comentarii

sa u uitam a fi copil


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
daca aveam copil... - de joeblack la: 08/04/2005 14:15:51
(la: inimioarele maggy)
...si-mi spunea: "tati tati hai sa lipim si noi un abtipild pe geam" ma uitam serios in ochii copilului si-i plesneam una de nu se mai trezea !
Cand eram copil levitam astfe - de maan la: 11/01/2007 11:10:25
(la: un fel de)
Cand eram copil levitam astfel...:) pe ape.Priveam fix o piatra sau o ramura,pana ce simteam ca zbor, incet, in amonte.
Acum ma privesc fix pietrele, vazand cum alunec spre aval.
Da...si asta e un fel de zbor.


cand eram copil levitam astfel ...puneam o frunza sa umble pe ape si-o priveam pribegind in aval pan' la mare, si-acolo ne scaldam impreuna iar io-mi uitam mereu papucii pe plaja.
acu' nu ma mai las dusa decat in munti.
#167837 (raspuns la: #167712) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de dogmatic la: 24/09/2003 05:05:09
(la: Viata gay romaneasca)
Intrebarea este buna. Daca nu ar fi cochetat cu ideea nu si-ar fi dat acordul. Nu?! Practic, nu ii obliga nimeni! In cazul copiilor subscriu celor spuse de Papadie67. Doar acest lucru nu este de tolerat. A se intelege "copil", doar cei pana la varsta de 14-16 ani care incep viata sexuala. Am un bun coleg ce afirma destul de haios "o zguduiam de la 10 ani, de dracu o lua". Ei bine, nu imi poti spune tu sau altcineva ca in primii 2-3 ani de cand incepi sa-ti traiesti fanteziile, gandul nu iti zboara la ceea ce te incita/excita mai mult! Deci acest obicei se autoformeaza, in general. Este ciudat cum marea masa a populatiei nu se oripileaza de relatiile sexuale dintre femei! Deja nu mai este tacit acceptat, ci de-a dreptul afisat la orice colt de strada. Acest lucru de ce nu starneste atatea discutii? De ce acceptam ca femeile sa fie folosite ca niste simple obiecte in fanteziile noastre sau in viata de zi cu zi? Ei bine, asta ne face sa ne simtim barbati. Noi suntem sefii. Pe cand o relatie intre barbati ne ingrozeste pentru ca am putea ceda intr-o buna zi. Nu crezi? Cu "gaura neagra" (cum spunea Papadie67) cocheteaza din plin barbatii, cand este vorba de o femeie. Este vreo diferenta intre una masculina si una feminina? Din contra, senzualitatea depinde de chimia din creierul fiecaruia. Nu avem nici un drept sa impunem. Ahhh uitam...de regula cei ce influenteaza mai tarziu alegerea identitatii sexuale sunt tot copiii. Instinctele nu le dau pace si prin diverse jocuri nevinovate ajung mai tarziu la relatii sexuale. Ulterior unii scapa, altii nu. Simplu!
#395 (raspuns la: #394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ahaaa uitam ...vezi bine... A - de dogmatic la: 30/09/2003 04:38:49
(la: Viata gay romaneasca)
ahaaa uitam ...vezi bine... A "incurca" o gaura cu alta nu inseamna a fi gay neaparat, stimabile... Sexul anal este practicat de ambele sexe. Iti recomand sa incerci :) Alege o dama bine, experimentata-n procedeu si... s-ar putea sa nu mai doresti sa schimbi, dupa aceea. Cat priveste gay-i , din experienta mea profesionala si a documentatiei in domeniu, se pare ca formele feminine nu ii incita din cauza dezechilibrului hormonal. Aceste dereglari sunt date, in special, prin mostenirea genetica provenita de la mama; si