comentarii

sal iau sau sa-l nu-l iau de tine


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
popix - de Cassandra la: 06/05/2005 21:52:37
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"exista orgasm anal la barbati(prezenta glandei prostatice) dar exista si orgasm anal feminim.in unele cazuri se zguduie tencuiala de pe pereti."

Am ris cu lacrimi...
Cred ca am sa iau de acum inainte chestia cu tencuiala ca indicator al gradului maxim de placere sexuala :)
Societatea bonobo este de-a dreptul interesanta, si ar merita sa fie mai bine cunoscuta de cei cu moralitate victoriana. Sexul ca forma principala de interactiune sociala intr-o societate pasnica si fericita. Ar trebui deschis un subiect nou cu tema asta. ;)
#47353 (raspuns la: #47343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ioi ioi ioi - de fefe la: 06/05/2005 22:13:40
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Doamne ca parca munca asta e molipsitoare ca un virus infectios!

Abea astept sa se termine ziua! Ma gindesc sa-mi iau si eu liber Luni
sau stiu eu, ceva zile libere ca mi se aprind creierii de atita munca si
teme.

Jimilici sint total geloasa pe tine si gradina ta. Eu nu mai am pe unde
sa-mi platez flori, numai daca incep sa pun prin ghiveciuri. Atita doar
ca daca le pun in ghivece imi fac de lucru cu udatul de mina. Restul
sint udate automat.
Cam de multisor ai scris tu chestia aia cu destinul femeii, dar stiu pe cineva care ar fi de acord (barbatul meu).Eu as fi de acord cu tine , daca el ar cistiga cit cistig eu si invers, dar uite ca nu e cazul si asa trebuie sa merg la servici(ai dreptate, PhD nu ajuta cu nimic, pasiunile mele ramin tot mincarea si crosetatul si cititul).
Si e adevarat ca nu poti face totul bine: profesional nu mai am nici un chef pt. ca sunt prea obosita, am o functie de conducere care imi maninca si bruma de energie , iar cind ajung acasa maimuticile urlatoare ma iau de odihnita si nu ma vor decit pe mine la joaca, la papa, la somn, in parc, la baie, etc. evident housekeepingu imi apartine in intregime.Din pacate nu intrevad nici o solutie. Cit timp n/am avut copii, a fost OK, consideram ca femeia poate face absolut orice. Declar sincer, ca daca ar putea fi altfel, as sta linistita acasa(sa sti ca educatia asta comunista + intelectuala care ne/a fost data nu e o gluma).
Fericiti cei saraci cu duhul!


Hei(:)),tichar! liv za kids alaun!
#47393 (raspuns la: #44241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea omului... - de spinroz la: 07/05/2005 13:48:46
(la: Copilaria)
A fost odată de mult pe la începuturile vieţii, doi copii , un băieţel şi o fetiţă, care trăiau într-o grădină a fericirii depline, numită Eden. Cu toate că îi ştia inocenţi, totuşi Tatăl Ceresc, dorind ca ei să rămână veşnic copii i-a spus lui Adam: ,,Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină dar din pomul cunoştiinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca vei muri negreşit.’’
Dar cum Adam singur se plictisea de moarte, Dumnezeu a zis : ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.'' Şi a creat-o pe micuţa Eva. Adam s-a bucurat nespus fiindcă acum avea cu cine să se joace şi să bucure de fericire împreună cu Eva (nimeni nu poate fi fericit singur, fericirea totdeuana o trăim împreună cu cineva). Copii au continuat să se joace împreună uitând de ceea ce Tatăl le spusese că nu au voie să facă. În joaca lor inocentă ei se pierduseră în uitarea de sine. Dar în joaca lor au întâlnit şarpele. Deşi mai mică ca Adam, Eva a simţit mai întâi şarpele cum s-a urcat pe picioarele ei, cum s-a încolăcit şi s-a prelins tot mai sus, fără să poată face ceva, cum a urcat până la sâni ei daţi în pârg şi nici n-a ştiut când i s-a strecurat în suflet. Căci şarpele era mai şiret decât toate fiarele pământului. El a zis Evei: ,,Oare a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină? Eva a răspuns că pot mâca din toate roadele, dar despre rodul din mijlocul grădinei, Dumnezeu zis:,,Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atngeţi de el , ca să nu muriţi, ca sănu muriţi.’’ Atunci şarpele a zis femeii:,,Hotărât , că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el , vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu , cunoscând binele şi răul.'' Eva a văzut că pomul era plăcut la privit şi bun de mâncat. Atunci îndemnată de şarpe, de dorinţa aceea din suflet, ea n-a mai rezistat ispitei şi a mâncat. Mai apoi -a îndemnat şi pe Adam să mănânce. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au văzut că sunt goi; au cunoscut că erau goi ... Şarpele se însinuase în sufletul Evei ca o dorinţă căreia nu i se putea opune. În pofida interdicţiei Tatălui Ceresc, Eva a mâncat, ea mai întâi din pomul cunoaşterii binelui şi răului. De atunci toate urmaşele Evei păţesc la fel ca Eva; şarpele se strecoară mai întâi în sufletele fetelor, lor li se deschid ochii mai înainte de li se deschide băieţilor. Când fetiţei i se deschid ochii înseamnă că a ieşit din copilărie. Fiecare băiat sau fată simte ieşirea din copilărie odată cu intrarea în puberatae ca pe o vină şi, de aici, ruşinarea, îmbujorarea la faţă, roşirea Fiecare fetiţă repetă de atunci povestea Evei... şi fiecare băiat pe-a lui Adam. Prima reacţie a Evei a fost că s-a îmbujorat toată la faţă când a auzit glasul Domnului chemându-i la El. Adam şi Eva s-au ascuns să nu fie văzuţi căci le era frică (frica indusă de vinovăţie) şi fiindcă acum ,,ştiau cu certitudine'' că sunt goi. Când ieşim din copilărie pierdem inocenţa; căpătăm în schimb ruşinea, vinovăţia şi frica faţă de cei maturi ... ( povestea omului ar putea urma, dacă vei răspunde la ea)
anca - de zaraza la: 07/05/2005 16:13:08
(la: wwjd)
da, am cunoscut ceva persoane pe care le iau de etalon. nu in toate privintele, nimeni nu e perfect, sau si daca ar fi, nu toate aspectele sunt aplicabile la mine. de fapt, nu stiu daca etalon e un cuvint potrivit, mai degraba as folosi "exemplu".

