dar acum sunt impootriva lor dupa o serie de cerinte aberante pe care comunitatea araba le-a facut in Franta, manifestatile din Franta impotriva arabilor, vezi si isteria creata de faptul ca traiesc apatia rusi si arabi in Germania si stau pe spinarea statului pentru can u vr sa munceasca. Mai citaste. Nu vreau sa ma abat de la subiect.

Vis-a-vis de presa libera pai draga tot ce circula pe internet din partea teroristiilor circula datorita faptului ca Americanii sunt prea democrati si ca le acorda la un anumit nivel facilitati egale cu ale celorlalte state. De ce folosesc teroristii internetul (care este descoperirea americanilor) daca tot sunt asa impotriva americanilor ?

Pentru donquijote mi-am dat seama can u esti decat observatory pentru ca mi-ai dat o replica care nu ma contrazice. Cineva scrisse mai sus ca datorita revolutiei francese s-a scris constitutia americana si eu i-am aratat ca , cronologic nu este posibil deoarece revolutia franceza a avut loc la multi ani dupa constitutia americana. Kradu esplica bine mai departe de unde este cu adevarat de mocratia si nu vreau sa repet si eu.

Little Eagle , of, of ,of . Tu nu ai de unde sa stii dar eu sunt un mare fan al indienilor americani am studiat mult problema lor si au fost un popor care m-a preocupat destui ani. Sunt foarte informat legat de istoria lor si implicit despre perioda aeea mai exact 1492 – 1900. Chiar ma rugam s nu imi vina cineva si sa bage amerindienii in discutie. Este un subiect care pe langa faptul can u are legatura cu subiectul conferintei imi mai si provoca o profonda tristete. Asa ca ter o gnu intra cu mine in polemici vis-a- vis de subiectul asta. Te rog. Aici se vorreste despre america ca natine, incepand de la formarea SUA, se vorreste despre americani in legatura cu ceea ce ei reprezinta acum, lider al democratici si cea mai mare putere economica.
Nu este corect sa ii bagi pe amerindieni in discutie. Dea lungul secolelor diferite natiuni au facut diverse greseli si SUA a facut doua mari greseli vis-a-vis de amerindieni si de negri. Din fericire insa au invatat multe din greselile astea in sensul ca au scris declaratia drepturilor omului care a devenit valabila la nivel international si datorita careia se incearca protejarea minoritatilor in lume, vezi albanezii din Yugoslavia si altii. Poate ca stiti cu totii ca NATO a luat fiinta la jumatatea secolului si cu toate astea timp de jumate de secol nu a deschis niciodata focul pana in anii 90. Este foarte important ca desi americanii au fondat NATo nu s-au folosit de el cu mar fi facut orice lider extremist.
Daca cineva are dubii despre informatiile pe care le detin sau despre veridicitatea informatiilor mele sau suficienta acestora va rog nu va mai pierdeti timpul pentru ca consider ca stiu prea bine ce trebuie sa scriu in lucrarea mea de diploma si cea de doctorat.
Amerindienii nu trebuie inclusi in aceasta discutie din simplul motiv can u isi au locul in acest subiect. Si eu tin mult de tot la acesl popor.

Adrian M. Nu inteleg exact unde vrei sa bati cu tot ceea ce zici . A fost 9/11 un atac al teroristiilor ? Daca nu inseamna ca esti prost informat sau mai de graba dezinformat de catre oameni ca Alex Jones sau Moore. Daca insa esti de acord cu faptul ca 9/11 a fost un atac terorist , printr-o ecuatie logica ar trebui sa ajungi la concluzia ca un atac ca acela asupra WTC soldat cu moartea atator oameni nu putea trece nepedepsit. Pentru faptul ca cei morti apartinuau mai multor tari , NATO s-ar fi autosesizat. Eu te intreb pe tine si pe altii , daca in Bucuresti ar esploda Mall, armata romana ar avea motivatie sa declare statului raspunzator razboi ? Daca ar esploda turnul Eifel , Franta ar declama razboi statului raspunzator ? Daca raspunsul este da atunci si America a avut dreptate declarand razboi in Afghanistan. Iraq-ul era inevitabil pentru ca Sadam isi facea de cap in ultima vreme. Daca nu esti de acord cu mine inseamna ca nu esti constient de chiestile astea.
#30677 (raspuns la: #30471) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si eu stiu de o usa uitata de - de zaraza la: 11/02/2006 00:23:13
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
si eu stiu de o usa uitata descuiata, impreuna cu slabirea apararii in sectorul respectiv, pentru ca seful venetienilor, care erau acolo pe pozitii, fusese grav ranit.