in mod cu totul particular de catre sensibilitatea fiecarui individ in parte pe parcursul evolutiei sale. Oare ai mai fi la fel de revoltat daca ai afla ca in adolescenta o parte din anteziile sotiei tale erau legate de o persoana de acelasi sex?!! Paradoxal ,nu? De aici si efectul "celei mai bune prietene" cu care fetele se tin de mana in acea perioada. La barbati, ursurinta cu care isi fac prieteni acestia este data de latura feminina a personalitatii lor. Cati lei, tauri, etc... ai vazut ca fiind prieteni? :) Practic este imposibil sa tii doua specimene de aceiasi rasa si sex laolalta. Subiectul este vast ...si eu scriu in timpul programului, privat fiind de suficient timp liber pentru a explica pendelete acest fenomen, simptom ...spune-i cum doresti
#557 (raspuns la: #548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copilul crescut doar de mama - de (anonim) la: 30/10/2003 02:06:46
(la: Casatorie sau concubinaj?)
Un copil crescut doar de mama nu cred ca este un handicap pentru copil. Mai mare este handicapul daca copilul creste de ambi parinti intr-un mediu cu certuri, batai si atmosfera incarcata.
Eu imi cresc sigura copilul de la varsta de 6 luni. Acum are 11 ani, este un copil educat cum ar fi face sport, picura mergem impreuna la teatre , concerte si la noi in casa este numai veselie si o atmosfera foarte placuta. Copilul meu este constient ca trebuie sa lupte in viata, sa invete sa demonstreze ca poate si singura. L a scoala la fetita, in casa sunt cam 8 copii din 20 care traiscu numai cu mama, ei discuta foarte mult pe aceasta teme, intre ei prieteniile sunt mai puternice si chiar ii compatimesc pe copii la care tatal lor este un betiv sau un puturos care nu munceste.
#2643 (raspuns la: #2530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ne uitam si noi... - de Jimmy_Cecilia la: 03/11/2003 06:38:08
(la: Vizitatori)
ne uitam si noi peste bariera si ne distram putin... :-))
Asta e America!? - de (anonim) la: 18/11/2003 11:00:11
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Foarte frumoasa pledoarie pentru sistemul capitalist. Din pacate Statele Unite nu sunt singurele in care sistemul functioneaza si mi se pare un pic nepotrivit sa le explicam romanilor ca asa e capitalismul "adevarat".Am fost in SUA si am vazut "din interior" cum se munceste. Am cunoscut o femeie care lucreaza 16 ore pe zi intr-un cabinet de fizioterapie- deci munca fizica, masaj. Unde s-a pierdut regula ca ziua de munca are 8 ore? De ce, pentru Dumnezeu, 16 ore pe zi?
Tot in New York ne-a orit un domn pe strada si a cerut o tigara. Dupa ce a vazut ca vorbim germana ne-a povestit ca si el a stat o vreme in Frankfurt si ca regreta ca a plecat in America. A spus ca nu mai poate sa-si exercite meseria de pilot pe care a avut-o in Nigeria (si vorbea bine engleza). Ne- a intrebat daca vrem sa ramanem si noi in America. A rasuflat usurat cand i-am spus ca nu vrem si nu pot sa-l uit cum a spus ca daca noi castigam "Deutsche Mark" ne e bine si sa ramanem acolo.
Nemtii au intr-adevar impresia ca Europa de est doreste sa adopte genul de capitalism american si ca sta ar fi un motiv pentru care, de exemplu Europa de est s-a apropiat atat de mult de politica americana inainte de rezboiul din Irac.