nici nu cred ca e vorba de imitatie, cum a zis cineva mai devreme. mai degraba de a intelege niste principii, si de a le aplica asupra propriei persoane. eu am tendinta de analiza cam totul, ma intreb intotdeauna de ce imi place sau nu-mi place ceva/cineva. ce anume ii determina pe unii oameni sa actioneze asa cum o fac, prin ce imi apar ei buni sau rai, slabi sau puternici. intotdeaua e mai usor sa-i analizezi pe altii, in loc sa te analizezi pe tine. partea buna e ca odata ce-ai inteles de ce il consideri pe X slab, bou, neinteresant, incepi sa te intrebi daca nu cumva si tu pari altora cum iti pare X tie. si de ce. si asa te corijezi. in sens invers, cand ai inteles de ce Y e puternic, de unde ii vine forta, poti incepe sa cauti si tu in tine propria forta. cam asta e in mare procesul.

zaraza

ps. cat despre agresivitatea la crestinism, si eu zic ca n-a fost, dar vezi, pentru mine cresinismul e doar o religie ca oricare alta, nici mai buna nici mai rea. probabil si pentru tine la fel. sunt insa crestini ferventi care poate s-au simtit atacati. eu pot intelege asta, iar daca ei nu ma inteleg pe mine, asta e.
#47437 (raspuns la: #47249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vizita in cafenea - de Intruder la: 08/05/2005 00:20:33
(la: Va place Opera?)
"bah Georgele,

da mancatzash` imi place...imi place si alde Verdi cu hopera aia a lui, nush' cum ii zice...aia care moare de oftik...pe urma mai e Bachu`(cre` ca de la zeu' ala betzivan isi trage numele) care cica a compus numa` fugi...asa e, mie imi vine so iau la fuga cand il aud...am o gramada de cd-uri pe acas' cu muzik din asta...sa nu zica lumea ca nus entelectual, mancatzash`...
Am fost cu nevastamea Mareana la hopera romana, miam loat ghiulu`ala mare, ca nul iau decat la okzii speciale...nush ce au cantat aia pe scena, ios ocupat, nu tzin minte toate marafeturilii...in timpu` spectacolului am vorbit la mobil, ca idiotzii aia de la piatza miau lasat marfa in ploaie si dak nus atent raman in pierdere...
Deci sunt si ion rand ku lumea, am cd-uri de toate felurilii, sa fie acolo, e bune, le pun in bibliotek langa bebelouri...krtzi n-am baiatule da` am calculator si am si scoala de maishtrii, da` numi foloseshte la nimic neamule ca cu scoala asta mori de foame, sa mor io...
De ce ma duc la hopera?...pai ma duc ca cica nevastamea so scot in orash ca un`sa poarte si ea hainilii ei cu shtrasuri si toate inelilii si bratzarilii shi cerceii de aur...unde?
Altfel, sunt de treaba tatik am shi eu pe Gutza, pe Adi de Vito, pe ala, pe ala...shtii matalii... d'aia d'ai noshtrii, mancatzash'...
Ai ca plec tatik mai vin pacilea ca vaz cai lume daia subtzire...tenkiu verimaci pentru kfea...poate jukm p'aci prin cafenea un "cantar struik" cu matalii cu alde zaraza, cu alde anisia, cu alde athos, cu belle, cu doamna cecilia, cu horia, cu intruder ala (un kknar domle, sa mor io...ramane intre noi)...ai ca plec, ma duc la angro si pe urma mak la servis ca miau umblat baietzii pe la mertzan sa vada ce si cum..."

P.S.// ete deal reacu`am venit pe numilii lui intruder ca io nus inregistrat mancavash'...am cautat emoticoane pacilea sa pun la scris da nam gasit.
cico... - de Intruder la: 08/05/2005 10:51:48
(la: Romancele - neam de curve ??)
stii de ce m-a deranjat titlul?? pentru ca, cel putin una din femeile pe care-o iubesc este romanca: mama...dar sa revenim la oile noastre...