RSI, tu de unde stii de calugarii ortodocsi?

totusi, de ce ar fi deschis calugarii turcilor, cand era clar ca acestia vor trece populatia prin foc si sabie, indiferent ca-s ortodocsi sau catolici?

zaraza
#105145 (raspuns la: #105144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
contextul Inchizitiei - de Cassandra la: 16/06/2006 16:58:22
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Sfinta Inchizitie a aparut oficial in 1184 pentru a-i "desfiinta" pe Catari, ceea ce a reusit . Pasajul biblic care justifica scopurile Inchizitiei este Deuteronomul 13:12-16 (era pasajul preferat in canonul oricarui inchizitor, pentru ca justifica crima impotriva oricui chiar si a membrilor propriei familii, care simpatiteaza alti zei):

"12 De vei auzi de vreuna din cetăţile tale, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă ca să locuieşti,
13. Că s-au ivit în ea oameni necredincioşi dintre ai tăi şi au smintit pe locuitorii cetăţii lor, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care voi nu i-aţi ştiut,
14. Caută, cercetează şi întreabă bine, şi de va fi adevărat că s-a întâmplat urâciunea aceasta în mijlocul tău,
15. Să loveşti pe locuitorii acelei cetăţi cu ascuţişul sabiei, s-o dai, blestemului pe ea şi tot ce este în ea şi dobitoacele ei să le treci prin ascuţişul sabiei.
16. Iar prăzile ei să le aduni toate în mijlocul pieţii ei şi să arzi cu foc cetatea şi toată prada ei, ca ardere de tot Domnului Dumnezeului tău; să fie ea pe vecie dărâmată şi niciodată să nu se mai zidească."

Ultima parte era trecuta cu vederea, Biserica isi insusea proprietatile ereticilor, nu le ardea. Ii ardea doar pe eretici, ca oricum urmau sa arda in focurile Iadului.

#128257 (raspuns la: #128238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartouche - de a399 la: 05/07/2006 19:37:12
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Totusi revin; am fost intrerupt: mesajele tale au fost incoerente; stii la ce ma refer. Nu doresc sa te aud cu atacuri la persoana, dar daca asta e alegerea ta, fie. Eu te-am acuzat nici ca esti paranoic, nici nici nu am spus cuvinte de mahala cum pretinzi. E un neadevar verificabil. Am recunoscut insa la tine stilul si limbajul de lemn, pe care aproape il uitasem.

"nu-ti rapund ca nu meriti" Ha ha ha! Tu stabilesti cine merita si cine nu Augustele tale raspunsuri! Si vrei sa ma feresti...tot pe mine de... paranoia?

Cu afirmatia ta despre viata ta mai sigura, ce sa zic: am inteles exact si eu; fi sigur ca si altii, despre ce e vorba Ai intors-o ca la Ploiesti.

Cand critic ce zici, asta fac: critic, pentru ca stiu ca nu e corect; dar a spune lucrurilor pe nume nu e jignire de mahala. Iti repet din nou: iluzia ta ca orientarea sexuala se schimba din plictiseala este doar atat: o iluzie a ta! Da, te-am ironizat, pentru ca este o gogoasa. Si atitudinea ta fatza de cei care sunt chinuiti si se sinucid nu-ti face cinste! Despre vot, nu am nici o iluzie ce votezi! De obicei cand intalneam persoane ca tine le faceam niste urari: sa treaca prin viata si sa simta ce inseamna sinuciderea cuiva iubit.

Si expresia ta cu casa de sticla: am inteles exact la ce te referi. E jignitor, intelegi si tu. Dar vei gasi o explicatie convenabila, o traducere cumva, sa sune bine si politic corect!