Cat am stat in America si dupa aceea m-am intrebat oare cati romani au plecat in America sau Canada cu credinta in visul american sau numai pentru ca asa a facut vecinul sau prietenul si cati dintre ei sunt nefericiti insa povestesc celor de acasa ce bine le merge, ca au deja casa si masina si servici... si ca de romanii cu studii superioare sunt atat de cautati. Ma intreb oare cum poate cineva lua decizia sa se mute intr-o tara pe care nu o cunoaste decat din povesti si de la televizor. Mi se pare ca in mod special pentru romani (si pentru est europeni cu acelasi tip de cultura colectivista, in care ce zice familia si vecina e extrem de important) riscul e mult prea mare. Cand toata familia asteapta reusita in scurt timp, cine are curajl sa infrunte presiunea sociala si sa se intoarca invins? Aproape nimeni, in probleme de emigrare nu exista drum de intoarcere. De ce atatea cazuri la "Surprize, surprize...".De ce sponsorizeaza Taromul atatea bilete de avion? Cati milionari ati vazut la aceasta emisiune? Nu vi se pare cam suspect ca un roman care de obicei isi iubeste mama si tatal nu le da nici un telefon mai mult de 10 ani? Oare cata fericire se ascunde in spatele cortinei?

SUA e o tara fascinanta si eu ii doresc fiecarui roman sa aiba succes acolo si sa poata sa-i ajute si pe cei de acasa cat de mult, insa nu doresc nimanui si n-as vrea sa fiu nici eu in situatia de a nu-mi putea plati rata si de a nu-mi putea hrani copiii.
Nu spun ca exemplul german e cel mai bun, se vede deja ca nemtii au probleme pentru ca statul a fost pana acum cel care a achitat totul. Insa un lucru nu se va schimba, si anume ca statul este obligat sa asigure fiecarui om un acoperis deasupra capului, ceea ce inseamna ca, teoretic, nimeni nu are motiv sa traiasca pe strada (daca o fac, e din motive personale). Si daca protectie sociala mare inseamna posibilitate de adaptare scazuta, asta nu duce deloc la productie mica (vezi nu numai Germania!)
Iar daca firma nu te mai vrea, te anunta cu cateva luni inainte si daca nu-ti mai poti plati chiria, primesti o locuinta sociala platita de stat, primesti si bani de mancare si ai si asigurare medicala.
La angajare poti sa spui linistita ca nu esti gravida, chiar daca esti. Aceasta e mai mult o problema pentru firmele mici, care trebuie a suporte o buna parte din salariul de maternitate (mare greseala legislativa, la fel ca in Romania). De aceea e de inteles pe undeva ca o firma cu doi angajati nu prea are chef sa plateasca pentru maternitate. La firme mari se poate intampla ca o femeie e angajata in timpul sarcinii sau ca schimba firma in timpul concediului de maternitate. Treaba de headhunter- ei stiu ca materia cenusie nu este afectata de nasterea unui copil.
Insa totul costa si cei care castiga bine platesc impozite astronomice, nu ca in America. Acesta este pretul calitatii vietii. A-propos, stiati ca Wall Street, chiar in fata celebrei burse, e plina de gauri, ca strazile din Romania inainte de Basescu?... si ca gaurile cele mai mari au fost acoperite cu placi enorme de metal?... de ce oare? Cine spune ca nu vrea sa-si strice masina si ca foloseste transportul public trebuie sa fie sigur ca intalnirea cu sobolanii in statia de metrou nu-i provoaca repulsie prea mare...

Scurt si cuprinzator, mesajul meu catre romani si Romania este ca la noi nu trebuie sa fie la fel, numai pentru ca in alte parte e asa, sau pentru ca asta e capitalismul. Nu.Daca ne respectam pe noi insine vom simti imediat ce e bun si ce e rau pentru noi si nu vom accepte orice numai pentru ca... "asa miroase capitalismul adevarat". Totul e oricum teorie si lasa loc de interpretare. Si nimeni nu poate spune ce e adevarat sau ce e gresit. Sa nu uitam si faptul ca intre romani si americani e o diferenta enorma de mentalitate. Americanul e obisnuit sa schimbe slujba ca pe ciorapi si daca nu-l sperie faptul ca in orice clipa poate zbura din firma, pentru ca...shit, happens!...caci nu e obligat nimeni sa-ti mai spuie si de ce. Romanul are de obicei familie si casa si e legat de un loc. Orice am face, nu-i putem baga in cap mentalitatea americana ia-ti-cutia-si-zboara-cu urmatorul-avion-oriunde-ar-fi. Nici nu prea ar avea prea multe posibilitati de aterizare, chiar daca ar incerca.
Eu cred ca romanii, ca natiune europeana, trebuie sa se regaseasca in primul rand in specificul european si mai apoi sa se uite peste oceane. Cat timp am fost in America am simtit extrem europeanca din mine si m-am bucurat enorm cand am ajuns inapoi in Germania, chiar daca nu este patria mea. Dupa aceasta experienta ma simt mult mai bine aici si pot sa spun ca a fost necesar pentru adaptarea mea.
Insa de Craciun tot acasa ma duc...

Sorine, tu esti intr-adevar fericit?