daca sunt si femei care se prostitueaza pe nimic, asta inseamna ca este oferta prea mare, saracia prea lucie si gurile prea cascate...
sunt de acord, prostituatele romance au umplut europa...ei, si???
daca se bate cineva cu pumnu-n piept, daca le tot aratam cu degetul, daca eu, tu sau Lizuca le chemam inapoi, crezi c-or sa vina? si ce le dam in schimb??...ma-ndoiesc- da-mi voie- sa cred ca ar veni in RO sa lucreze la o fabrica de confectii, la un super market sau sa treaca pe strung la facut suruburi...
m-am saturat de toti idiotii care fac si desfac legi, motaie si ragaie pe fotoliile senatului si vin apoi sa latre prin mijloacele mass media, ca vai, cata decadere, cata imoralitate, in timp ce ei scot gemete pentru ca au o decazuta din asta asezata-n genunchi inaintea lor!!!
eu nu le iau apararea, nu le justific purtarile, dar nici nu pot sa arunc cu bolovani atat timp cat foamea-i mare si la unii le sufla vantul prin portofele...daca le aducem inapoi, ce facem cu ele?? se ofera cineva sa le dea un loc de munca, sa le scoleasca, sa le-nvete gramatica si sa tricoteze?? multe au rude in RO pe care trebuie sa le-ntretina, au copii care habar n-au ce presteaza mama, fiica, sora lor prin parcari...unele nu au nici macar un apartament confort II, o baie cu dus si apa calda, stau la gramada cate 4-5 oameni in 2-3 camere...
cu ce incurajam noi "astia" prostitutia? nu noi o incurajam, sunt altii care o fac...daca inlaturam cauzele dispare si efectul...dar trebuie sa mai curga destula apa pe dambovita pana atunci...
#47508 (raspuns la: #47458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico - de zaraza la: 08/05/2005 18:46:19
(la: Romancele - neam de curve ??)
logic vorbind, daca n-ar fi cerere, ma indoiesc ca fetitele ar sta pe uscat si de placere zile intregi, fie ger, fie vipie pe marginea autostrazii, avand ca scop final, 20 de dolari inhatati dupa zile intregi de asteptare. undeva, o motivatie exista, nu crezi? in plus, piata se regleaza singura: creste oferta - scade pretul - scade oferta. asta daca nu cumva creste intre timp cererea, influentata de pretul atractiv :).

nu stiu de unde ai dedus ca acuz barbatii si iau apararea "boarfelor". din punctul meu de vedere prostitutia e un fenomen social, vechi de cand lumea, care are cauze clare. faptul ca iau eu atitudine aici la cafenea impotriva lui, nu-l va influenta nici un milimetru.

parerea mea e ca daca se urmareste controlarea fenomenului, prostitutia ar trebui legalizata, si fetitele ar trebui sa plateasca taxe ca orice alt prestator de servicii. si sa vezi cum s-ar regla imediat treburile, caci fiscul nu iarta. din cate stiu, pana acum doar in olanda e legala prostitutia, si toate lumea e multumita. fetitele au sediu si condicuta, si-ti mai dau si bon de casa la plecare.

Si da, cred ca o atitudine mai putin toleranta fata de pipitze, in special intre voi femeile, nu le-ar mai face pe-atitea sa aleaga fara jena drumul pe care-au apucat-o.

:))) aici chiar mi-ai placut. promit ca o sa incerc, cum ma imprietesc cu o pipitza, voi fi intransigenta cu ea, ca s-o trag de pe drumul pierzaniei. pacat ca sansa e mica, caci nu frecventam aceleasi cercuri. dar ce-ar fi sa faci si tu asta, dar pe invers (intre voi barbatii), si pentru inceput sa-ti convingi cunostintele (masculine) sa nu mai frecventeze pipitzele?

zaraza

ps: eu nu stiam preturile la zi, merci ca m-ai informat.
#47574 (raspuns la: #47498) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-as vrea s-o mai lungesc mul - de cico la: 08/05/2005 20:35:33
(la: Romancele - neam de curve ??)
N-as vrea s-o mai lungesc mult pe marginea subiectului. Mi-am spus doar niste pareri, fara sa ma iau de careva in particular. Din pacate, vad ca unii deja (pe alte forumuri, nu aici), in loc sa caute sa raspunda si sa discute detasati pe marginea subiectelor, se grabesc sa vina cu speculatii absurde si "caracterizari". Sintem romani, ce naiba! ;-)

zaraza, scuze daca am inteles gresit ce ai scris. Cu legalizarea si eu as fi de acord, dar iata ca scrisesem mai jos de permisele de munca pentru striptease (nu prostitutie) din Canada : de la televiziunea canadiana am aflat ca ceva de ordinul a 60-70% din ele s-au eliberat romancelor. Legal! Are deci sens si intrebarea pusa de Sad_Sand? (vad ca si el e luat la misto; si de ce? titlul e poate intr-adevar prea tare, dar dincolo de asta n-are si omul oarece dreptate in ce scrie?!)

Cit despre "eu nu pot sa fac nimic, cauza e de vina", hai sa mai scriu ceva : nu cred sa existe barbat roman care sa priveasca tolerant spre un onanist, pervers, pedofil sau chiar unul ce se prostitueaza pe bani. Ba mie-mi vine chiar sa iau la bataie pe vreunul daca-l vad cu oareceul pe-afara masturbindu-se public.

De la o prietena a nevestei am aflat ce vorbeau alte doua romance intre ele, din care una se apucase sa faca trotuarul: "Vai draga, ce toale misto ti-ai tras de cind... Iar eu stau ca proasta la cratita si sterg copilul la fund, si barbatu-meu ma plimba tot in rabla aia de masina!"

Pe un alt sit citeam iar acum vreo doi ani pe una ce se plingea c-a fost vinduta de gagic prin vest si apoi s-a prostituat. Vai, ce-o mai consolau celelalte si cum dadeau toate vina pe diavolii de barbati! N-a avut ce face un astfel de barbat si s-a bagat prudent in discutie, intrebind-o daca ea n-a aflat ca oamenii nu sint de vinzare, ca avea libertatea sa plece, sa mearga la politie, sa caute o munca de ospatarita sau altceva. Slava domnului ca n-am scris si eu ceva, ca omul a fost pus la zid de ceata de femei intolerante, de parca el facuse ceva.