Dar las asta las la o parte toate astea, ca sa-ti rapund, tot corect,ca inainte, la intrebarile ce le-ai pus "ca sa ma incui", ( din grija fatza de mine ca sa nu ma imbolnavesc, precum zici).

citat "Purtati-va normal si recunoasterea si acceptarea vor veni de la sine." Neadevar total! In 1989 speram ca rapid dupa schimbarea de regim, vom intra intr-o societate normala, in care medicii psihiatrii apartinand de organizatiile internationale isi vor spune parerea si ea va incheia capitolul. Nu numai ca nu s-a schimbat nimic in bine, dar dupa 7 ani s-au schimbat toate in rau (in 1996, daca tii minte a fost atunci o perioada de demonstratii masive la ambasadele si consulatele Romaniei).

In ziare au aparut articole continand informatii despre viata mizerabila a homosexualilor sub regimul Ceausescu, incepand cu anul 1990, dar nici o schimbare in bine nu s-a produs. Din contra, BOR-ul a devenit si mai agresiv, ca si cand ar fi fost conducatorul moral neprihanit al tarii (dupa telegramele alea de felicitare).. Sub conducerea lui CV Tudor tara intreaga isi punea "problema: "cu ce parte intram in Europa", ceea ce arata si gradul de ignoranta a publicului, Nu insist. Bor-ul a organizat unitati de lupta din studentii ASCOR, care au agresat destui oameni. Nu am asistat la confruntari, dar mi s-au descris si cred. Ideologia ascor era de batausi pentru credinta. Un fel de cruciati, nu? Au uitat ce le-a zis mentorul: cine se atinge de sabie, de sabie va muri. Credinciosii isi uita tot timpul regulile.

Stand cuminti si nejignind pe nimeni, lucrurile au fost impinse spre tot mai rau. Din fericire abuzurile au ajuns la Amnesty International unde Romania a fost criticata ca stat, iar conducerea a schimbat cumva foaia si a eliberat din puscarie persoanele arestate. Dar NUMAI LA PRESIUNEA UNIUNII EUROPENE s-au schimbat in bine legile. UE a procedat la fel si cu ceilalti dreptcredinciosi ortodocsi: cu Ciprul, care se vedea exclus chiar din discutii pentru acelasi motiv.
Votul nu a contat deloc, cum stii! Puteai sa votezi orice, adica contra!

Acelasi lucru s-a intamplat si in alte tari: numai dupa ce a izbucnit un mare scandal in New York in 1969 in Greenwich Village (sud- Manhattan) si dupa ce politia a luat bataie o serioasa de la multimea homosexualilor (la Stonewall; ei erau revoltati ca politistii au venit sa-i aresteze chiar dupa ce au primit mita obisnuita ca in fiecare an) s-au schimbat si legile si s-a spart gheata. Asta se aniverseaza la parazile gay din toata lumea, numai ca azi si Politia participa la parada! Eu credeam ca se poate cum ai scris aici: ca lumea va intelege situatia si lucrurile se vor schimba , dar lumea e cum zici tu ca faci: spune ca nu e homofoba dar voteaza contra...Nu poti pune nici o baza pe coerentza altora si nici sa astepti pana la sfantul asteapta! Deci parerea ta nu corespunde deloc cu realitatea.

2. Te citez: "Discriminare?
In ce privinta?
Poti sa mentionezi o circumstanta in care a trebuit sa-ti declari preferinta sexuala?
Poti sa relatezi o situatie in care ai fost discriminat?
"

Desi percep bine tonul tau batjocoritor si agresiv, totusi incerc sa-ti raspund cat mai corect:

Discriminare? Da, cu ghiotura. In iepoca de aur voi puteati dormi linistiti in casele voastre, eu si altii ca mine, nu! Nu numai ca am fost batut de militieni "in civil" , nu numai ca am fost dus la Militia capitalei, dar m-au si impins sa ma "tratez". Sa ma fac "barbat" . Cunosc bine mai multi psihiatrii si unora nu le-ar face placere sa public tot ce mi s-a intamplat atunci sub "grija lor". (psihiatria de partid si de stat). Dar tot vreau sa fac publice unele lucruri). Unii dintre ei erau corecti (extrem de corect a fost dl dr Hanganu, care mi-a soptit: nu poti sa schimbi nimic, pleaca si ascunde-te de militie! Altul mi-a impins o hartie in fatza, a chemat la telefon militia si mi-a spus: esti aici ca sa declari! Ce Hipocrate, ce juramant! Securitatea! Niciunuia dintre voi nu i s-a intamplat asa ceva! Iar alti barbati au fost gasiti morti in ganguri, fara sa se cerceteze cine i-a ucis! Un om cunoscut in mediul homosexual ca fiind extrem de bun, care ajuta pe oricine cand era la ananghie, fie ca era gay sau nu, a fost gasit intr-o dimineata mort intr-o baie de sange, pe strada, langa Cismigiu! Chiar si baieti foarte tineri! Compara asta cu viata ta! Dar asta nu a fost nimic: din cauza restrictiilor nu puteam face conectii decat cu persoane de cea mai joasa calitate (toti oamenii cumsecade se ascundeau de frica). Eu eram bine educat, idealist, credeam numai bine despre oameni, si am intalnit un tanar foarte dragutz si stilat. Nu stiam ca era abia iesit din puscarie. L-am adus acasa si am avut o relatie cu el; eu eram chiar indragostit. Dupa incident, primul lucru ce l-a facut a fost ca si-a batut joc de mine, declarand ca nu e un jeg poponar (mai rau) ca mine ci hetero, ceea ce era adevarat. 90% din clasa lor erau hetero si traiau din exploatarea celor ca mine. Hetero insemna si atunci superior, cum declari si tu: statea bine cu ziua de maine si nu traia in casa de sticla, nu?) dupa care m-a santajat: daca nu-mi dai 4000 de lei pe loc, chem militia la telefon! Nu conteaza ca intru si eu la puscarie, ca abia am iesit de acolo! Mi-a luat toti banii din casa. A doua zi, a trebuit sa ascund toata criza prin care treceam, si sa joc teatru la serviciu (trebuia sa ascund si ceva vanatai si am inventat un motiv fictiv), sa nu observe colegii...cand ajung acasa imi gasesc apartamentul spart si nimic in casa!

De atunci orice posesiune materiala (cu exceptia cartilor) nu mai valoreaza nimic pentru mine.

Mi-era frica sa reclam, evident, dar tatal meu m-a sfatuit sa reclam imediat! A venit militia poze, etc, dar mie imi era frica sa...nu-l gaseasca! Cand l-au gasit, la Militia capitalei m-am trezit ca la confruntare hotul spune adevarul (declarand tot ce a furat de la mine), iar eu mint de frica de a fi descoperit, negand ca sunt ale mele! El facea parte dintr-o banda care ucisese doi francezi cu cateva zile in urma.
Modul cum prezenta ofiterul de militie Covaci (de la Militia capitalei) faptele a fost ridicol: spunea ca cei doi francezi voiau sa gaseasca femei usoare, asa ca s-au legat de banda lui, sa le prezinte...etc. Bineinteles ca intelegeam minciuna, dar totul era considerat atat de dezonorant, atat de josnic (sa fii homosexual) incat noi ne uram cu foc pe noi insine! Prin asta nu ati trecut niciunul dintre voi homofobii!