#4607 (raspuns la: #3987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dumnezeu ingaduie ca cei slabi sa sufere - de iasite la: 22/11/2003 20:56:41
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
din pricina noastra !!!greselile noastre se rasfrang asupra celorlalti(fara a ne da seama),indirect si nevazut ,precum efectul de cernobal(vazute -s doar efectele),in spatiu si timp oare credeti ca Dumnezeu,Tatal si Parintele intregii creatii nu sufera???!!!"ingaduinta" e numai pentru cei vii si pacatosi,pentru "intoarcerea" lor dar ,pe de alta parte,suferinta fortifica(paradoxal) copiii seropozitivi sunt o mare problema,care insa se mai poate drege ,in favoarea lor ,insa cu foarte mare delicatete,dragoste,tandrete,...in loc sa ne insusim critica unui om obosit si revoltat impotriva unui Dumnezeu distant si implacabil,sa ne uitam in jur si sa vedem inca si alti(nu doar)copii care sufera(poate chiar copilul nostru,cel de langa noi,caruia nu-i acordam atentia si dragostea necesara) si in loc sa aruncam cu pietre dupa cel a cui e vina ,sa ne gandim ce si cum facem,sau mai bine sa trecem direct la fapte(dragostea e spontana mereu) si sa "oblojim" ranile celor loviti (nu de "soarta")de propriile noastre greseli si egoisme! fiecare din noi poate face cate ceva!singur,impreuna cu altii...nu e nevoie nici de legi ,nici de asociatii umanitare pentru asta ci de putin altruism si,precum efectul de cernobal,sa ne raspandim dragostea prin(tre) ceilalti...
Eu si copilul meu! - de (anonim) la: 30/11/2003 08:40:46
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Eu:romana,franceza,engleza foarte bine,binisor italiana si greaca,biigui maghiara sh'atat ca nu ma mai credeti daca va spun ca stiu si putina germana cit sa gasesc drumul sau sa nu mor de foame pe strasse cu banii in mina! Sotia:romana,franceza,engleza,italiana,spaniola daca nu perfect..cel putin lipsa citeva virgule pe ici pe colo!
Copilul 2 ani si incepe sa vorbeasca!
Problema:La gradinita e franceza,acasa eu romana,sotia engleza. Cum sa fac sa il inteleg ca el vorbeste limba de bebelusi pe care numai el o intelege aceeasta fiind o amestecatura d tot ce aude de peste tot?
Ajutor!:))
Copilul meu vorbeste si romaneste - de roko la: 30/11/2003 15:51:58
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Copilul meu vorbeste si romaneste cu toate ca locuim in strainatate.In primul rind copilul vorbeste limba mamei si cum eu sint romanca va dati seama ce limba vorbeste el.
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa nu uitam ca numai pretul a - de Nico la: 24/12/2003 08:12:07
(la: Mikrosoft abandoneaza Windows-urile mai vechi)
Sa nu uitam ca nu numai pretul a facut Windows un succes, dar mai ales usurinta cu care se invata si foloseste (user friendly). Indivizi de toate varstele si cu variata educatie folosesc computerul pentru research, entertainment, banking si shopping iar Windows cu toate problemele pe care le are este folosit de marea majoritate. Un system "cadou" nu poate compensa asa usor pentru ceva ce a devenit parte din viata fiecaruia. Asta pentru consumatori casnici, cat despre business-uri exista o tendinta de a trece la Lynux, chiar compania mea a aboandonat partial NT-ul pentru ca era prea instabil.
Dar si in business exista o problema: costurile associate cu trainingul angajatilor pentru noul system.
Pantalonasii cu puiuti - de Alice la: 05/01/2004 09:40:22
(la: forever)
Ca veni vorba ...
Mi-amintesc ce cam uitasem.
Pantalonasii cu puiuti ...ce-i mai uram, cum ma strangeau. Facuse Buna la elastic nod amar care-mi intra in piele hotarat, lasand un semn rotund si mancacios, la zece milimetri de buric.

Si erau scurti, dar pantaloni, iar "ei" crapau cand nu vedeau chiloti atuncea cand priveau sub fusta mea, de jos, de sub cires.

In cires...
Vedeti, exista stransa legatura intre cires si-al meu elastic la pantalonii cu puiuti.
Cand venea vremea de ciresi, urcam in pom de fiecare data prima, zdrelindu-mi coate si genunchi, purtand strategic, pantalonii cu puiuti...:)N-aveam mai niciodata scara, sau ne era enorm de grea si cin’ cu scara in cires urca era un prost.

Acuma, fix in varf.
pai, spanzuram acolo, un om de carpa prea urat si-apoi ma speriam eu insami, de fiecare data ce-l zaream, clipind chioras la mine, de printre cirese.
Apoi carabaneam la fructe-n san si ma miram, vazand cum creste burta ca la vite, cand le scapi la lucerna si trifoi.
Da. Elasticu-si facea treaba lui tinand burtica sa nu pierz ciresile.
Elastic strans, ce chinuia ca naiba un copil ce blestema in chin sa moara nodul si nu ceda defel durerii...