Asa ca, cind citesc motive ca "face trotuarul sa aibe ce minca" (vad ca si Intruder scrie de asta), ma-ntreb doar ce facem noi barbatii "ca sa mincam", ca fusta mini nu ne putem pune...
----------------------
Mai am o rugaminte in final (o adresez la modul general) : inteleg ca exista pareri si pareri, nu toti putem fi de acord cu ce scrie altul si e normal. Eu n-am pretentia de a convinge pe nimeni de ceea ce gindesc, insa nici nu m-am luat personal de-un altul sau alta, in mod necivilizat, cind n-am fost de acord cu ce au scris. In mod firesc, ma astept la acelasi gen de replici detasate.
#47586 (raspuns la: #47574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea omului... eseul 2 modificat - de spinroz la: 08/05/2005 20:57:43
(la: Copilaria)
Dumnezeu, ca orice tată grijuliu a pretins copiilor, Adam şi Eva, supunere şi ascultare. Copii, ca orice copii, au uitat de îndată de interdicţiile Tatălui şi s-au lăsat ispitiţi de şarpe care i-a îndemnat să mănâce din fructul oprit. A nu se supune, a nu asculta stă în firea oricărui copil. Dar mai cu seamă când e vorba de cunoaşterea binelui şi răului... curiozitatea de a experimenta binele şi răul e în firea nu numai a copilului, dar, şi mai cu seamă, a celor ce au gustat deja din pomul cunoştinţei binelui şi răului;alte tentaţii ale cunoaşterii ne ispitesc pe fiecare şi alţi şerpi ne îndeamnă să gustăm din pomul interzis, tot mai mai bogat şi mai stufos al cunoaşterii binelui şi răului. Totul ar fi fost bine, Dumnezeu nu l-a stigmatizat cu păcatul, ci doar l-a alungat din rai, ca să-şi câştige pâinea cu ,,sudoarea frunţii sale'' , mai cu seamă că omul devenise ca El şi putea acum netutelat de Tatăl să-şi câştige pâinea,singur, autonom.
Dar s-a găsit un renegat al filosofiei antice care s-a convertit la catolicism şi a zis: ceea ce au făcut cei doi, Adam şi Eva a fost cel mai mare păcat; el au pus în spinarea generaţiilor care au urmat păcatul originar. Şi ca să justifice păcatul a scris o cugetare la fel de absurdă ca şi interpretarea care a dat-o mitului biblic: ,,omul a căzut în păcat.'' Sf. Augustin, căci despre el este vorba, a cugetat adânc şi a zis:,,Fiindcă omul, în rai nu a voit ce putea, de atunci încoace el nu a putut ce voia.’’ Omul a pierdut o libertate, e adevărat, cea a inocenţei, dar a câştigat o alta, cea a conştienţei. De atunci fiecare generaţie repetă căderea în păcat; până în momentul ieşirii din copilărie copilul trăieşte fără de griji într-o dulce uitare de sine, de lume şi de real şi reiterează astfel starea edenică a omului adamic; apoi când intră în pubertate el cade în păcat, apare dorinţa caun şarpe ce s-a insinuat fără să ştie în sufletul său inocent. De aici, din mitul biblic, Sf.Augustin a reclamat dogma predestinării: omul nu poate evita să săvârşească păcatul, fiecare este predestinat din eternitate, de Dumnezeu spre a fi mântuit sau pierdut; este ,,păcatul moştenit’’ ce se transmite ereditar şi pe care fiecare generaţie de copii îl săvârşeşte odată cu ieşirea din copilărie şi păşirea în prebubertate sau pubertate . Platon nu a vorbit de păcat , el a vorbit despre o ,,lege a amintirii’’ , ,,o reminiscenţă’ care ne face să cunoaştem realitatea fără ca cineva să ne fi învăţat ceva despre ea. Alegoria mitului peşterii pare atât de asemănătoare cu mitul biblic; doar morala binelui şi răului ce însoţeşte formarea raţiunii emană în plus mitul biblic. La fel ca Adam şi Eva , după ce s-au înfruptat din pomul cunoaşterii şi li s-au deschis ochii, omul din peşteră suferă o închidere ochilor, nu poate ţine ochii în lumină , nu se poate acomoda cu lumina cunoaşterii, îl orbeşte. Asemănător se întmplă cu oricare copil care iese din copilărie şi intră în pubertat: i se deschide ochii. Pe măsură ce omul iese din negura primitivă la lumina culturii el se eliberează de aparenţa lumii sensibile care ne face pe toţi prizonieri ai supravieţuirii; pe Adam şi Eva care deşi trăiau prea fericţi în grădina raiului şi poate tocmai de aceea aveau ,,ochii închişi''(vieţuirea în dulcele Eden nu era prea propice dezvoltării gândirii, dimpotrivă îndemna ,,la dolce farniente'' ) pe oamenii din peşteră, prizonierii ai propriei lor lumi materiale, nu-i interesa lumina cunoaşterii,ba chiar le era teamă, lumina le făcea rău şi voiau să se întorcă la lumea lor cea a umbrelor. Când mănâncă din pomul interzis, lui Adam şi Evei ,,li se deschid ochii'' şi încep să vadă şi primul lucru care l-au conşteintizat când ,,li s-au deschi ochii'' a fost că amândoi erau goi. La ce vârstă conştientizează acum copii că sunt goi? Cunoaşterea ne scoate la lumină; ea ne dezvăluie toate principiile care stau la baza Creaţiei lui Dumnezeu. La capătul drumului, acolo de unde vine lumina, îl vom afla pe El, pe Creator. Noi îl căutăm pe Dumnezeu în lumea sensibilă, însă Plotin însistă în toată doctrina să ne demonstreze că de fapt Dumnezeu se află în noi. E adevărat că Dumnezeu se află în lume, adică în întreg universul. ,,Dacă ar lipsi din lume, ar lipsi din noi.'' spune Plotin. (Enn II,,9,16,25). Toată căutarea noastră în lumea sensibilă e de fapt căutarea lui Dumnezeu, dar căutarea asta în afară noastră se prea poate să fie un ocol mare în spaţiu şi timp care să ne aducă în cele din urmă în noi înşine. S-ar putea ca Plotin să nu se fi înşelat de vreme ce în meditaţiile sale l-a cionteplat înlăuntrul său pe Dumnezeu. Plotin spune că în noi, în partea pe care nu o conştientizăm se află partea superioară a sufletului, ,, modelul gândirii divine''. Prin acest ,,model al gândirii divine'' spune Plotin Dumnezeu se află în noi. Plotin nu vorbeşte de inconştient, noi însă îl intuim în ceea ce el numeşte ,,partea superioară'' , sau ,,partea de sus'' ca fiind inconştientul. Nu este cel instinctual al lui