In atmosfera asta de frica am trait atatia ani, dar cel mai rau a fost ca nu exista nimic informativ, ca sa inteleg ca societatea e cea bolnava, nu eu! (Nici azi nu exista nimic informativ, e periculos (chiar?) sa publici adevarul; iti sare poate biserica in cap, nu? Nu vad altfel nici o explicatie in privinta absentei totale a informatiilor corecte macar in carti de psihologie! Am consultat acum doi ani tot ce putea fi gasit in librarii si...nimic corect!!) Revenind la trecut, noroc ca am dat la timp in bibliotecile mari si foarte bune (nu in librarii) de suficienta literatura, inclusiv stiintifica, Journal of Psychology - la zi si multe altele. Uneori le gaseam adnotate usor - evident de unii psihiatrii constiinciosi (cati or fi existat, ma intreb?) si am inceput sa ma autoaccept, ca altfel as fi fost mort acum: la 17 am incercat ceea ce multi tineri incearca si azi, din aceleasi motive, in Romania de azi. Si chiar in America: viata nu e usoara mai ales pentru tinerii sectanti, dati afara de parinti de acasa pe acest motiv. Vorbesc despre tinerii de care spui ca nu-ti pasa! De curand s-a sinucis un mormon de 18 ani din Salt Lake City, pentru ca nu mai suporta stressul legat de orientarea lui sexuala.).

Surprinzator a fost faptul ca si in occident romanii care isi declarau "persecutiile" erau cei care au avut pozitii mari sub ceausescu, ca de ex.directori de intreprinderi, ingineri sefi, adjuncti de ministri! Niciunul din cei ca mine nu s-a plans: erau bucurosi ca au scapat de "traditionala ospitalitate romaneasca" si de spatiul mioritic cu behaiala lui cu tot. De cate ori m-am reintors in tara am intalnit pe diferite aeroporturi tineri homosexuali romani care declarau ca mai bine isi dau foc decat sa spuna in tara ce sunt! Nici macar familiilor lor!

Nu-mi trebuie nici simpatia ta si m-ar scarbi "mila" oricui. Dar sper ca generatiile urmatoare sa nu mai urmeze acelasi drum, al fricii continue, al amenintarii permanente si al santajului de stat sau al santajului plevei, doar pentru ca niste romani needucati stabilesc valorile in societate.

Dar cand am citit lucrari de Patapievici...m-am lamurit si cu noii intelectuali....m-am apucat de cap...




#131731 (raspuns la: #131491) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
„clipe de emotie, la trecerea din adolescenta spre maturitate - de Simeon Dascalul la: 13/07/2006 15:39:48
(la: Cine fura azi un BAC...)
Minimul va fi fost şasele, nu mă zbăteam pentru nota de trecere, încercam să scot un punctaj cât mai mare ca să nu-mi strice nota la admitere. Într-adevăr, o parte din sală s-a agitat pentru notă mare. Tremurau şi stresau pe toată lumea din jurul lor: „N-ai gătat? Arată-mi ce ai scris pân-acuma!”, „Ai promis că mă ajuţi!”, „Dă-mi foaia repede, că nu se uită la noi”, „La Luci i-o dat altfel la punctu’ ăsta, acuma care-o scris bine? ”.

Dar pe lângă ăştia erau ceilalţi, relaxaţii, care declaraseră de la bun început că nu vor decât să-şi ia bacul. Ei, probabil îşi făcuseră mai serios calculele pentru minim. După ce au estimat că au scris cât să scape au stat cu toţii foarte calmi de la fiul de patron care ştia că banii n-au tangenţă cu integralele şi derivatele până la viitorii căpşunari proaspăt scăpaţi din cozile de la paşapoarte.


Când sunt prea multe locuri în facultăţi faţă de solicitanţi, atunci normal că se ajunge la situaţii gen admitere pe bază de dosar unde orice e bun: bacul, note din liceu, media la desen dintr-a doua sau buna purtare din grădiniţă.

Facultăţile solicitate, cu concurenţă mare, nu fac asta. Nu spun că-i o deplină egalitate a şanselor, să dau exemplul de la noi: în fiecare an se scoate o culegere de teste-grilă – cele de la examen vor fi asemănătoare -, dar oricum o cumpără toţi cei ce se gândesc la admitere. Şi nu poţi s-o faci pe toată, dacă nu ştii serios materia. Apoi că profii de la facultă sunt foarte solicitaţi pe piaţa meditaţiilor. Părinţii grijulii sunt în stare să-şi trimită copiii şi din alte judeţe. Dar nu se fac mânăreli, profii nu vor să-şi dea foc la valiză, securitatea subiectelor e foarte luată în serios. Se cer mai multe propuneri de la fiecare, subiectele sunt trase la sorţi, dar nu se acceptă mai mult de o problemă de la un prof. Selecţia se face în noaptea dinainte, profii n-au voie cu telefon, nu sunt „eliberaţi” decât după începerea examenelor. Sunt şi alte măsuri prin care facultatea se stresează să elimine orice „contaminare”, dar le-am mai uitat de pe vremea admiterii când mă fascinau şi încercam să mă gândesc la o breşă. N-am auzit însă, să se răsufle ceva, sancţiunile ar fi dure şi imediate, nimeni nu-şi riscă postul de prof la o facultate bună ca să ajute un candidat mai „slăbuţ”. Iarăşi, examenul e serios, nu se poate colabora, plus că nu se vrea.