Intr-un final, castron de tabla zmaltuit primea fo kila-doua de cirese mult-prea-ochioase.
Acuma, apa proaspata venea, si tot asa, vreo cana-doua, marmorata.
Alt gand aveam, ’nainte de sfanta imparteala, nu sa le spal.

Miraculos, ciresele cresteau sub apa si imi luceau ca fermecate.
bagam in apa mana sa n-o tulbuir, cu doua dejte dibuiam codita si-apoi trageam cireasa-ncet, pan’ la oglinda apei.

Dura putin...

S-apoi samanul sufla-n inalturi inima ciresei, ca semnal!!!
Mancam cu pumnii amandoi si maraiam ca fiare mici, de pofta si de bucurie.

Atunci uitam cat ma strangeau, uitam de nod, de pantalonii cu puiuti ce-mi piuie acum din departari.


Aleg sa fiu ce sunt, aleg o clipa din prezent, de dragul celei care-am fost, sperand in ce voi deveni,nicicand pierzandu-ma.
Caci ma intorc la mine azi in ieri sau in alaltaieri, cu usurinta unui zambet.Copilul din cires, adolescenta agresiv-timida, femeia ce inca nu mi-am devenit, sunt toate EU intortocheat - un joc in flori, in praf, pe pietre sau in nori.
Nu stiu sa zbor, dar port pe limba gustul inaltului ...am fost mereu mai mult de-o schioapa, c-o secunda.

...ca maine-i doar exact ce nu vom sti de se va naste.
...iar ce ne-a fost deja-i cu noi, ACUM.
Esti prea optimist! - de Hypatia la: 13/01/2004 13:41:32
(la: Tablitele de la Tartaria)
Hypatia

Ieri, la clubul meu, am adus in discutie tablitele de la Tartaria. Elevii lucrau pr grupe. Unul din grupuri a lasat lucrul, ca sa discute subiectul Statea si ma uitam cum se chinuiau vreo trei fete sa o convinga pe o a patra sa fie deschisa la minte si sa incerce macar sa se gandeasca la ce le spusesem. Iar fata repeta ca un robotel ca ea nu poate concepe nici o alta teorie cu privire la nasterea poporului roman, decat cea invatata din cartea de istorie. Ramai perplex cand vezi atata indaradnicie, la un copil de 16 ani. cum va fi ea ca adult? Cu idei putine, dar fixe!
#8016 (raspuns la: #8014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa învatam pe copii româneste, noi cei din diaspora - de (anonim) la: 02/02/2004 16:38:13
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Buna dragi concetateni din diaspora si de pretutindeni pe unde traiti.
Eu nu judec bine sau rau nici pe cel ce doreste sa învete pe copilul sau limba româna pe lînga limba tarii unde traieste în diaspora nici pe cel nu doreste ptr.ca aceasta este convingerea fiecaruia.
Parerea mea este ca ar fi bine ca copilul sa stie limba materna a parintilor, ca atunci cînd va vizita România sa nu stea "sa asculte ca prostul fara sa înteleaga o boaba".
Eu sunt Românca, casatorita cu un francez si copiii mei cînd vor veni cu voia bunului D-zeu vor învata în paralel întîi franceza de mic si la vîrsta discernerii anumitor cuvinte mai complexe, la 4-5 ani îl vom învata româna si sotul meu este de aceeasi parere, caci stiind si lb.ro pastram un patrimoniu cultural, chiar si el a învatat româneste si sincer vorbind cînd am fost în Italia la niste prieteni erau 3 cupluri italo-romene, sotiile fiind românce si sotii italieni, noi ne uitam ca boii la poarta noua caci mai vorbeam noi româneste cu "doamnele"..., dar fiind gazduiti în Italia se vorbeste limba gazda, asa ca a stii mai multe limbi este un avantaj teribil, daca te duci într-o tara a carui limba o cunostia aceasta deschide multe usi, daca nu cunosti limba cam stai pe la porti închise.
Curaj si mai reflectati fiecare din voi cu opinii diferite.
Emma.
#8775 (raspuns la: #3225) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca sa se dea un raspuns corec - de andreea la: 24/02/2004 09:34:42
(la: De ce vreau sa emigrez)
Ca sa se dea un raspuns corect comentariului dvs. (aveti multat dreptate, dealfel.... este, intr-adevar, un paradox) cred ca ar trebuie sa stim mai mult despre cum functiona (sau putea functiona) economia romaneasca pina in 1990 (eu nu stiu prea multe despre subiect pt. ca in 1989 aveam 17 ani), ce mergea, ce nu mergea si ce s-a distrus dupa '90 incoace.