Freud , ci acela al lui Jung, format din arhetipuri şi scheme ce compun ,,inconştientul colectiv'', adică ca să vorbim în limbajul IA-ul un program mintal împlantat în reţelel neuronale fundamentale, ce constituie ,,mintea'' din creierul noului născut, cu care fiecare ne naştem şi cu care accesăm lumea reală spre a cunoaşte binele şi răul în baza căruia ne formăm prin repetiţie raţiunea, conştinţa, conştientul într-o perioadă atât de lungă de timp, 21-23 de ani pe care nici o altă primată nu o are în programul genetic. E vârsta când la om se definitifează mintea şi reţele cortexului şi când devenim autonomi , netutelaţi de tata şi de mama. Nimeni nu se naşte cu creierul ,,tabula rasa'', nici măcar oligofrenii sau idioţii; dacă nu am avea implatat în acel inconştient colectiv , virtual, scheme, reprezentări şi arhetipuri ale lumii reale, ce se constituie ăîntr-unprogram logic şi coerent de accesare a realităţii, fiecare din fiinţele umane nu ar putea cunoaşte realitatea conştient. Nici un computer nu poate funcţiona fără un program adecvat;nici o minte nu poate funcţiona fără un prograrm. Cu cât un program este mai inteligent cu atât computerul trebuie să fie mai performant; cu cât o minte este mai inteligentă cu atât creierul trebuie să dispună de reţele neuronale mai performate. imageria crebrală a demonstrat că nu un creier mai mare este mai performant ci amploarea reţelelor neuronale care participă la emiterea unui gând.
Această ipoteză a ultimului mare păgân mistic că cee ce căutăm noi în lumea sensibilă se află în noi îmi aminteşte de Alchimistul lui Coehlo: comoara pe care a căutat-o în aventura sa în deşert, la Piramide, se afla chiar acolo în locul în care dormise şi visase Santiago.
Pe la şapte-opt ani, fiecare copil încalcă legile raiului şi muşcă din pomul cunoaşterii binelui şi răului. E un păcat o moştenit ereditar şi fiecare îl comitem inconştient. În momentul când el începe să deceleze binele şi răul, când apar primele semne de ruşine, de smerenie înseamnă că s-au format primele reprezentări de judecată raţională. Odată cu raţiunea apar şi primele exigenţe morale cele ale binelui şi răului. Plotin, foarte zgârcit cu biografia sa, a povestit discipolilor săi un episod pe care Porphyrios l-a consemnat în Viaţa filosofului ,,Deşi începuse să meargă la dascălul de gramatică şi împlinise opt ani, se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă, dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău i s-a făcut ruşine şi a renunţat.’’(V. P. 3.2).
E oare păcatul cunoaşterii marele păcat al omenirii? Numai filosofii creştini, începând cu Augustin, au pus în cârca omului cunoaşterea binelui şi răului drept o cădere în păcat. Noi credem, dimpotrivă, că omul s-a înălţat prin acestă cunoaştere! Prin cunoaşterea binelui şi răului a ajuns asemeni Creatorului. Dumnezeu însuşi a recunoscut acest lucru: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.’’(Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns ca Dumnezeu, înseamnă că această cunoaştere a binelui şi răului din lumea sensibilă nu e o cădere în păcat, că nu îi este legiut lui Dumnezeu să-şi împingă propria creatura în păcat, ci o înălţare, că doar u întâmplător ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Ideea păcatului ne-a fost indusă de teologii creştini,începând cu Sf Augustin spre a ne stigmatiza astfel originea, în folosul lor. Şarpele a spus adevărul! Dumnezeu a confirmat spusele lui.
De ce totuşi i-a interzis Dumnezeu, creaturii sale, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A vrut Dumnezeu ca omul să rămână un veşnic copil inocent? Dacă, da, de ce l-a vrut pe om astfel? (va urma...)
#47593 (raspuns la: #47477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
drink up! - de Intruder la: 09/05/2005 11:26:59
(la: To bei or not to bei?)
Eu imi pun intr-un pahar vin alb; il umplu pana sus...poate este mai mult decat pot eu bea.
Odata cu acest vin, beau toate viile de pe dealurile acoperite de bruma toamnei; beau si toate mainile arse de soarele verii care-a trecut, maini care au cules strugurii, care au mangaiat, care au fluturat a ramas bun prin gari de provincie...s-ar putea sa ma-mbat doar de la o inghititura sau s-ar putea sa-mi trebuiasca mai multe ulcioare...
Emotiile ma impresoara cu damful lor...unii cred ca este damful vinului; ii las sa creada asta...
Ei nu vad decat un om care umbla noaptea impleticindu-se in propriile ganduri, un om care rade la luna; ii las sa vada asta...
Nu, nu ma impleticesc...ocolesc o emotie si alte trei imi rasar in drum...pana la urma intru prin ele cum intri intr-un lan de grau...
de ce sa le ocolesc?... poate calc peste una...ei, si?...sunt altele care sa-i ia locul...
Uneori beau vinul singur...uneori cu o femeie...uneori cu un intelept...uneori cu un prieten...desi vinul e acelasi, desi eu sunt acelasi, vinul are alt gust de fiecare data...
Cand il beau singur, are un gust putin acrisor si ma-nteapa la limba. Se aseaza in mine strat cu strat ca zapada in luna decembrie...Ma face sa devin mai ironic si mai sceptic...
Cand il beau cu o femeie, are un gust greu si dulce.Se aseaza-n mine dintr-o data si ma izbeste ca valurile marii pe timp de furtuna...Ma face sa cred ca fericirea este eterna si nu asteapta decat s-o culeg ca pe-un mar copt...
Cand il beau cu un intelept este amar ca pelinul. Ma face sa vad cat de mic sunt si cat de neinsemnat in nestiinta mea...
Cand il beau cu un prieten este aromat si spumos ca o cascada. Ma face sa devin mai uman si imi da senzatia ca nu sunt singurul care se-mpleticeste noaptea pe strazi...
Printre atatea inghitituri de vin imi iau si ratia zilnica de luciditate... cred ca dintr-un instinct de conservare- nu stiu, dar trebuie sa supravietuiesc...