A se compara situaţia descrisă înainte cu egalitatea şanselor, pe care ar promova-o bacul. Dincolo de subiectivitatea să-i zicem naturală, neinfracţională care ar rezulta din sute de corectori la examenele ne-grilă, trebuie totuşi, o mare doză de inocenţă ca să presupui în orice colţ de ţară toţi supraveghetorii vor fi la fel de duri.


„nu conteaza unde fixezi reperul, important este ca unitatea de masura sa fie aceeasi, pentru ca rezultatele clasamentului sa fie corecte ”
Adică materiile la bac sunt la alegere sau la fel? Dacă-s la alegere înseamnă că pe aceleaşi locuri pot să concureze cei ce au excelat fie la săritura în lungime, fie în enumerarea oaselor scheletului, fie au atribuit corect Gânditorul de la Hamangia. Dacă sunt la fel pentru toţi, atunci metabolismul ficatului îţi poate bara drumul spre o universitate tehnică sau f la minus unu totul derivat îţi interzice accesul la filo.

Facultăţile care-şi permit să organizeze admiteri dure îşi selectează studenţii în funcţie de cum au încărcat cunoştinţe specifice şi tind să puncteze mai puţin identificarea corectă a clasei sociale a lui Ion.

Şi iarăşi nu toţi absolvenţii de liceu îşi caută o facultate, oricare, numai să poată să intre, să poată spune că au diplomă bună de pus pe perete. Selecţia „relaxată” nu-i chiar un indice de prestigiu pentru o facultate.


În fine toată discuţia pro şi anti-bac rezultă din tendinţa actuală: cultura generală nu se poate prelungi cu succes până intri în facultă. Şi asta fiindcă specializarea tinde să înceapă cu mult înainte de bac, liceul e anticamera facultăţii, nu ceva de sine stătător (vorbesc de cei ce merg mai departe). Asta-i tendinţa, o poate vedea oricine, chiar şi cei care plâng la căpătâiul bacului.

Idee n-am cum e şcoala dincolo, în restul Europei. Dar mă gândesc dacă-s la fel de încărcaţi ca noi? Soră-mea a fost în Italia la ceva schimb de experienţă între licee şi ei făceau într-a doişpea ecuaţiile de gradul doi pe care noi le avem într-a noua.

„finalitate studiilor de cultura generala si, pe de alta parte, de a oferi o clasificare din punctul de vedere al pregatirii si al cunostintelor acumulate”
Sună frumos, dar care patron, în fine angajator, te-ar plăti în funcţie de asta? Şi până la urmă la bani se reduce totul.
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dacă a mers din prima, vă rog să lăsaţi doar un răspuns să trecă, mulţumesc - sunt identice - de parola.uitata la: 28/08/2013 21:03:13
(la: In sfarsit 'Pozitia copilului')
Daca tu spui ca opinia mea cu privire la coronite si concursuri denota o atitudine hiperprotectiva, cre' ca tre' sa redefinim conceptul.


Anadaria, hai să ne uităm spre următorul cadru: un copilaş, să tot aibă 3 anişori, ţopăie prin cameră, azvârle-n pereţi cu tot ce-i cade-n mâini – jucării, pernuţe, bomboane, acu' se ghemuieşte, acu' sare peste obstacole doar de el ştiute, se învârte ca un titirez în juru' mesei, mai face un giumbuşluc, mai răstoarnă o maşinuţă ce-i stă în cale, se apleacă, se dă de-a dura pe saltele şi nostimu' spectacol ar putea continua nestânjenit, însă, într-o încercare de-a sări peste un taburet, se împiedică de-o cută a covorului şi-n căzătură se loveşte uşor cu umărul de colţu' mesei.