Cred ca romanii au avut intotdeauna capacitatea intelectuala de a realiza dar, din pacate, pina in '90 au fost comunistii la putere si, dupa '90, au inceput furturile.

Cred ca intrebarea corecta este sau, mai degraba, problema corecta de pus este, nu cumva toata inteligenta si nivelul intelectual elevat al (unor romani) sint puse in slujba capatuirii proprii, atit si nimic mai mult?

Roamania era, odata, grinarul Europei. Dupa '90 am inceput sa importam griu... In felul acesta, presedintele vreunei companii de import-export s-a imbogatit, cineva de afara si-a vindut marfa si iata cine sufera: noi, cumparatorii, pentru ca trebuie sa platim mai mult pe o piine si taranul roman, care probabil nu mai are pentru ce sa munceasca. De fapt, in multe situatii, munca lui (griul) putrezea prin vreun siloz. Acelasi lucru cred ca s-a intimplat si cu sarea. Isi mai aduce cineva aminte de sarea importata de la turci???

Extrapolind putin, am sa fac referire la litoralul romanesc... este superb.... cu toate acestea, oamenii care au bani prefera sa se duca "afara". De ce? Pentru ca, din cauza luptelor interne pentru vinzarea-cumpararea hotelurilor etc. nu se fac renovari si se mentin niste preturi ridicole pt. ceea ce se ofera. Din nou: noi, ca si tara si indivizi, separat, suferim si cistiga Turcia etc. si agentiile de turism.

Nu sint economista, acestea sint doar niste obseravatii si s-ar putea sa fie cu totul gresite.

Si, nu in ultimul rind, sa nu uitam de "creierele" importate din Romania de catre occident. Sa ne gindim numai la micutii olimpici la matematica, 12 sau 13 ani, care ajung, sa zicem, in USA si sint recrutati. Mai exact sint lasati sa mai dospeasca in Romania inca vreo 5 ani si apoi au garantat un loc in vreo mare universitate de aici. Parintii sint fericiti si ei de asemenea... Isi incep viata bine, se bucura pentru ei insisi si iata cum inca o generatie de capacitati ne-a fost, subtil, luata de sub nas. Nu sintem singurii in situatia aceasta... Am urmarit recent un reportaj despre o facultate in India, un fel de Automatica din Politehnica noastra, unde studentii erau asa de bine pregatiti incit, la absolvire, 95% aveau deja pozitii asigurate in USA.

Eu sper, totusi, ca la un moment dat sa stim sa ne apreciem valorile interne. Daca nu ne vom iubi pe noi insine, ca si natie, daca ne pierdem identitatea, incepind de la religie si continuind cu toate micile amanunte (pozitive) care ne caracterizeaza ca romani atunci sintem pierduti.

Sa va dau un exemplu: sotul meu este catolic... am refuzat o nunta catolica si nu intru in bisericile lor. Copilul meu va fi crestin ortodox si va fi, in primul rind, roman.