P.S. // unii or sa spuna: "Intruder este un betivan"...ii las sa creada asta...
hm, Don, Athos - de anca g la: 09/05/2005 14:03:38
(la: E admis sa inseli?)
1. "il doresc nebuneste...el nu vrea..am fost prea..hmmm cum sa zic ..."directa"...are prietena cica si nu vrea..dar totusi cand ma vede ii simt repiratia trepidand..si hormonii mei o iau razna.."

mie imi suna a pur si simplu sport.... gresesc? (e drept ca fiecare poate - toretic - sa transforme un sport intr-o pasiune nobila....nu?)

2. Athos - pai... s-a dus la el..i-a zis... si el nu vrea!

oricum eu le doresc numai bine.... dar cum mai ziceam..cateodata asta e! n-a fost sa fie .... e lumea mare ...si totusi mica.... sanse mai apar

speranta moare ultima
#47679 (raspuns la: #47373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unul care sa ne satisfaca pe toti! (comentariu general) - de Georges Valch la: 09/05/2005 15:22:29
(la: Suflete pierdute...)
Comentariu de Georges Valch
no_name : ha ha. Intradevar, vorbesti “mestesugit”. Tu nu raspunzi, tu creezi. Se pare ca ai un suflet destul de bun pt a lua pe el lei grei. Din nefericire tu il ti pentru Dumnezeu, ceea ce pentru mine mi se pare cam diabolic. Apoi, un demon adevarat, de obicei ia cu japca ceea ce i se impotriveste. Dar nici cel mai al dracu drac nu pune pret pe anonim. De buna seama ca esti cineva. Adica Cineva. Dar pt ca aici imi scrie no name, asta este.
Intruder : Minunat ce-mi spui tu, mesajul meu paleste pe langa asta, recunosc. Defapt asta am vrut de la conferinte. Sa fie un ring pe care voi sa va desfasurati, mai mult decat mine. Literar, ai spus-o minunat cum am zis. Comercial, eu am facut oferta. Eu spun pretul. Desigur putem negocia. Dar nu pornind de la cei treizeci de arginti ai tai. Trebuie sa fii un Toma ca sa vezi in altul un Iuda. Una peste alta, textul tau e impresionant. Dar iarta-ma, nu spontan. Ceva ma face sa cred ca era “pe teava”. Ii poti pacali pe toti, dar nu pe mine… Ori ai uitat cine sunt?
Honey in the Sunshine : Pe tine nu te sperie ca s-ar putea sa nu traim o data? Daca pe Iorga il inspaimanta in moarte vesnicia, ai vedea vreun folos in a o descoperi in viata? Trebuie ca eu sa propun ceva? Imaginatia ta, ce spune? Dorinta tare care este? Desigur, eu iti pot da sugesti. Dar poate vreau sa te pacalesc. De unde atata incredere intr-un soul-buyer? Asculta-ma… Numai cumparandu-l eu, vesnicia sufletului tau este asigurata! In rest, e mai vremelnic decat ceata.
Gabi M : Esti un suflet sensibil, unul numai bun de cumparat/vandut. Imi pare bine cand lucrurile isi iau o draceasca intorsatura, chiar daca nu ma priveste. Insider straluceste, si as spune ca macar un pic, mi-o datoreaza. Vezi tu, viata este o suita de intorsaturi, care intrinsec se datoreaza, unele altora. Ca niste simturi care-si dau ocol, oamenii sunt cei care nasc Maretie din Josnicie si invers. In rest, nu mai am nimic de adaugat. Aici, sunt doar in interes de serviciu.
mario - de donquijote la: 11/05/2005 13:38:36
(la: O tigara, va rog! Fumati?)
povestea cu nicotina e mai complicata. dupa cate am inteles din articole de specialitate si verificat din experienta, nicotina e o substanta mai mult sau mai putin naturala pe care corpul o produce. in momentul in care fumezi, organismul 'se leneveste' si astepta sa primeasca nicotina din surse externe.
in ultimii 3-4 ani am renuntat la tigara de dimineata si am ajuns sa iau prima tigara pe la ora pranzului. in total fumez cam un pachet pe saptamana (in weekend nu fumez decat daca merg la vreo petrecere si consum si alcool). cand am vreo raceala sau numai inceput de stare gripala opresc imediat fumatul.
si inca ceva, sunt constient ca fumatul distruge vitamina C si am grija s-o completez din plin din surse naturale (nu tablete).

partea proasta e ca tigarile asa zis low nicotine nu rezolva nimic pentru ca baga in ele substante care sa mentina dependenta de fumat.
Gabi M - de giocondel la: 11/05/2005 20:34:36
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
fii tu insati/insuti..si atat tot, lasa regulile ca de la atatea reguli ne alienam cu totii,, la scoala, la munca, in societate..pai tre sa mai fim si noi...nu existea raspunsuri gresite, din moment ce fiece om este un univers in sine si fiecare contribuie cu ceva original la marele tot.

numai bine, eu ma intorc la chinul meu romanesc...vorba reclamei..te doare romaneste...iti trece romaneste..ma duc sa iau un agocalmin!

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

fefe - de Intruder la: 11/05/2005 20:37:20
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
sunt un mitocan...dar te rog vreau si eu o cafea fara zahar, fara lapte si fara cardamom din ala...daca-i afrodisiac, iau toata punga sau plicul...dar nu in cafea...:))
#48123 (raspuns la: #48118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
okiii - de Belle la: 12/05/2005 17:45:39
(la: Penibilul)
Hai sa ma bag si sa povestesc o intamplare nu exagerat de penibila dar destul de "embarassing", in nici un caz sfarsitul lumii sau deprimanta, dar haioasa (mai ales privita dupa atatia ani) …s-ar putea sa butonez cam mult la ea asa ca oricum nu stiu cine o sa aiba rabdare s-o citeasca (eu una stiu sigur ca n-as avea :P si ma mir ca voi avea rabdare s-o scriu, asa de mult probabil scriu doar o data pe an si probabil ca daca as povesti-o in viu grai in 5 minute as fi gata)

Eram foooooarte tanara, vreo 20 si-un pic (pana-n 25 cred) si-a trebuit sa plec intr-o delegatie la monte carlo. Din pacate persoana cu care trebuia sa merg a fost nevoita sa ramana in tara asa ca m-am trezit singura numai printre "directori" unul si unul, din alte tari, tot peste 50-60 de ani ;)

Pentru mine a fost totusi o experienta frumoasa, in ciuda intamplarii la care o sa ma refer, fiindca a fost pentru prima data cand imi venea sa plang de ciuda in ziua in care-mi faceam valiza sa ma-ntorc acasa, a fost prima data cand am zburat cu elicopterul (zbor de doar 7 minute intre nisa si monte carlo, putin cam “panicant” caci elicopterul decoleaza cu botul mai jos decat coada, peste mare, si prima senzatie a fost ca are de gand sa ne bage la apa iar eu nu sunt buna inotatoare) dar n-a fost pentru prima data cand ajungeam la destinatie fara bagaje (regula nr. 1 de transit prin aeroportul Charles de Gaulle: daca vrei sa ai si bagajele ia-ti geanta de mana, nu le da la cala).

Ma cam lungesc, asa ca sa trec la intamplare …. deci toate bune si frumoase, vreme superba si alte alea-alea, pana cand intr-o seara am fost invitata la o receptie organizata in incinta cazinoului. Am fost destul de inspirata sa-mi iau in bagaj ceva mai deosebit de-mbracat dar din nefericire, fiind vara n-aveam decat o pereche de dresuri nedesfacute in dulap (fefe, tu sa citesti stockings nu dresuri, daca ajungi pe comentariul asta) pe care-am aruncat-o in valiza, inainte de plecare, just in case.

Deci ajung eu la hotel dupa sedinta si-ncep sa ma pregatesc de receptie (spalat, imbracat, parfumat, fardat, tot tacamul) fiindca la 7 trebuia sa vina un domn mai in varsta din delegatia irlandeza sa ma insoteasca pana la cazinou. Dresurile insa nu erau din cele obisnuite, ci ca cele de portjartier, dar cu un fel de lipici/elastic si danteluta pe margine, ca sa nu mai fie nevoie de portjartier. La 7 fara cateva minute, nice and dandy like a candy, cobor in holul hotelului unde ma astepta domnul cu pricina (fara flori evident ca doar nu era un date, dar plin de zambete si complimente).

Drumul de la hotel pana la casino nu era decat o plimbare de seara de 15 minute, absolut relaxanta dar se pare ca numai pentru unii... ale naibii dresuri (pe care cine stie de cand le-aveam in dulap si probabil se uscase lipiciul) incepusera sa cam alunece la vale si-mi crea o stare de discomfort, desi inca nu intrasem in panica fiindca fusta era lunga cam cu-o palma deasupra gleznelor si-am crezut ca nimeni nu va observa. Insotitorul meu insa a observat fiindca se cunostea pe fata mea ca ceva nu e in regula si nu stia de ce ca doar el nu facuse nimic ;) A trebuit pana la urma sa-i spun, iar el foarte natural si normal imi sugereaza "pai da-i jos" ...reactia mea a fost binenteles destul de indignata, cum adica sa m-apuc sa-mi dau jos ciorapii in mijlocul strazii, desi argumentul lui era suficient de logic "pai daca te deranjeaza, de ce sa nu te simti comfortabil si ne-stresata".

In mijlocul dezbaterii mentale care-o duceam cu mine insami constat ca hop, ciorapii s-au oprit din alunecare deasupra genunchilor si-atunci am rasuflat usurata c-am scapat de stress ........sau cel putin asa credeam. Drumul catre cazino era in panta in coborare, mai aveam doar cateva minute pana acolo, cand ne-am intersectat cu o pereche de barbati mai tineri (si draguti foc) care veneau din directie opusa. Urcand la deal (din pacate pentru mine) este evident ca mai intai mi-au vazut gleznele si-apoi restul.... si n-am priceput de ce dintr-o data unul din ei a ridicat brusc ochii spre fata mea (probabil sa vada cum arat si-n rest) cu o privire stupefiata sau cel putin intrigata. Atunci abia mi-a trecut prin cap sa ma "studiez" si mi-a pierit toata bucuria ca ciorapii s-au oprit din alunecare cand am realizat ca se adunasera in jurul gleznelor ca la babele sleampete care au uitat ca mai exista si-acel obiect miraculos numit oglinda.

Evident, m-am inrosit ca focul (tinerete, tinerete, ochi alunecosi, inima zburdalnica) si mi-a venit sa intru in pamant de rusine. Nici cand am urcat scarile cazino-ului nu am fost mai putin embarassed stiind ca-n urma mea suint atatea persoane, mai ales cucoane ultra elegante si sofisticate, iar eu sunt cu ciorapi adunati la glezne.... Nu mai vorbesc primirea la usa cazinoului, chleneri cu gura pana la urechi si tavi de sampanie urandu-ne bun venit si bla-bla-bla ... nu m-a interesat nimic din ce-mi ofereau, primul cuvant a fost: "unde-i baia" si-am pornit-o pusca in jos pe scari catre locul cu pricina ca sa-mi pot scoate cu discretie nazbatiile de dresuri (eh, si ce daca n-am fost o doamna - apropos de ce-am trancanit noi fetele pe-o alta conferinta mai demult) macar eram fericita ;)))) cel putin nu mai aveam ciorapi cazuti pana la genunchi si infasurati in jurul gleznelor, iar fusta era destul de lunga ca sa mascheze lipsa lor.

Cel putin din momentul acela am enjoyed intreaga receptie, iar chestia cea mai faina a fost la sfarsit cand ne-au scos pe toti pe terasa din spatele cazinoului ca sa asistam la un air show doar cu elicoptere (monte carlo e prea mic ca sa aiba aeroport in toata regula si avioane in flota) iar comenzile de acrobatii date de comandantul de flota (sau cum s-o numi) erau date la difuzoare sa le-auzim si noi, inedit lucru pe care nu l-am mai intalnit la nici un alt air show.

Ma amuza acum cand imi amintesc, mi-aduc aminte cat de penibil m-am simtit si cum intrasem in panica la un moment dat ...probabil ca si-acum m-as simti rusinata dar nu cred c-as mai intra in panica pentru-atata :)
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 12/05/2005 18:33:33
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

drept e ca nu noi suntem in control. sotul/sotia se alege dupa multe cercetari insa, din familie stabila, din parinti care nu beau, nu se bat , nu se injura, au reusit sa-si creasca copii cu frica de Dumnezeu etc

apoi la casatorie trebuie muncit ca sa se mentina nu ne gindim pai ia sa-l /s-o las sa iau pe altul ca ma enerveaza, te dedici cu trup si suflet

si dupa toate astea daca te paraseste, e pacatul lui si tie o sa-ti ajute Dumnezeu sa-ti refaci viata
#48334 (raspuns la: #48227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intamplare... - de Honey in the Sunshine la: 12/05/2005 20:11:11
(la: Penibilul)
Inceput de vara... fitele de rigoare... ies in oras cu prietenele mele imbracata in noii mei pantaloni de panza ultima moda... tocuri inalte.. ce mai, tot tacamul.

Coborand scarile spre restaurant vad jos, in capul scarilor un prieten vechi.. si, de bucurie o iau la fuga in jos spre el...bineinteles ca am cazut...mi-au zburat tocurile din picioare... iar pantalonii mi s-au crapat exact pe cusatura dintre picioare... si...daca inca nu va e de ajuns... tre` sa adaug ca nu purtam chiloti.

Noroc ca aveam o fusta in geanta... inca multumesc Sortii pentru fericita coincidenta ! :)
Athos, - de Hypatia la: 12/05/2005 21:31:15
(la: ...)
Copilasul din mine face numai nazbatii. Si am impresia ca deja am dat peste ce nu trebuia, asa ca lumea de pe la Petitorii s-a cam suparat. Deci, acolo ma abtin . Stii cum fac "soarecii": trag fermoarul, pun lacatul si arunca cheita, totul mimat. ( vezi "soarecul" din mine? Am vreo "doua" conferinte la care nu mai particip, gen "imi iau jucariile si plec) .Asa si eu la domeniul acesta. So, revenim la copilasi.
Uite, ca sa relansam discutia, va zic ca indata dupa casatorie, sotul meu nu mai termina de exclamat cate si mai cate. Exclamatia care m-a pus definitiv pe ganduri era ca s-a insurat cu o femeie- aveam atunci 27 de ani- si a dat peste un copil. El nu s-a putut impaca niciodata cu constatarea asta, asa ca nu mai suntem impreuna de foarte mult timp.
Intrebarea mea este: daca admitem ca mai suntem copii desi avem varste adulte, de ce nu admitem si copilul din celalalt (partenerul).
Oare toata viata copilul din noi cauta o mamica sau un tatic in persoana celuilalt?

Hypatia
P.S. Sper ca asta tine loc si de umbrela....
#48380 (raspuns la: #48247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...