În şocu' izbiturii şi din pricina durerii, fireşte că începe să plângă şi întinde mânuţele către inimosul străjer care se află-n coif şi-n platoşă la datorie-n fiecare clipă, gata să înfrângă toţi balaurii-cu-şapte-capete existenţi în camera de joacă:
- Ce ai păţit, puiu' mamei? Te-ai lovit de masă? Las' c-o bate mămica pe masa cea rea. Na, na, na, masă obraznică, să nu-mi mai ataci puiul, că te fac surcele şi te dau pe foc!

Văzându-se răzbunat şi totodată încurajat de forţa mămicii care a pus la pământ duşmanu', îi dă şi el două picioare mesei şi-i cărăbăneşte-n tăblie pumni şi palme, strigând:
- Na, na, na, masă lea!


Cam toţi am văzut scena mai sus-zugrăvită ba prin târg la necunoscuţi, ba pe la cei mai apropiaţi nouă, "masa" fiind termenul-larg care înlocuieşte orice alt obiect de care s-ar putea lovi un copil la un moment dat: un scaun, colţu' bibliotecii, un gătej căzut în drum, o piatră, ba chiar... o materie, o olimpiadă, o notă rea şi-o coroniţă.

Să "batem" coroniţa doar pentru că elevul n-a putut s-o aibă pe creştet la finele anului, e un gest de ocrotire extremă. Să "dăm nana" competiţiei şcolare deoarece au fost alţii mai buni decât noi şi o materie ne-a pus beţe-n roate, e ditamai pavăza.

Dacă eu n-am primit coroniţă-n clasa a patra, n-a fost bai la numărătoare, tot atâţia lauri s-au dat – şi ştii de ce? – pentru că ALŢI COPII s-au bucurat în locu' meu, având florile-izbânzii pe cap. Nu putem să spunem "competiţia nu-i bună" din cauza unei înfrângeri întrucât i-am priva pe alţii de fericirea de-a fi învingători.



Se prea poate. Cum la fel, s-ar fi putut sa perceapa copilul si ca pentru parinte e mai bun, mai valoros decat a fost la un moment dat in scoala, si asta sa-i mai aline din necaz.


Dacă părintele consideră că-i face bine copilului apa rece şi-l lasă să se îmbete cu ea, eu ce pot spune?! Mie îmi pare o amăgire nepotrivită - şi aşa mi-a părut şi la 10 ani când mama s-a grăbit să-mi ofere ea premiul, de altfel, nemeritat -, dezvoltându-i-se o falsă imagine asupră-şi, iar un eventual refuz îndreptăţit al societăţii, în viitor o să-l frustreze: "Doar sunt cel mai bun, am primit mereu coroniţă în I-VIII!", că-s mulţi care se raportează şi la 80 de ani la premiu' din gimnaziu.



care-i afecteaza negativ atitudinea fata de invatare.

Dacă părinţii vor sta în fund tot împletind la coroniţe în loc să-i îndrume corect, vom avea o societate tot mai damblagită pe zi ce trece, asta ne e soarta.


#647553 (raspuns la: #647551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa faci tot ce-ti trece prin cap ? - de Daniel Racovitan la: 29/09/2003 04:44:42
(la: Viata la 30 de ani)
Draga anonimule, ne scrii: "Sa faci tot ce-ti trece prin cap si sa nu-ti para rau niciodata."