Cred ca Dumnezeu ne iubeste pe noi, romanii, si - pentru cine a avut ochi sa vada - ne-a aratat de nenumarate ori ca ne iubeste. Odata si-odata ne va fi bine, chiar daca beneficiarii vor fi copii sau nepotii nostri. Cumava, de-a lungul istoriei, am trecut cu bine peste tot. La fel va si acum.
#10455 (raspuns la: #10437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu eram doar un copil inainte - de dan_mc la: 08/03/2004 00:17:15
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Eu eram doar un copil inainte de 1989, asa ca nu as putea face o analiza obiectiva acelor vremuri, insa imi aduc aminte cu placere de doua lucruri (desi s-ar putea ca acestea sa fie putin distorsionate):
1. Oamenii erau mult mai zambitori, mai lipsiti de griji. Duminicile strandurile si parcurile erau pline de oameni; muntele si litoralul erau pline de romani care isi puteau permite un concediu. Azi, daca te uiti la lumea care trece pe langa tine observi multi oameni incruntati si ma trist este ca vezi foarte multi tineri incruntati.
2. In vizitele, excursiile care le faceam prin tara, orasele erau mult mai curate si existau chiar flori plantate prin parcuri si zonele verzi. Astazi acestea au disparut cu desavarsire, putand a mai fi gasite in fata primariilor si prin parcurile de langa acestea. Daca cumva te-ai indepartat de centru... risti sa fi ingropat in gunoaie. Nu cred ca inainte romanul ar fi fost mai bine educat din punct de vedere ecologic, dar nu existau flacoane PET si resturi de ambalaje din plastic care sa domneasca pretutindeni... macar existau toalete publice care functionau la un pret accesibil tuturor.
Draga Sanjuro, sa nu-i uitam pe: - de Ovidiu Bufnila la: 22/03/2004 08:04:56
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Draga Sanjuro, sa nu-i uitam pe: Michael Haulica, Don Simon, Catalin Ionescu, Robert David, Sebastian Corn, Marius Damian, Roxana Brinceanu, Dan Dobos, Marius Ungureanu, Mihail Gramescu si multi multi altii din toate generatiile SF!
Dan Merisca! Ovidiu Petcu! Dan Marius Sabau! Horia Nicola Ursu, Catalin Badea Gheracostea, Ona Frantz, Ana-Maria Negrila, Liviu Radu, Costi Gurgu, Jean Lorin Sterian, Catalin Sandu, Mircea Carbunaru, multi, multi altiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii! Toti acesti extraordinari oameni dau viata Imaginarului, il pun in opera pe potriva talentului lor! Si Bogdan Gheorghiu! Sergiu Somesan! Tigrilor, daca am uitat pe cineva, bateti-ma cu pietre!
#12555 (raspuns la: #12528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din fericire, un copil nu est - de Radu63 la: 24/03/2004 08:43:38
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Din fericire, un copil nu este un recipient care, odata umplut, refuza ulterioare adugiri raspunzind cu datul pe afara a continutului. In acest sens consider ca tot ce stim, ca parintzi, ca tot ce simtzim, ca oameni, se poate da mai departe copiilor. Nu indesa, ci oferi. In cazul particular al limbii romane, cunoasterea ei ushureaza intzelegerea altor limbi, fiind ea un incredibil cocktail, si deschide mintea, precum orice alta limba. In ceea ce ne priveste (cuplu ro - ro), a insista putin in privintza invatzatului limbii materne a sfirsit prin a ne penaliza, fiind acum obligatzi sa recurgem la engleza pentru a discuta argumente pe care fetitza noastra, nascuta in occident in urma cu 10 ani, nu trebuie sa le capteze :) Asta ca sa nu mai vorbim de o sumedenie de carti din biblioteca pe care sper sa le poata aborda intr-o zi, de comunicarea cu bunicii din Romania care ne viziteaza regulat, de prietenii romani cu care vorbim doar romaneste, etc. Fara a recurge la ore dedicate limbii, fara carti de gramatica, dar mentzionind in raspunsul la fiecare intrebare "ce inseamna cuvintul X" (X fiind in italiana) ca in romaneste X se spune Y, in franceza Z s.a.m.d., ceva se zideste, zi cu zi.
Domnule Lazar, sunt putin sur - de Dinu Lazar la: 27/03/2004 16:41:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Sa reveniti pe site-urile consacrate si sa comentati."

Recunosc ca am avut un moment de prezenta pe web-ul romanesc de critica si impresii si aratare de poze dar am tuns-o din motive pe care nu are rost sa le disec aici; o revenire a mea este exclusa.
Fiecare poate sa creeze ce vrea, ce poate, cum poate, unu` care pune portretul copilului lui, care pentru el e lumina ochilor, nu va pricepe ca ala e un jaf de poza, indiferent ce si cum i-ai spune... in general lumea se simte bine daca spui vai, ce minunatie, ce grozavie, ce superb, si crede ca e pe o poteca buna; si daca o tai pe departe cu nu e compozitie, nu e aia, nu e ailalta, zice artistu` ca ai ceva cu ochelarii, tot omu vede capodopera numai cel ce zice ceva de o parere, nu vede....
Ar fi multe de spus.
Este un hobby extrem de placut si de interesant.
Intr-un fel este aceeasi atmosfera de la orice cineclub sau fotoclub, numai ca acum se sta acasa si se arata creatiile la mult mai multi oameni cu mult mai putine rezultate.
Nu mai cred ca niste comentarii, chiar pertinente, la obiect, exacte, pot genera o suma de elemente care sa ajuta la navigarea pe marea fotografiei. Absconse sunt meandrele prezentului, si poti sa fii mare fotograf fara sa ai glagorie sau cunostinte cit de cit de compozitie, si invers, poti sa stii tot si sa fii un nimeni in imagine. De...
Daca imi aduc aminte Van Gogh era, cu exceptia unui mic cerc de prieteni, si ei fara succes la ora aia, extrem de putin apreciat si toti ii spuneau ca nu stie culoare, nu stie ailalata, si nu a vindut mai nimic in timpul vietii... Putea sa vina si sfintul Sisoe sa-i spuna mai cadreaza asa sau asa sau nu face corbii aia acolo... el tot ce a vrut a facut, si a facut bine...
Problema este ca mereu mi se intimpla sa dau de unu` sau altul care nu stie sa amestece culorile, nu stie ce e aia o pinza, sau cum e treaba cu deosebirea dintre firul de bursuc sau de veverita la pensula, si zice ca e pictor mare... si poate chiar e. Caci:

"mi-a zis ca treimea de aur e o chestie nasoala, inventata pentru fotografii incepatori...ca adevaratii nu folosesc conceptul asta perimat. Acu' fuctioneaza alte reguli. Nu mi-a mai spus care reguli. Cred ca regulile de circulatie..."

Absolut adevarat. Una este fotografia aaa... cum sa zic... academista, de factura mai clasica, mai editoriala, si alta fotografia grafica sau moderna sau instalationista... daca cineva vrea si poate sa faca o imagine de paishpe metri fara diagonale, compozitie, culoare si de fapt fara nimic, tot arta este, care va sa zica care este.(!)

Ideal ar fi ori sa fie o chestie didactica, si atunci luam ca exemplu revistele germane, de genul Color Foto sau Fotomagazin (!) unde se noteaza tehnica, estetica si ideea, si omul care pune o poza stie ca a avut o idee buna dar cu tehnica e cu oistea in gard, si pune mina si invata, ori o chestie de strins pareri de bine si de frecat pe burta.

Cindva la BXG era o treaba cu note pentru tehnica, estetica si idee, dar s-a renuntat, incurca socotelile la marea masa de oameni ai muncii care pun si ei nevinovati poze acolo.

Idealul ar fi ca cine se simte bine cu imaginea, sa isi faca un sit, sa puna niste portofolii pe ici pe colo, sa se faca la Fotomagazin un webring sau o pagina mai actualizata unde sa fie toti prezenti, si altfel s-ar vedea opera unuia sau altuia...

Cultura imaginii e ca si inexistenta la noi.
Cine sa comenteze ce si de ce?

In invatamintul artistic insa... ar fi oarece probleme.

E ca si cum mi-ar place sa cint la vioara, si ma duc la Conservator si seful de catedra imi spune ca Motzart a fost un dobitoc, Paganiini un cretin, sunt niste perimati, acum punem vioara invers si nu cintam cu arcushu ca e complicat si mai si scirtzie, ci cu umbrela care e buna ca ne apara si de oua si de rosii la premiera.

Dar ce conteaza ouale( alea aruncate, nu alea de la Cornu...) cind bursele si granturile si invitatiile la galerii ne permit sa ne expunem opera si cind putem fi mari si fara sa avem o poza in bxg.

Pai nu?

Nu cred ca exista o relatie diecta intre ce se vede, ce se poate spune, ce poate invata cineva, ce este el acum, ce va fi si cum va fi, si nu cred ca daca ii spui unuia ceva de cadraj si compozitie in trei luni chiar se pune cu burta pe carte si le va dovedi si ma va uimi cu o chestie care sa arate uluitoare si profunde transformari.
Sa nu uitam totusi ca siturile unde se arata poze si se fac comentarii sunt pe niste tipicuri destul de exacte, si as vrea sa-l vad si eu pe ala care sa spuna uite, eu asa mizerabil fotografiam acu` doi ani si numai din ce am invatat acolo sau dincolo unde puneam si io trei poze pe saptamina uite ce mare fotograf am devenit.
Mai trebuie multe chestii pentru a face imagine buna, si printre acele multe chestii s-ar numara trei mai importante, munca, munca si iar munca, care nu este (!)
#12927 (raspuns la: #12894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...