Pai daca ar fi sa urmez conceptia ta, sa zicem ca mi-ar trece prin cap sa iti asasinez copiii si sa nu imi para rau niciodata. Ce parere ai? Iti mentii teoria?
#525 (raspuns la: #513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MANCARE DE PUI CU CIUPERCI SI TAIETZAI - de JCC la: 06/10/2003 12:43:39
(la: PLAT principal)
Mâncare de pui cu ciuperci si taietzai

6 linguri de faina
sare, piper
piept de pui, fara os, cca 900 gr carne
80 gr unt
6 ciuperci mari de "Paris"
2 cepe taiate in felii subtiri
500 ml de supa de pui
1 linguritza de concentrat de rosii
o jumatate de lingurita de semintze de mustar
300 gr de taietai largi (daca de casa sau proaspetzi - ideal)
sare in grauntze mari
200 ml de smântâna

Intr-o farfurie se amesteca 4 linguri faina cu sare si piper, si se trece carnea inauntru, ca sa fie bine acoperita de faina

Intr-o oala in fonta, cu jumatate din unt se rumeneste carnea la foc slab, câte 3 minute pe fiecare parte, apoi se adauga ciupercile taiate in delii si ceapa;
se continua inca 4 minute pe foc, amestecand des

Se scoate totul si se pune intr-un recipient adânc
In untul ramas in oala se adauga restul de unt (40 gr) restul de faina (2 linguri) si se rumeneste mestecand 30 secunde, apoi se stinge cu supa, se lasa sa se ingroase cca 5 minute, amestecand tot timpul, apoi se adauga bulionul si semintzele de mustar.
(daca n-aveti supa de pui, faceti una cu cuburi)

Se amesteca bine totul, se pun inauntru bucatile de carne rumenite, ceapa si ciupercile rumenite si zeama pe care au lasat-o; se amesteca cca 1 minut, se scade focul, se acopera si se lasa 10-15 minute pe foc scazut, pana cand carnea este fiarta bine

se adauga smântana si amestecand se mai tine pe foc pâna incepe sa clocoteasca.

Separat in apa fierbinte, sarata se fierb taietzaii, se strecoara
si se pun pe o tava mare in inox pt servit la masa

deasupra taietzailor se rastoarna contzinutul oalei (carnea cu sosul)

GLOSSA : ce e val, ca valul trece.. - de JCC la: 15/10/2003 11:09:44
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Eminescu : Glossa

Vreme trece, vreme vine,
Toate 's vechi si nouã toate;
Ce e rãu si ce e bine
Tu te'ntreabã si socoate;
Nu spera si nu ai teamã,
Ce e val ca valul trece;
De te'ndeamnã, de te cheamã
Tu rãmîi la toate rece.

Multe trec pe dinainte.
In auz ne sunã multe.
Cine tine toate minte
Si ar sta sã le asculte?
Tu aseazã-te deoparte.
Regãsindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbã
Recea cumpãn-a gândirii
Inspre clipa ce se schimbã
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipã tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si nouã toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sã te-nchipui;
Joace unul si pe patru
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se ceartã,
Tu în colt petreci în tine
Si'ntelegi din a lor artã
Ce e rãu si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei douã fete,
Vede'n capãt începutul
Cine stie sã le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sã fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreabã si socoate.

Cãci acelorasi mijloace
Se supun câte existã.
Si de mii de ani încoace
Lumea-i veselã si tristã;
Alte mãsti, aceeasi piesã,
Alte guri, aceeasi gamã,
Amãgit atât de-adese
Nu spera si nu ai teamã.

Nu spera când vezi miseii
La izbândã fãcând punte,
Te-or întrece nãtãrãii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamã n'ai, cãta-vor iarãsi
Intre dânsii sã se plece,
Nu te prinde lor tovarãs;
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenã
Lumea'ntinde lucii mreje
Ca sã schimbe actorii'n scenã.
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alãturi te strecoarã,
Nu bãga nici chiar de seamã,
Din cãrarea ta afarã
De te'ndeamnã, de te chiamã.

De te-ating, sã feri în laturi,
De hulesc, sã taci din gurã;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacã stii a lor masurã;
Zicã toti ce vor sã zicã.
Treacã'n lume cine-o trece;
Ca sã nu'ndrãgesti nimica,
Tu rãmâi la toate rece.

Tu rãmâi la toate rece,
De te'ndeamnã, de te cheamã;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teamã;
Tu întreabã si socoate
Ce e rãu si ce e bine;
Toate-s vechi si nouã toate;
Vreme trece, vreme vine.






Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: